Viata Dubla

[L'pti.chat]

Saluuut ! Am revenit. dupa lupte suculare , care au durat cateva luni, am reusit sa scriu acest capitol, sau cel putin o parte din el. Inainte de toate, am sa-i spun ceva lui Sadic_Soul . Avand in vedere ca ai citit si prima varianta, vreau sa ma tragi de maneca in continuare atunci cand vezi ceva in neregula . E posibil ca , inconstient, sa fi modificat putin caracterul Adellei, si te rog sa ma atentionezi daca intr-adevar e asa .
Cam atat am avut de spus. Accept orice fel de critica, cu conditia sa fie una constructiva, nu o bataie de joc. Acestea fiind spuse, ENJOY :

Capitolul 3
Partea I

Ma trezesc cam ametita, lipsa somnului punandu-si amprenta asupra starii mele , si asa destul de proasta dimineata. Deschid ochii incet, fara sa reusesc sa disting ceva, vazand totul in ceata. Imi las pleoapele sa alunece peste ei, sperand ca-mi voi reveni. Ii deschid din nou, de data aceasta siluetele obiectelor din dormitor conturandu-se din ce in ce mai clar. Incerc sa ma ridic , insa o data cu mine, camera incepe sa se miste, dandu-mi dureri de cap.

- Drace ! spun eu lasandu-mi capul sa alunece usor in molicinuea pernei.

Las totul sa vina de la sine, inchid ochii, oferindu-mi un ragaz. Ma cuibaresc sub plapuma, bucurandu-ma asemenea unui copil mic de caldura ce ma-nvaluie. Las linistea sa-mi inunde timpanele, aceasta melodie atat de placuta pentru urechile mele si ele obosite. Insa tot ritualul meu e intrerupt de sunetul telefonului vibrand , alaturi de versurile melodiei Rockstar. Ma ridic incet, intr-o noua tentativa de a parasi patul, insa nu ma grabesc sa ajung la micul obiect. Reusesc, intr-un final sa-l gasesc, in ciuda dezordinii din camera mea.

- Bonjour , mademoiselle! Ma trezeste o voce moale, ce pare facuta sa seduca.
- Iti face o deosebita placere sa deranjezi oamenii, nu-i asa, Antoine? Spun eu neafectata de tonul vocii sale.
- Pardonne-moi. Credeam ca te-ai trezit si ma vei insoti la patinoar.

La auzul ultimelor cuvinte simt cum sangele imi circula tot mai repede, durerea de cap acompaniandu-ma din nou. „La patinoar ? Dupa o asemenea noapte ?” Strig eu in gand , incercand sa inteleg ce e in mintea lui, care probabil si-a inceput activitatea la o ora mult prea matinala.

- Dupa ce s-a intam. . .
- Stiu ca nu poti sa ma refuzi, asa ca imbraca-te si vino aici . Incheie el fara sa-mi dea vreo sansa pentru a-mi spune opinia. Las telefonul jos, oarecum socata de gestul brunetului.

Inconstient, incep sa ma imbrac, insa fara sa ma grabesc. Imediat ce termin, o sun pe Clara pentru a o invita si pe ea. Nu am mult de mers pana la apartamentul care-l impartea cu mama sa, asa ca inainte sa ies, ma privesc inca o data in oglinda, mandra de imaginea ce o afisa. „Esti extraordinara” , imi spun, zambind ironic mai apoi.

In decurs de cateva minute parcurg dumul pana la Clara, care, desigur, inca se aranjeaza. Am astfel ocazia sa admir a mia oara designul interior al apartamentului. Nu foarte pretentios, insa bine aranjat. Duhoarea noptilor de placere consumate in dormitorul mamei sale se simte inca, lovindu-te brutal, imediat ce pasesti in casa. Privind prin crapatura ce duce spre acea camera incep parca sa vad scenele fierbinti, gemetele strecurandu-se in urechile mele . . .

- Sunt gata, ma trezeste vocea ei cristalina, in timp ce ochii ei ma privesc nevinovati, ca si cum nu i-ar fi luat mai mult de 10 minute sa se pregateasca.
- Am uitat sa-ti spun, dar ne intalnim cu Antoine acolo.
- Francezul ? striga ea facand ochii mari . Te-ai intalnit cu el si eu aflu doar acum ? continua ea pe acelas ton.
- Ce era sa fac ? Sa te fi sunat in miezul noptii pentru a-ti descrie constelatia racului, sau ce ?
- Nu, dar . . . spune ea resemnata, lasand privirea sa-i alunece incet spre podea .

