Hello, there! În primul rând îmi cer mii de scuze pentru ca postez atât de târziu, am fost o proasta si jumatate, nu am rezolvat nimic tot weekendul cum am vrut si nici nu am fost terminata capitolul. Deasmenea ca sa fie ... ok, m-am revansat, capitolul are o lungmin de 11 pagini siii 7.499 de cuvinte ;3 me is proud ok.
Vreau sa va cer sa nu ma înjurati pentru acest capitol, ok :))) Are de toate, fluff, smut[sex], drama alea alea. Sper totusi sa nu va dezamagesc si sa vi se para plicitistor capitolul.
Tin sa va spun ca e din perspectiva lui
Yunho si nu a lui Jaejoong, urmatorul o sa fie din pov-ul lui, sper sa nu va deranjeze acest schimb de pov-uri pe care-l fac, vreau sa mentin un fel de echilibru între sentimentele si actiunile personajelor în ochii vostrii, sa observati defapt cum se comporta amândoi în situatiile pe care le petrec împreuna, nu sa aveti doar o parte a povestei, ce a lui Jaejoong, neştiind ce reactii are Yunho la cele întâmplate. ;3 Aşa să vă fie mai uşor să înţelegeţi tot.
Cometarii xD
janyne_feaver - omo, new reader! ;3 da, ştiu m-am informat despre cezariană, dar nu o să stau mult pe lucrurl acesta, o să vezi şi în acest capitol de ce. :)) despre copii, o să vezi în acest capitol ce şi cum ;3 mulţumesc că citeşti! sper să îţi placă şi acest capitol.
Lilah - omona, alt cititor nou! i'm so happy right now ;3 mulţumesc,d ear că îmi citeşti ficul de la început. Mă bucur că îţi place. şi eu îl ador pe Jaejoong. Yunho ... da a fost un fel de personaj negativ la început ;-;, de Seulgi n-am ce spune. Da, capitolul acesta e din pov-ul lui Yunho. Sper să-ţi placă şi mulţumesc că citeşti.
βεκi - honey! ;3 am venit cu o foarte mare întârziere cu acest capitol, dar e lung, aveţi ce citi, ok. Ai parte de yaoi în capitolul acesta, de data aceasta pe bune, nu ştiu cât e de bun din punct de vedere calitativ, soulmate zice că e bine, a fost awkward să-l scriu, really :))))). Acţiunile lui Jae faţă de Seulgi sunt proiectate de mine, prin rezultat şi eu aş face la fel :)). În capitolul acesta ai toate explicaţiile, ok ;3 . Mulţumesc că citeşti şi că dai comment ;3 sper să-ţi placă şi acest capitol!
Zapy Yaoi - ţie nu-ţi mai zic nimic, ştii tu de ce :)) ai cam mari privilegii, nu crezi? dat de capitole înainte să fie corectate/postate, te iei de ajutorul acordat de ajutorul de bucătărie care a fost încântat să ajute :))))))))))))) ilu. ;3
Addeh. - awww, my bb ;3 Yunnie nu a vurt să facă năzbâtii[o să vezi în acest capitol ce şi cum]. Dacă ţi se pare că am grăbit lucrurile, ei bineeee, o să vezi tu defapt cum le-am grăbit şi de ce. xD Nu s-a mai atins de ceva vreme de Seulgi, stai liniştită. Mulţumesc că-ţi pierzi timpul citind. :))) Sper să-ţi placă şi acest capitol. ;3
--»єℓz«-- - hello, bb ;3 mă bucur că ţi-a plăcut capitolul. Nu te teme, de la dulciuri o persoană însărcinată poate face cam orice, numa diabet nu, ok, eu ştiu cum e :)))) am perioade când mânânc vagoane de ciocolată. Seulgi e proastă, trebuie să facem un anti-fanclub Seulgi :))))) eu preşedintă, ok?O să vezi tu că Yun nu l-a lăsat singur pe JaeJae pentru că a vrut ;3 anyway, sper să-ţi placă acest capitol şiii mulţumesc că citeşti şi că dai comm.
.ｱﾉﾒﾉ乇 - Darling! ;3 nu e nimic, recuperezi tu încetul cu încetul, faza e că acest capitol e luuuuuuung,. :))) Sper ă-ţi placă în continuare povestea ;3
AyameXx - omo, nu e nimic că nu ai dat comm, nu mă supăr pentru aşa ceva :)), comm-urile se dau din plăcere nu obligaţie ;3. Te-ai prins singurică de adevărul despre doamna Han, felicitări! Yun o să fie cu JaeJae, nu te teme! Mulţumesc că citeşti şi că dai comm când poţi! ;3
dot dot curve :) - hun, o să vezi că acum nu o să stea la distanţă de el, în acest capitol, după multă aşteptare, este o scenă de sex reală :)))))) Sper să-ţi placă acest capitol!
GataaaaXD
Vreai să-i mulţumesc lui Soulmate[Patri] că mă ajută cu corectatul, se râde ea bine de tot la pleonasmele mele ;3 ilu, dear ! ;3
Aşa dacă aveţi vreo nelămurire, îmi daţi un PM sau îmi scrieţi la profil şi eu vă explic cu mare plăcere, desigur nu va pot spune toată povestea dar o sa încerc să vă fac să înţelegeţi fără prea multe detalii despre ce se va întâmpla în viitor.
Deasemenea, vă mulţumesc şi celor care doar citiţi ;3 ilu, ok? ;3
Superbă melodie. ;-;
Capitolul 10
Mă uit spre ceasul din încaperea în care mă aflu. E zece fară un sfert, mai avem cincisprezece minute până la concertul de la Tokyo Dome şi eu ard de nerabdare să se termine deja şi nici nu a început încă. Niciodată nu am fost aşa, mereu voiam să nu se mai termine concertele, să fiu alaturi de fani, dar acum puteam fi alaturi de Jaejoong, chiar dacă nu naşte azi, ci doar mâine, voiam să fiu cu el. Adică naştem ce naiba! Stai, nu, el naşte, eu doar stau cu el. M-am uitat spre ceilalti membrii şi ştiam că şi ei simt la fel. Oare de ce trebuia să avem SM Town chiar în perioada aceasta? Am oftat profund şi am ieşit din cabina destinată nouă, trebuia să iau o gură de aer, ca să mă calmez şi să-mi ascund nervii pe care îi am, pentru când voi urca pe scenă. Afară erau fetele de la SNSD, m-au privit cu ochi mari şi plini de admiratie, unele chiar m-au salutat încercând să pară senzuale(?) şi adorabile(?) dar nu le prea ieşea. Nu înteleg cum Jessica face parte din grupul acela, singura fată care e demnă de atentie pe lângă ea e Seohyun, cea mai mică de acolo, în rest te lasă rece. Am încercat să par interesat de salutul lor, dar nu prea am reuşit aşa că am plecat repede de acolo, ca să nu initieze ele o conversatie, mi-aş fi aratat dezinteresul fară prea multe încercari să-l ascund.
