Hello there! Am revenit cu capitolul 9. ;3 Nu ştiu de ce nu îmi prea place mie acest capitol. Anyway, aveţi o surpriză daaaaaar nu e ceea ce voiaţi voi, e dar nu e. :)))) O să vedeţi despre ce vorbesc.
Iniţial capitolul trebuia terminat ieri dupămasă, dar am fost PREA ocupată cu concertul celor de la JYJ din Barcelona ca să mă mai gândesc la fic ;-; şiiii am zis că scriu după ce se termină, dar m-am simţit super rău şi doar azi seară îl aduc ;_; sper să nu vă plictisiţi pe parcursul lui. Am scris detaliat şi v-am dat informaţii despre anumite proceduri. Sper că o veţi urî tot mai mai tare pe Seulgi şi sper că vă veţi gândi la ce i-a spus Yun lui Jae ;-;.
Îi mulţumesc lui soulmate care mi-a editat capitolul ;-; thank you bb ;3 ilu *hugs her*
Comentariiiiiii xD
Zapy Yaoi - hello there fata care vorbeşte cu mine pe mess despre câte jeleuri mânâncă ea ;-; =))) . Mă bucur că ţi-a plăcut cum gândeşte YunYun ;-; he's in denial, ya know xD. Sper să-ţi placă acest capitol pe care l-ai aşteptat mult căci ţi-am dat şi două preview-uri pe mess :)))))).
--»єℓz«-- - - *hugs her* hello hun! Well, mulţumesc mult că ai dat dublu comment ;3 mă bucur că ţi-au plăcut fazele "amuzante" din capitolul 7 :))). Uhm, mă flatezi prea mult, dear, nu sunt atât de talentată la scris, cred că se datorează faptului că sunt mai sensibilă decât restul persoanelor şi mai emotiva ;-; , da faza cu portocala a fost perversă, me gusta ;-; da, se despart, o să vezi mai mult chestii în acest capitol. Mulţumesc că citeşti! ;3
dot dot curve :) - Hello there! Dear, ţi s-a îndeplinit dorinţa ;-; ;3 Mă bucur că ţi-a plăcut acţiunea din acest fic. Ţi-au dat seama defapt cine e sora lui Yun ? ;3 Anyway, există un motiv de ce nu a rămas Yun xD o să vezi tu ce şi cum ;-; Mulţumesc că citeşti şi că dai comm.
βεκi - Hehe, Bekiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii ;3 hello mah dear ! mă bucur că te-am bucurat că am scris din pov-ul lui Yun. Nici mie nu-mi place Seulgi, dar văd că tu o urăşti superb de mult :)))))) după capitolul acesta o să o urăşti şi mai mult, cred. xD Sper să-ţi placă capitolul acesta, are ce ţi-ai dorit, dar indirect xD. Mulţumesc că citeşti şi că dia comm, hun ! *hugs her*
sarah chan - Awww, *pinches her cheeks*, şi eu cred că sunt super adorabili împreună, really ;3 cu sau fără copii ;3. Daaa! Yunho e in love with JaeJae ;3 Sper să-ţi placă acest capitol şi mulţumesc că ai dat comm şi că citeşti ;3
Am trei videouri cu YunJae ;-; la unul dintre ele ... vedeti la lasati volumul mai jos sau cu castile pe urechi :3 are o faza dintr-un film porn gay ... :)))))) ca si cum ar fi Yun si Jae <3
Before U Go -> YunJae vers xD
Mission -> YunJae vers
YunJae Moment - "The perfect girl for U-Know" *grins*
^ Cine poate gati ? Jae . Cine are parul lins ? Jae. Cine are personalitate puternica, rece si distant la pirma vedere, sincer si calduos dupa ce cunosti persoana ? Jae =)) So obvious. ;_;
Enjoy the chapter <3 !
Capitolul 9
„Viata e minunată când ai cu cine să ţi-o petreci.”
Replica aceasta mereu mi-a spus-o marele filosof Park Yoochun, adică pervesul de cel mai bun prieten al meu, care s-a rezultat a fi defapt un om inteligent, în unele momente ale vietii lui, acelea fiind rare. Dar totuşi, are dreptate, mereu când am auzit acest lucru îmi imaginam că aş avea pe cineva care să fie îndragostit de mine, să fim împreună ca doi oameni normali şi să fim casatoriti sau macar să stam împreună. Deci, ce are Yoochun, vreau eu, de ce trebuie să fiu eu mai diferit decât el? Amândoi suntem gay, dar el are mai mult noroc! Nenorocitul! Are un iubit mirific, genial şi superb, care îl adoră şi locuiesc împreună şi vor să meargă în America să se casatorească. Eu sunt singur, însarcinat (nu că nu mi-aş adora îngeraşii), îndragostit de tatal copiilor care are o logodnică nu prea amabilă (ha! idioată, slabanoagă şi obsedată de primul loc) şi sunt gras şi nimeni nu mă va vrea! O să-l fortez pe Changmin să îmi ofere putină dragoste în schimbul mâncarii!
