OH HAAAAAAAY!!!!
Happy new year! <3
Soooo~ am venit cu capitolul 14. N-am mai postat de un an *kekeke*
Mda, imi cer scuzeeeeeeee! Dar inspiraţie nu am avut, dacă nu erau câteva persoane care să mă presioneze să scriu cred că nu l-aţi fi primit nici acum, dar m-au ameninţat şi cu Chuck Noris .. că cică o să fac cunoştinţă cu el u,u.
Anyyyyyywaaaay. Sunt fericită! Foarte fericită! Suntem deja în 2012, asta înseamnă că vom avea înca un an de DBSK *i love them so freaking much*. So îmi face mare plăcere să fiu aici, pe "podiumul" scriitorilor de pe zup *laughs*
So sunt foarte fericită din cauză că Jaejoong nu a băgat-o DELOC în seamă pe o tipă cu care a jucat într-o drama, s-au şi sărutat, în fine, toate fanele care susţin că ei arată bine împreună şi că au ceva împreună pot să-şi muşte degetele pentru că el nu a băgat-o în seamă deloc la premieră, deşi stătea chiar lângă el *LMAO* Our Jaejoongie are ochi doar pentru Mr Jung Yunho *puppy eyes*
Sooooo. Our JaeJae şi-a schimbat în realitate, nu în ficul meu, frizura ;3
Cliiiick
He is cute ;3
So. Comentarii ;3
Psycho XD - Hello dear! Deşi am mai vorbit noi azi =))) mulţumesc că dai commenturi şi că ma tot baţi la cap să scriu ;3 Ara o să îşi ia ea porţia cât de curând.
L:i:L:a:H - Hello! Mulţumesc că îţi faci timp să citeşti şi să dai commuri! Jaejoong e foarte nesigur pe toate mai ales pe relaţia dintre el cu Yunho. Seulgi e o persoană care a suferit şi a cât de cât, merită iertare, însă Ara, nu merită! Da, Moobin e un scump ;3 o să-l vezi în acţiune şi în capitolul acesta. Sper să îţi placă!
Zâmbărici - Hiiiiii! Mulţumesc de comment! Nu, Seulgi nu are nimic de ascuns, prietenia ei cu Jaejoong e pur platonică şi sinceră. JaeJae e harsh pentru că aşa evită să fie rănit. Sper să-ţi placă şi acest capitol!
Alle|X|Andra - Hii! Mulţumesc că ai ciitt şi ai lăsat comm! Well, o să fac cât de curând un capitol dedicat lui Seulgi şi o să vedeţi ce şi cum acolo, dar da, omul se poate schimba mult, dacă binevoieşte! Ara e doar un personaj în plus de care o să scăpăm câââât de curââând :3 . Jaejoong încearcă să evite să îl mai rănească cineva. Sper să-ţi placă şi acest capitol!
Eℓs - Mulţumesc de comentariu, draga mea! *hugs her* sper că te disterzi unde eşti, uh, parcă Viena, nu? Copii lui Jae sunt adorabili :3 şi el nu se poate abţine în a-i iubi prea mult. Sper să-ţi placă şi acest capitol!
AoKitsune - Omo. Cititor nou! Bună dragăăăă! Mă bucur că ai surprins sentimentele pe care am vrut să le transmit! Fic-ul acesta e unu lejer din punctul de vedere al dramei, voiam să-l fac şi mai dramatic, dar am spus că o las moale pentru primul fic. Sper să-ţi placă acest capitol şi mulţumesc că i-ai dat fic-ului o şansă!
Melodia care m-a inspirat alaturi de sampanie la 3 dimineata:
Adele - Rolling in the deep - cred ca o stiti ^^
Sooooooooooooo. Enjooooooy!
Capitolul 14
Inspiră. Expiră. Doar atât aveam în minte.
Imaginea din fata mea era una la care chiar nu mă aşteptam. Yunho, în restaurantul meu, cu copilul meu, ah, nu, copilul
nostru în brate. Dacă aş fi fost o înghetată m-aş fi topit deja. Era ceva de nedescris, fluturaşii pe care îi aveam în stomac mă faceau să mă simt ametit. Nici nu ştiu cum am putut interveni în favoarea lui Yunho, când Chul i-a cerut să îl lase pe JaeYun jos, nici nu ştiu cum am putut accepta ca noi doi să vorbim singuri. Paşii mei au fost automati în drum spre birou, prin mintea mea treceau mii de gâduri, mii de scuze, mii de confesiuni, dar ştiam că aveam să spun altceva decât gândesc. Pentru că mă cunosc destul de bine. Nu mă aşteptam să mă îmbrăţişeze şi să-mi spună că i-a fost dor de mine, cuvintele mele m-au facut aproape să cred că într-adevar a fost aşa, inima mea aşa voia, să cred, dar ca întotdeauna ratiunea învinge, aşa că am scos pe gură singura prostie care mi-a venit în minte „Ţi-a fost dor de mine sau de cineva care să-ţi încalzească partea goală a patului?”, această replică însotită de un rânjet cinic, fals, dar până la urmă cine mă putea citi? Aceste două lucruri au fost precum bomba atomică de la Hiroshima, un complet dezastru, deoarece totul a început greşit din nou.