După ce m-am plimbat ca nebunul zece minute, care mi s-au parut a fi câteva ore, am intrat în cabina noastră gata să ieşim pentru prima performanţă. Cei mai buni merg primii, adică noi, apoi urmează celelalte trupe mai noi. Suntem seniori pentru ei, suntem idolatrizati de catre ei, datorită nouă şi-au luat inima în dinti pentru a auditiona.
După aproape trei ore de cântat şi dansat, concertul s-a terminat. Toti cinci, în loc să mergem la petrecerea de după concert, am plecat la hotel pentru a ne face bagajele, mâine dimineaţă trebuia să plecam la aeroport. Trebuia să ajungem la spital ca să fim alaturi de Jaejoong. Aveam deja toate cadourile pregatite, florile urma sa le comandam mâine, să fie proaspete, desigur ştim că nu îi plac lui Joongie, dar nu contează, e o zi specială şi ar trebui să se bucure de ele. În acea noapte nu cred că am dormit decât vreo trei ore la cât de entuziasmat eram.
A doua zi a venit repede. Am sarit din pat ca şi ars şi am facut un duş rapid, m-am îmbracat şi mi-am luat bagajele. Azi aveam o conferinţă de presă, nimeni nu ştia de plecarea noastră, sper să nu se supere managementul, dar trebuie să sarim peste conferinţă, să nu ni se ducă lipsa. Sunt sigur că o să îi poată promova pe restul mai bine, fară noi acolo vor avea atentie. Desigur şi Jessica va lipsi aşa că va fi o altă mică problemă, dar nu e mare chestie, tatal lui Changmin este unul dintre actionarii majoritari la SM, aşa că vom scapa cu bine, ca şi alte dăţi desigur. Pe hol m-am întâlnit cu ceilalti patru, care pareau a fi gata şi ei. Ne-am tras fularele peste faţă şi ochelarii de soare pentru a nu fi recunoscuti aşa de uşor. Am ieşit prin uşa din spate, cu ajutorul unui ajutor de bucatar care a fost mai mult decât încântat să ne ajute. Odată ajunşi la aeroport am mers rapid spre panou pentru a vedea la ce terminală avem zborul, mai aveam zece minute până decola avionul, am venit la fix pentru a nu aştepta şi atrage atentia asupra noastră. Cei de la aeroport erau deja anuntati de plecarea noastră, desigur doar câţiva, cei mai importanti aşa că au reuşit să realizeze totul cu discretie. Am urcat în avion şi ne-am pus la locurile noastre, aşteptând să decolam, dar dintr-o dată managerul nostru împreună cu CEO-ul, Kim YoungMin, au intrat în avion, iar eu nu am putut decât să înghit în sec. Am fost descoperiti şi mă întreb cine a fost vinovatul. După nişte discutii pline de strigate şi comentarii am coborât din avion cu forta, toti cinci, doar ca să o vedem pe Tiffany şi Yuri stând acolo cu managementul, deci ele au fost cele care ne-au dat de gol. M-am uitat spre Jess care era gata să meargă la ele să le smulgă parul din cap, dar în schimb să facă acest lucru s-a apucat să plângă. Murmurând cuvinte pline de ură şi insulte la adresa celor două fete Changmin a dus-o în baie pentru a se calma. Yoochun încerca să vorbească cu cei doi oficiali de la SM în timp ce Junsu vorbea la telefon cu cineva. După cinci minute a venit rapid la mine şi mi-a spus că totul este în regulă, eu voi putea merge mai repede decât ei datorită lui Minkyung, sora lui Jaejoong, care i-a spus că au un avion privat aici în aeroportul din Tokyo şi că în jumatate de oră va fi pregatit pentru mine, ei vor sta în spate pentru a aranja problema şi a-i face să înteleagă că e nevoie să plecam. Între timp, şi Jessica cu Minnie au ajuns de la baie, fata aratând devastată, aşa mi-am luat inima în dinti şi i-am spus despre plan, aveam să o iau cu mine, ştiam cât de mult ţine la Jae aşa că a fost mai mult decât bucuroasă, era gata să sară pe mine, dar am oprit-o pentru a evita suspiciuni. M-a aprobat încet şi a mers de lângă mine spre Junsu, ca să evite putine suspiciuni, am vazut cum colegele ei de trupă au vrut să meargă catre ea să vorbească dar le-a ignorat, aşa cum face şi cu Changmin când o supară.
Mă simt ca şi tatal copiilor, nu ştiu de ce, chiar dacă Jaejoong nu mi-a spus-o niciodată, nu cred că a facut acea inseminare artificială, ar fi prea absurd. Dar eu prefer să tac, până la urmă, voi fi aproape de gemeni şi le voi fi ca şi un tată, poate într-un viitor apropiat vom fi o familie fericită. Am stat mult să mă gândesc la acest lucru şi sunt sigur că Jaejoong e alesul pentru mine, nu contează că e barbat, ştiu că familia mea îl va adora, până la urmă e cam imposibil să îl urăşti, cu mici exceptii din partea lui Seulgi, dar cum se spune, exceptiile întaresc regulile.
După douazeci de minute de stat în aeroport cu Yoochun şi Junsu încercând să tragă de timp, m-am scuzat la baie, desigur mă duceam spre terminala de la sectia privată, dar ei nu trebuiau să ştie asta. Am mers repede şi am urcat în avion, Jessica venind şi ea la scurt timp. S-a aşezat lângă mine şi am aşteptat rabdatori ca avionul să decoleze, chiar dacă vor afla că am plecat nu ne vor putea opri, nu au puterea să o facă la un avion privat. Brusc m-am întristat, ştiam că aveam să întârziem, ştiam că nu vom ajunge acolo ca Jaejoong să ne vadă că am ajuns la el înainte să-l bage în sala de opeatii, dar presupun că se va bucura că suntem acolo când se va trezi.
Zborul a fost unul comod şi liniştit din punct de vedere tehnic, caci eu eram agitat, foarte agitat şi deobicei nu sunt agitat. Nu eram singurul, şi fata de lângă mine era la fel de neliniştită. Odată ce am aterizat pe aeroport am pornit într-o cursă contra cronometru, sunt sigur că ne-au recunoscut câteva persoane, dar nu m-am gândit prea mult la aceste lucruri, Jaejoong şi gemenii contau în momentul acesta, nu popularitatea mea.