Am oftat lung şi mi-am lasat capul să cadă, lovindu-mă de masă, sunt fară speranţă! Mi-am dus mâna spre cutia de ciocolată pe care mi-a adus-o Yunnie ieri, era aproape gata, iar. Am oftat din nou şi m-am ridicat de la masă pentru a-mi verifica telefonul, poate mă sunase Yunho. Era un obicei de al nostru, de „cei mai buni prieteni” să ne sunam aproape în fiecare oră, asta când nu eram împreună. În ultima lună, recunosc fară ruşine, am devenit dependent de Yunho. Era ca şi cum aş avea un soţ, orice poftă pe care aş avea-o, el mi-o îndeplineşte, dacă e mousse de ciocolată, dacă e ananas, dacă e mango, dacă sunt lime cu frişcă, orice. Iubeam asta la el, că era atent cu mine. Ziceam că vreau să fiu independent? La dracu cu independenta, sunt dependent de Yunho, ca şi un alcoolic de Jack Daniels. Eram dependent de afectiunea lui Yunho şi atentia care mi-o daruia, o lasa pe Seulgi baltă mai mereu (sincer să fiu, nu mă simt vinovat chiar deloc), pe la familia lui nu prea mai merge, în schimb stă cu mine şi ia prânzul cu familia mea. Surorile mele şi mama mea au început să-l îndragească din ce în ce mai mult, bucurându-se că suntem aproape unul de altul.
Mi-am luat telefonul şi am observat că nu era niciun apel pierdut afişat pe ecran, am strâns din dinti şi i-am trimis un mesaj pe care l-am scris cu viteza luminii (nu chiar, pe aproape).
Yunniiiiieee~ unde eşti?
Parcă trebuia să ajungi la nouă jumatate aici şi e deja zece!
Dintr-o dată a început să sune soneria de la uşă şi m-am dus entuziasmat spre uşa apartamentului în timp ce fredonam o melodie de la DBSK. Mereu îi port în minte. Am deschis uşa cu un zâmbet larg şi plin de bucurie care mi-a pierit odată ce am vazut cine statea în fata ei.
- Seulgi, am spus pe un ton rece în timp ce i-am aruncat o privire plictisită.
- E doar vina ta! E totul din cauza ta, de când ai aparut în viata noastră, totul s-a darâmat! a început să îmi spună pe un ton ameninţător, iar eu nu am putut numai să mă uit la ea cu o expresie uşor amuzată pentru că nu ştiam de ce naiba vorbeşte.
- Poftim? am întrebat nesigur iar ea a râs batjocoritor.
- Nu te face că nu şti. Mă întreb de câte ori l-ai sedus pe Yunho ca să se culce cu cineva ca şi tine. Mă întreb ce dracu a vazut la tine. Eşti un barbat uşuratic, eşti un ciudat. Cine a mai vazut un barbat însarcinat? Pun pariu că nici nu şti cine e tatal creaturilor ălora pe care le porti în burtă! a început să ţipe ca o nebună muşcându-şi buza pentru a nu plânge, iar eu nu am putut numai să mă uit la ea indiferent.
- Tot nu înteleg cu ce am greşit, dar dacă ai venit până aici să mă insulti poti să pleci pe unde ai venit, am spus calm, nu voiam să mă enervez iar şi să păţească ceva copiii.
- Din cauza ta Yunho s-a despartit de mine! Totul e din vina ta! El mă iubeşte, dar tu ai venit în viata lui şi l-ai dat peste cap, tu ai stricat totul! L-ai facut să se îndoiască de sexualitatea lui! Crezi că ai un viitor alaturi de el? Crezi că familia lui o să te accepte când o să vadă ce fel de târfuliţă de doi bani eşti? a continuat jignirile şi acuzatiile ei, iar eu nu am putut decât să râd.
Mi-am dus mâna la gură pentru a încerca să nu râd prea tare. S-au despartit? Ce veste minunată! Nu credeam că e atât de imatură să mă acuze pe mine de aşa ceva, adică, omule, eu nu am facut chiar nimic ca marele Jung Yunho să mi-o tragă, sunt perfect, deja vad de ce îmi spunea Yoochun că fetele se uită urât la mine, sunt mai presus decât ele, nu trebuie să cerşesc atentie.
