07-08-2010, 08:08 PM
Savarina Ali - Multumesc mult pentru comentariu si de sustinere, ma bucur mult ca-ti place si sper sa mai treci pe la aceasta poveste.
Heechul - Iti multumesc foarte mult pentru cuvintele spuse si ma bucur mult de tot ca-ti place aceasta poveste.
Va urez lectura placuta!
Rasturnand lada viselor ce sparg sufletul in bucati marunte de gheata.
Sperantele prafuite ale oamenilor se nasc in suflete credule, pline de inocenta, ce incearca sa sape-n vise, crezand ca asa vor putea sa le transforme-n realitate. Dar se lovesc de peretele dur al vietii, o realitate cumplita ce devine un cosmar pentru care nu ti-ai mai dori sa inaintezi, ai vrea ca timpul sa te lase in trecut, in clipele frumoase ce n-au existat decat in vise. Ajungem sa ne plangem de mila atunci cand realizam ca pierdem multe-n viata, ca uitam sa profitam de cele mai marute si semnificante lucruri, de acele moment simple ce-ti pot readuce pe buze zambetul trecut. Invatam sa fim simple marionete si lasam destinul sa ne fie papusar, indemnandu-l sa faca ce doreste cu umila noastra viata, uitand a mai lupta. E ciudat cum cresti si vezi ca adultii din jurul tau se schimba din felul sau de-a fii intr-un altul, cum cei ce te-au protejat atata vreme ajung sa minta, sa uite de unde au inceput si cui ar trebui sa multumeasca pentru tot ce au facut ca sa-i poata creste. Poate ca asta-i felul omului de-a fi, poate noi suntem inca un mister necunoscut dintr-o viata straveche.
Privea tacut chipul inocent al tinerei si brusc parca a vazut-o pe Amanda stand in locul copilei, aceasta semanand cu adolescenta pe care sufletul sau o iubise cu disperare si pe care o pierduse mult prea repede. Dupa cateva minute bune si-a dat seama cat putea sa semene cu nepretuita lui iubita, dandu'si seama ca se concentrase prea mult la talisman, ramanand prizioner in amintiri trecute, pierzandu-se-n timp si spatiu. Se gandea la cate greseli facuse-n trecut, la inima franta pe care o lasase in urma, pe atunci cand alesese sa fie nemuritor. Fusese lacom si acum realizase ce multe pierduse si cat de mult si-ar fi dorit sa poata da timpul inapoi, sa poata remedia macar putin din greselile facute.
- Nu te teme, Aylin, nu m’a vazut nimeni si n-ai sa ma pierzi, voi fi alaturi de tine mereu, o voce subtire, feminina, se auzi exact din locul in care fata statea. Vocea fiind dovada vie ca tanara nu vorbise de una singura, ci cu cineva care se afla langa ea, insa acesta nu observa pe nimeni stand aproape de aceasta si nu intelegea de unde venea aceea voce.
Nu sesizase prezenta altcuiva in jurul sau, insa ceva in spunea ca nu este in siguranta ca se va intampla un lucru groaznic in viitorul apropriat. Zambi amagita incepand sa se gandeasca la momentele trecute si la sentimentele ce o faceau nefericita.
“ Si doare al nabii de rau cand incepi sa pui suflet intr-o relatie bazata pe prostie!!! “
Si mereu a cazut, ajungand in cele din urma sa invete sa se ridice singura, sa nu-i mai pese de parerea multor oameni ce aberau continuu, vroia sa creada in ea, chiar daca stia ca la fiecare cazatura era lipsita de dorinta de-a continua, fara pic de incredere in propria persoana. Se lovise din nou, ajungand mai jos decat de obicei, cazuse intr-o prapastie a propriului suflet, a propriei sale minti tulburate.
†A fost un joc pentru el, dar pentru mine a fost ceva serios! Il adoram, iar acum sentimentele astea ma ranesc! â€
Iubirea pentru ea e comoara cea mai de pret si in ultimul timp se tot intreba †de ce, ea? †. Vroia sa invete sa se baze pe propriile sale forte, insa avea nevoie de cineva care s-o sustina, sa-i fie alaturi mereu, la bine si la greu.
Cam atata din aceasta parte, sper sa va placa. Imi cer mi se mi de scuze pentru greselile pe care probabil le am si sper sa cititi si sa comentati.
* Z-Bye *
Heechul - Iti multumesc foarte mult pentru cuvintele spuse si ma bucur mult de tot ca-ti place aceasta poveste.
Va urez lectura placuta!
O amintire pe veci vei ramane,
Caci privirea ta intunecata,
Sfarma poarta sufletului meu,
S-adunce-n el ura si uitare.