Am ieşit grabiti din aeroport şi voiam să cautam un taxi dar o limuzină a parcat în fata noastră, uşa s-a deschis dezvaluind-o pe Sukjin noona care ne-a zâmbit îndemnându-ne să ne urcam. Ne-a spus că Minkyung noona a sunat-o ca să ne ia de la aeroport, să nu apară alte complicatii cu presa şi fanii, deasemenea ne-a averizat că nu vom ajunge la timp pentru a ne vedea Jaejoong că suntem acolo, era programat la doisprezece iar cu întârzierea noastră vom ajunge pe la şi un sfert. Am oftat lung şi am continuat să mă uit pe geam, sunt sigur că Jae se va supara.
Odată ajunşi la spital, am ieşit rapid şi am mers în salon după Sukjin noona, îmi tremurau picioarele şi aveam fluturaşi în stomac. În salon ne-am lasat bagajele şi după aceea am mers în sala de aşteptare rezervată de doamna Kim. Le-am salutat pe restul femeilor aflate acolo şi apoi mi-am scos rapid telefonul ca să-l deschid şi să vorbesc cu baietii. Am observat că aveam în jur de douazeci de apeluri nepreluate doar de la companie, am oftat şi le-am şters sunându-l după aceea pe Changmin. Mi-a raspuns îndată spunându-mi că a rezolvat totul cu ajutorul tatalui sau şi aveau să fie şi ei peste câteva ore aici. Între timp am sunat la florarie pentru a confirma comanda pentru trandafirii albi şi roşii care vor decora salonul lui Jaejoong. Deasmenea m-am ocupat să scot toate jucariile din valiza pe care am adus-o şi toate lucruşoarele mici ca să le pun pe acolo pe când se va trezi să le vadă. Eram fericit.
Am stat nerabdator timp de jumatate de oră şi m-am îngrijorat caci nu aveam niciun raspuns de la doctor, nici că era bine, nici că nu era. Toată lumea era la fel de îngrijorată şi mama lui Jaejoong era agitată, până acum trebuia să ne dea ceva veşti. Dintr-o dată uşa de la sală s-a deschis şi doctorul a ieşit dându-şi jos masca, am mers rapid spre el.
- Hangeng, ce s-a întâmplat cu Joongie? l-am întrebat rapid în timp ce îl priveam intens.
- Au aparut unele complicatii, când am auzit aceste cuvinte inima mi-a stat în loc, dar Jaejoong e bine, o să fie transferat la Terapie Intensivă, însă .... , nu a mai continuat.
- Ce? l-am prins de umeri, cele mai urâte gânduri trecându-mi prin minte.
- Unul dintre gemeni este în stare critică, se pare că primul geaman este sanatos, dar al doilea este mai instabil decât fratele sau, are probleme cu respiratia şi trebuie să-l ţin sub observatie, nu ştiu ce s-ar putea întâmpla cu el de acum în colo, a raspuns bâlbâindu-se putin iar eu mi-am pierdut strâsoarea de la umerii sai.
Unul dintre gemeni era în pericol? Nu îmi venea să cred. De ce? De ce el? Jaejoong a fost mai mult decât protectiv asupra lor. Nu îmi vine să cred. Am înghitit în sec în timp ce am simtit o durere la piept, parcă apasându-mă, împiedicându-mă să respir. Am luat câteva guri de aer pentru a încerca să mă liniştesc, nu vreau să îmi imaginez cum va lua Jaejoong vestea.
- Hangeng, am spus pe un ton serios, vreau să faci orice, dar ascultă-mă bine, orice să-l salvezi pe copil, ai înteles? Dacă nu o să am grijă ca acest spital să sufere nişte consecinte grave, m-ai înteles? l-am amenintat nepasându-mi că ceea ce faceam era ilegal.
A aprobat dând din cap uşor înainte să plece de lângă mine. Mi-am trecut mâna prin par fruios şi m-am întors spre doamna Kim care avea ochii plini de lacrimi, la fel şi celelalte fete, Jessica a venit fugind la mine şi m-a strâns în brate plângând. I-am înapoiat îmbrăţişarea dar doar pentru un scurt timp caci uşile salii de operatie s-au deschis din nou, dar de data aceasta Jaejoong a ieşit pe targă.
Complexia lui deobicei palidă arata şi mai albă decât deobicei, o mască de oxigen îi acoperea jumatate din faţă în timp ce arata atât de calmă, adormită, neştiind că unul dintre gemeni era în pericol. L-au dus la T.I. şi l-au ţinut aproximativ o oră după care s-a trezit. Prima dată nu putea să vorbească foarte bine doar ne putea vedea, însă după aceea a vorbit, primul lucru pe care l-a întrebat a fost unde îi sunt bebelaşii. Ştiu că am înghitit în sec şi m-am dus de lângă el, pentru a o chema pe mama lui să-i explice situatia curentă, nu mă simteam în stare să-o spun că unul dintre bebelaşii lui era în stare critică. În schimb m-am dus la sectia de T.I. pentru infanti şi l-am observat pe micuţ cum era ataşat la aparate în timp ce stomacelul nu i se mişca deloc, deaorece era ventilat artificial. Nu am putut decât să strâng din dinti şi să continui să-l observ, ceva din mine rupându-se cu fiecare mişcare a aparatului care îl ţinea în viaţă. O singură întrebare îmi parcurgea prin minte, de ce el?
După aproximativ o oră, câteva lacrimi varsate şi alte ameninţări la adresa doctorilor m-am întors în salonul lui Jaejoong, care deocamdată era singur, sunt mai mult ca convins că a cerut să fie lasat în pace. Când am intrat pe uşă, automat ochii lui mari m-au privit, vazând în ei durerea şi îngrijorarea simtită. M-am apropiat de patul lui, ochii mei neparasindu-i pe ai lui. Când am ajuns lângă el i-am atins mâna strângând-o cu putere, dar el şi-a tras-o din strânsoarea mea, facându-mă să-mi muşc buza. Era suparat.
- De ce nu ai fost aici? m-a întrebat pe un ton înfricoşător de rece, iar eu am înghitit în sec, lunându-l iar de mână, de data aceasta neretragându-şi-o.
Adoram să-i simt pielea. Crea dependenţă. Avea o piele atât de fină şi albă, ceva ieşit din comun, atingându-i oricare parte a corpului e ca şi cum aşa atinge matasea, oh! şi eu ador să ating matasea. Mi-am tras un scaun de lângă masuţă şi m-am aşezat pe pat încă ţinându-l de mână, i-am sarutat-o uşor iar apoi am vorbit.