- Tu te auzi cât de patetică eşti? Întrebare: ţi-ai exersat discursul înainte să suni la uşă? E prea bine dirijat, crezi că mă interesează parerea ta de doi bani? Parerea unei fetite rasfăţate care habar nu are ce e viata, doar a trait pe banii taticului ei? Şi ce dacă m-am culcat cu Yunho? A gasit la mine ceea ce nu i-ai oferit tu. Placere, iubire, dorinţă şi pace. Te-ai gândit cât de psihopată eşti? Vii la mine să mă acuzi că ţi-am stricat relatia cu el, pe când aşa-zisa relatie a voastră deja era pe jos de mult timp, dacă nu era aşa el nu se culca cu mine, şi nu îmi spunea de fiecare dată că mă iubeşte aşa cum nu a mai iubit pe nimeni, nici macar pe tine! Îţi dai seama cât de obosit e de relatia voastră că a trebuit să caute placere în barbati. Recunoaşte Seulgi, nu eşti bună de nimic şi nu eşti demnă de atentia lui, i-am spus totul verde-n faţă fară să îmi pese, chiar dacă am mintit şi am exagerat în unele locuri, trebuia să i le spun, ştiu că a durut, dar nu m-a interesat, ea m-a ranit nu o dată, ci de mai multe ori, ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte.
- Nu îmi vine să cred că poti fi atât de ipocrit să-mi spui toate aceste lucruri în faţă! Nu te uiti la tine? Cine eşti... un nimic! Încă mai eşti în stare să-mi arunci în faţă lucruri de genul cum că eu mi-am stricat propia relatie, îl iubesc pe Jung Yunho, urma să ne casatorim dar TU ai stricat tot! a venit spre mine vrând să mă pleznească, dar am prins-o de mână, oprind-o.
- Oi fi eu însarcinat, oi fi eu barbat, dar nu îţi permit să îţi pui mâinile murdare pe mine, i-am spus în timp ce i-am strâns mâna cu putere până când am auzit-o scoţând un mic geamat de durere şi apoi am i-am lasat mâna, smâcind-o.
- Idiotule, ciudatule, eşti doar un profitor! s-a rastit catre mine iar eu eram gata să îi raspund dar o voce a întrerupt totul.
- Ce naiba se întâmplă aici?
Yunho.
El era, stând pe holul cladirii, uitându-se cu o privire ucigatoare spre Seulgi, iar eu nu am putut decât să mă bucur că a venit, cine ştie ce faceam cu ex-logodnica lui. M-am uitat la el şi nu am putut decât să mă minunez, chiar şi în situatii de genu, cât de perfecte îi sunt picioarele acelea lungi, inevitabil privirea mi s-a îndreptat spre zona dintre picioarele lui şi mi-am simtit orabjii arzând. Perversul de mine!
Mi-am mutat privirea spre Seulgi care era împietrită, cu gura întredeschisă, era pierdută. Nu se aştepta ca el să vină aici şi să-i vadă micul show, ce trist pentru ea, a ramas fară iubit şi acum a vazut-o cât de nebună e. Nu-mi pare rau!
- Seulgi, ce cauti aici? l-am auzit rostind printre dinti pe un ton periculos şi nu am putut decât să zâmbesc în sinea mea. Jaejoong? l-am auzit rostindu-mi numele cu o voce caldă.
Era timpul să-mi fac numarul grandios!
Mi-am muşcat limba cu putere ca să-mi dea lacrimile şi m-am uitat spre el cu ochii înlacrimati pentru a-l face să-i fie milă de mine, apoi mi-am dat frâu lacrimilor, am mers spre el desculţ pe marmura rece a holului, simtind raceala transmisă de piatra aceea, dar nu mă interesa. Era timpul pentru o rasplată. M-am aruncat în bratele lui, plângând fals, dar el nu ştia asta şi l-am strâns cu putere. Am putut simti cât de uimit era, dar odată ce şi-a pus mâinile în jurul meu, nu am putut decât să zâmbesc printre hohotele de plâns.
Mă întreb de ce nu am dat la actorie, aş fi perfect pentru rolul unei mironosite.
Am continuat să plâng în timp ce-l strângeam pe Yunho şi mai tare de jacheta maro pe care o purta. În timp ce luam guri mari de aer puteam să-i simt parfumul ametitor pe care îl adoram atât de mult. L-am simtit strângându-mă mai tare la pieptul lui şi m-am şi pierdut în îmbrăţişarea lui, uitând în primul rând de ce am fugit spre el. Ştiu că era fară clasă ceea ce am facut, să fac pe victima în halul acesta, dar eram o victimă şi voiam să scap de Seulgi cât mai repede.
M-a tras din îmbrăţişarea lui caldă şi mi-a ridicat capul forţându-mă să mă uit la el, mi-a şters lacrimile uşor şi a început să-mi mângâie parul dragastos.
- Eşti bine? m-a întrebat în şoaptă iar eu am aprobat dând din cap.
