[Terminat] Let Me Be... Your Guardian [*YAOI*] [+18]

[kame.]

Kanaa !! Unde e continuarea ? Am ramas in fum si aici, ca si in celalalt mult prea-iubit fic ( cred ca stiti cu toti la care ma refer-a nu se intelege ca fac reclama). Eu chiar sunt curioasa de ce se va intampla cu relatia dintre Shin si Jin, si sa aflu reactia lui Julian, cu privinta la cele intamplate ? Kaoru, bietul de el... Si sa vezi ca e abia la inceput. Sper ca pisoiasul meu sa fie eliberat cat mai curand, pentru buna purtare, sau macar sa se afle adevaratul motiv al crimei si ca nu a fost comisa de el, iar apoi, el si Julian sa plece in Hawaii, sa-si cumpere-o vila mare, sa faca cinci copii ( numai daca Kaoru ar avea organe reproducatoare cu care sa-i faca) si sa traiasca " Fericiti pana la adanci batraneti !". Eh, na... Mintea mea tampita. Jin e un cretin daca poate sa-i faca el asa ceva gogosicii mele cu ciocolata. Il UraSsC !! Nextu' !!!!!!

[Yaoi Queen]

Sry girls >.< am cam intarziat imi cer scuze pt nesimtire m-am cam lasat dusa de val si n-am scris
oricum, sper sa va placa