Fata lui Yunho era una serioasă, în ochii lui puteam citi multe emotii, toate amestecate, facându-mă să-mi retrag privirea, eram un laş, îl evitam, evitam să ştiu ce şi cum, temându-mă de respingere. Nu sunt sigur că aş putea să trec peste altă depresie, nu ştiu dacă mă mai puteam ţine pe picioare nici pentru gemenii mei, mai ales dacă ştiam că exista un pericol să ramân fară ei, de aceea trebuia să cedez, da, să sufar în tacere, dar să îi am aproape, pe toti trei, pe copii şi pe Yunho, chiar dacă pe el îl voi avea aproape şi totuşi atât de departe.
L-am vazut cum şi-a deschis gura de mai multe ori să vorbească, dar nu ieşea nimic; am chicotit în sinea mea, ce să poată spune până la urmă?
- Jae-ah, a început iar eu am tresarit temându-mă pentru ce e mai rau, însă acest lucru nu a venit.
Uşa biroului s-a deschis iar Heechul şi gemenii mei practic au zburat înauntru. JaeYun a vrut să sară în bratele mele, dar când l-a vazut pe Yunho, s-a oprit şi s-a uitat la el cu ochi mari, studiindu-l atent. Moobin deja era lângă mine strângându-mă de un picior, iar eu îi mângâiam parul uşor, Heechul a ramas la uşă, uitându-se la noi. Familia era completă! Nu am putut decât să fiu putin fericit, sperând ca într-o zi să fie completă şi
fericită.
JaeYun încă îl studia pe Yunho, puteam să observ că el era putin cam confuz cu privirile pe care i le dadea copilul lui mai mic. Sincer să fiu şi eu eram confuz, deobicei, pe Jaeyun nu-l oprea nimic din a veni la mine în brate.
Dintr-o dată a batut din palme şi a zâmbit larg.
- Acum te iecunosc! Tu eşti în poza în care o are mamá în noriweră! Cea pe care mereu o ..., şi nu a mai putut continua pentru că practic m-am aruncat asupra lui ca să-l fac să tacă.
Ştiam eu că nu trebuia să fac aşa ceva de faţă cu el! Mereu am crezut că e prea adormit să observe ce fac prin cameră, dar se pare că mă înşel. Cei doi o să-mi dea multe dureri de cap dacă mai continuă să-mi dezvaluie micile secrete întunecate.
M-am uitat spre Yunho care ne privea confuz şi am putut doar să-i zâmbesc. O să vadă el cum e când o să îi prindă ceva slabiciune sau secret şi de cât şantaj va avea parte.
Mica noastră „reuniune” a fost întreruptă de o tusă fortată de-a lui Heechul, care îmi indica faptul că trebuie să plecam, ah da, am uitat de reuniunea cu viitorii actionari, tocmai cumparasem câteva actiuni de la organizatia detinută de familia lui Heechul, se pare că am prins peştele cel mare facând această investitie, mai ales că era o multi-natională.
L-am luat în brate pe JaeYun şi l-am prins de mână pe Binnie. Odată ce am trecut pe lângă Yunho, i-am spus doar atât „o să te sun eu” şi am plecat, dacă aş fi ramas, poate aş fi facut o greşeală, nici el nu s-a sinchisit să vină după mine, dacă o facea, sunt sigur că cedam, îi ceream iertare, îl întrebam dacă chiar voia să-mi ia gemenii de lângă mine, dacă macar a simtit ceva pentru mine, eram în stare să îmi pierd mândria pentru acele raspunsuri, doar dacă ... doar dacă venea după mine, dar nu a facut-o, aşa că am continuat să merg înainte, cu capul ridicat, dar cu ochii arzându-mi.
I-am lasat pe gemeni la mama acasă, pentru că trebuia să mă schimb de haine, trebuia să fiu la patru ace, până la urmă mergeam la o întrunire formală. Imaginea pe care o aveam despre aceste reuniuni nu este una deloc placută, multi batrâni libidinoşi cu riduri şi zâmbete perverse, însă se pare că am picat numai bine, fară batrâni de genul, cel mai batrân de acolo având patruzeci şi cinci de ani, surprinzator! În timp ce mă uitam prin sală, plictisit, neinteresat de ceea ce se întâmpla pe acolo. Eu doar am cumparat actuni, aveam 30% din organizatie, destul de mult ca să fiu printre pincipalii actionari, Heechul, chiar dacă era fiul propietarului, participa şi el la întrunirile de genul, detinând şi el câteva actiuni, erau doar de fatadă, nu avea nevoie de acei bani, Siwon era destul de bogat, cred că aceşti bani erau pentru micile lui rasfăţuri. Ochii mei s-au oprit pe o anume persoană, pe care chiar nu mă aşteptam să fie acolo.
Choi Dongwoon
Nu credeam că-l voi mai întâlni vreodată. Nu aveam de gând să mă duc la întâlnirea de zece ani de liceu deoarece nu aveam pe cine vedea, oricum singurul meu prieten a fost Yoochun. Şi totuşi să nu deviez de la subiect, Choi Dongwoon, „dragul” tuturor, chiar şi al meu, statea faţă în faţă cu mine la firma la care sunt actionar, minunat! Încă eram cam acrit de ceea ce mi s-a întâmplat din cauza lui în liceu, şi faptul că acum am atâtea pe cap nu mă face să mă bucur că-l vad, nici dacă aş fi fost mai calm nu mi-ar fi facut placere, dar cel putin poate aş fi putut juca teatru.