- Compania a aflat că aveam să plecam, ne-au cam scos din avion şi ne-au fortat să stam în Japonia, desigur nu am respectat ordinul, sora ta mai mare ne-a aranjat avionul privat al familiei pentru a ajunge aici, Yoochun şi restul au ramas în Tokyo să rezolve problema aceasta, deşi deja cred că ar trebui să ajungă şi ei peste ceva timp. Am ajuns după cincisprezece minute după ce ai intrat tu în sală.
I-am explicat în mare, nu aveam de ce să intru în detalii, despre cine ne-a dat de gol sau alte lucruri minore. Încă tot nu se uita la mine iar eu am crezut că nu avea să mă ierte pentru că mi-am încalcat promisiunea.
- Îmi pare rau, am rostit sincer iar în acel moment s-a întors spre mine.
- Dobitocule, am crezut că ati păţit ceva, defapt nu, că ai păţit ceva, mi-a spus aproape plângând.
Am vrut să spun ceva, dar mi-am înghitit vorbele înapoi. M-am ridicat de pe scaun şi l-am îmbrăţişat, cred că era cel mai bun lucru pe care îl puteam face, dar el m-a împins uşor de lângă el. Şocat şi într-un fel ranit am vrut să-l întreb
”de ce” dar în schimb am simtit buzele lui peste ale mele. A fost o mică atingere a buzelor noastre şi pot jura că am vazut artificii. Un sarut inocent care s-a transformat în unul pasional datorită nestapânirii mele de emotii. Gura lui avea gust a ceva dulce, prea dulce pentru a fi comparat cu orice altceva ce exista pe pamânt. I-am simtit mâinile în parul meu iar eu mi le-am ghidat pe ale mele în jurul taliei sale, el trângdu-mă mai aproape iar eu la rândul meu, apropiindu-mă de el tot mai mult.
Cele câteva minute care mi s-au parut o eternitate în timp ce am fost ataşat de gura lui divină au fost întrerupte de el care s-a tras uşor din sarut, până la urmă reuşind şi eu să pun stapânire pe mine. Cred că a fost unul dintre cele mai bune saruturi din viata mea, nu defapt, cel mai bun, şi cred că nu va fi nici ultimul. M-am uitat spre el, arata divin, palid şi ruşinat, evita să mă privească în ochi şi mâna îi acoperea buzele roşii de la muşcaturile mele. Am deschis gura pentru a spune ceva dar uşa salonului a fost trântită cu brutalitate, pe ea afişându-se numeroase persoane, printre care Changmin, Yoochun şi Junsu, care au reuşit să ajungă şi ei în Seoul, dar în cel mai nepotrivit moment. Am oftat lung şi m-am uitat spre ei.
- Ce s-a întâmplat aici? a întrebat Min suspicios uitându-se la Jaejoong care se uita pe pereti.
- Nimic, am raspuns zâmbind la cât de adorabil era Jaejoong.
- Şi eu sunt o gogoaşă furioasă, da? Ceea ce nu sunt. Şi sunt sigur că Jae-hyung are buzele cam prea roşii ca să fie naturale, nu că nu ai avea buze frumoase, hyung, nu mă întelege greşit, a început să vorbească mai mult decât trebuia.
- Mai taci, moară stricată, i-a spus Jessica lovindu-l peste cap.
Nu am putut decât să zâmbesc la cât de prostuti erau împreună. Odată ce chestiunea cu buzele roşii a fost uitată, defapt aşa voia să pară, au venit în cameră felicitându-l pe Jaejoong, cei trei neştiind de starea unui geaman. Am observat îndată cum brunetul s-a întristat, pentru o secundă uitase de starea copilului sau.
- Uhm, vedeti voi, unul dintre gemeni ... e într-o stare putin cam critică, am spus fortat, încercând să fiu cât mai delicat.
Ca raspuns am primit o absolută tacere, care a fost întreruptă de un geamat plin de disconfort din partea lui Joongie. M-am dus repede spre el pentru a-l ajuta să se mişte cât de cât.
- Jae, l-am auzit pe Chun vorbind, ţi-am adus ceea ce mi-ai cerut din Japonia.
Am ridicat o sprânceană, un lucru cerut din Japonia? Parcă eu eram cel care trebuia să-i aducă de toate, nu Yoochun. M-am rezumat la a tacea şi am aşteptat să vină lângă pat cu o punguliţă mare. La vederea ei, ochii lui Jae s-au luminat consecutiv şi a lasat un ţipat înfundat plin de bucurie. A înfăşcat pungulita din mâna lui Yoochun şi a scos două cutii din ea. M-am încruntat uşor, bijuterii? Când a deschis cutiile două lantişoare de argint se odhneau pe o suprafaţă roşie de catifea din interiorul cutiutelor. La fiecare lântişor erau ataşate câte două litere.
MB şi
JY. M-am uitat ciudat la cele două lantisoare la fel ca şi toată lumea, înafară de Yoochun, Jessica şi Junsu, ei erau cei care ştiau despre ce stă treaba.
- Dragule, pentru ce sunt acelea? a întrebat mama lui iar el a zâmbit uşor.
- Pentru copii, a raspuns simplu.
- MB şi JY? am întrebat uşor dezorientat.
- Moobin şi Jaeyun, a raspuns uitându-se fascinat la pandantive.
Atunci m-a lovit. Numele gemenilor. Nu mă gândisem până acum la acest lucru, poate pentru că ştiam în interiorul meu că avea Joongie să gasească un nume pentru ei. De ce îmi parea oare cunoscut numele de Moobin? Gândurile mi-au fost întreurpte de vocea lui, adresându-mi o întrebare.
- Îţi plac? nu am putut decât să aprob din cap.
- Nu mă întrebi ce e cu numele lor? a rostit cea de-a doua întrebare, iar eu am rânjit.
- Ar trebui? am întrebat rapid, prefacându-mă neinteresat.
- Poate ar trebui să aflu cine mi-a donat spermă, ca să vorbesc cu el să vadă dacă îi plac numele copiilor lui, caci până la urmă al lui sunt, în schimb să vorbesc cu cineva atât de încuiat la minte ca şi tine, mi-a raspuns obraznic şi m-a împins de pe pat.
- Şi cum crezi că vei face aşa ceva? Crezi că-ţi vor dezvalui acest lucru? am întrebat putin enervat, de ce trebuia să aducă vorba de acel subiect tocmai acum?
- Vin dintr-o familie influentă, nu uita, a spus uitându-se spre mine urât.