Capitolul XI

Jin se ridicase plictisit de pe mine, dandu-si ochii peste cap, de parca ar fi fost ceva normal sa imi faca asa ceva. Am coborat in graba din pat, stergandu-mi apoi obrajii uzi cu palma dreapta, de indata ce m-am ascuns in spatele brunetului care tocmai ma salvase...
A ramas nemiscat pentru cateva secunde, apoi isi pusese mainile in san, privindu-l cu dispret pe cel de pe pat.
-Jin... Mi-ai promis ceva odata... si nu demult. Nu stii sa apreciezi nimic! S-a rastit Shin, dand negativ din cap. M-a prins de mana, tragandu-ma dupa el afara din celula, insa pe urma se opreste la auzul vocii satenului.
-Ce crezi? ca stau toata viata dupa curu' tau?! Stii pentru ce "te pastrez", a spus el ridicand vocea, coborand din pat, si apropiindu-se de noi, timp in care cei din gasca lui care erau in preajma au inaintat si ei incetul cu incetul. Ti-am explicat ca eu n-am nevoie de o singura persoana. Un barbat ca mine, se foloseste de orice "carne proaspata". Dar tu vei fi mereu felul principal.
Abia rostise acele cuvinte, ca obrazul lui se inrosise dupa o palma zdravana pe care o primise de la brunetul deranjat de fiecare vorba negandita.
-Un barbat ca tine, zici? Te duci dracu' tu, cu toate cuvintele tale, care nu mai merita nici un amarat de banut! Esti jalnic, Jin! Imi e sila! A strigat baiatul, fara pic de teama, chiar daca in urma cu cateva secunde il lovise pe cel dinaintea lui.
M-am speriat in momentul in care Jin a ridicat pumnul pentru a-l lovi pe amicul meu, insa el parca deja se astepta la o lovitura, pentru ca pe chipul lui se observa resemnare...
-Nu, Jin! Strigase unul dintre barbatii ce se apropiase de noi, prinzandu-l pe saten de mana, pentru a-i opri furia ce avea sa se reverse asupra lui Shinobu. L-am tras pe brunet de mana, indemnandu-l sa plecam, iar el m-a urmat cu pasi rapizi, fara a mai privi in spatele lui.
Odata ce am ajuns in celula noastra, nu indraznisem sa incep o conversatie, asadar taceam, lasandu-mi privirea cazuta in pamant.
-Te-a lovit? M-a intrebat Shin asezandu-si mana pe crestetul capului meu.
-Shin, imi pare...
-De ce iti ceri scuze? M-a intrerupt el, apropiindu-se de mine. Spre surprinderea mea, ma trase in bratele sale, strangandu-ma puternic la piept, lasandu-ma sa-i aud respiratia grea si sacadata. Stiu ca nu e vina ta. Jin... din totdeauna a fost asa, a continuat apoi, lasandu-si capul pe umarul meu.
Am tacut amandoi pentru cateva secunde, apoi, din nou i-am auzit vocea trista a lui Shin, vorbindu-mi aproape de ureche.
- Nici nu stiu de ce mai pun la suflet... Stiam ca o va face din nou. Ce tampit pot fi... Am crezut ca a devenit altfel, dar e adevarat, nu-i poti schimba naravul lupului. Tocmai tie... Spune-mi ca nu te-a ranit, sau nu stiu ce-i fac!
Cuvintele lui mi-au strapuns urechile precum niste sageti, lasandu-ma stupefiat. De ce? Altii in momentul acela m-ar fi pleznit pe mine, si nu invers... dar Shin, el era mereu cu picioarele pe pamant, atunci realizasem lucrul acesta.
-Eu nu am nimic. Shin, tu esti mai ranit decat as putea fi eu in momentul asta... Il iubesti, am rostit eu cu glas incet, inconjurandu-l cu bratele. Simteam cat de mult il durea, chiar daca i-a aruncat satenului in fata toate acele cuvinte pline de dispret. In scurt timp am simtit prin materialul tricoului cateva picaturi umede ce mi-au atins pielea umarului... Shin plangea, si strangea in pumni acea zdreanta care o mai aveam pe mine, materialul "ciopartit" de Jin.
-Iarta-ma... Nu ti-am spus... adevarul despre Jin. Acum... regret si e prea tarziu, a rostit el printre supine, incercand sa-si opreasca lacrimile din a i se mai prelinge pe obrajii inrositi.
S-a indepartat lent de mine, tinandu-si privirea in jos, apoi cu miscari lente a prins cu ambele maini de tricoul sau, lasandu-ma inlemnit la imaginea ce imi era afisata inaintea ochilor de indata ce a scapat de material. Pielea lui alba era patata pe alocuri de un violet inchis a caror "pictor" era Jin...
-Uite, Kaoru. Asa e Jin, a rostit el cu voce joasa, lasandu-si tricoul sa-i alunece din mana.
Il priveam socat, nevenindu-mi sa cred ca satenul a putut face un asemenea lucru, apoi, facand un pas inainte, l-am intrebat:
-Dar... cum de nu am observat pana acum?
-Asta e de aseara. Si nu e nici prima data cand se intampla. Vezi? Eu sunt cel prost. Chiar daca imi face asta, eu nu ma pot indeparta de el, si stie asta, de aceea nu face nimic pentru a incerca sa nu ma mai enerveze.
