Flacara Iubirii nu se stinge atat de usor

[MooN.]

Cap. 2 S-au decis!

Razele puternice ale soarelui incearca sa patrunda in camera mea, dar perdeaua le opreste. Ceasul arata 6:59 in urmatorul minut ... aud zgomotul infernal facut de ceas. In incercarea lui de a ma trezi, sfarseste izbit de perete. Ma ridic din pat si ma indrept spre baie pentru a-mi face siseta de dimineata. Ma dezbrac si intru in cabina de dus, fiecare picatura de apa ce se scurgea pe corpul meu o simteam din ce in ce mai grea. Dupa dusul de 10 minute ies din baie si ma indrept spre dressing pentru a-mi alege haine de astazi. Mi-am ales un maieu alb simplu, o pereche de pantaloni scurti de blugi negri, in picioare niste tenisi negri. Imi prind parul in doua codite lasate sa atarne pe umeri. Ma dau cu un parfum fresh, cu luciu de buze cu aroma de zmeura si cu rimel. Mi-am luat ghiozdanul pe care l-am pus pe umarul drept, iar geanta in care imi tineam echipamentul de majoreta, deoarece sunt sefa majoretelor, pe umarul stang. Ma uit o data in oglinda si spun ca pentru mine:
-Perfect!
Ies din camera si ma indrept spre bucatarie pentru a lua micul dejun. Ca in fiecare zi parintii mei nu erau acasa, dar aveau grija sa imi lase mancarea pe masa. Am mancat, mi-am spalat vasele si am pornit spre scoala. Din nou trec prin acea aglomeratie infernala care ma dispera la culme. Mi-am pus castile in urechi sperand ca asa va trece mai usor timpul si ca voi uita tot ce s-a intamplat ieri. Dar nu a fost asa. Ascultand doar muzica mai lenta imi aduc aminte cu lux de amanunte fiecare lacrima, fiecare problema pe care am avut-o cu o zi inainte. Timpul trecea din ce in ce mai greu cu fiecare clipa. Dupa aproximativ 10 minute ajung la scoala. Aveam impresia ca nu voi mai ajunge niciodata. Parca ar fi trecut o eternitate umbland pe strazile pline de oameni care alergau in stanga si in dreapta, doar pentru a ajunge la destinatie. Dar sunt aici, insfarsit!
Intru pe poarta scolii si ma indrept spre intrarea in cladire. In drum spre aceasta aud doar fluieratul baietilor care sincer sa va spun ma enerveaza. Oriunde as merge toate persoanele de sex masculin ma fluiera. Incerc sa trec pe langa ei sperand sa nu vada cat sunt de nervoasa. As fi vrut sa ma intorc si sa le spun vreo doua pentru ca nu este un comportament extraordinar. Nu insemna nimic.
Am intrat in scoala. Umblam singura pe coridoarele acesteia, deoarece toata lume era afara cu gasca sau prietenii discutand despre cat este de nasol la scoala. Ajung in fata scarilor lungi, si parca neatinse de nimeni atat de multa vreme. Incep sa le urc incet incet. Imi tarasc picioarele de pe o scara pe alta. Marele meu ghinion este ca „minunata” mea clasa se afla chiar la ultimul etaj. Probabil voi fi moarta pana cand voi ajunge sus. Ma opresc sa imi trag sufletul, desi eram doar la etajul intai. Scarile sunt mici si foarte multe. Urc pana la etajul doi si ma hotarasc sa nu ma opresc aici, ci doar cand ajung sus. Dupa ce am „parcurs” drumul pana la ultimul etaj, eram gata sa pic pe jos, dar vad ca sunt deja sus. Stau doua secunde sa imi trag sufletul si pornesc hotarata spre clasa. Strabateam holul lung si pustiu al etajului trei. Simteam ca nu voi mai ajunge niciodata in fata usii in acre mi-am petrecut ultimii ani din viata. Grabesc un pic pasul si ... nimic. Am impresia ca stau pe loc, desi privirea si fiecare muschi imi spuneau ca alerg, eu nu simteam nimic. Am impresia ca se invarte totul cu mine, peretii se apropie tot mai mult cu gandul de a ma strivi. Incep sa alerg din ce in ce mai tare, dar nimic. Nu am stiut ca pot alerga atat de tare, vad ca nu mai ajung. Las lacrimile sa imi scalde fata in timp ce picioarele nu mi-au mai rezistat si m-au lasat sa cad. Mintea imi era invadata de tot felu de voci. Toate imi spuneau ca locul meu nu este aici. Fiecare dintre ele imi aminteau de cele mai neplacute experiente din viata mea. Prima fiind plecarea mea din Konoha. Nu am mai vrut sa aud nimic din ce spuneau acele voci straine asa ca mi-am astupat urechile cu palmele, dar fara folos. Sunetul acelor voci se auzea din ce in ce mai tare. Nu imi mai simteam corpul. In secunda urmatoare ma parbusesc inconstienta.