- Pfft, de parcă ar vrea să vorbească cu tine, o persoană atât de urâtă ca şi tine, s-ar speria mai degrabă, am raspuns copilaros nepasându-mi că am trecut de vârsta de douazeci de ani.
În loc să primesc un raspuns rautacios am primit o stricla de apă în cap, ca urmare a loviturii primite, un val de rasete a urmat în cameră. Avea să mi-o platească cu vârf şi indesat. M-am pus jos pe canapea şi m-am uitat urât la el, Jae înapoindu-mi privirea.
- Şi te-ai gândit care dintre ei e Moobin şi care dintre ei e JaeYun? a întrebat Jessica entuziasmată.
- Da, Moobin va fi primul nascut iar JaeYun va fi ..., vocea lui s-a spart în acel moment, iar inima mea s-a facut cât un purice, m-am ridicat de pe canapea şi am ieşit din salon.
M-am îndreptat spre sectia de nou nascuti, voiam să-l vad pe Moobin, Binnie, ce bine sună! În timp ce-l priveam interesat pe copil, la micile lui mişcari, inima mea se umplea de caldură şi bucurie. L-am vazut pe Hangeng mergând spre salonul lui Jae şi m-am grabit şi eu în urma lui, dar nu înainte de a mă uita la Binnie.
Când am ajuns eu în cameră, din pacate vestea a fost dată, era o tacere sumbră până când un suspin din partea lui Jaejoong s-a auzit în toată camera, iar eu am simtit că lumea mea s-a darâmat bucăţică cu bucăţică. Nu se poate ca JaeYun să fi ... să fi ... nu, nu se poate! Am înaintat şi am trecut de Hangeng luându-l pe Jae în brate în timp ce el plângea. Simteam cum ochii mă ardeau şi câteva lacrimi şi-au facut drum pe fata mea. L-am strâns pe barbat mai tare la pieptul meu simtindu-l cum m-a prins de camaşa purtată, strângând-o cu putere. Nu puteam să-mi imaginez ceea ce simtea în acel moment, cum e să ... să ...
- E bine, e bine, e bine, e bine, l-am auzit murmurând în pieptul meu şi l-am tras din strânsoarea mea uitându-mă la el în ochi.
- E bine? l-am întrebat lasând o gură mare de aer iar el a aprobat din cap. E bine, am repetat pentru mine, confirmându-mi că el nu avea nimic, că avea să traiească, era bine!
Am stat aşa, îmbrăţişati, zeci de minute, până când în cameră au ramas doar mama lui şi Minkyung noona, presupun că restul s-au dus să se odihească, după ce au aflat vestea cea bună. Datorită valurilor de veşti care mai de care mai emotionante, Jae a adormit în bratele mele. L-am aşezat uşor pe pat cu ajutorul lui noona şi i-am sters lacrimile de pe faţă cu un şervetel.
Doamna Kim m-a rugat să mă duc să fac înregistrarea copiilor caci ele aveau să stea cu el. Am îndeplinit rugamintea îndată, luându cu mine şi lantişoarele. Dup ce am facut tramitele de acte la spital, m-au lasat să mă duc să vad copilaşii şi să le las cadoul din partea mamei lor, adică, tatalui, adică din partea lui Jae.
Am intrat emotionat în salonul lui JaeYun, el fiind primul caci nu puteam sta mult timp, am fost bucuros să vad că stomacelul i se mişca putin datorită faptului că şi-a revenit cât de cât, dar tot era nevoie de aparate pentru el ca să respire. Asistenta personală a lui Joongie i-a pus cu grijă lanticul cu numele lui. Apoi am mers la salonul unde era Binnie, am avut ocazia să-l iau în brate şi să-l simt aproape de mine. A fost ceva incredibil, nici nu am cuvinte să exprim sentimentele care mi-au pus stapânire pe corp. În timp ce îi lasam mici saruturi pe fata nu am putut să nu observ mica aluniţă pe care o are deasupra buzei superioare în partea dreaptă, la fel ca şi mine. M-am uitat surprins la el şi dintr-o dată o amintire mi-a trecut prin gând.
- Yunho-ah, dacă o să ai vreodată un baiat ce nume ai vrea să-i pui?
- Moobin.
Nu am putut decât să mă holb în gol, Jaejoong i-a pus numele copilului sau aşa cum am vrut eu să-l numesc, dacă aveam un baiat în viitor. Am zâmbit prosteşte şi m-am uitat catre bebelaşul din bratele mele care îţi mişca mânutele în aer. Mă întreb oare dacă suspiciunile mele sunt adevarate.
JaeYun şi-a revenit treptat în curs de două saptamâni, era un supravietuitor, după cum Hangeng l-a numit. Joongie şi-a revenit şi el încetul cu încetul, din pacate puteam să stau doar noaptea cu el deoarece, după mica escapadă de la Tokyo, a trebuit să muncim mai mult, ca o mică pedepasă, nu mă plâng deloc. În aceste câteva saptamâni am aflat şi ceea ce înseamnă numele geamanului mai mic. JaeYun, e o combinatie între numele meu şi a lui Joongie, ceva simplu, mă gândeam că ar fi ceva mai complicat, ceva ascuns, dar pe când era chiar în fata mea raspunsul.
După acel incindent cu sarutul nu am vorbit despre el, însă eram confortabili unul în jurul celuilalt, aşa că situatii penibile nu au fost. Deasemenea nu am vrut să îl întreb nimic pe Jaejoong cu privire la copii, defapt cu privire la natura lor, presupun că toate au un motiv, nu? Aşa că am trecut cu vederea peste toate, atâta timp cât eram aprope de ei nu aveam de ce să mă îngrijorez.
**
Timpul a trecut repede, la doar trei saptamâni după naştere micutul cu probleme a fost externat, Joongie deodată cu el. Îi era dificil să se mişte, aşa că l-am însotit pe tot parcursul perioadei de şase luni care au trecut de la naştere. Era mai confortabil să fim singuri, am ieşit de câteva ori doar noi doi, nimic serios sau ceva de noapte, timpul nu îi permitea şi eu eram întelegator, adică, nu aveam de ce să nu fiu, îi eram alaturi cam tot timpul şi vedeam cât de greu e cu copilaşii. Vorbind de ei, m-am ataşat imens de mult, ceva de neimaginat, sunt două fiinte absolut adorabile. JaeYun e o copie fidelă a lui Jaejoong, ochii mari şi buzele pline şi rozalii, în timp ce Moobin avea o oarecare mică (foarte mare) asemanare cu mine, forma ochilor, buzele şi mai ales acea aluniţă, de deasupra buzei. Cu cât Binnie se dezolvat mai tare cu atât îmi semana mai mult. În momentele în care îl vedeam pe Jae cu copiii mă simteam trist, dacă cumva ceea ce banuiam eu era adevarat, dar îmi trecea repede când îi simteam privirea asupra mea, ochii lui mari plini de curiozitate parcă mă faceau să uit de toate, pentru că oricum ar fi, el era acolo, lângă mine.