O privesc, dupa care ma indrept spre ea, imbratisand-o prieteneste. Chiar daca ne cunoastem de ceva vreme, inca mai avem momente cu care nu ne-am acomodat. „Imi pare rau, spun eu . Cred ca e oboseala de vina” O vad ridicandu-si privirea din pamant, facandu-mi semn ca putem pleca. O urmez, iesind afara, unde inspir din nou acel aer ce se vroia a fi curat,care era, insa mult mai pur decat cel ce-ti invada narile in apartamentul Clarei.

Ajunse in statie, urcam intr-un taxi, indicandu-i soferului destinatia noastra. Asemenea mie, respectivul domn are un chip obosit, privind plictisit in jur, nu prea atent la ceea ce se intampla. Profit de aceasta ocazie, verificandu-mi machiajul in oglinda retrovizoare a masinii. Pare ca este inca intact, asa ca imi indrept atentia spre traficul orasului. Masina inainteaza cu greu prin furnicar, in jur auzindu-se o simfonie de injuraturi, insotita de un spectacol de semne obscene, alaturi de un mirific miros de gaze de esapament. Intr-un final, ajungem la lac. Si-a pierdut din farmec, insa amintirea noptii trecute parea ca il invioreaza, dandu-i viata.

- Am crezut ca v-ati pierdut, spune brunetul pe un ton dulce .
- Mai usor te-ai fi pierdut tu , ii raspund acestuia sarutandu-l .

Un sarut scurt, insa care depinde doar de dorinta mea, mainele mele odihnindu-se in jurul gatului sau, gata sa-l pedepseasca la orice tentativa de nesupunere.

- Am venit sa ne antrenam, nu-i asa ? spune el reusind sa se desprinda din sarut.

Clara ma priveste nedumerita, cautand raspunsuri, insa fara sa scoata vreun sunet. Ii inteleg mesajul, si in drum spre lac ii povestesc totul, cu cele mai mici detalii. Mentionez si cuvantul concursuri, la auzul caruia ochii brunetei se fac mari, insa isi revin imediat ce cotul meu o loveste usor.

Ajunsi la patinoarul oferit de natura, ne putem rasfata ochiii cu un peisaj atat de simplu, insa totodata de o complexitate uimitoare, ca un tablou pictat in cele mai mici detalii, ce pare ca surprinde chiar si soapta iernii ce zboara pe langa trupurile noastre tremurande. Simt inima batundu-mi din ce mai repede, neputand sa ma misc, parca pentru a nu strica din magia acestui moment atat de de impresionant.

Cu ajutorul brunetului ajung cu bine pe gheata, genunchii mei fiind usor inmuiati, insa cauza imi ramane in continure o dilema intre el si incarcatura emotionala a locului. Ma las dusa de val, imaginatia luand locul ratiunii, miscarile mele fiind controlate doar de imagninele din trecut ce mi se desfasoara inaintea ochilor asemenea unui film. Reusesc sa-mi iau zborul asemenea unei randunici, bucurandu-ma de acel moment de pura libertate, aterizand apoi cu o gratie rar intalnita.

- Ooo ! Ce coincidenta ! se aude o voce de undeva din spatele meu.

Ooo , nu ! imi spun eu ironica. E singura voce de care as vrea cu disperare sa ma lipsesc in astfel de momente. Ne-am urat inca din primele clipe din clasele de gimnaziu, cand s-a transferat in clasa noastra. Am incercat ani intregi sa deslusesc misterul unei potriviri atat de proaste, punand-o pe seama astrelor, a caracterelor noastre mult prea diferite sau a multor altor motive. La un an dupa transferul sau s-a declansat explozia, toate acele sentimente ascunse, pe care constiinta le-a trimis inapoi, fara sa le dea voie sa se arate, au izbucnit din acel an pana astazi. Eram doua persoane mult prea incapatanate si mult prea orgolioase pentru a reusi sa avem o discutie normala.

Blonda ce e asezata in fata mea, a fost mereu atractia clasei. Nu din cauza rezultatelor sau a seriei de olimpiade la care a participat – Slava Domnului, legat de acest subiect ii sunt net superioara - ci din cauza comportamentului sau, a farmecului ce-i ademenea pe toti baietii din clasa si nu numai. Seninul din ochii sai a furat multime de inimi, incalzindu-le cu un fals sentiment de dragoste, insa aceeasi ochi au inghetat suflete, din adancul lor refuland doar ura, si nimic altceva.