Datorită faptului că practic m-am holbat la el, mi-a simtit privirea asupra lui şi s-a uitat şi el spre mine. Şocul a fost vizibil şi i-aş putea descrie foarte clar expresia fetei, dar nu avea rost, nu era important pentru mine. Am zâmbit uşor, dându-mi seama că a avut un efect destul de mare asupra lui faptul că m-a vazut.
În restul întrunirii m-am uitat în alte parti, şi totuşi i-am simtit privirea asupra mea. Se pare că totul e în favoarea mea. Prevad că după ce terminam cu „afacerile” va veni la mine, pentru a discuta.
Şi aşa a şi fost. Îndată ce am fost dismişi, eu cu Heechul, adunându-ne toate hârtiile pe care le-am fost umplută cu desene copilareşti pe la sfârşitul şedintei, deoarece chiar nu mai aveam rabdare, dragul de Dongwook s-a apropiat de noi cu paşi încrezatori şi cu un rânjet pe fata lui de largimea Chinei. Ce naiba e cu omul acesta? Un fior mi-a strabatut spatele când i-am vazut privirea.
- Kim Jaejoong! Cât de mică poate fi lumea ca să dau peste tine fix aici! a spus entuziasmat în timp ce rânjea cu neruşinare, am putut doar să-mi ridic instinctiv o sprânceană, tipul parea fumat.
- Bună şi ţie, Dongwook-shii! l-am salutat cu cea mai mare seriozitate pe care o puteam avea la acel moment.
- Awh, de ce eşti aşa de serios? Parcă eram colegi de şcoală! a spus prefacându-se ranit.
- Corect. Eram. Trecut. Acum e prezentul. Mi-a facut placere să te revad. Să mergem Chullie-ah, i-am spus barbatului de lângă mine şi am dat să trec pe lângă fostul meu „coleg”, dar m-a prins de braţ.
- Ce zici să ne facem de cap într-un viitor apropiat? m-a întrebat fară pic de ruşine, iar eu am fost gata să-l lovesc.
Mi-am tras bratul din strânsoarea lui şi m-am uitat urât la el. Cine se credea acest vierme? Să mă atingă şi să-mi propună astfel de lucruri? Mi-am muşcat buza şi am facut un lucru la care nu cred că se aştepta cineva. Pumnul meu a facut cunoştinţă cu maxilarul lui Dongwook. Şi nu puteam să mint. A durut ca dracu, dar a meritat să-i vad mutra sclifosită plină de uimire şi durere.
- Te rog, crezi că aş ieşi cu
tine? Şi mai ales că ţi-aş lasa penisul aproape de fundul meu? i-am spus plin de raceală şi uitându-mă ameninţător la el.
- Vom vedea noi cine roagă pe cine să se întâmple aşa ceva, mi-a spus în timp ce se ridica de pe podea, am fost gata să-i raspund dar Chullie a intervenit.
- Dongwoon-shii, te asigur că JaeJae nu duce lipsă de nimic, mai ales de un barbat, şi crede-mă, nu eşti deloc tipul lui, îţi lipseşte clasa. Să mergem, scumpule, nu putem sta prea mult timp lângă gunoaie, o sa ni se strice parul de la poluare. La revedere, mutră sclifosită! I-a spus Heechul în timp ce râdea, iar eu nu m-am putut abtine de a nu râde şi eu.
Am aruncat o ultimă privire asupra figurei lui Dongwook şi am rânjit, în sfârşit mi-am luat revanşa pentru toti aceşti ani. Am mers acasă la Heechul unde îndată mi-am dată costumul jos, aruncându-l pe canapea şi mi-am permis să îi fur o pereche de pantaloni negri şi o bluză albastră din dulap. Costumul l-am tosonit în geanta mea, LV*, am început să ador acest brand de cum am ajuns în Japonia, are nişte lucruri fascinante.
Fară să mai zabovesc mult, am plecat spre casa mamei mele pentru a-i lua pe gemeni acasă, în vechiul meu apartament. Changmin şi Jessica plecaseră de ceva vreme din el, dar încă îl întretineau, pentru întoarcerea mea în Coreea.
Îndată ce am intrat pe uşa casei au sarit pe mine, facându-mă să-mi pierd echilibrul şi să cad pe jos. Eram gata să îi cert putin dar când le-am vazut ochii plini de bucurie, pur şi simplu mi s-a topit inima. I-am strâns tare la pieptul meu, inhalându-le mirosul de şampon de capşune, mama adoră asta la copiii mici.
Am mai zabovit pe la mama acasă, mâncând câte ceva, deoarece am sarit peste prânz, din cauza întâlnirii mele cu Yunho, care m-a zguduit, dacă nu mă îmbrăţişa sunt sigur că puteam trece fară să mă stresez prea tare, dar odată ce i-am simtit caldura emanată de corp, ştiam că aveam nevoie de mai mult. Era deja seară când am plecat de la mama de acasă, iar printr-o minune, Moobin m-a întrebat de Yunho, facându-mă să calc pe frână în mijlocul strazii, gata să provoc un accident. La naiba cu toate!
Două zile au trecut de când l-am reîntâlnit pe Yunho şi nu am dat niciun semn de viaţă, dar nici el nu s-a sinchisit să mă caute, probabil era cu ocupat, cu lucrul sau cu domnişoara Ara. Nu, nu sunt gelos, Junsu mi-a povestit deja cum SM i-o bagă pe gât şi cât de „simpatică” îi este lui defapt, că vrea să o ştranguleze şi să o arunce în râul Han. Mă simteam bine să ştiu că nu e interesat de altcineva momentan, că ştiam că mai aveam o şansă, cât de mică şi dacă nu, tot eram legati prin intermediul gemenilor.