Şi-a bagat mâna pe sub genunchii mei şi m-a ridicat pe sus, în bratele lui, ca şi un mire care avea să-şi treacă mireasa pragul noii lor case. A păşit încet spre locul unde era Seulgi şi a trecut de ea fară să-i spună nimic, dar s-a oprit când ea l-a prins de mână.
- Oppa, nu poti să-mi faci asta. Nu poti să mă dai la o parte! a spus cu dificultate în timp ce încerca să respire normal.
- Oh! Dar asta fac în acest moment. Noi doi, Seulgi, am terminat-o. Iar Jaejoong nu are nicio vină, tu eşti cea care a stricat totul, puteam fi fericiti împreună, dar ai ales altă cale Gi-ah, îmi pare rau, a rostit încet şi aproape că mi-a parut rau de despartirea lor.
- Suntem legati de catre familiile noastre, casatoria noastră e planuită practic de dinaintea naşterii noastre! a ridicat vocea şi mai tare.
- Defapt, tatal meu mi-a spus că pot renunta oricând la logodna aceasta, că pot să aleg dacă să îmi distrug viata cu tine sau să îmi caut adevarata fericire, a raspuns calm în timp ce nu şi-a mutat privirea din ochii mei, iar eu am înghitit în gol.
- O să regreti asta, Jung Yunho, o să regreti că m-ai dat la o parte pentru cineva atât de nesemnificativ ca târfulita aceea de doi bani din bratele tale! a strigat în timp ce l-a lovit cu mâna peste spate, dar nici lovitură nu se putea numi.
- Jaejoong nu e ceea ce-l numeşti tu, nu ştiu cum ai adunat atâta ură pentru el, dar te asigur, Seulgi, că nu ai să îmi poti face nimic, nici mie, nici lui Jae, a raspuns Yunho iar apoi a păşit în apartamentul meu închizând uşa cu piciorul, lasând-o pe fată să vorbească singură.
Mi-am muşcat buza încet şi m-am lipit şi mai tare de pieptul lui, era atât de confortabil, dar vina mă macina pe dinauntru. Erau logoditi de dinainte să se nască, iar acum totul s-a dus pe apa Sâmbetei. Ce aveau să zică familiile lor? Parintii lui Yun nu aveau să fie dezamagiti că a abandonat-o pe fata cu care ei mereu au visat să se casatorească el? Nu îl vor desmoşteni, chiar dacă i-au dat posibilitatea de a alege? Dar tatal lui Seulgi ce va face? Nu va strica asta prietenia dintre familai Bae şi familia Jung?
Toate aceste întrebari îmi pluteau prin minte şi nici nu am simtit când am fost ajunsă în camera mea, caci Yunho deja mă întindea pe patul meu, a aşezat paturile pe mine şi a vrut să plece dar l-am prins de mână.
- Stai, am spus simplu în timp ce l-am privit în ochi, cu speranta că va face acest lucru.
A tras paturile la o parte din dreapta mea, locul liber din patul meu, caci eu dormeam pe partea stângă şi s-a strcurat în pat după ce şi-a dat jos papucii. Odată ce l-am vazut bagat în pat m-am apropiat de el, lipindu-mă la fel cum am facut-o şi atunci în spital. Simtindu-i caldura, nu am putut decât să închid ochii uşor pentru a savura momentul. Mereu păţeam aşa, indiferent de momentul zile, mereu adormeam dacă el era lângă mine. Mâinile lui îmi îmbrăţişau talia în timp ce barbia lui era aşezată pe capul meu, l-am simtit sarutându-mi parul. L-am auzit spunându-mi ceva, dar somul deja luase stapânire pe mine pentru a întelege ce anume a zis.
**
Simteam o caldură imensă trecându-mi prin corp, dar nu era o caldură obişnuită. Nu era aceea de când ţi-e frig şi te bagi sub o patură, sau îţi pui o geacă pe tine, sau stai la şemineu, era ceva dincolo de caldura propiu zisă, era dorinţă. Am simtit mici sarutari pe spatele meu, facându-mă să tremur. Pielea din jurul gâtului meu începea să fie abuzată de o pereche de dinti, în timp ce mâna
lui se juca uşor cu sfârcurile mele facându-mă să gem uşor. Nu ştiam cine mă facea să simt aceste lucruri, cine mă facea să-mi pierd uşor mintea în pasiunea oferită, dar nu voiam să se oprească. Mi-am simtit penisul pulsând când
el mi-a lins lobul urechii şi parasindu-mi sfârcurile şi-a îndreptat atentia spre barbăţia mea mângâind-o uşor, facându-mă să mă pierd din nou în placere.
- Ahh, un sunet a parasit gura mea, dar a durat putin caci mi-am muşcat mâna pentru a mă impiedica să gem mai mult de atât, îmi era ruşine.