Incerc sa imi deschid ochii, dar nu pot deoarece o lumina alba ma orbeste. Am rut sa ma ridic in sezut, dar ceva parca ma oprea. Nu pot sa imi misc nici macar un deget, dar aud vocea mamei care imi spunea sa ma trezesc. Incercam sa fac asa cum imi spunea, dar nu puteam. Aud o usa cum se deschide. O voce masculina, necunoscuta, ii spune mamei ca totul va fi bine si ca poate ar trebui sa plece sa se odihneasca. Mama nici nu vroia sa aud, a facut un scandal ca nu pleaca de langa mine ori ce s-ar intampla, nu ma va lasa singura. Nu intelegeam ce se intampla. De ce plange mama, unde ma aflu. Totul era in ceata. Pana cand ...
-Trrrrr
Si sar ca arsa din pat. A fost doar un vis urat. Doamne cat de fericita am putut fi, sarem de colo-colo prin camera ca o nebuna. Dupa ce mi-am incheiat „spectaculosul” show, fug repede in baie pentru a-mi face programul de dimineata. Intru in cabina de dus si incep sa fredonez o piesa. Ies din dus, aveam infasurat pe mine un prosop alb ca zapada si foarte pufos. Ma indrept spre dressing, cu siguranta nu imi voi alege hainele pe care le aveam in acel vis. M-a scuturat frigul cand mi-am adus aminte, dar mi-am indreptat atentia spre dulapul meu de haine. Mi-am ales un maieu gri mulat cu spatele gol si o pereche de blugi negri stramti. Din dulapul cu pantofi imi aleg o pereche de bascheti albi. Ma duc in fata oglinzii si stau un pic sa ma gandesc cum sa imi prind parul. Dupa ce prin minte mi-au venit tot felu de idei traznite, la care chicotesc, hotarasc sa mi-l prind intr-o parte. Odata aranjat, imi pun doua agrafe albe cu flori roz-pal sa-mi prinda bretonul. Ma dau cu luciu de buze care are aroma de capsuni, cu un parfum de strengarita si cu rimel. Nu ma mai uit in oglind, imi iau ghiozdanul si plec.
Nu mai stau sa mai mananc, imi i-au geanta in care este echipamentul de majoreta si plec. Spre fericirea mea drumul nu era deloc aglomerat. Imi pun castile in urechi ascultand muzica mai ritmata. In cinci minute era deja in fata scolii. Am stat un pic sa imi adun gandurile si am intrat. Nu imi mai pasa de baietii care ma fluiera, de fatele care comentau la adresa mea nu imi pasa de nimic. M-am asezat pe o banca sub umbra unui copac si am inceput sa fredonez o piesa. Ma uit prin curtea scolii si o vad pe Alice cum se da la baiatul pe care il plac eu. Nu imi placea foarte mult, dar era cel mai dragut din toata scoala, si ce m-a enervat era chestia ca Alice stia si mi-a promis ca nu se va da la el pentru ca ei ii place de altcineva. Lucas este un baiat cu ochii albastri, parul de un negru spre gri si intodeauna zambea. Este cu un an mai mare decat noi, si nu ii plac orice fata. Am impresia ca Alice s-a folosit de mine pentru a ajunge mai populara sau nu stiu. In aceasta scoala nu beneficiez de popularitate, asa ca alte fete. Totusi nu inteleg de ce. Nu am mai suportat sa vad acea imagine asa ca am intrat in cladirea plina cu sali de clasa. Mergeam destul de calma, dar in interiorul meu sunt foarte suparata sa nu mai spun nervoasa. Odata intrata in cladire, m-am asigurat ca nu ma vede nimeni si am inceput sa alerg pe scari. Nu imi mai pasa ca picioarele mai aveau un pic si ma lasau sa cad, imi pasa doar de faptul ca fosta mea prietena s-a folosit de mine. Am deschis usa clasei mele, mi-am arucat ghiozdanul pe banca si am iesit afara. Fugeam pe holurile prafuite, pana cand ajung la baia fetelor din capatul holului. Ma uit in oglinda, in timp ce imi aranjez parul. In loc sa ma vad pe mine asa cum sunt, vad o alta persoana. Ma vedeam pe mine si pe Hinata. Ce dor imi este de ea. M-am hotarat sa ma plimb un pic pe holurile scolii. Ma gandeam la Hinata si la Konnoha. Aveam doar amintiri frumoase acolo.