Şi cum mă gândesc cât noroc am putut avea defapt, să-l întâlnesc pe idolul meu, pe barbatul pe care l-am admirat de atâţia ani, la fel ca alti fani şi fane, în linişte, urmarindu-i munca şi evolutia. Învăţându-i personalitatea şi modul de la gândi de la alte persoane, prin intermediul TV-ului şi a ştirilor care-l ridicau în slavi de fiecare dată. Mereu erau puse titluri care îl faceau să sune cel mai bun lider din întreaga lume, toată munca şi efortul pe care le-a depus pentru a mentine DBSK atât de sus, el cel care nu plângea când primeau câte un premiu important, el era stâlpul trupei, el era cel care nu trebuia să arate slabiciune în fata altora, el trebuia să fie sprijinul lui Yoochun, Junsu şi Changmin, caci el era liderul, el le era ca un tată, era un model de urmat şi nu trebuia să-i dezamagească, dar totuşi, în înauntrul lui e doar un dobitoc, un adorabil dobitoc, care aşteaptă să fie iubit, face greşeli şi nu ştie de unde să le ia ca să le repare. E un prost. Dar îl iubesc. Pot fi condamnat pentru aşa ceva? Nu cred.
El e un prost iar eu sunt un egoist şi un sadist. Nu pot renunta la copii şi de aceea sunt dispus să îl fortez pe Yunho să locuim împreună de dragul copiilor, să ne prefacem de dragul lor, macar pentru câteva ore că în realitate suntem fericiti.
Toate gândurile mi-au fost spulberate de o lovitură în cap care m-a facut să vad stelute verzi. După ce mi-am revenit din ameteală, m-am uitat în jur încruntat după vreun indiciu care să mă ducă la care dintre gemeni a fost cel vinovat, şi nu ştiu de ce fac pariu că e vina lui Binnie.
M-am uitat prin sufragerie după copii, auzeam doar nişte chicoteli care erau menite să fie tacute, dar nu prea reuşeau. Am zâmbit în sinea mea şi m-am lasat în jos, facând mersul piticului, pentru a mă „ascunde” şi a pretinde că sunt într-o misiune secretă, ştiam că din locul în care erau copiii mei mă vedeau şi auzeau, aşa că de ce să nu mă joc putin cu ei?
M-am uitat prin sufragerie pentru a-mi da seama exact unde erau. Aveam patru optiuni de locuri de unde s-ar putea ascunde. După canapea, care e destul de lungă, după perdele, dar nu aveau o umflatură în ele, în dulapul unde-mi ţin actele, cel mai mic încape acolo perfect şi ultima era masa plinată, dar li se observau picioarele dacă se ascundeau acolo, aşa că e exclus. M-am apropiat de dulapul cu acte şi automat am auzit nişte chicoteli venind de după sofa. Am zâmbit victorios că le-am descoperit adevaratul cuib, totuşi m-am dus spre dulap aşa cum mi-am propus de prima dată. L-am deschis încetuţ şi m-am uitat ca şi cum aş fi sigur că ei sunt defapt acolo. Am scos un sunet plin de dezamagire, desigur că era fals, m-am tot strâmbat prin zona aceea, facându-mă că-i caut. Din când în când mă uitam dacă nu cumva mă spionau şi am putut să prind o urmă din parul lui Binnie. Am rânjit subtil şi m-am îndreptat spre locul de unde nu puteai vedea de după canapea şi m-am tot apropiat de el, încet, încercând să nu fac zgomot. Îndată ce am fost pe canapea, am sarit dintr-o dată după el speriindu-i pe copii. Au început să strige alarmati iar eu faceam zgomote dubioase catre ei ca şi cum i-aş mânca. Ştiam că adoră genul acesta de jocuri. Mi-am întins mâna după ei, dar l-am prins doar pe JaeYun, defapt s-a lasat prins, îi placea să-l car în brate după Moobin.
- Te-am prins, domnişorule! Ce ar trebui să fac cu tine acum? l-am întrebat pe o voce pitigaiată comică care îl face să râdă de fiecare dată.
- Ahjusshi! Te rog nu-mi face rau! a rostit printre hohote.
- Poate ar trebui să te mânânc! am continuat să-l „ameninţ” pe aceeaşi voce, dar se pare că doar îl faceam să râdă mai tare.
- Mamá, să-l cautam pe Binnie şi poti să ne mânânci pe amândoi! mi-a sugerat rapid iar eu am aprobat îndată.
L-am strâns în brate iar el şi-a pus mâinile în jurul gâtului meu, strândându-mă aproape de el. Era ceva în acest gest care mă facea să mă topesc încetul cu încetul. Poate era faptul că-i simteam mâinile fine şi gingaşe tragându-mă aproape de el, depinzând de mine sau poate era doar caldura pe care corpul lui micuţ mi-o oferea şi mă facea să fiu dependent de ea. Parcă prin acest simplu gest ştiam că el era al meu, sânge din sângele meu.
Nu a durat mult timp să-l gasim pe Binnie, pentru că copilul meu mai mic l-a dat de gol, îi era cam somn şi nu mai avea chef de joacă, mereu facea aşa, îi taia toate „sforile” lui Binnie, dar el nu se supara, ci mai mult îl însotea să doarmă. Eram mândru de ei că se întelegeau atât de bine.
