Viata Dubla

[L'pti.chat]

Vad ca v-ati speriat de lungimea capitolului. Sper ca macar de data asta sa posteze cineva. Oricum, chiar si daca n-o s-o faca nimeni, eu o sa continui sa scriu, pentru ca-mi place, in primul rand :)). Aceasta e a doua parte a capitolului 3 ; sper ca este cat de cat bine.

Capitolul 3
Partea a II a

Cause we all just wanna be big rockstars ,
Livin’ in hiltop houses , driving fifteen cars
The girls com e…

- Alo, spun eu intrerupand melodia .
- Mai ai de gand sa dormi mult ? o aud pe bruneta de la capatul firului.
- Ce ? Cat e ceasul, ce zi e azi ? intreb eu dezorientata, parca cazuta de pe alta planeta.
- Ora 19 , patru ianuarie . Ar fi bine sa te grabesti, imi spune bruneta calma. Eu impreuna cu Antoine si Edy te asteptam la cinema.
- Stai, stai, stai! strig eu intr-un ritm alert . EDY ? Esti sigura ca am dormit doar atat ? Pare ca au trecut cateva saptamani.

Bruneta incepe sa-mi explice tot ce s-a intamplat cat timp eu alunecam in lumea viselor. Se pare ca Edy a invitat-o in oras, unde, cu un chip de copil mic si nevinovat a intrebat-o daca ii va face onoarea sa fie cu el. Sustinea ca s-a saturat de Maya, si ca s-a reprofilat, dorindu-si o fata cuminte. La auzul ultimelor cuvinte simt cum sangele incepe sa-mi curga tot mai repede prin vene, amintindu-mi afirmatia lui din vremurile noastre bune, daca le pot spune asa : „ Esti prea cuminte pentru mine. Stii foarte bine ca prefer fetele mai tupeiste, iar tu nu te incadrezi in aceasta cateogrie.”Ar trebui sa-i spun Clarei ca baiatul nu s-a schimbat, ca sunt absolut convinsa ca nu isi doreste sa fie impreuna cu ea si ca a ramas acelas afemeiat pe care il stim amandoua. Insa prefer sa tac, s-o las sa se loveasca de asta, sperand ca data viitoare sa nu se mai intample asa ceva. In plus, stiu foarte bine ca nu-i place sa ma amestec in viata ei, incercand s-o protejez.
Ma imbrac cat pot de repede, culegandu-mi geanta si cele necesare de pe podeaua camerei, dupa care ma indrept spre cinema .

Ajunsa la destinatie, il sarut pe Antoine, dupa care o salut pe Clara, reusind cu brio sa-l ignor pe brunetul la bratul caruia statea. Dupa mai multe consultari, am decis sa vizionam Twilight, in ciuda baietilor, care si-ar fi dorit un film de actiune. Chiar si asa, filmul de fata promitea a fi interesant, asa ca ne-am indreptat spre sala unde avea sa ruleze. Podeaua era acoperita cu o mocheta moale, ce oferea o senzatie ciudata, ca si cum nu si-ar avea locul acolo, sub incaltamintele noastre. Nu dupa mult timp am reusit sa intram in sala. Un parfum familiar ma atrage tot mai aproape de sursa, vrajindu-ma cu fiecare secunda in care il inspir, pana cand, realizand cui apartine, ma opresc. Alex! Strig eu, panicandu-ma usor. Dar oricum e deja prea tarziu, baiatul avandu-si locul chiar in fata noastra, alaturi de cativa prieteni de-ai lui.

- Alex, spun eu pe un ton atat de dulce, incat chiar si mie imi provoaca greata.
- Ce faci aici, cu asta ? striga el din ce in ce mai nervos.
- El e Antoine, raspund eu punandu-ma intre ei pentru a evita o posibila altercatie intre cei doi.
- Suntem impreuna de nici 2 zile si deja ma inseli ? ii aud eu vocea . Mai vorbim noi acasa .

Ultima afirmatie imi aducea aminte de discutiile cu parintii depsre vreo boacana ce-o faceam cand eram in vizita la cineva , discutii ce se terminau mai mereu cu aceeasi propozitie spusa de brunet, ce acum suna ca o amenintare. Realizand cele intamplate, inima incepe sa-mi bata din ce in mai tare, frica punand stapanire pe mine. Ma intorc spre Antoine, pregatita sa-i explic totul, dar nu e nevoie. Degetul sau se opreste delicat pe buzele mele, oferindu-mi ocazia sa-i simt pielea fina, asigurandu-ma tot odata ca totul e bine. O voca soptita imi ajunge la urechi, indemnandu-ma sa ma asez, in timp ce zambetul brunetului ma linisteste, oferindu-mi acea stare de calm de care am acum nevoie.