Am fost atat de nerabdatoare sa scap de ea, sa uit imaginea sa atat de caracteristica, insa soarta nu a fost de partea mea. Ghinionul a facut sa fim repartizate la acelas liceu, exact in aceeasi clasa. Ironia maxima ar fi fost sa stam in aceeasi banca, insa nu s-a ajuns pana acolo.

Imi intorc privirea spre baiatul la bratul caruia statea Maya. Cu cat il priveam mai atent, reuseam sa descopar in ochii sai amintiri din anii trecuti. Este chiar Edy, fostul meu prieten, cel alaturi de care am fost initiata in tainele relatiilor. Un val de gelozie imi cuprinde tot corpul, privindu-i pe cei doi stand brat la brat. „Ai fost totusi primul . Cel pe care nu-l voi putea vreodata uita,te-ai descurcat totusi destul de bine. Ai reusit sa-mi cunosti pana si cele mai adanci secrete, profitand de naivitatea mea din acea perioada. Primul sarut, primii ochi de care am fost indragostita . . .”

Acel an a fost de ajuns pentru ca pentru o perioada sa devin dependenta de el, insa am ajuns la o concluzie comuna, consecinta fiind incheierea relatiei noastre. Eram atat de naiva, atat de prostuta, incat cu greu pot sa cred ca eram aceeasi cu cea de astazi. L-am iubit, il iubesc si probabil ca asa va ramane pentru totdeauna, mereu voi simti un fior cat timp va fi alaturi de mine, mereu un strop de gelozie imi va inunda inima cand buzele care le-au rasfatat pe ale mele vor fi atinse de altele, cand mainile sale sub a caror atingere tremuram de placere vor cuprinde alta talie, cu aceeasi delicatete totodata usor vulgara, insa care ma starnea mereu ...

Dar nu m-am dat batuta, reusind sa ma schimb. Am renuntat la acea naivitate proasteasca, ascunzandu-mi adevaratele sentimente dincolo de o masca. Am devenit o persoana ironica, rece, o persoana ce se prezenta ca fiind una puternica.

Inca ii mai tin minte acele cuvinte „S-a terminat”, expresie ce a reusit sa-mi aduca sute de lacimi in ochi in acea zi, insa am trecut peste, sau cel putin asta incerc sa arat.

- Scumpa mea colega, spun eu pe un ton batjocoritor. Ce cauti aici ? Din cate stiu eu, nici tu , nici ala , continui eu indreptandu-mi capul spre brunet, nu stiti sa patinati.

Neclintit de atitudinea mea, brunetul ma priveste incercand sa mascheze interesul ce i-l prezentam. Il vad muscandu-si usor buzele, in timp ce muschii pareau ca se incoarda pe sub hainele groase de iarna. Toate stiam ca era un afemeiat, si probabil inca isi pastreaza obiceiurile, schimbandu-si prietena in orice moment al zilei. Profit de un moment in care Maya sta de vorba cu Clara si Antoine e ocupat cu patinajul pentru a discuta cu brunetul din fata mea .

- Iti pare rau ca m-ai parasit ? spun eu doar pentru el .
- Te-ai schimbat, zice el strecurandu-si mana pe dupa talia mea pentru a ma duce mai aproape de el.

Atat de aproape incat puteam sa-i simt din nou mirosul. Acelas parfum ce ma-nebunea si atunci imi intuneca gandirea acum . Un fior imi cuprinde tot corpul, doar privindu-i zambetul ce-i tradeaza atat de bine intentiile . Stia foarte bine ca atitudinea lui ma innebuneste si foloseste acest lucru in favoarea lui oridecate ori e nevoie. Acea combinatie de gesturi, ce nu te lasa vreodata sa-l citesti, nu-ti da voie sa simti urmatoarea miscare ar fi inebunit orice fata. Incerc sa-mi reprim dorinta de a-i simti din nou buzele, insa in zadar. Il vad apropiindu-se din ce in ce mai tare, in timp ce inima mea bate tot mai repede. Imi cuprinde buzele intr-un sarut atat de senzual, bucurandu-se cu nesimtire de gustul lor, surprinzandu-ma cu jocul limbii sale. Ii simt mana masandu-mi lasciv pielea gatului, in timp ce cu celalalt brat ma apropie tot mai tare de el, reusind astfel sa-i simt intreg corpul. Simt caldura emanata de acesta, iar bratele mele vor sa se odihaneasca in jurul gatului sau, sa-i capteze mirosul, insa ma opresc. Amintindu-mi de Antoine, ma desprind din sarut, insa bratele sale inca ma tin aproape.