Abia ce a rostit acele cuvinte, ca in celula noastra isi facuse aparitia Jin cu o expresie fioroasa, ce m-a indemnat sa fac un pas in spate, si sa imi indrept privirea spre Shinobu, care nu parea deloc ingrijorat de prezenta satenului.
-M-ai intrerupt din ceva important... Acum suporti tu consecintele, a spus Jin, apropiindu-se amenintator de baiatul pe care l-a apucat cu o mana de gat, trantindu-l pe pat, ca pe un obiect...
Ma scotea din sarite vazand ca Shin nu avea de gand sa riposteze, parand mult prea resemnat pentru ce avea sa i se intample. Nu stiam ce trebuia sa fac. Imi era frica, dar nu voiam sa i se intample ceva rau prietenului meu. Am inghitit in sec, vazand cum pantalonii brunetului au fost aproape sfasiati de brutalitatea satenului, apoi am iesit din celula, vrand sa il gasesc pe Julian, insa habar nu aveam unde sa il caut...
Primul gardian pe care l-am intalnit in mersul meu alert, nici macar nu ma bagase in seama cand ii explicam se se intampla, ca si cum faptul ca o persoana era violata nu insemna absolut nimic grav... Am injurat de nervi printre dinti, apoi mi-am continuat drumul pana cand am ajuns in curte, unde l-am observat si pe Julian intr-un grup de inca trei gardieni, si un domn imbracat intr-un costum gri. Nu ma interesa cine era, chiar nu imi mai pasa in acel moment, asadar am fugit inspre ei, iar de cum m-a observat Julian, acesta a iesit din grup asteptand sa-i spun probabil ce cautam singur acolo, cu doar o zdreanta pe mine.
-Te rog! Ajuta-l pe Shin! E... Jin e nebun! E in celula noastra! am spus eu, atat de tare incat grupul acela s-a intors cu totul inspre noi, iar Julian, parca fiind crispat, priveste in spate, facandu-mi apoi semn sa inaintez. In acelasi ritm alert, ma intorceam in locul din care plecasem speriat, insa cu brunetul in urma mea. Am realizat destul de tarziu ca el nu era singurul care avea sa vada ce se intampla, deoarece toti ceilalti din grupul in care era Julian, inclusiv domnul in costum gri, ne-au urmat... insa nu ma interesa, atata timp cat insemna ca Shin avea sa fie in siguranta.
Nu se auzeau tipete, insa ajunsi mai aproape de celula, se distingeau zgomotele infundate ale brunetului, ca si cum gura lui era acoperita de ceva... acel "ceva" fiind de fapt mana lui Jin. Cei ce erau in spatele meu au dat buzna in acea incapere, inaintea mea, iar eu am stat de-o parte pentru o vreme, incercand sa imi dau seama ce ar fi trebuit sa fac.
Julian a fost cel care l-a indepartat pe Jin, iar un alt gardian il ajuta pe brunet in a-l imobiliza pe cel ce incerca sa scape din fiecare stransoare aplicata.
Mi-am facut loc printre ceilalti doi barbati ce erau langa pat, verificand starea lui Shin, si m-am asezat pe marginea suprafetei moi, privind chipul fara expresie a amicului meu...
-Shin! Shin, trezeste-te! am spus eu speriat, asezandu-mi o mana pe bratul lui. Nu mi-a raspuns, si nici macar ochii nu i-a deschis, iar eu am inghitit in sec, continuand sa-i rostesc numele, si sa-l strang de brat. Stiam ca era inconstient si ca nu ma auzea, insa ce puteam sa fac? Am simtit cum ochii mi se umezeau incetul cu incetul, vazandu-l in felul acela pe Shin, insa, intr-un final m-am dat la o parte, renuntand la incercarile mele. Stiam ca urma sa fie dus la spital, iar acesta era lucrul care trebuia sa ma linisteasca, dar era de fapt cel care ma tulbura si mai mult...
Nu am ascultat multe din cate au vorbit gardienii intre ei, eu fiind mult prea adancit in propriile mele ganduri, insa am inteles ca Jin avea sa fie dus la carcera pentru ceea ce facuse. Nu stiam de ce, adica, pe detinutii de data trecuta, cei care l-au violat pe acel baiat, nici macar nu i-a avertizat cu ceva...
-Domnule director, pulsul e slab, trebuie sa ne grabim, a spus unul dintre gardienii de langa Shin, reusind sa imi atraga atentia.
"Poftim? <Domnule director> ? " In momentul acela am realizat de ce situatia era diferita, iar evident, directorul era acel domn in costum. "La ce ma asteptam? Julian e un politist corupt, trebuie sa faca o treaba curata in preajma directorului, de aceea Jin o pateste, iar ceilalti au scapat. Daca nu era directorul, probabil ca se intampla la fel! "
Nu stiam daca trebuia sa fiu fericit pentru faptul ca Jin avea sa stea inchis o perioada de timp, insa eram sigur ca urmatoarele zile fara Shin nu aveau sa fie deloc roz...