După ce cei doi s-au dus să doarmă de amiază, eu m-am dus în bucatarie ca să le pregatesc o mică gustare. Mousse de ciocolată. Eu personal îl adoram. Defapt, ce desert cu ciocolată nu ador eu?
Am rupt în bucăţele mici ciocolata neagră şi am pus-o într-o cratiţă care era în alta cu apă, la foc. Am adaugat şi unt împreună cu ciocolata şi le-am topit. După aceea le-am pus la racit şi m-am apucat să separ galbenuşul de albuş, iar apoi am batut frişca lichidă şi albuşul de ou. Când ciocolata s-a mai racit, am început să le amestec pe toate până când am obtinut compozitia spumoasă şi pufoasă.
Am început să mă uit prin dulapuri după paharele mele speciale. Fiecare avea câte o formă unică, inimă, câine, pisică, broască şi alte animalute. Spuma obtinută am pus-o în acele pahare şi le-am acoperit cu staniol. Copiii aveau să le iubească! Ciocolată şi pahare frumoase. Da, aveau o slabiciune pentru vesela draguţă, ce pot zice, sunt copiii mei, semanam. După ce le-am bagat la frigider. am început să curăţ bucataria. De la ea am trecut la baie iar apoi la living. Deşi ştiam că au avut grijă de apartament, nu am putut decât să refac curăţenia, tebuia să fiu sigur că fiecare coltişor e dezinfectat, nu puteam să risc ca vreo bacterie mică şi periculoasă să ajungă în plamânii lui JaeYun.
Când am terminat de facut curat m-am aşezat obosit pe canapea. Îmbatrâneam! Ce naiba ziceam, aveam doar douazeci şi şase de ani, nu pot fi atât de batran, nici nu mi-au aparut riduri! Şi în plus nici nu am facut al treilea copil! Stai, ce naiba pot gândi! Cu cine o să-l fac? Nu cred că este o şansă pentru mine cu Yunho, nu se poate ca după trei ani să îi fi rasarit iubirea faţă de mine şi să devină gay doar pentru mine, nu sunt atât de special. Poate dacă acceptă să ne mutam împreună ar trebui să-l îmbat şi să mă culc cu el pentru un al treilea copil sau poate ar trebui să îl droghez ca să fie şi el conştient. Sau să îi cer favoarea asta lui Yoochun? Mi-am scuturat capul uşor de gândurile acestea, sunt un prost!
Am lasat să-mi scape un oftat destul de lung. De ce trebuie să fie totul atât de complicat? Oare dacă nu plecam ce se putea întâmpla? Reuşea oare să-mi ia Yunho copiii? Îl lasa doamna Han? Defapt, doamna Jung. Vorbind de dânsa, nu am mai vazut-o de multă vreme, mă întreb oare dacă ea ştia cine sunt defapt când ne-am întâlnit.
O atingere pe obrazul meu drept m-a facut să mă rup de gândurile mele. Mi-am deschis ochii doar ca să-i întâlnesc pe cei a lui JaeYun. Se pare că iar s-a trezit înaintea fratelui sau. Mereu îl lasă pe Binnie singur în pat şi mă caută dacă ştie că sunt în casă. I-am prin mâna în a mea şi i-am sarutat-o uşor iar apoi l-am luat în brate strângându-l la piept.
- Cum ai dormit, scumpule? l-am întrebat în timp ce mi-am bagat nasul în parul lui.
- Ca şi un ursuleţ! a raspuns lipindu-se şi mai tare de mine iar eu nu m-am putut abtine în nu a râde.
M-am ridicat de pe sofa şi l-am dus înapoi la ei în camera. Când am ajuns acolo şi Binnie era deja treaz, a venit repede la mine şi m-am strans de picioare, aşa îşi expresa el afectiunea faţă de mine. L-am lasat pe copilul din bratele mele pe pat şi lm-am dus în baie să dau drumul la apă în cadă. Aveam să le fac o baiţă. M-am reîntors în cameră şi i-am luat pe cei doi baieti şi i-am dus în baie, dându-le hainele jos pe rând iar apoi i-am bagat în cadă, lasându-i să se joace. I-am lasat pe copii singuri din cauză că telefonul a început să sune. Am raspuns fară să mă uit cine mă suna doar ca să aud o voce atât de cunoscută mie.
- Ai spus că ne vom întâlni ca să vorbim, a spus calm şi serios, mă întreb oare cât de mult a practicat să sune atât de calm.
- Da, dar ţi-am spus că te voi suna eu şi vom stabili întâlnirea când vreau eu, am raspuns obraznic, să spun aşa.
- Jaejoong, nu cred că ai de ce să-mi vorbeşti aşa, mi-a spus repede iar apoi a continuat, deci când ne întâlnim?
Am înghitit sec şi am strâns telefonul. Când şi unde? Întrebarile astea îmi erau în minte. Ar trebui să fie undeva public, nu?
- Jae, Jaejoong, Joongie, mai eşti acolo? l-am auzit întrebându-mă, simtindu-i agitatia din voce.
- Da, da, sunt aici. Ce zici să ne întâlnim la tine acasă? Defapt la parintii tai, cred că avem multe de vorbit şi de lamurit, l-am auzit eliberându-şi o suflare ţinută parcă de ceva timp în el.
- La ce oră?