- Lasă totul afară, Joongie, am auzit o voce groasă care mi-a trimis fiori mai mari pe şirea spinarii decât mâna de pe penisul meu care se juca încet cu el, torturându-mă încetul cu încetul.
Mi-am lasat mâna din strânsoarea dintilor mei şi am lasat gemetele afară, aşa cum mi s-a ordonat. Am simtit cum sunt introduse două degete în mine, fară pregatire, fară lubrifiant, fară nimic, luându-mă brutal, facându-mă să strig de durere.
El a început să le mişte încetul cu încetul, facând ca strigatele mele de durere să se transforme în unele de placere. Frictiunea era atât de mică, iar eu voiam mai mult aşa că am început să mă mişc uşor în sens contrar degetelor care mă penetrau. Un al treilea deget a fost adaugat la scurt timp, nimerindu-mi prostata, iar eu am vazut stele pe un cer negru. O senzatie de nedescris, plină de pură placere. După câteva clipe, acel loc „ascuns” a fost lovit din nou, iar şi iar, fară oprire facându-mă să gem necontrolabil.
- Ridică-te în genunchi, iubire, am auzit din nou acea voce şi am executat îndată, m-am sprijinit şi de coate, pentru o pozitie mai confortabilă, degetele începând să se mişte din nou în interiorul meu, tot încet.
- La dracu, nu te mai juca, arată-mi adevarata placere! am spus pe un ton rece dar în acelaşi timp plin de rugaminte.
Un chicotit uşor mi-a lovit urechile facându-mă să zâmbesc, îi placea să se joace. Curând degetele mi-au parasit corpul fiind înlocuite de penisul
lui, toată lungminea lui fiind în mine, oh şi încă ce senzatie divină îmi oferea! A început să mă penetreze dur şi rapid, cum îmi placea mie. Gemetle mele îmbinate cu ale
lui au rasunat în cameră, poate şi dincolo de ea, dar nu îmi pasa.
Ceea ce simteam în acel moment era de nedescris. Cu fiecare penetrare, picioarele mele deveneau tot mai moi, neputând să mă mai sustin cum trebuie, iar coatele nu îmi erau de mare ajutor. I-am simtit mâinile ferme pe şoldurile mele, ţinându-mă pentru a nu cadea pe pat, mereu
ştia când mă lasau picioarele, era un fel de telepatie. Mi-am dus mâna între picioarele mele începând să-mi ating penisul, care a fost lasat în voia sortii.
Gemetele mele. Gemtele lui. Sunetul pielii lovindu-se una de alta. Astea erau singurele sunete care ajungeau la urechile mele.
- Joongie, întinde-te pe spate, l-am auzit şoptindu-mi în ureche în timp ce a ieşit din mine.
Doritor de mai multă actiune, cu ultimele puteri m-am întins pe spate şi mi-am departat picioarele pentru a-l primi din nou în mine. Din nou, m-a penetrat dur, sunetul de placere care avea să scape din gura mea fiind oprit de buzele lui, care au început un sarut agresiv şi posesiv. Adoram această latură plină de posesivitate şi dominatie, iubeam să fiu dominat în pat.
Dintr-o dată mi-am simtit corpul tremurând uşor şi şitam că sunt aproape de final. Mi-am bagat mâinile în parul
lui, tragându-l uşor, era un fel de semnal pentru a mă penetra cu mai multă putere şi duritate. Peste câteva secunde, am ejaculat, fiind urmat de
el, la scurt timp, totuşi el nu a ieşit din mine ci a stat şi s-a uitat spre mine cu ochii plini de afectiune. Chiar dacă eram obosit şi eram într-un fel de stare de extaz, după această minunată partidă de sex, nu am putut decât să-i zâmbesc. M-a sarutat uşor pe buze iar apoi mi-a vorbit.
- Te iubesc, Joongie, mi-a spus plin de dragoste, iar eu nu am putut decât să mă simt din nou plin de bucurie în interiorul meu.
- Şi eu, şi eu te iubesc, Yun, am raspuns încet. [/i]
**
Un şoc violent mi-a trecut prin tot corpul facându-mă să mă trezesc dintr-o dată, tresarind din pat şi tot transpirat. Respiratia mea era neregulată şi grea. După ce m-am liniştit, am oftat. Era a treia oară pe saptamâna aceasta şi a nu ştiu câta oară în două luni când mă trezesc dintr-un vis, ud, excitat şi cu o dorinţă pentru sex imensă de fiecare dată când îl vad pe Yunho şi-mi amintesc aceste vise. Totuşi era prima dată când a avut loc acel schimb de confesiuni între noi doi, în vis. Cred că înnebunesc, da, acesta e raspunsul, termenul naşterii era aproape, peste două zile, da de aceea sunt aşa. Sunt doar stresat, emotionat şi plin de frică în mine. Da, pe dracu, pe cine pot minti? Sunt frustrat sexual. De două luni tot visez cum mi-o trag cu Yunho. La dracu, de ce trebuie să dormim uneori în acelaşi pat? Hormoni sutpizi, zici că am şaisprezece ani, la dracu! Şi pe deasupra îmi e dor de el, nu l-am vuzat de vreo două saptamâni, au trebuit să-şi programeze turul lui dracu fix acum când eu mă apropii de termenul în care trebuie să nasc gemenii, însă el mi-a promis că va fi aici cu mine cât timp voi fi sub anestezie în sala de operatii.