Familia lui era încântată de copii, mereu ieşeau şi veneau persoane din apartamentul lui, fară să ţinem cont de Yoochun, Junsu, Jessica şi Changmin care pareau că locuiesc acolo, înafară de ultimii doi, care chiar locuiesc acolo. În plus, şi eu mi-am abandonat apartamentul, deseori adormind acasă la Jae, în pat cu el, după discutiile noastre interminabile asupra viitorului copiilor, eram ca doi proaspat casatoriti discutând despre copiii lor, ceea ce nu mi se parea deloc, dar deloc ciudat.
Unul dintre lucrurile deranjante care mi s-a întâmplat în ultima perioadă a fost să o vad pe Seulgi din nou, a venit la mine, defapt practic a intrat cu forta în apartamentul meu, cerându-mi să îndeplinesc datorita, aceea ce a duce logodna până la capat. Desigur că am refuzat-o, dar asta nu a facut-o să se oprească din a mă urmari şi a mă ameninta cu tot felul de lucruri, uneori mă gândesc ce s-a întâmplat cu ea de a ajuns în halul acesta. Chiar dacă nu o mai iubeam cum am facut-o în urmă cu câţiva ani, ce dracu, nici nu ştiu dacă o iubeam în felul acesta, inima mea cumva suferea pentru felul în care a ajuns. Să se milogească şi să mă ameninte pentru a îndeplini cu o promisiune de mult uitată şi încalcată.
Datorită acestor fapte care mă faceau să-mi ies din fire complet uneori şi chiar să devin furios din nimicuri, mai ales în preajma lui Jae, facându-l să strige şi el înapoi la mine la fel de înrait şi până la urmă facându-i pe gemeni să plângă. El îl calma pe Binnie în timp ce eu încercam să-l fac pe JaeYun să zâmbească, el nu plângea, rar o facea, dar avea o faţă plină de tristete care te facea să te dai cu capul de pereti de regret că l-ai suparat. După ce terminam cu gemenii eram primul care îşi cerea scuze, eu eram cel care greşise desigur. Cu câte o îmbrăţişare şi uneori câte un sarut fugitiv, despre care tot nu vorbeam, nu ştiu ce e nu e în regulă cu noi dar ... totuşi toate se rezolvau. Uitam de ţipete şi ne purtam ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
Am fost foarte încântat când Jaejoong a propus să ieşim într-o seară la cină, la mine în apartament, el gatea. Deoarece eu eram o persoană publică nu puteam să mergem în locuri publice de fite, nu că eu nu aş vrea, el e cel care doreşte să ramână în umbră. Oricum mâncarea lui e mai bună decât la orice restaurant de cinci stele din tot Seulul. În jur de ora şapte seara a aparut la uşa mea aratând spectacular în doar o pereche de blugi deschişi la culoare (şi-a recapatat silueta, după parerea lui, aşa că acum are voie să poarte astfel de blugi), un tricou alb şi un jerseu pe el. Deşi era octombrie, vântul era putin cam rece seara. L-am poftit înauntru luându-i plasele din mână, ştiam că gatise deja acasă, nevrând să piardă timp preparându-le aici. Am mers în bucatarie şi l-am lasat să aşeze masa în timp ce m-am dus în camara mea specială cu vinuri, încaperea preferată a lui Jae din toată casa, adora vinurile. M-am uitat peste toate specialităţile de vinuri vechi pe care le aveam şi m-am gândit la ce mi-a spus că gatea în seara aceasta, friptură, ceva retetă nouă, deci aveam să aleg un Chateau D'Ausssieres, un vin roşu sec, din patru feluri de struguri, bogat şi consistent. Am ieşit din încapere cu sticla în mână mergând spre bucatarie.
- Chateau, hm, bună alegere, mi-a spus în timp ce aprindea una dintre cele două lumânari de pe masă.
- Încerci să mă seduci folosindu-te de această cină romantică? l-am întrebat zâmbind în timp ce am desfacut sticla.
L-am auzit murmurând un „poate” în timp ce lua două pahare de vin din dulap. Am chicotit încet în timp ce am turnam vinul în pahare. Am mâncat în linişte, vorbind doar despre copii şi cât de energici sunt, eu pierzându-mă în zâmbetul lui de fiecare dată când facea acel lucru. Era fascinant cum o singură persoană putea să fie atât de perfectă şi frumoasă. Era unic şi intrigant, te facea să-l vrei să-l ţii doar pentru tine, să nu-l împarti nici macar cu copiii lui.
Cina a trecut rapid şi nici nu ştiu cum am ajuns în sufragerie, pe jos, cu stricla de vin aproape gata, râzând şi bând vinul de parcă ar fi apă. Curând, nu ştiu cum, de ce, în ce moment, Jaejoong era peste mine, buzele lui sarutându-le cu ardoare pe ale mele, în timp ce-şi plimba mâinile pe pieptul meu, mişcându-se uşor peste erectia mea. Automat mi-am pus mâinile în jurul taliei sale tragându-l mai aproape. Eu încă eram treaz, nu eram afectat, voiam să mă opresc dar nu puteam, de prea mult timp, de prea multă vreme am ţinut asta în mine, şi totuşi l-am împins uşor la o parte încercând să-mi reglez respiratia. El sarutându-mă din nou, ca eu să-l îndepartez de lângă mine iar.
- Jae, nu, am spus încercând să par convins că nu vreau acest lucru, dar am eşuat mizerabil.
- De ce nu? m-a întrebat în timp ce se apropia iar de mine.
- Eşti cam beat şi nu vreau să profit de tine, o scuză penibilă, dar speram să meargă.
- Poate vreau să profiti de mine, a raspuns apoi sarutându-mă din nou.