- E cinci jumatate, presupun că pe la şapte o să ajungem şi eu şi cu copiii acolo, am raspuns încet.
- Copiii? a întrebat surprins.
- Presupun că vrei să îi vezi şi parintii tai la fel, nu sunt o persoană fară inimă, Yunho, ştiu că îi vrei aproape, am raspuns încercând să mă abtin de la prea multe detalii.
- Ştiu asta, Jaejoong. Ne vedem acolo.
- Da, ne vedem, am spus uşor.
- Şi ,Jaejoong, multumesc, mi-a spus, iar apoi a închis înainte de a-i putea raspunde.
Am stat şi m-am uitat în gol preţ de câteva secunde. De ce mi-a multumit?
Înainte să pot sta prea mult pe gânduri am auzit nişte strigate venind din baie. Gemenii cu siguranţă au inundat baia. Am aruncat telefonul pe sofa şi am fugit în încaperea unde erau copiii doar ca să fiu udat din cap până în picioare de duşul din mâna lui Moobin. M-am uitat ce au facut în încapere şi era un dezastru absolut. Peretii erau uzi, apa pe jumatate pe jos, oglinda era toata udă, iar ei ... ei zâmbeau ca doi îngeraşi în timp ce spuma le atârna din par, cum să nu îi ierti chiar dacă ţi-au distrus baia?
După jumatate de oră în care am curăţat baia ca un nebun, pentru a doua oară pe ziua de azi, în sfârşit m-am dus la gemeni. Erau în bucatarie, cu halatele de baie pe ei, noroc că era cald în casă, şi mâncând mousse-ul pregatit de mine. Ce naiba, l-au mirosit sau ce, de unde au ştiut că am facut? JaeYun a fost primul care m-a vazut şi s-a repezit să se dea jos de pe scaun venind spre mine, fiind urmat de Moobin.
- Te wooog, nu ne pedepsi! Binnie şi JaeJae nu au vwut să facă wau! a început cel mai mic să strige iar fratele lui l-a urmat.
- Aşa e, daddy, nu am vruuuuuut!
Erau atât de adorabili! Oricum, ce le puteam face? Ştiu că îi cam rasfăţam, dar nu puteam să mă abtin. Am început să râd şi i-am luat pe amândoi în brate sarutându-i pe frunte şi ciufulindu-le parul.
- Să nu mai faceti aşa ceva încă odată, le-am spus şi i-am sarutat iar pe frunte, acum să mâncati ce v-am pregatit şi după aceea mergem să ne îmbracam, o să mergem să vedem nişte vechi cunoştinte, le-am spus în timp ce i-am lasat jos ca să meargă să mânânce.
- Daddy, cine e tatal nostru? m-a întrebat Binnie dintr-o dată şi eu a trebuit să mă fortez să mă ţin pe picioare.
M-am uitat spre JaeYun care mă privea cu ochi mari plini de curiozitate la fel ca fratele lui. Am oftat şi am luat loc pe unul dintre scaune. Picioarele mele s-au facut jeleu. Mi-am închis ochii şi apoi i-am deschis clipind repede. Aveau o privire plină de speranţă şi curiozitate. Puteam să-i mint?
- Uh ... pai ... ştiti, o să-l cunoaşteti azi şi pe bunicii voştri deasemenea, le-am spus sincer, nu pot să-i mint deloc, mai ales când mă privesc cu mutră de căţeluş plin de speranţă.
- Putem să-i ducem şi lui mousse? Sigur îl va adora, doar mamá l-a facut, a spus JaeYun zâmbind iar eu i-am zâmbit înapoi.
- Sigur îl va iubi, tatal nostru îl iubeşte pe daddy, de aceea suntem noi aici! Nu şti că Sushi-hyung ne-a spus că din iubire se nasc copiii? a explicat Moobin vorbin coerent fară nicio greşeală.
- Cine e Sushi? M-am trezit întrebând.
- Junsuuuuu! a strigat JaeYun entuziasmat iar eu mi-am dat o palmă peste faţă.
Doar Junsu putea să scoată aşa ceva pe gură. Dar nu le-am stricat ideea aceea de „copii se nasc din iubire” nu aveam dreptul acesta să le frâng inima spunându-le că ei au fost o greşeală, pe care nu o regret deloc, dar nu ar întelege aşa ceva la vârsta aceasta fragedă.
I-am lasat să-şi termine gustarea şi am mers să fac şi eu un duş. Trebuia să arat prezentabil. Îmi vedeam tatal copiilor şi pe bunicii lor, deşi parintii lui Yunho m-au vazut cam în toate ipostazele, chiar şi când aveam o mutră de batut. Ah, vechile timpuri!
După ce mi-am terminat duşul, m-am îmbracat decent, o pereche de pantaloni negri şi o bluză subtire neagră mai strâmtă, peste ea mi-am luat un jerseu alb. Am împachetat şi mousse-ul ramas din frigider, dacă îi duceam tatalui lor, trebuia să duc şi la restul familiei, nu?
M-am dus la gemeni doar ca să-i gasesc plini de ciocolată pe faţă. I-am spalat pe amândoi cu grijă să nu mă murdaresc, iar după aceea i-am imbracat şi pe ei. Blugi deschişi la culoare cu bluze grosute, Binnie în roşu iar JaeYun în alb. M-am uitat la ceas şi am observat că era deja jumatate la şapte. Le-am dat gecutele pe ei, aerul de seară e mai rece mai ales dacă e toamna târziu. Am coborât din bloc şi am mers spre parcare.