M-am ridicat din pat uşor şi m-am dus spre baie, odată ce am ajuns acolo am dat drumul la apă şi m-am dezbracat de haine, aruncându-le în coşul cu rufe murdare. Am intrat sub apa caldă, încă tremurând de la emotii, am inspirat şi expriat de mai multe ori pentru a mă calma, nu le faceam bine copiilor.
În ultimele două luni m-am straduit să fiu calm şi să nu mă stresez. Să stau în pat, să mânânc sanatos şi toate cele. M-am mutat înapoi cu mama, la cererea lui Yunho, desigur, defapt era un complot între ei doi, să mă aducă aici pentru a nu sta singur să nu păţesc ceva. Încep să cred că mama îl iubeşte mai mult pe el decât pe mine, m-a ignorat toal când am încercat să protestez asupra mutarii mele aici, în schimb m-a amenintat că-mi îngheaţă banii din conturile de la bancă. Ce urât!
După douazeci de minute de spalat, am ieşit de la duş mirosind a vanilie şi scortişoară, simtindu-mă ca un nou nascut! Mi-am luat halatul de baie pe mine şi m-am reîntors în cameră. Ochii mei s-au oprit pe noptiera de lângă pat, unde erau trei obiecte, ceasul, care indica ora şase jumatate dimineata, poza copiilor mei şi o poză cu mine şi Yunho de luna trecută în mall, am fost la cumparaturi pentru copii, iar. E incredibil câte lucruri poate să le cumpere, iar eu nu spun nimic, nu că aş profita sau ceva în genul, dar simt că mă revanşez cumva pentru faptul că nu i-am spus şi nu cred că îi voi spune că sunt ai lui. Ştiu că sunt o persoană îngrozitoare pentru că îi ascund acest lucru, dar îmi e frică. Da, frică, dacă odată vom înceta să ne întelegem bine şi el va vrea să-mi ia copiii? Dacă el cumva afla şi mă va urî şi îmi va lua copiii? Visele de acum câteva luni, acele vise în care îmi erau smulşi copiii de lângă mine, nu vreau să devină realitate, niciodată nu mi-au parasit mintea şi mereu m-au facut să tremur când îmi aminteam de ele. Nu aveam să las să se întâmple aşa ceva. Eram egoist, da. Dar sunt om, oamenii sunt egoişti, mai ales cu ceea ce e al lor, iar eu nu sunt o exceptie. Oricât l-aş iubi pe Yunho, îmi iubesc şi copiii şi nu cred că mi-aş permite să îi pierd pe toti trei, aş înnebuni cu siguranţă.
Am oftat şi am mers spre şifonier pentru a-mi scoate hainele care urma să le duc cu mine în spital, mâine urma să îmi facă cezariana, în data de 6 Mai, aveau să se nască gemenii mei. Eram ... nici nu ştiu cum să denumesc starea aceasta, eram plin de fericire, emotii şi foarte mari griji. Dacă nu aveau să mă placă copiii? Dacă mă vor respinge când voi vrea să-i iau în brate? Şi când vor creşte mai mari, vor putea accepta faptul că au fost nascuti de un barbat şi nu de o femeie? Ce le voi spune când mă vor întreba cine e tatal lor, adică cel care şi-a lasat sperma să facă toată treaba şi aşa să iasă ei ?
Mi-am scuturat capul uşor şi am continuat să împachetez lucrurile. Mă gândesc prea mult la lucruri minore, fiecare copil trebuie să îşi accepte parintii aşa cum sunt. În plus nu vad de ce m-ar respinge, nu am nicio boală contagioasă, nu sunt urât şi nu sunt ciudat! Chiar dacă am uter! Ok! Sunt o persoană optimistă, fară pesimismuri, dacă mă adoră cât timp sunt în burtica mea, nu au de ce să nu o facă şi când ies din ea.
Ochii mei s-au oprit iar pe ceasul de pe noptieră, era deja şapte fix, mai aveam încă trei ore până când să vină doamna Han cu Jihye după mine, da, mama era ocupată, surorile mele la fel, DBSK erau plecati în turneu, doar cu ele am ramas, nu că mi-ar parea rau, facem un trio fantastic!