[kame.]

Prima, prima ! O, da, prima ! :ang:
Adica, dupa ce ca il facuse sa se simta intr-un hal, pe saracul Shin, acum se intoarce sa isi mai bata joc de el inca o data ? Ce e cu nesimtirea asta, in ziua de azi, fratilor ? Iar, acum, Kaoru, cine stie ce-o sa pateasca ? De-ar da " Domnul" ca Julian sa il poata apara, indiferent de circumstante ! Imi doresc doar ca Shin sa fie bine si sa nu fi patit nimic in urma maltratarii bestiei aleia nemancate. Si-apoi sa vezi cand se intoarce Jin... Dar, momentan, traim in prezent si, ma gandesc: " Care va fi viata bietului meu Kaoru, de-acum incolo ?"...
Sunt sigura ca tu o sa-mi raspunzi, cat de curand, la aceste intrebari, so, succes in continuare si ne mai citim. Pwp, * Chuu* !

[Kurama^_^Sweet]

De ce...De ce totul poate fi atat de crud?...De ce exista inselatoria?...Minciuna?...De ce...Pur si simplu...De ce?
Totul mi se pare...nici nu mai stiu...Bietul Shin...A trebuit sa treaca prin asa ceva...Iar Kaoru....nu mai am cuvinte...
Jin....Imi vine sa-l omor!!!!! {Imi dai voie?Te rog mult!!!.Primit ca voi fi "blanda" cu el }...Cum a indraznit?...Cine se crede?...Pentru mine...este un nimic....O zdreata!!! Daca gardienii aceia nu vor sa faca nimic,atunci fac eu..Le arat eu lor!!
Cam atat...Sincer,nu pot sa cred....Te rog mult,Kaname...revin-o repede...impreuna cu nextul...fireste...Te rog mult...Mult...Mult.

[Yaoi Queen]

Scuzati pt a mia intarziere T.T... deh... vacanta

Capitolul XII

Stateam intins pe patul meu, asteptand sunetul care avea sa anunte ora mesei, insa nu pentru ca voiam sa mananc... ci pentru a ma ascunde. Au trecut trei zile de cand Shin a fost spitalizat, iar eu nu facusem nimic altceva inafara de a ma ascunde dupa pat. Eram ca un sobolan. Ma simteam inutil si murdar. Nu eram in stare sa fac nimic din cauza fricii care puse stapanire pe mine... eram jalnic. Julian era pelcat din oras, deoarece mama sa a fost spitalizata, si el a avut permisiunea de a lipsi patru zile. Mai era o singura zi pana ca el sa se intoarca, insa starea mea nu era tocmai buna pentru a-l "intampina". Deoarece nu am mancat nimic in acele trei zile, simteam cum starea mea se inrautatea in fiecare ora, si continuam sa cred ca nu puteam face nimic in acea privinta. Desi eram constient ca devenea tot mai rau, evitam iesitul din celula... Am coborat din pat, insa capul parca mi se invartea, eram ametit. Picioarele nu ma mai sustineau, iar privirea mi s-a incetosat. Imediat am uitat de mine, lasadu-mi trupul lipsit de orice putere sa cada pe podeaua rece si murdara...