Drumul a fost destul de deranjant, mai ales că copiii strigau în spate ca nebunii şi mi-au dat o durere de cap imensă. Nu trebuia să le dau ciocolată atât de târziu, o să fie hiperactivi toată seara. Aglomeratia bineînteles că nu a lipsit, şi aşa am ajuns la şapte şi douazeci acolo, întârziind.
I-am dat pe copiii jos din maşină odată ce am ajuns la reşedinta Jung. Au ramas cu gurile deschise la cât de frumoasă era casa şi nu exagerau, şi eu am ramas surprins de modificari, era superbă, doamna Jung a facut o treabă excelentă, sunt sigur că şi Jihye şi-a bagat ideile pe aici, pe acolo.
Când am sunat la uşă, surprinzator ne-a raspuns o servitoare, care m-a luat la întrebari, iar copiii au raspuns pentru mine.
- Am venit să-l vedem pe tata!
Fară ruşine şi încă şi deodată. Mă tot miră ce fel de copii am crescut. Ca norocul a venit Jihye în întâmpinarea noastră şi practic a sarit pe mine îmbrăţişându-mă strâns, spunându-mi cât de mult mi-a dus dorul, că îi pare rau că are un frate atât de prost şi de idiot. Eu am putut doar să o strâng la piept. Da, mi-a fost dor de ea.
M-a condus înauntru în timp ce i-a luat pe gemeni de mâini şi a început să le pună întrebari, fiind foarte energică, iar copiii i-au raspuns la fel de energici. Parcă am auzit murmurând-o un „ doar Jae-oppa şi prostul de frate-miu pot să conceapă asemenea placintele dragalaşe gata să fie devorate de mine” şi m-am putut gândi doar dacă nu a trecut cumva în a fi canibală, mi-am scuturat capul de la ideile mele prosteşti. Canibală? Ce pot să gândesc şi eu.
Odată ajunşi în salon, am simtit cum atmosfera a încept să se schimbe. Era una placută încă de dinainte de a intra noi, iar dintr-o dată a devenit densă. Mă simt vinovat. Prima care a venit la mine a fost Eunhye, care a început să îşi ceară scuze pentru tot, când m-am uitat la rostrul ei, avea lacrimi în ochi. La naiba, de ce femeile trebuia să plângă mereu? Eram eu gay, dar nu puteam spune nu unor lacrimi adevarate. Am îmbrăţişat-o strâns şi i-am spus că o iert şi că nu are de ce să-şi ceară scuze, până la urmă asta era şi adevarul. Nu sunt o persoană care urăşte, nu pot urî pe cineva atât de tare încât să nu-l iert, mai ales dacă nu m-au afectat atât de tare actiunile acelei persoane. Iar ea, doamna Jung, a fost mai mult decât o prietenă, a fost mai mult ca o a doua mamă. Domnul Jung a venit şi el la mine tragându-mă într-o îmbrăţişare strânsă, urându-mi bun venit acasă. Huh, acasă, sună bine.
Ultimul, dar nu cel din urmă a fost Yunho. Era agitat, se observa după cum îi tremurau mâinile. Era adorabil. Fară să mă gândesc m-am dus spre el şi l-am tras într-o îmbrăţişare destul de stângace, dar care mi-a adus un confort imens. Caldura emanată de el mereu mă facea să mă relaxez.
M-am tras din îmbrăţişare şi am mers spre gemeni, cerându-le să se prezinte cum trebuie.
- Bună seara, numele meu e Moobin, sunt cel mai mare dintre gemeni! Am trei ani, a spus aratând trei degete şi zâmbind cu toti dinti, ăsta era baietelul meu!
- Bună seara, eu sunt JaeYun, sunt geamanul ramas, cel mai mic, dar sunt mai adorabil! Aşa spune mamá! s-a uitat spre mine şi îndată toată atentia a fost îndreptată spre mine.
- Mamá? a întrebat Eunhye nesigură.
- Nu ştiu ce i-a venit să îmi spună aşa, dar nu pot să-i scot asta din minte nici cum! Dar nu mă deranjează, totuşi! am început să râd stânjenit.
Cele patru persoane au zâmbit şi s-au aşezat fiecare la locul lor, iar eu cu gemenii ne-am pus toti trei pe unul dinte fotolii. Da, am început fară nicio problemă din moment ce nu ocup eu atâta loc.
- Jae-oppa, ar trebui să mânânci mai mult, eşti cam slab, nu-i aşa Yunho-oppa? a spus Jihye uitându-se urât la fratele ei, facându-l să se simtă inconfortabil.
- Da, da, ar trebui să mânânci mai mult Joongie, adică Jaejoong, eşti foarte slab, a spus încurcându-se în cuvinte, iar eu am chicotit.
- Nu mă pot îngrăşa, doar când i-am avut pe micutii aceştia în mine am luat în greutate, i-am tras pe gemeni mai aproape de mine.
- Daddy, putem să le dam ceea ce le-am adus? a întrebat Binnie dintr-o dată, iar eu m-am uitat ciudat la el.
- Mousse-ul, mamá, mousse-ul pe care l-am promis că i-l dam lui tati, dar nu îl vedem aici, cine e tati? Ai spus că o să-l întâlnim în seara asta! a cerut JaeYun să i se spună, ţuguindu-şi buzele.