Am terminat de împachetat lucrurile şi am pus geanta lângă şifonier iar apoi m-am îndreptat spre pat, întinzându-mă pe spate şi am tras patura pe mine, puteam să mai dorm putin.
Somnul meu a fost deranjat de nişte voci care se auzeau de pe hol. M-am ridicat încet de pe pat şi mi-am luat papucii de casă pufoşi şi am mers să deschid uşa camerei doar ca să le gasesc pe Jihye si Eunhye stând în fata ei contrazicându-se pe nu ştiu ce temă. Odată ce mi-au observat prezenta s-au uitat spre mine cu ochi mari şi cu un zâmbet prostesc pe fete. Chiar că sunt mamă şi fiică, seamană la perfectiune.
- Bună şi vouă, puteti să-mi spuneti de ce vă certati dis-de-dimineaţă? le-am întrebat în timp ce le-am privit pe rând.
- Probleme mamă-fiică, o să întelegi dragă când o să crească gemenii o să vezi cum o să fie, cu baietii e mai dificil, fac ce vreau chiar dacă tu le spui că nu e voie, a raspuns doamna Han râzând iar eu m-am alaturat ei.
- Eşti gata de plecare? am auzit-o pe Jihye întrebându-mă.
- Da, doar trebuie să mă îmbrac şi putem pleca, sunt atât de nerabdator!
Le-am auzit râzând în urma mea, iar eu m-am dus să-mi iau ceva haine pe mine. După ce am fost gata mi-am luat geanta şi am ieşit pe uşă, dar nu înainte de a-mi lua tableta şi telefonul, aveam să mă plictisesc până mâine, singur, într-o cameră de spital plictisitoare.
Drumul spre spital a fost unul plin de râsete, Jihye povestindu-mi încercarile ei de a seduce un baiat de la ea din clasă, care s-au dovedit a fi un eşec, dar într-un final tot a mers la o întâlnire cu el. Mereu îi ies lucrurile bine când nu se straduieşte prea tare. Doamna Han mi-a spus că sotul ei îmi trimite salutari şi m că va veni şi el când va putea, în plus mi-a spus că nu vor putea să stea cu mine mâine, au ceva probleme în familie. Nu le-am reproşat nimic, nu aveam de ce, nu erau obligate să vină nici azi cu mine, dar au facut-o. În plus va fi Yunho cu mine acolo, aşa mi-a promis.
Odată ce am ajuns am fost preluati de o asistentă draguţă, nu la asptectul fizic, ci la comportament, nu puteam decât să-i zâmbesc înapoi când o facea. M-au dus într-un salon privat, de la ultimele etaje ale spitalului, mama s-a ocupat de tot, ca eu să primesc cel mai bun tratament, înainte habar nu aveam ce poate să facă cu puterea ei în societate, dar acum sunt sigur că e ceva de temut.
Salonul era totul alb, peretii, patul, aşternuturile, mobila, totul parea atât de imaculat încât mi-a fost milă să le folosesc. Mi-am pus geanta pe o masuţă din apropierea patului şi am început să mă dezbrac, luându-mi pijamaua pe mine, ce altceva puteai purta într-un spital? După ce am fost gata, m-am urcat în pat la cerea lui Eunhye în timp ce Jihye îmi despacheta lucrurile pentru a le pune în dulap. Datorită faptului că o să mi se facă cezariană, va trebui să stau o saptamână în spital. La femei e normal doar trei-patru zile, dar cum eu sunt un caz special va trebui să se extindă. O asistentă a venit la mine şi mi-a explicat toată procedura, voi primi anestezie generală, când mă voi trezi nu mă voi putea mişca cum trebuie 48 de ore, dar încetul cu încetul mi se va dezmorti corpul, desigur că mă va durea totul după ce anestezia trece, aşa că dacă am nevoie de calmante, nu va trebui să-mi fie ruşine să cer. Deasmenea mi s-a mai spus că după 24 de ore trebuie să încep să mă mişc, ca să îmi circule sângele şi că statul în picioare sau în şezut va parea practic imposibil pentru început. Mi-au spus că cicatricea se va vindeca între şase şi opt saptamâni şi că nu voi putea să stau departe de copii doar pentru că mă doare corpul. Nici nu aveam de gând să fac aşa ceva.