Caci privirea ta intunecata,
Sfarma poarta sufletului meu,
S-adunce-n el ura si uitare.
Rasturnand lada viselor ce sparg sufletul in bucati marunte de gheata.
Sperantele prafuite ale oamenilor se nasc in suflete credule, pline de inocenta, ce incearca sa sape-n vise, crezand ca asa vor putea sa le transforme-n realitate. Dar se lovesc de peretele dur al vietii, o realitate cumplita ce devine un cosmar pentru care nu ti-ai mai dori sa inaintezi, ai vrea ca timpul sa te lase in trecut, in clipele frumoase ce n-au existat decat in vise. Ajungem sa ne plangem de mila atunci cand realizam ca pierdem multe-n viata, ca uitam sa profitam de cele mai marute si semnificante lucruri, de acele moment simple ce-ti pot readuce pe buze zambetul trecut. Invatam sa fim simple marionete si lasam destinul sa ne fie papusar, indemnandu-l sa faca ce doreste cu umila noastra viata, uitand a mai lupta. E ciudat cum cresti si vezi ca adultii din jurul tau se schimba din felul sau de-a fii intr-un altul, cum cei ce te-au protejat atata vreme ajung sa minta, sa uite de unde au inceput si cui ar trebui sa multumeasca pentru tot ce au facut ca sa-i poata creste. Poate ca asta-i felul omului de-a fi, poate noi suntem inca un mister necunoscut dintr-o viata straveche.
Privea tacut chipul inocent al tinerei si brusc parca a vazut-o pe Amanda stand in locul copilei, aceasta semanand cu adolescenta pe care sufletul sau o iubise cu disperare si pe care o pierduse mult prea repede. Dupa cateva minute bune si-a dat seama cat putea sa semene cu nepretuita lui iubita, dandu'si seama ca se concentrase prea mult la talisman, ramanand prizioner in amintiri trecute, pierzandu-se-n timp si spatiu. Se gandea la cate greseli facuse-n trecut, la inima franta pe care o lasase in urma, pe atunci cand alesese sa fie nemuritor. Fusese lacom si acum realizase ce multe pierduse si cat de mult si-ar fi dorit sa poata da timpul inapoi, sa poata remedia macar putin din greselile facute.
Imi petrec viata sperand ca destinul mi te va aduce din nou in cale!
Ma inec in ganduri negre, in ale mele amintiri sterse!
Ma inec in ganduri negre, in ale mele amintiri sterse!
- Nu te teme, Aylin, nu m’a vazut nimeni si n-ai sa ma pierzi, voi fi alaturi de tine mereu, o voce subtire, feminina, se auzi exact din locul in care fata statea. Vocea fiind dovada vie ca tanara nu vorbise de una singura, ci cu cineva care se afla langa ea, insa acesta nu observa pe nimeni stand aproape de aceasta si nu intelegea de unde venea aceea voce.
Nu sesizase prezenta altcuiva in jurul sau, insa ceva in spunea ca nu este in siguranta ca se va intampla un lucru groaznic in viitorul apropriat. Zambi amagita incepand sa se gandeasca la momentele trecute si la sentimentele ce o faceau nefericita.
“ Si doare al nabii de rau cand incepi sa pui suflet intr-o relatie bazata pe prostie!!! “
Si mereu a cazut, ajungand in cele din urma sa invete sa se ridice singura, sa nu-i mai pese de parerea multor oameni ce aberau continuu, vroia sa creada in ea, chiar daca stia ca la fiecare cazatura era lipsita de dorinta de-a continua, fara pic de incredere in propria persoana. Se lovise din nou, ajungand mai jos decat de obicei, cazuse intr-o prapastie a propriului suflet, a propriei sale minti tulburate.
†A fost un joc pentru el, dar pentru mine a fost ceva serios! Il adoram, iar acum sentimentele astea ma ranesc! â€
Iubirea pentru ea e comoara cea mai de pret si in ultimul timp se tot intreba †de ce, ea? †. Vroia sa invete sa se baze pe propriile sale forte, insa avea nevoie de cineva care s-o sustina, sa-i fie alaturi mereu, la bine si la greu.
Te caut in intuneric haotic,
S-apoi in dezlantuitul infern,
In gandul meu de tine-nlantuit,
Un singur cuvant mai rasuna…
Ura.
S-apoi in dezlantuitul infern,
In gandul meu de tine-nlantuit,
Un singur cuvant mai rasuna…
Ura.
Cam atata din aceasta parte, sper sa va placa. Imi cer mi se mi de scuze pentru greselile pe care probabil le am si sper sa cititi si sa comentati.
* Z-Bye *