Auzeam vocea cuiva... Imi era cunoscuta, dar chiar si asa, nu reuseam sa imi deschid ochii, nu puteam sa ma adun.
-Kaoru...
Mi-am auzit numele, si recunoscusem vocea celui care il rostise. Julian, el era cel pe care il auzeam si cel care ma luase in brate pentru ca apoi sa ma aseze lent pe pat.
Mi-am ridicat in sfarsit pleoapele grele, putand apoi sa observ persoana care statea asezata langa mine cu o expresie ingrijorata pe chip... Incet, ma ridicasem in capul oaselor, privindu-l pentru o clipa, apoi m-am agatat cu ambele maini de bratul sau stang, lasandu-mi fruntea pe umarul sau.
-Nu mai vreau... Nu mai rezist! Vreau sa ies de aici... am rostit eu, neputand sa-mi opresc lacrimile care au inceput a mi se prelinge pe obrajii palizi, pierzandu-se pe urma in materialul jachetei lui Julian.
Ma trase in bratele sale, vrand parca sa imi spuna ca inca nu cunoscusem adevarata viata de inchisoare, dar in schimb, mi-a dat o minciuna dulce pentru urechiile mele...
-Nu iti face griji, totul va fi bine. Iti promit...
Continuam sa plang, si voiam sa ii cred vorbele, dar stiam ca nimic nu imi putea garanta faptul ca aveam sa ies de acolo teafar.
-Ai stat aici ascuns trei zile... Trebuia sa iei macar masa.
-Cum, Julian? Cand imi e teama pana si sa scot un deget afara din locul asta infect daca nu e Shin langa mine... Oricum, nu imi e foame, si totusi de unde stii ca n-am mancat?
-Colegul meu mi-a spus, a fost de paza in fiecare dimineata si amiaza. Mi-a spus ca esti singurul de pe culoar care nu a iesit deloc in astea trei zile.
Inainte ca eu sa mai rostesc un cuvant, am observat un alt gardian intrand in celula, avand in mana o tava cu doua farfurii. L-am privit pe Julian cu uimire, insa pe urma imi aparuse pe chip un zambet. Imi venea sa rad, realizand ca eram servit la pat, insa parca starea mea nu-mi permitea sa ma intind mai mult de o simpla arcuire a buzelor. Mi-am sters lacrimile cu dosul palmei, apoi am privit tava care mi-a fost asezata pe picioare.
-Te rog sa mananci, mi-a spus Julian serios, trecandu-si mana prin parul meu, ciufulindu-l.
A ramas langa mine pana cand am mancat aproape tot ceea ce a fost in farfurii, si chiar daca nu ma grabisem deloc, nici el nu dadea semne ca voia sa plece. Imi privea atent fiecare miscare, lucru care ma intimida, facandu-mi obrajii sa arda... insa nu indrazneam sa-i spun ceva pentru a-l opri. I-am multumit pentru masa, iar el a zambit usor, dand tava intr-un colt al patului. Auzind vocea cuiva, acesta l-a intors brusc, strigandu-l pe un anume "Akira", pe care il recunoscusem, desi numele nu i-l stiam... Era cel care il oprise pe Jin din a-l lovi pe Shinobu in acea zi in care satenul a incercat sa profite de mine. Akira avea varsta de douazeci si opt de ani, parul lui ciufulit era argintiu, avand o suvita mai lunga in partea stanga, ce-i ajungea mai jos de pectoral, iar ochii de un caprui foarte deshis, pareau ca urmaresc absolut totul in jurul lor, precum cei a unei vulpi. Corpul ii era bine cladit, ceea ce se observa usor datorita faptului ca purta un maiou stramt, care ii scoatea foarte bine in evidenta muschii lucrati, si din fericire, tipul nu parea deloc inspaimantator...
-Ce e, Lucifer? intreaba acesta, apropiindu-se de noi.
-Am o treaba pentru tine, incepe brunetul, ridicandu-se de pe suprafata moale. Il vezi? a intrebat pe urma aratand spre mine. Ochii tai si el, bine? Cum tampitu' de Jin e acum langa sobolani, tu trebuie sa ii iei locul. Oricum, cred ca o vei face mai bine decat el, continua apoi, batandu-l prietenos pe umar, iesind apoi din celula.