Ma cuibaresc in bratele sale, asezandu-mi capul in asa fel incat reusesc sa-i aud bataile inimii. Privesc zambind marele ecran, convinsa fiind ca nimic nu poate strica un moment ca acesta, in surdina auzindu-se ritmul respiratiei sale, atat de aproape de urechile mele. Ii simt mana incolacindu-se in jurul taliei mele, apropiindu-ma tot mai mult de el. Ce n-as da sa fim acum intre asternuturi, sa ma cuibaresc la pieptul sau . . .

Nu dupa mult timp, sunt nevoita sa folosesc toaleta, lucru de care nu eram foarte incantata, amintindu-mi ca trebuie sa renunt la imbratisarea brunetului, si sa deranjez cam intregul rand unde ne aveam locurile.Cu greu reusesc sa ajung la destinatie, auzind in urma mea tot felul de cuvinte, mai putin unele frumoase.Obisnuiesc sa ma privesc foarte mult in oglinda, cateva minute pierzandu-se cu acest prost obieci. Dupa cateva minute aud usa deschizandu-se, din spatele ei facandu-si aparitia o silueta masculina.

- Geloasa ? intreaba Edy plin de sine, convins ca intr-adevar are dreptate.
- Pentru ce ? ii spun eu incercand sa maschez nesiguranta mea printr-o conversatie scurta.
- Doar pentru ca prietena ta cea mai buna e acum la bratul celui care ti-a furat prmul sarut, prima . . .
- Nu ! Simt doar ca as vrea sa-l palmuiesc pe nenorocitul care nu a avut tupeul sa-si recunoasca sentimentele atunci cand ar fi trebuit. Era mult prea orgolios sa se multumeasca cu o fata atat de cuminte, atat de comuna, ca intr-un final sa o aleaga pe Clara.
- Ti-e dor de mine, nu-i asa, pisicuto ? Haide, recunoaste ca nimeni nu a reusit sa se ridice la inaltimea mea, continua el apropiindu-se de mine.

Ii vad chipul tot mai aproape, oarecum amenintator. Isi apropie buzele de ale mele, respiratia sa rasfrangandu-se pe chipul meu. Simt cum fiecare por din pielea mea urla dupa atingerile sale, insa reusesc sa ma abtin, sa rezist tentatiei de a-i simti din nou buzele. Vazand ca nu schitez nicio miscare, brunetul se opreste pentru o clipa, lasand un zambet pervers sa-i apara in coltul gurii, dupa care se departeaza, fara ca macar sa priveasca in spate.

Hotarata sa-mi recapat cumpatul, imi spal mainile in apa rece, lasand-o mai apoi sa se rasfranga pe chipul meu. Cu bratele tremurande, ma indrept spre locul meu, fara sa am curajul sa-l privesc pe Edy, care nu parea afectat de cele intamplate, privind plictisit ecranul, lasandu-si mana in a Clarei. Asezata langa Antoine, incerc sa-mi stapanesc bataile inimii, ce pare ca vrea sa-mi sara fara din piept . Il strang in brate, incercand din rasputeri sa uit de scena desfasurata acum cateva minute.

Am urmarit filmul sub aripa protectoare a ingerului meu, fiind uimita de acea senzatie de impacare, de calm ce mi-o oferea prezenta lui. Buzele sale mi-au incantat pielea cu atingerea lor atat de catifelata, sarutandu-ma usor pe frunte. Iubeam acea senzatie atat de placuta oferita de el .
Imediat dupa sfarsitul filmului ne ridicam, eu simtindu-mi genunchii moi, nestiind exact cazua ecestei reactii. Ajunsi afara, Edy ne-a anuntat ca e nevoit sa plece de urgenta si ca ne roaga sa o conducem noi pe Clara. L-am privit departandu-se usor, parca zarind prin haine trupul sau atat de bine sculptat, trup ce m-a vrajit inca de la prima vedere.

Din fericire, nu ne-a luat mult, asa ca am reusit sa ramanem singuri in scurt timp. Il tin de mana, impreunandu-mi degetele cu ale sale, strangandu-l usor , ca si cum i-as spune „Esti al meu ! Nu te voi parasi vreodata” si ma bucur ca am parte de acelas rapsuns din partea sa, o privire ce debordeaza de dragoste, un zambet ce da spre euforic. Il privesc in ochi, albatsri asemenea marii, ochi in care ma scufunf tot mai mult, cu fiecare secunda ce trece, cu ficare clipa ce mai prinde captivata de culoarea lor . Cu pasi mici, ne continuam plimbarea, pana in fata casei noastre. Cu zambetul pe buze, insa cu o usoara nota de parere de rau in glas, Antoine imi refuza invitatia.
- Sigur nu vrei sa intri ? il intreb eu incercand sa-l conving .