- Nu-ti face probleme, se ocupa Maya de el, spune brunetul parca citindu-mi gandurile. Bucura-te, amandoi stim cat de mult iti place , zice el continuand sarutul.

Il savurez, insa o lacrima se strecoara pe obrazul meu, rezultatul emotiilor ce le-a starnit in sufletul meu . Il iubeam, insa nu puteam sa-l iert. In interirorul meu se dadea o lupta, o lupta intre dorinta de a-l simti din nou langa mine si constiinta ce-mi reprima aceste ganduri . Singurul in fata caruia am lasat garda jos se folosea de acest lucru in interesul sau, reusind sa ma citeasca asemenea unei carti, sa anticipeze cu usurinta urmatoarea mea miscare si ce m-ar face sa ma opresc.

- Te-am epuizat ? ii aud vocea ironica . Poate ca ceilalti partenerei parteneri nu au fost la inaltimea mea, il aud spunand, imediat ce intrerupe sarutul.
- De ce nu incetezi sa faci pe desteptul ? strig eu iritata .

Il urasc pentru ca ma cunoaste atat de bine, il iubesc pentru modul in care ma face sa tremur de placere, urasc acei ochi sfidatori, dar a caror sclipire imi aduce mereu un zambet pe buze. Pe nesimtite, masca mea incepe sa se dizolve, transformandu-se in nisip, disparand incetul cu incetul, scotand la iveala adevarat Adelle, care a reusit pana cum sa se ascunda de ochii tuturor. Si toate astea, din cauza lui . . .

- Stii bine ca te-am iubit. Stiai asta si cand ai pus punct . Acel an chiar nu a insemnat nimic pentru tine ? rabufnesc eu intr-un hohot de plans.

Toate acele emotii ascunse au fost scoase la iveala de el, cauza existentei lor, si acum, motivul pentru care le-am aratat.
Nu era felul de baiat sentimental, induiosat de lacrimile unei femei . A fost mereu convins ca toate aceste lucruri sunt doar teatru, considerandu-le penibile. Iar aceasta situatie nu face exceptie. Il vad facandu-i semn Mayei, dupa care cei doi pleca, pasind agale, cu bratele impreunate.

Totul incepe sa fie prea mult pentru mine, asa ca o atentionez pe Clara, dand usor din cap, ca plecam spre casa. Nedeumerita, bruneta ma urmeaza pana in cel mai apropiat taxi. Ii povestesc totul, cum Edy a reusit sa reaprinda acea flacara din sufletul meu, flacara ce o credeam moarta, o data cu dispartia sa din viata mea , insa nu a fost asa . Chiar si numele sau imi provoaca o stare de neliniste, stiind ca el e singurul care imi stie secretele, stiind ca in prezenta sa e posibil sa-mi pierd cumpatul.

Cautand alinare, ma arunc in bratele brunetei, incepand sa-mi plang de mila. De ce acum ? De ce pana nu demult nu mai stiam ce e dragostea, iar acum iubesc trei persoane in acelasi timp ? Intr-adevar, pe fiecare in mod difierit, intensitati diferite si pentru gesturi diferite, insa in mod clar ii iubesc .

Filmul orasului mi se deruleaza repede inaintea ochilor, ritmul reusind sa ma ameteasca. Ma ridic din bratele Clarei, pentru a admira casele ce alearga pe langa noi . Peretii vechi, batuti de vant si si udati de sute de ploi, au inceput sa rareasca, in locul lor aparand contructiile noi, din cartierele rezidentiale. O combinatie nou-vechi destul de atragatoare, insa nu pentru cei ce locuiesc aici. Pentru noi a devenit un lucru atat de comun incat uitam sa ne bucuram de el.

Privind in gol , mi-am luat la revedere de la Clara, indreptandu-ma spre apartament. Totul era prea calm, in interior auzindu-se ecoul respiratiei mele, fiecare miscare, oricat de minora, nescapand urechilor mele si asa mult prea iritate. Ma descalt repede, vrand sa scap de sursa zgomotului, indreptandu-ma spre camera mea. Pasesc usor, incercand sa nu dau atentie surselor de zgomot din apartament. Il simt mult prea pustiu, prea gol, fara pic de sentiment.

Ma arunc in asternuturi, hotarata sa uit de tot si sa scap de groaznica de durere de cap ce-a pus stapanire pe mine.