-Julian! am strigat eu, facandu-l sa se intorca spre mine, insa nici macar nu stiam daca aveam sa ii spun ceva... voiam sa mai stea, dar stiam ca nu e posbil, asa ca incepusem sa ma balbai. Uh... Pai eu... Hmm... Lasa!
A zambit la auzul glasului meu indecis, apoi s-a intors, urmandu-si drumul din care eu il oprisem.
-Ei bine, baiete, imi pare bine sa te cunosc, si din cate am inteles, te numesti Kaoru... sau Mao?
-Prefer Kaoru, multumesc. Si vreau sa imi cer iertare ca va trebui sa imi porti de grija...
-Oh, dar nu e nicio problema. Esti prietenul lui Shin, nu? Imi va face placere sa stau pe langa tine.
-Scuza-ma ca intreb, dar ce legatura are Shin aici?
-Are o mare legatura. Dar, stai linistit. Vei intelege tu...
Puteam spune cu siguranta ca acea conversatie a noastra ma facuse curios de-a dreptul. Pe moment nu ma gandeam la mare lucru, decat ca probabil sunt prieteni buni, sau cine stie, poate rude. Nici nu voiam sa-mi bat prea mult capul pe acea tema... nu atunci. Urmau alte zile in care speram ca aveam sa aflu mai multe.
Putin jenat, l-am intrebat pe barbat daca voia sa ma insoteasca la dus, si din fericire a acceptat fara a sta pe ganduri. Imi parea un om de incredere, de aceea si cerusem lucrul acela. Pe urma instinctele mele nu ma tradau... in majoritatea cazurilor. Avea un zambet cald, si nu ma privea asa cum o faceau toti ceilalti, speram doar sa am dreptate in privinta lui.
Odata ce am intrat la dusuri, Akira se apleaca spre urechea mea, punandu-si mana pe umarul meu.
-Tine-te de mine, ca si cum am fi impreuna. Stai linistit, nu ti se va intampla nimic, mi-a spus el, sigur pe sine.
M-am agatat de bratul sau cu ambele maini, ca un copil fricos, apoi am continuat sa mergem, fiind priviti de ceilalti detinuti din jurul nostru. Se mai auzea cate o fluieratura in batjocura, insa nu bagam in seama... tot ce voaim era sa fiu in siguranta.
Pe masura ce timpul trecea, am inceput sa ii ignoram pe toti din jur, si toate privirile ce erau aruncate asupra noastra, pentru ca am povestit despre diverse lucruri in timp ce ne spalam. Cu cat imi spunea mai multe, capatam si mai multa incredere in el, dar desigur, nu puteam sa ma bazez numai pe Akira, as fi fost un egoist...
-Ar trebui sa mergem. In cateva minute se da stingerea, a spus argintiul, luand un prosop cu care incepuse sa-si stearga trupul ud. I-am urmat exemplul, apoi m-am imbracat pentru a putea merge sa ma trantesc in pat, deoarece in acele trei zile abia daca am inchis un ochi.
"Acum voi dormi ca un prunc!" Mi-am spus eu, zambind in sinea mea. I-am multumit barbatului care ma insotise pana la celula, apoi am pasit inauntru, oftand, vazand patul de jos al lui Shin, gol. Dar ceva nu era in relgula... M-am indepartat de pat.
-Ce vrei?! Am intrebat eu speriat, observad ca cineva era ascuns acolo.
-O petrecere in pijama... a raspuns vocea pe care o recunoscusem imediat, motiv pentru care m-am si apropiat, vazandu-l pe Julian stand sprijinit de perete, cu bratele incrucisate la piept.
Grilajul celulei s-a inchis automat, ceea ce insemna ca in scurt timp urma stingerea.
-Doua minute, a rostit brunetul, specificand momentul exact, privindu-ma in ochi.
-Voi dormi in seara asta? am intrebat eu retoric, afisand un zambet fortat pe o expresie ingrijorata. Nu a trebuit decat sa dea negativ din cap, ca eu sa inteleg si sa incerc sa imi stapanesc emotiile, pentru ca simteam deja cum imi tremurau mainile, pulsul mi se accelera, iar sangele mi se aduna in obraji... Ma purtam din nou ciudat.