- Cine, draga mea ? o aud pe mama intrebandu-ma, in timp ce isi facea aparitia undeva in spatele meu.
- Maman, el e Anoine, ii spun eu, tarandu-l pe acesta pana in casa.
Dupa ce il asez pe scaun, incerc sa gasesc o clipa libera pentru a o trage pe mama deoparte si a-i explica intreaga situatie. Simt inima batandu-mi tot mai repede, emotia luand locul fericirii euforice de acum cateva minute. Intr-un final, imi fac curaj si incep sa-i spun totul.
- Stii, maman . . . Ieri la mall, nu am fost imprena cu Clara . M-am intalnit acolo cu Alex, si din greseala, l-am sarutat. S-a enervat destul de rau, insa la despartire mi-a rapsuns cu acelasi gest. Cred ca m-am indragostit de el . . . Si de Antoine, spun eu dupa o mica pauza.
- E imposibil sa iubesti doua persoane simultan , sustine ea ferm convinsa de cele spuse. In plus, stii foarte bine ca Alex e verisorul tau si ca e impotriva legilor firii sa ai o relatie cu el. Ai la dispozitie toti baietii, majoritatea cazandu-ti la picioare, si tu il alegi pe el ? Sper sa-ti revii cat mai repede.

Cu o usoara urma de furie pe chip, mama se intoarce alaturi de brunet , in timp ce eu raman in bucatarie, oarecum socata de cele auzite. Ma asteptam la ceva total diferit, insa se pare ca nonconformisul mamei are si el limite . Ajunsa in camera, il surprind pe brunet in mijlocul unui interogatoriu, un zambet nostalgic aparandu-mi pe chip. Erau aceleasi intrebari ca intotdeauna, peste care a trecut, cred, fiecare prieten al meu.

- Esti francez ? Numele tau pare a fi.
- Oui, madame. Ma numesc Antoine Dupont si am 16 ani, spune el intr-o franceza nativa, pe un ton catifelat.

Ochii caprui ai mamei ma privesc intrebator, amintindu-mi ca ea sustine ca diferenta de doi ani intre cei doi iubiti i se pare optima. Evident, Antoine nu indeplineste aceasta cerinta. Mama nu a incetat sa ma priveasca, ba chiar a continuat, tot mai insistent, pana cand i-am facut un semn discret cu mana, asigurand-o ca totul e bine.

Au urmat alte cateva intrebari de care nu a parut deranjat, dupa care mama a sfarsit interogatoriul afisand un zambet victorios pe chip, multumita ca a reusit sa duca aceasta sarcina la capat.

Vazandu-se scapat de mama, Antoine decide ca ar fi mai bine sa se intoarca acasa, dat fiind faptul ca maine dimineata urmeaza sa mergem amandoi la scoala. Il privesc ridicandu-se de pe scaun, dupa care ii saruta mana mamei :

- Bonne nuit, madame.
- Si tie, Anotine, ii raspunde mama, vizibil cucerita de gestul brunetului.

Il conduc pana afara, asteptand cu nerabdare momentul in care aveam sa simt din nou acele buze ce par a apartine unui inger. Sub razele blande ale astrlor ceresti, ce se imprastie asupra noastra, continuam sa ne marturisim dragostea.

Copiii care se iubesc se-mbratiseaza in picioare
Langa portile noptii
Si trecatorii care trec ii arata cu degetul
Dar copiii care se iubesc
Nu sunt acolo pentru nimeni
Si numai umbra lor
Inlantuita umbra tremura in noapte
Starnind mania trecatorilor
Mania si dispretul lor si rasetele si invidia
Copiii care se iubesc nu sunt acolo pentru nimeni
Ei sunt in alta parte dincolo de noapte
Mult mai presus decat lumina zilei
In orbitoarea stralucire a primei lor iubiri.

[ Jacques Prevert , Copii care se iubesc ]

Am recitat impreuna versurile acestei poezii, in timp ce privrile ni se imbratisau intr-un dans atat de placut, pe ritmuri doar de noi stiute. Multi sunt atat de convinsi ca la aceasta varsta au ajuns la maturitate, ca s-a terminat cu copilaria si se pot considera adulti cu drepturi depline. EI bine, eu nu cred asta, eu sunt inca un copil, un copil ce-si face simtita prezenta doar alaturi de Antoine, singurul care reuseste sa-l scoata la iveala, sa-mi aminteasca de bucuriile vietii, de fiecare lucru oricat de minor care ne inconjoara. Nu e prima mea iubire, insa prezenta lui ma face sa simt din nou acei fluturasi in stomac, sa cred ca intr-adevar aceasta poezie e scrisa pentru noi.

- Ar trebui sa intri, spune el auzindu-ma stranutand.
- Cred ca ai dreptate, ii raspund eu desprinzandu-ma din stransoarea bratelor sale.

Il sarut pentru ultima data, dupa care ii privesc silueta disparand in intuneric. Cu fiecare secunda ce trece ii vad corpul pierzandu-se in ceata, contopindu-se cu aceasta. Clipesc, si imediat dupa asta nu-i mai pot zari umbra. Ma retrag in casa, oarecum dezamagita, un sentiment ciudat incoltind in sufletul meu, gandindu-ma ca l-as putea pierde. . .