Şi atunci ştiu că am pierdut controlul asupra a ceea ce faceam. Muşcându-l uşor de buze, el gemând de placere, mutându-mă de la gura lui la gâtul lui, bine că purta un tricou cu decolteu în forma de V, mai accesibil pentru mine. Pielea lui albă era deja roşiatică de la muşcaturile mele. L-am îndepartat iar uşor, doar pentru a mă putea ridica în picioare în timp ce el automat s-a lipit de mine, încolacindu-şi picioarele în jurul meu, iar eu cu ajutorul mâinilor ridicându-i fundul pentru un echilibru mai bun. Am păşit încet spre cameră încă saruntându-ne, plini de pasiuni şi excitati. Când am ajuns în dormitor, l-am trântit pe pat în timp ce mi-am dat tricoul negru jos aruncându-l undeva prin cameră, sincer să fiu neinteresându-mă unde putea ajunge şi m-am aruncat asupra lui abuzând iar de pielea lui. La scurt timp şi tricoul lui a disparut lasându-i la iveala pielea albă mă facea să vreau să o muşc pentru a vedea că este reală. Am început să mă joc cu sfârcurile lui, muşcându-le şi devorându-le de parcă viata mea ar fi depins de asta, şi tind să cred că în acel moment chiar aşa şi era. Mici gemete se auzeau în cameră facându-mă să vreau şi mai mult din el.
I-am tras jos pantalonii cu tot cu boxeri lasându-l în pielea goală, uitându-mă la el, atât de perfect, stând pe patul meu nu m-am putut întreba decât dacă era real. Confirmarea am avut-o când m-a tras agresiv în alt sarut, muşcându-mi buza inferioară, facându-mă să las un geamat plin de dorinţă. L-am simtit zâmbind în sarut şi atunci mi-am dat seama că voia să îţi exercite puterea asupra mea, ceea ce şi reuşea.
- Jae-ah, eşti ... eşti sigur de asta? l-am întrebat bâlbâindu-mă putin în timp ce mă uitam serios în ochii lui.
- Taci şi continuă, după nu an în care nu am avut nimic înauntrul meu, cred că e deja timpul, a raspuns rapid iar eu nu am putut decât să înghit în sec şi să trec mai departe.
L-am sarutat uşor de data aceasta, romantic, plin de iubire, aveam să fac dragoste cu el nu doar sex ca data trecută. Nici nu ştiam dacă puteam să fac aşa ceva, nu eram împreună oficial, dar tot faceam lucruri ca doi oameni care sunt. Aveam o relatie ciudată, dar atât timp cât era lângă mine nu mă interesa.
Mi-am desfacut blugii şi mi i-am tras jos de pe mine cu tot cu boxeri, cautând apoi lubrifiantul şi prezervativul din sertarul noptierei mele. Ei bine, să spunem că m-am cam informat despre aceste lucruri, în tot anul ce a trecut. Le-am lasat pe pat, unde le puteam avea la îndemână şi mi-am reîntors atentia iar spre Jae.
Am început să-l sarut de la baza gâtului în jos, muşcându-l din când în când, într-un final ajungând la partea de jos a corpului sau. Am observat că era deja excitat şi nu mai trebuia să-l fac eu să fie aşa că am trecut la cealaltă parte. Am luat lubrifiantul şi mi-am pregatit trei degete pentru a-l penetra. Am adaguat unu deget simtind cât de strâmt era, încă tot nu îmi vine să cred că eu am fost primul şi că tot eu sunt al doilea care va avea acest privilegiu de a fi în el. L-am introdus şi scos uşor, timp de câteva secunde lasându-l să se obişnuiască cu ceva în el, iar apoi am adaugat un al doilea deget facându-l să geamă tare şi i se contracte muşchii din tot corpul, am repetat mişcarile până când odată i-am nimerit prostata facându-l să strige de placere, apoi am adaguat un al treilea deget, lovind tot în unghiul precedent, nimerindu-i iar punctul de placere, facându-l să geamă necontenit.
- Yun, ah, nu mai, gata, te vreau pe tine, acum, a reuşit să spună printre gemete, iar eu am fost fericit să îi îndeplinesc dorinta.
Mi-am scos degetele din interiorul lui facându-l să scoată un sunt mic de protest, eu chicotind în gândul meu la cât de adorabil era şi mi-am întins să iau prezervativul punându-l peste barbăţia mea apoi lubrifiantul peste el. M-am pozitionat la intrarea lui şi m-am întins să-l sarut în timp ce aveam să-l penetrez uşor. Odată ce am fost tot în interiorul lui m-am retras din sarut ca el să aibă posibilitatea de a respira cum trebuie şi să se calmeze, ultimul lucru pe care-l voiam era să-l ranesc. M-am mişcat încet în afară, ieşind de tot iar apoi l-am penetrat dintr-o dată, repede de data aceasta.
- Dumnezeule mare! l-am auzit murmurând printre gemete şi suspine.
- Nu sunt Dumnezeu şi da ... sunt cam mare, i-am raspuns prostesc în timp ce aceste vorbe l-au facut să mă lovească peste cap uşor, dar datorită faptului să l-am penetrat iar m-a prins de par tragându-mă cu forta.
- Data trecută nu ai vorbit atât, a spus iar apoi m-a tras spre el mai tare încolacindu-şi picioarele în jurul meu pentru mai multă frictiune.
Nici nu aveam idee cum să explic cât de bine i se potrivea forma mică a corpului lângă al meu, eram ca doua piese dintr-un puzzle. Am început să-l penetrez repede şi tare, datorită faptului că era atât de strâmt în el, caci aveam impresia că aveam să ejaculez cu fiecare mişcare de-a mea în el. Gemetele lui mă faceau să mă gândesc cât de prost am fost că am pierdut tot acest timp aceste lucruri. Senzatia de a fi în el, saruturile pline de iubire şi dragalăşenie din partea lui, gemetele lui doar pentru mine, de acum încolo aveam de gând să nu ratez niciuna dintre aceste lucruri, de acum încolo el avea să fie alaturi de mine.
Datorită faptului că îi simteam corpul tremurând sub mine, am putut ghici că era deja aproape de final, la scurt timp ejaculând cu un geamat lung care m-a facut îndată să îl urmez.
Respiratia îmi era greoaie şi corpul încă îmi tremura de la orgasm, abia m-am putut ridica de pe pat pentru a putea ieşi din el şi pentru a-l privi aşa cum mi l-am imaginat întotdeauna. Roşu la faţă, transpirat, respirând greu şi cu ochii plini de satisfacere. Într-un cuvânt, frumos.
- Eşti atât de frumos, Jae-ah, am spus inconştient şi încet, dar sunt sigur că m-a auzit deoarece l-am vâzut zâmbind subtil.
Am chicotit uşor şi l-am luat în brate tragând peste noi cearceaful, învelindu-ne, eu strângându-l la piept nevrând să-i mai dau drumul.
Dimineata a sosit repede, seara precendentă parându-mi-se un vis. Când am atins locul gol de lângă mine m-am ridicat rapid din pat, fiind complet treaz. M-am dat jos din pat şi mi-am luat boxerii şi pantalonii pe mine şi am ieşit din dormitor mergând spre bucatarie.
