Dragostea poate fi inselatoare!

[Debb.']

ჯŁεttεჯ - Uite nextu` si Sas`ke a ramas statuie atunci .. Hcm :-" .. si`a cam aruncat ochii la decolteul Sakurei.. am uitat eu sa zic :]] ..


RoZmIeNuMeLe - Uite nextu` ..

Capitolul IV


Sakura:

Sasuke e chiar inteligent. Stie mai multe ca mine. Totusi, ma deranjeaza faptul ca ma examineaza foarte atent. Zici ca nu ma mai vazuse pana acum in viata lui. Ma uit la el cu coada ochiului si se pare ca ma simtit. Incepe sa scrie. Se vede ca habar nare ce scrie. Creionul numai aluneca pe hartie, fara sa stie ce trebuie sa faca. Incep sa scriu si eu, concentrandu-ma cat mai mult. Vreau sa fac o treaba buna cu tema asta.
- Sasuke, ramai la cina? o aud pe mama.
Brunetul se uita la mine, iar eu fac o expresie rugatoare.
- Nu vreau sa deranjez. zice acesta.
- Dar nu ne deranjezi de loc! zice mama intrand inapoi in casa.
Dupa aceasta mica intrerupere, continuam cu scrisul. Nu dureaza mult si simt pe mana stanga cateva mici picaturi. Imi ridic privirea in sus si pe chipul meu cad cativa mici stropi de ploaie. Sasuke strange foile si ma ia de mana, alergand spre casa.
Uff.. cand am adus lucrurile afara, nu parea innorat. Intram in sufragerie si ne punem foile pe masuta. Ii spun brunetului sa se faca comod, iar eu ma duc sus, dupa cateva prosoape.
Cand vin, il vad vorbind ceva cu Isa. Cine stie ce ii mai zice si ea acum.
Cand observa ca am venit, se uita atent la mine. Ce i-a spus Isa? O omor pe fata asta dupa ce pleaca brunetul. Inghit in sec si ii dau prosopul. Acesta imi multumeste si incepe sa se stearga cu el. E asa dragut. Pare asa de inocent. Si are o voce.. parca e un inger picat din cer.
- Sakura.. ! aud o voce strigandu-ma.
Ma trezesc brusc din visare si realizez ca Sasuke e cel care ma striga.
- Continuam tema? ma intreaba el.
- Aaa.. Da! Haide in camera mea. zic si eu foile de pe masa.
Bine ca nu sunt ude. Imi zic in timp ce urc scarile. Intram in camera mea si observ ca am lasat usa balconului deschisa. Minunat! Acum tot parchetul e ud. Merg sa inchid usa balconului, insa alunec si cad. Asta mai imi trebuia. Sa ma fac de ras in fata lui Sasuke. Acesta rade incet si vine spre mine, ajutandu-ma sa ma ridic.
- Esti bine? ma intreaba acesta.
- Um. Da. zic eu incet.
Ne asezam la biroul meu si incepem din nou sa lucram. Sasuke e paralel. Ce s-a intamplat cu el? Afara era cel mai destept om de pe planeta cred. Ii pun mana pe frunte si il intreb daca e bine. Acesta da afirmativ din cap, zicandu-mi ca e ok.
- Mai bine luam o pauza. ii zic, iar acesta da afirmativ din cap.
Ma intreaba unde este baia, iar eu ii indic usa.
Ma ridic de pe scaun simerg la usa balconului. Mici diamante cad din cer, zdrobindu-se de asfalt si multiplicandu-se in mai multi stropi de apa. Provoaca un sunet placut.
Deschid usa si merg in balcon. Imi place sa stau in ploaie. E placut cand simti stropi asa de mici, atingandu-ti pielea.
Brusc, o lumina putenica parca imi trece prin fata ochilor si dupa aceea se aude un sunet asurzitor. Ma sperii si ma dau repede inapoi, insa ma ciocnesc de brunet, care se pare ca statea in spatele meu.
- Esti bine? Ce s-a intamplat? ma intreaba acesta cu o privire blanda.
Nu-i raspund. Stau cu fata in palme pentru a nu mai vedea acea lumina. Niciodata nu mi-au placut furtunile. Mai ales cele cu tunete si fulgere. Simt doua brate incolacindu-se in jurul taliei mele, dupa care cum sunt luata pe sus. Simt cum sunt asezata pe o suprafat moale si doua maini peste a mele. Brunetul imi indeparteaza mainile de la fata, uitandu-se atent in ochii mei.
O secunda a fost de ajuns ca sa ma pierd in ochii lui. Acel abis negru, ca un cer fara stele. Cu asta seamana. Un cer intunecat si nimic mai mult. Il vad cum isi misca buzele, probabil zicand ceva, insa nu-mi pot da seama ce. Incerc sa aud, insa nu pot.
- SAKURA! aud la un moment dat si simt cum Sasuke ma zgaltaie.
- Aaa.. Da? Ce s-a intamplat? intreb eu putin bruscata.
- Ce s-a intamplat? De ce te temi? ma intreaba el.
- Totdeauna mi-a fost frica de furtuni. zic eu incet.
- De ce? ma intreaba din nou.
- Nu stiu.. pur si simplu. zic incet.
- Copii! Haideti la masa. aud vocea mamei.
Nu credeam ca ma voi bucura vreodata atat demult ca o aud. M-a salvat. Nu mai puteam sa stau cu Sasuke nici macar o secunda. Acei ochi abisali te rapesc imediat.


