05-09-2010, 12:36 PM
Mamă, decizia vieţii mele mult prea greu. Ambele fotografii sunt absolut superbe. therefore, nu prea am ce comenta.
Prima poză, verde, lac, superb, cer.
Toate se îmbină într-o armonie perfectă, până şi umbra, până şi momentul zilei, culoarea, calitatea şi claritatea. Ţi-a ieşit de excepţie. Se simte viaţa, se simte ca şi cum sunt acolo şi totuşi, nu sunt. Parcă simt aerul. Cerul. Viaţa. Lol. I'm so... Loling. Dar poza e superbă, din toate punctele de vedere. Mi-a cucerit ochii. Nu am ce comenta, negativ cel puţin. Cred că văd pe undeva o creangă până şi aia îmi place. Reflexia cerului în lac! Frate, e prea de tot. Poza ţi-a ieşit prea bine, oricare ai fi făcut-o, mă cucereşte.
A doua fotografie, cascadă - haide, prea de tot, de ce e şi asta aşa frumoasă?
Cerul e atât de limpede. Nu se vede niciun nor pe cer; admir şi asta la cer, bineînţeles, nu doar norii. Se potriveşte cu restul peisajului, cu apa, apa care curge atât de vijelios, parcă o aud ( lol1 ) dar poza atât de reuşită este!
E clară. Are calitate. Nu e mişcată, nu are greşeli, cel puţin nu prea vizibile, cel puţin eu nu le zăresc. Văd un fel de stâlp, departe, undeva, până şi ăla îmi place cum a ieşit. Nu ar avea rost să vorbesc aiurea, chiar îmi place, şi drumul, şi restul. Nu am ce să zic. E adorabilă. E minunată. Captivantă.
Şi acum... ah, e prea greu pentru mine. După îndelungi momente de gândire, am ales prima fotografie. Dar cu puţin puţin, foarte puţin mai sus decât cealaltă. Ambele îmi plac la nebunie.
Felicitări pt. duel.
Prima poză, verde, lac, superb, cer.
Toate se îmbină într-o armonie perfectă, până şi umbra, până şi momentul zilei, culoarea, calitatea şi claritatea. Ţi-a ieşit de excepţie. Se simte viaţa, se simte ca şi cum sunt acolo şi totuşi, nu sunt. Parcă simt aerul. Cerul. Viaţa. Lol. I'm so... Loling. Dar poza e superbă, din toate punctele de vedere. Mi-a cucerit ochii. Nu am ce comenta, negativ cel puţin. Cred că văd pe undeva o creangă până şi aia îmi place. Reflexia cerului în lac! Frate, e prea de tot. Poza ţi-a ieşit prea bine, oricare ai fi făcut-o, mă cucereşte.
A doua fotografie, cascadă - haide, prea de tot, de ce e şi asta aşa frumoasă?
Cerul e atât de limpede. Nu se vede niciun nor pe cer; admir şi asta la cer, bineînţeles, nu doar norii. Se potriveşte cu restul peisajului, cu apa, apa care curge atât de vijelios, parcă o aud ( lol1 ) dar poza atât de reuşită este!
E clară. Are calitate. Nu e mişcată, nu are greşeli, cel puţin nu prea vizibile, cel puţin eu nu le zăresc. Văd un fel de stâlp, departe, undeva, până şi ăla îmi place cum a ieşit. Nu ar avea rost să vorbesc aiurea, chiar îmi place, şi drumul, şi restul. Nu am ce să zic. E adorabilă. E minunată. Captivantă.
Şi acum... ah, e prea greu pentru mine. După îndelungi momente de gândire, am ales prima fotografie. Dar cu puţin puţin, foarte puţin mai sus decât cealaltă. Ambele îmi plac la nebunie.
Felicitări pt. duel.