Dacă totul a fost un vis? Dacă el nu a fost cu mine? Dar atunci de ce eram dezbracat?
Toate gândurile rele mi-au fost înlaturate la vederea sticlei de vin şi a paharelor în sufragerie de noaptea trecută. Am rasuflat uşurat caci nu era un vis aşa cum am crezut. Dar daca nu e atunci unde era Jaejoong? M-am dus în bucatarie în speranta de a-l gasi acolo, în schimb am observat o hârtie roşie lipită de frigider cu ceva scris pe ea. Am luat-o în mână citind-o şi zâmbind în acelaşi timp.
Am plecat acasă mai repede, chiar dacă am petrecut o noapte plină de pasiune,
încă sunt un parinte a doi copii, ştii asta, nu?
O să vorbim despre ce s-a întâmplat putin mai tarziu.
Jaejoong (:
Da, aveam cu siguranţă să vorbim despre relatia noastră, nu ca prima dată când eu am fugit ca şi un laş de la locul faptei lasându-l singur.
Am mers şi am facut un duş înainte să mă îmbrac pentru a ieşi din casă, azi nu aveam niciun lucru programat de catre companie, ca norocul. I-am trimis un mesaj lui Jaejoong întrebându-l dacă e acasă, când am primit confirmarea am trecut pe la o florarie, ştiu, nu era o fată, dar eu voiam să-i iau flori, nu vad ceva greşit, mai ales că de acum în colo va trebui să se obişnuiască cu aceste lucruri.
După ce am ales un buchet frumos de trandafiri am mers plin de entuziasm spre apartamentul lui, nu puteam să nu mă gândesc la viitorul nostru împreună. Abia aşteptam să-i spun tatalui meu, defapt ambilor mei parinti despre Jae, abia aşteptam să-i fac să-l accepte în familie. Ştiam că aveau să-l adore, asta nu era nicio îndoială.
Parcând maşina nu am putut să nu observ Ferariul roşu a lui Yoochun în parcare, ca semn că şi el era aici, mă întreb dacă era şi Susu, având în vedere că-i adora pe gemeni mai mult uneori decât pe Yoochun. Urcând cu liftul până la etajul unde se afla aprtamentul, nu am putut decât să îmi simt genunchii înmuiati şi multi, multi, multi fluturaşi în stomac. Am intrat în apartament cu cheia mea de rezervă, nefacând prea mult zgomot. Am auzit câteva voci mai ridicate din bucatarie şi mi s-a parut suspect, nu era un obicei să se audă mult zgomot din cauză că gemenii dormeau la ora aceasta. M-am apropiat de bucatarie fară să fac prea mult zgomot şi conversatia, defapt cearta a început să fie tot mai clară.
- De ce nu îi spui? am auzit o voce patrunzatoare, pe care am recunoscut-o ca a fi a lui Yoochun.
- De ce aş face-o? i-a întors înapoi întrebarea vocea, care am presupus a fi a lui Jaejoong.
- Are dreptul să ştie, Jaejoong, i-a spus Yoochun pe tot numele, nefolosind poreclele lui şi nici o voce prea calduroasă.
- Nu, a raspuns brunetul cu seriozitate şi m-am cutremurat la schimbarea tonalităţii lui.
- Cum poti fi atât de încuiat la minte să nu îi spui lui Yunho-hyung că gemenii sunt copiii lui?! l-am auzit pe Yoochun întrebând furios şi mi-a luat câteva secunde să diger informatia.
Vorbeau despre mine? Eu ... eu eram tatal lor? Desigur că aveam suspiciunile mele, dar nu mă gândeam să fie adevarate, acum că îl aud pe el spunând aceste lucruri mi se pare atât ... atât de potrivit. Totul era încadrat la locul lui, faptul că cele nouă luni erau împlinite exact după luna August, luna în care am facut-o pentru prima dată şi asemanarea izbitoare dintre mine şi Moobin. Desigur că partea cu inseminatia artificială a fost o minciună din partea lui, dar de ce? De ce nu a venit la mine ca oricare altă femeie care ar fi fost în locul lui şi să-mi ceară, să mă oblige să mă casatoresc cu el sau să-i cresc copiii, de ce a tacut?
Gândurile mi-au fost întrerupte de vocea lui Jaejoong cu raspunsul la întrebarea lui Chun m-a facut să revin pe Terra.
- Pentru că nu pot, Chun-ah, nu pot să risc ca el să-mi ia copiii, nu pot să risc să îi pierd. Pot să nu îl am pe el aproape, pot să trec peste asta, am facut-o deja cât timp am fost însarcinat şi nu l-am avut lângă mine, am încercat să-l urasc şi cred că la un punct am ajuns să o fac, mai ales când îmi era foarte greu, dar îmi trece repede şi nu vreau, nu pot să îmi pierd copiii în fata lui! Tatal lui e judecator, va face orice, dar orice pentru a-mi lua copiii îndată ce va afla acest lucru iar eu nu îmi permit luxul de a-i pierde, nu îmi permit luxul de al lasa pe el să fie fericit cu ceva ce e al meu!
Mi-am simtit stomacul întorcându-se pe dos în timp ce am ascultat motivele lui. Chiar era Jaejoong pe care îl ştiam eu, sau cel pe care credeam că îl cunosc? Ceea ce vedeam şi auzeam erau faptele şi vorbele unei persoane egoiste. Chiar credea că sunt în stare să-i smulg copiii de lângă el, chiar credea că va putea să-mi ascundă acest lucru tot viata? Nu credeam că am fost doar o jucarie pentru el, să se joace cu mine, să se asigure că mă are sub lesă a apoi să nu pot să fac nimic cu privinţă la copii, dar nu, nu se va întâmpla aşa ceva. Am strâns buchetul de flori din mâna mea şi am înghitit în sec mergând spre camera gemenilor rapid, fară a face zgomot, care probabil ar fi fost auzit datorită strigatelor. Am întrat în încapere şi am observat că erau în patuturile lor, dormind. I-am sarutat pe fiecare pe frunte şi m-am uitat la ei cu dragoste, din nou sentimentul de mândrie şi caldură invadându-mi corpul.
- Vă promit că o totul o să fie bine, o să am eu grijă de asta, am spus încet şi am ieşit din cameră rapid, la fel şi din apartament.
Când am ieşit din scara blocului am aruncat trandafirii la cel mai apropiat tomberon, iar apoi am urcat în maşină pornind cu viteză spre casa parintilor mei, avem să rezolv aceasta situatie odată pentru totdeauna.