Sasuke:


O da! Mi-a functionat planul. Sakura deja imi mananca din palma. Trebuie acum doar sa ma fac mai tandru pentru ai suci mintile. Insa simt ceva.. ceva parca nu ma lasa sa profit de ea, insa putin imi pasa. Sakura arata cel mai bine. Are niste forme de invidiat. Trebuie sa fiu primul care le gusta. Imi zic si imi musc usor buza inferioara.
Ajungem jos, unde mama rozaliei ne spune sa ne asezam la masa. Se pare ca si domnul Haruno o ajuns.
Familia Sakurei e chiar de treaba. Prieteni dinastia ar trebui sa-si faca tatal meu, nu familia lui Karin. Imi zic in minte, dandu-mi ochii peste cap.
- Si Sasuke, ce mai face Fugaku ? il aud pe domnul Haruno.
Ma uit ciudat la Sakura, iar ea la mine. De unde il cunoaste tatal ei pe tata. Bun, deci trebuie neaparat sa aflu. Stai asa, Sakura mai are o sora. Nu este fata cu care se saruta Madara? Asta o sa aflu de la Madara.
- Corect, cand noi ne-am imprietenit cu familia ta, voi doi erati mici. zice doamna Haruno.
Ok, deci sa inteleg ca suntem prieteni de familie? Mama si tata nu au pronuntat niciodata de familia Haruno. Adica, cel putin eu nu am auzit.
- Suntem prieteni de familie cu parintii lui Sasuke? aud vocea cristalina a rozaliei.
- Da. ii raspunde Isa.
Ma uit ciudat la Ashley. Seamana asa de bine cu fata aceea. Insa nu pot sa cred ca Madara are o prietena asa.. frumoasa. Cine s-ar uita la unul ca el. Arata ca moartea in persoana.
- Sasuke, cred ca pe Ashley nu ai cunoscut-o, e cea mai mare fata a noastra. zice doamna Haruno.
Dau afirmativ din cap si fac cunostinta cu satena.
- Scuze ca te iau asa direct, incep eu, dar esti cumva cu fratimiu Madara? o intreb eu.
Fata da afirmativ din cap si continua s amanance. Wow ! Cu Madara ? Hai ca asta chiar e buna. Ce o sa-l mai iau la intrebari.
O simt pe rozalie aruncandu-mi priviri. Fata asta chiar s-a indragostit de mine asa de repede?
Termin repede de mancat si ii spun ca trebuie sa plec, deoarece este deja tarziu.
Sakura ma intreaba unde ne intalnim maine pentru a continua tema. Maine e sambata iar noi trebuie sa terminam pana marti.
Stau putin pe ganduri dupa care ii spun ca poate veni la mine. Aceasta da afirmativ din cap si se apropie de mine. Isi pune mana pe pieptul meu, dupa care ii simt buzele fine pe obraz. Raman putin incremenit. Are niste buze atat de.. moi. Parca e un inger picat din cer.
- Pa. ii zic eu si ies pe usa.
Tot drumul pana acasa mi-am tinut mana pe obrazul sarutat de rozalie. Nu imi pot lua gandul de la ea.
Cand intru in sufragerie, cei doi frati ai mei sar pe mine.
- De unde ai amprenta asta pe obraz? ma intreaba Itachi.
- Ce amprenta? intreb eu.
- De ruj. imi zice Madara.
Alerg la oglinda si ma privesc. Sakura si-a lasat aprenta pe obrazul meu.
- Sa nu-mi spui ca te-a sarutat sora Isei. il aud pe Itachi.
- Ba da! Sakura. le zic si plec in camera mea.
Asta a fost cea mai minunata zi. Una dintre cele mai bune. Am cunoscut o fata minunata!
Ma trantesc pe patul din camera mea cu cel mai mare zambet posibil.

Cam atat.. Sorry pentru greseli :D .. tot lenea e de vina :-"