http://img442.imageshack.us/img442/2804/...yfeimo.jpg ---> Akira (nu luati in seama persoana din spate xD)

[Yaku-chin]

Buna Kana-san !
Un capitol ca toate celelalte: savuros. L-am savurat pana la ultima litera . Mi-a placut a fost interesant si frumos si saracutu Kaoru cum nu a iesit el de acolo, s-a ascuns ca un soricel - micutul de el, mii-e asa nush imi pare rau pt el. Hm..ciudat e sa ma gandesc ca Julian are si mama, nu stiu de ce, adica eu il vedeam undeva nush, deasupra cerului ..en fin, sa nu ne gandim la asta...
Mi se pare si mie de treaba Akira , dar nah, sa vedem cum se comporta....dar cred k o sa fie bine. Sper...
Mi-a placut ultima parte, a fost pur si simpllu super tare, adica saracutu Kaoru se gandea ca in sfarsit o sa doarma ca un prunc, si booomba vine dragu de July la el si nah, o sa aiba parte de actiune ultra hard :X....Nu ca m-ar deranja pe mine, si nu cred ca nici pe ei asa mmuuult, nu?
Mi-a placut si sper sa pui urmatorul capitol repede.

Kissu si huuugz! Spor la scris!

[βεκi]

Stiu ca nu am mai trecut de mult pe aici si cer scuze, dar acum am venit si am sa comentez doar ultimul capitol. Mi-a placut foarte mult, saracul Kaoru, i-a fost foarte frica de cei din inchisoare cat timp a fost singur, chiar si mie imi este dor de Shin. A fost tradat in ultimul hal, nu ma asteptam la acel lucru din partea lui Jin. Sper ca totul sa fie ok, iar Shin sa gaseasca pe cineva de incredere. Julian...il ador, ce mai pot spune?=]] Mi-a placut extrem de mult sfarsitul, I mean...saracul Kaoru, se simtea asa bine si in siguranta, abia astepta sa doarma cand a dat de Julian la el in celula xD Chiar mai facut curioasa, abia astept sa vad cum vor petrece cei doi seara >_< Sper sa nu ii intrerupa nimeni, te rog.... O_O Nu vreau T_T De cand astept eu acest moment, pacat ca nu a aparut in acest capitol, dar las' ca astept xD Sper doar sa pui continuarea repede.
Greseli de tastare nu am vazut, deci totul este ok. Modurile de expunere sunt la locul lor, imi place cum descri sentimentele lui Kaoru, descri foarte bine si nu lasi cititorului semne de intrebare.

Spor la scris, astept urmatorul capitol :3

[Reveuse]

Buun. Azi m-am apucat sa citesc ficul si e foarte bun. Sper ca o sa-l termini (o spun doar pentru ca am prostul obicei de a incepe mai multe ficuri deodata, fara sa termin vreunul si nu vreau sa se intample la fel si cu tine). Nu mai citisem yaoi de mult si acum mi-am clatit si eu putin ochii. Ma intreb ce se va intampla cu Shin, imi place personajul. Ce tot spun? Mie imi plac toate personajele (in sens tehnic); sunt bine conturate, totusi, nu am observat ca vreunul sa aiba un tic (nu e obligatoriu, nu ma intelege gresit), dar asta e o marca a unui personaj, pare mai bine definit asa. Am vazut ca le-ai stabilit caracteristici clare. Nimic de comentat legat de actiune, desi e multa descriere (nu prea multa, exact cat trebuie), performanta care nu mi-a reusit niciodata, actiunea curge lin si atractiv. E impresionant si sper ca si restul capitolelor sa iti iasa la fel de bine. See ya!:bye:

[Drama Queen]

Trebuie sa recunosc ca sunt o mare lenesa.Am citit ficul de la inceput insa niciodata nu am lasat vreun comm(urat din partea mea).Totusi,din lipsa de activitate m-am apucat sa il recitesc si, la fel ca prima oara mi s-a parut absolut...genial, asa ca am decis ca trebuie sa las si eu un comentariu pe aici (scuzati ora)

Kaoru e dragut dar parca ar avea noua ani.Mare chestie:e vorba despre un barbat....si inca un barbat....in fine...ma intreb cum ar face daca l-ar pune cineva sa se uite sau sa citeasca yaoi *evil laugh*.Totusi o sa il iert pentru ca am descoperit chiar din primul capitol ca suntem nascuti in aceeasi zi si in aceeasi luna ( 5 decembrie).Revenind la iddea de baza: prea inocent pentru gustul meu.

Julian este magnific si....genial,si totusi ,nu stiu de ce, nu este personajul meu preferat.

Ajungem acuma la Shin....dragul de Shin.Ma predau:el e personajul meu preferat.E nebun (nu prea mult ca strica), e iubaret (iarasi nu prea mult ca strica) si e de-a dreptul adorabil.Pacat ca a ajuns la spital din cauza lui Jin (il detest si jur ca intr-o zi o sa il omor * evil laugh again*)

Noul personaj :Akira e ok, insa nu o sa comentez parerile mele referitoare la el si la Shin pana nu o sa se reintoarca Shin in actiune ( insanatosire grabnica dragule...lol)

In sfarsit Kaname chan you rule.

JaNe

[Biscu' iz back ^^]

Absolut si irevocabil genial iubesc ficul tau si urasc cand nu ai timp sa postezi
Totul e oke la ficul tau. Naratiune, descriere, dialog perfecte Greseli de tastare nu am vazut, nu am cautat, nu m-au interesat :d love your fic!! next repedeeePupiceiii si multa inspiratiee !