~Flashback~
-Sakura, imi promiti ca vom fi prietene pentru toeauna?
-Iti promit!
~End Flashback~
Imi amintesc cum eu si Hina stateam si ne uitam la apusul soarelui in fiecare zi. Cum ne-am facut una celalaltei cate o bratara a prieteniei. Ea este cu adevarat prietena mea, dar ma intreb daca m-a uitat. Cu siguranta m-au uitat cu totii. Mi-as dori sa ma intorc inapoi la ea si sa ii spun ca nu as fi vrut sa plec de langa ea niciodata. Probabil a uitat de mine, dar eu nu o voi uita niciodata. In clipa urmatoare o lacrima s-a scurs pe obrazul meu fin si un zambet micut si-a facut aparitia.
Aud clopotelul cum suna si holurile sunt invadate de elevii care se indreapta fiecare spre clasa. Asa am facut si eu. Cand am intrat in clasa am vazut-o pe Alice in banca mea. Desigur stam in aceeasi banca deci trebuie sa o suport toata ziua. M-am asezat in vanca, mi-am scos cartile si l-am asteptat pe domnul profesor in liniste. Prima ora avem matematica. Este materia mea preferata. Ma descurc foarte bine, dar Alice nu se descurca deloc bine si nu cred ca am de gand sa o ajut. Domnul prfesor face prezenta si dupa ceea il aud cum spune:
-Haruno, la tabla!
M-am ridicat din banca si m-am indreptat spre tabla. Profesorul mi-a dat un exercitiu destul de simplu ,dupa parerea mea, asa ca nu mi-a luat mult sa il rezolv. Dupa ce termin, vine domnul profesor, se uita imi da un zece si ma trimite la loc. Restul orelor au decurs destul de bine. Cand am auzit clopotelul care ne anuta ca ultima ora este gata, mi-am strans lururile si am plecat acasa. Spre marea mea surprindere mama si tata erau acasa. Mi-am lasat ghiozdanul langa un fotoliu si m-am asezat langa tata.
-Sakura, ne-am gandit foarte bine si ne-am hotarat sa ... plecam inapoi in Konnoha.
Cand am auzit ultimele cuvinte nu am mai putut de bucurie. I-am imbratisat si mi-au spus ca maine plecam. Am topait pe scari, nu imi pasa daca se intampla sa cad, sa imi rup ceva. Am intrat in camera mea, mi-am scos cele doua geamantane. Unul alb cu flori roz, iar celalalt roz cu fluturi albi. Mi-am deschis dulapul cu haine, am luat jumatate din toate hainele si le-am pus in primul geamanta, cealalta jumatate care nu era favorita mea am lasat-o pe sfarsit sa vad daca mai am loc si pentru ele. Toata trusa mea de machiaj care continea pe o suta de farduri, parfume, rujuri ... si desigur toate bratarile mele care cred ca erau si ele peste o suta. Le-am bagat in primul geamanta, acum este plin. Tot dulapul de pantofi i-am bagat in cel de al doile geamanta cu exceptia unei perechi care o voi purta pe drum. Mai aveam ceva loc asa ca mi-am pus si hainele ramase. Pe drum mi-am lasat o pereche de blugi deschisi la culoare si un pic mai largi, nu foarte tare, pentru a fi comozi, un tricou negru cu un umar gol pe care scria cu mov „ Too Close To The Stars” si in picioare o pereche de sandale albe.
M-am bagat in pat fara sa imi pese ca nu mi-am facut tema deoarece si asa ma voi muta la alta scoala. Am adormit repede intrand in lumea unde nimic rau nu mi se poate intampla. Simteam cum pluteam pe un nor. Inainte de rasarit eu era deja treaza si gata imbracat. Parul mi l-am prins intr-o coada la spate. Mama si tata ma asteptau jos deja. Cand am coborat m-am itat inca o data prin casa, mi-am luat geaca de piele neagra mi-am pus pe un brat si am plecat. Tata mi-a urcat geamantanele in taxi si am pornit spre aeroport. Nu mai am rabdare. Hinata ma intorc inapoi!

http://media.photobucket.com/image/anime...1.jpg?o=58 Lucas

Sper sa va placa!