După ce mi-au explicat procedura, Jihye şi doamna Han s-au dus deoarece trebuiau să ia masa cu cineva important, iar eu am ramas singur. Am început să mă joc pe Tabletă, upă ce m-am plictisit mi-am spus să-l sun pe Junsu, nu ştiu de ce aveam nevoia să vorbesc cu el. Am selectat apelul video şi am initiat apelul. După zece secunde mi-a raspuns, având un zâmbet uriaş pe faţă. Mi l-a dat şi pe Yoochun pentru a vorbi cu el, care mi-a promis că va fi şi el acolo mâine la fel ca şi restul, iar eu l-am amenintat că dacă-şi încalcă promisiunea îl bat urât de tot, sau îl pun pe Junsu să-l lege de pat şi să-l „violeze”, ei doi râzând la acest lucru dar îndată au roşit. Nu-mi spune că au încercat asta deja. Bastarzii. Mă întreb ce lucruri au mai încercat noi. Eu de ce nu am pe cineva cu care să încerc tot felul de ciudăţenii?! Am oftat lung şi le-am spus că trebuie să plec, aveau să-mi facă ceva control, am mintit desigur, eram frustrat şi agitat şi emotiv, nu puteam să plâng în fata lor. Mi-am luat telefonul şi am vrut să-l sun pe Yunho, dar nu mi-a raspuns la apeluri, ei la dracu! Şi tatal copiilor mei mă lasă la greu! Dar ... ce mă aşteptam să facă? Sex prin telefon cu mine? Desigur că nu m-ar deranja! Dar ... argh! Dă-o naibii de treabă.
După ce am stat câteva ore care mi-au parut o eternitate, uitându-mă la perete în gol, imaginându-mi cât de complicată îmi va fi viata de acum, şi-a facut aparitia şi mama cu sora mea, Minkyung. M-au salutat strângându-mă la pieptul lor de parcă nu m-au mai vazut de mult, deşi doar ieri seară am luat cina împreună. Mi-au spus că sunt programat la ora doisprezece pentru cezariană. Minkyung a adus o plasă plină cu haine şi toate lucrurile necesare pentru bebelaşi, iar eu a trebuit să mă uit iar peste ele. Niciodată nu mă saturam să le admir lucruşoarele şi să mă mir cât de micute sunt în comparatie cu hainele noastre, ale adultilor, zici că sunt pentru papuşi.
Ziua a trecut cam greu, datorită faptului că nu aveam ce să facem, mama mai prelua câte un telefon ca să se ocupe de firmă iar sora mea îmi povestea despre ultima escapadă la Paris pentru o sesiune de shopping cu Sukjin. Amândouă erau nebune, mereu când consumau mai mult de trei pahare de vin, luau avionul spre o altă ţară şi îsi petreceau câteva zile pe acolo fară să spună nimanui nimic. Seara am adormit destul de repede din cauza plictiselii majore care era în spital, abia aşteptam ziua de mâine, să-mi vad gemenii şi pe Yunho.
Dimineata a venit destul de greu, m-am trezit de câteva ori peste noapte pentru a bea apă, îmi era foame şi sete, bine că puteam să beau apă! Caci de mâncat nu aveam voie, ce soartă crudă! Sora mea a fost cea care a ramas cu mine peste noapte, în timp ce mama s-a dus acasă pentru a lasa totul pregatit pentru a doua zi la firmă, nu avea să treacă pe acolo şi totuşi era nevoie să se ocupe de ea, nu putea să lase strainii să umble pe la banii ei, niciodată nu se ştie ce şi cum se va întâmpla.
La zece dimineata eram deja nerabdator, niciunul dintre prietenii mei nu mă sunaseră că aveau să vină sau nu. Mai ales Yunho, care mi-a promis că va fi aici înainte să mă ducă în sala de operatii, că mă va ţine de mână şi mă va încuraja. Mi-am spus în mintea mea să mă relaxez, era doar zece, cine ştie, poate va veni mai târziu.
Ceasul arata ora unsprezece şi ei tot nu au venit, grijile deja puneau stapânire pe mine. Dacă păţiseră ceva toti cinci? Chiar şi Jessica a spus că va fi aici şi nu e! M-am simtit tradat, probabil exageram, dar mă simteam prost pentru că am crezut că vor veni.
Ora doisprezece fară un sfert şi nici urmă de ei. Eram doar cu mama şi surorile mele, mi-au spus să nu mă îngrijorez, sigur au vreun motiv pentru care nu au putut să vină având în vedere faptul că erau în altă ţară, iar eu nu am putut decât să fiu de acord cu ele, dar totuşi ceva înauntrul meu a început să mă doară şi nu era ceva organ şi nu era o durere normală, ci era dezamagirea punând stapânire pe inima mea.
La fară zece, Hyoyeon, asistenta mea personală a intrat în cameră pentru a mă duce în sala de operatii. Odată ajuns acolo, m-au pus pe masă şi au început pregatirile. L-am vazut pe Hangeng venind în sală şi mi-a zâmbit, eu raspunzându-i la zâmbet, deşi ştiu că nu a aratat aşa cum am vrut eu să fie. Mi-au pus masca pentru anestezie pe faţă, eu inhalând gazul care avea să mă ducă pe tarâmul „lalalala”. Un ultim gând mi-l amintesc perfect, acela că Yunho nu a venit aşa cum a promis.