- Chiar aşa, daddy, aici sunt doar un ahjusshi, o ahjumma, o noona şi barbatul atragator cu care aveai tu poze în sertarul noptierei şi din posterul din casa noastră secretă! şi şi-a deschis şi Moobin gura, iar eu sunt sigur că am roşit urât de tot, mi-am ascuns capul în parul lui JaeYun.
- De ce trebuie să mă faceti mereu de râs? am întrebat retoric, iar restul au râs, duceti-vă cu Jihye-noona la maşină şi aduceti surpriza voastră, o să vi-l prezint pe tatal vostru, am spus asta uitându-mă spre Yunho fix, iar apoi am continuat, mai târziu.
Moobin s-a dat primul jos de pe fotoliu şi l-a ajutat pe fratele sau, chiar dacă nu era nevoie, să se dea şi el jos. Jihye i-a luat de mână mai mult decât încântată şi a mers cu ei la maşină. Nu am putut decât să zâmbesc la vederea lor. Mi-am întos atentia spre celelalte trei persoane din încapere. Sotii Jung mă priveau zâmbind în timp ce Yunho privea covorul. Era mai interesant covorul decât mine?
- Sunt nişte copii minunati, foarte inteligenti! a spus domnul Jung iar eu am zâmbit.
- Multumesc, domnule Jung, din pacate sunt inteligenti doar când le convine lor, am raspuns râzând.
- Jaejoong, fiule, te rog spune-mi, tată, o să fim familie în curând! În plus tu mi-ai dat nişte nepoti înainte să mor, nu ca magaruşul ăsta de aici care nu a facut nimic până să apari tu! a spus lovindu-l pe Yunho peste cap uşor.
- Tată! a protestat acesta iar eu am început să râd, şi-a revenit repede din smiorcait şi s-a uitat spre mine, cred că noi doi trebuie să discutam ceva.
Când i-am auzit tonul plin de raceală am înghitit în sec. Cred că va fi o seară lungă. Am dat din cap în semn de aprobare şi m-am ridicat de pe fotoliu şi el a facut la fel, întorcându-se spre uşa care ducea la birou, ştiam prea bine încaperea aceea, până la urmă din cauză la ceea ce s-a discutat acolo am plecat.
Am întrat amândoi în încapere, iar el a închis uşa în urma noastră, se pare că nu voia să fim deranjati de absolut nimeni. Ne-am aşezat unul în fata altuia şi am stat aşa, privindu-ne preţ de câteva secunde până când el a rupt tacerea.
- De ce?
O întrebare atât de scurtă, atât de indirectă şi în acelaşi timp la subiect. Am clipit des de câteva ori, îmi venea să plâng şi nu ştiu de ce. Am tras aer în piept şi am început să vorbesc.
- Pentru că mă simteam încoltit, Yunho, dacă mă întelegi sau macar te-ai sinchisit să observi asta cât timp am fost ... prieteni, nu îmi place să fiu sub presiune, când simt că sunt, scap de acel sentiment prin orice modalitate.
- Mi-am dat seama de ceva vreme, Jaejoong-ah, dar tot nu înteleg de ce nu ai încercat macar să sari peste acest principiu şi să vii la mine să vorbim.
- Cu ce preţ Yunho? Să-mi pierd copiii? Mai bine m-aş sinucide de zece ori înainte să se întâmple aşa ceva. Dar spune-mi Yunho, tu de ce nu ai venit să vorbim? Nu eu am fost cel care a vrut initial să ne întelegem ca prieteni, nu eu am fost cel care a venit peste tine dându-ţi viata peste cap în momentul în care credeai că, totuşi după ce ai facut o greşeală, ai ramas nepedepsit, i-am aruncat în faţă, dacă voiai să vorbim, atunci să vorbim.
- Ţi-am dat viata peste cap? Dar tu ce ai facut cu viata mea? Ai facut-o roz? Probabil la cât de egoist eşti nici nu ţi-ai dat seama de schimbarile pe care le-ai facut!
- Eu, egoist? Yunho-shii, nu eu am fost cel care şi-a bagat ceea ce are în pantaloni în fundul tau şi nu eu am fost cel care ţi-a aruncat cuvinte care să te facă sa te simti ca ultimul om de pe planetă, şi da, ţi-ai cerut scuze, dar e destul Yunho? Sunt scuzele destule ca să mă facă să uit acel moment de umilinţă în care eu, ca şi barbat, am fost calcat în picioare de persoana pe care o admiram, sustineam şi practic iubeam.
- Te rog, după patru ani nu ai putut uita acele lucruri? a întrebat plin de ură şi nervi.
- NU! Nu le-am putut uita pentru că tu, Jung Yunho, ai fost primul barbat pe care l-am iubit! Da iubit, nu placut, nu m-am simtit atras ci te-am iubit, m-ai calcat în picioare, apoi ai venit cu scuzele tale jalnice şi ţi-am dat o şansă fară macar să te sinchiseşti nu ştiu cât de tare să o meriti, te-am acceptat în viata mea, în viata copiilor mei, am îndurat nopti nedormite, depresii şi gânduri negre, mai ales mi-am urât copiii la un moment dat, îţi dai seama ce mi-ai facut? M-ai facut să urasc sânge din sângele meu! Mi-ai rupt inima în bucăţi Yunho, iar eu te-am iertat, pentru că am ajuns la un punct în care am lipit câteva bucăţi din ea, necesare astfel încât să supravietuiesc şi să încerc să trec cu vederea peste toate.
- Jaejoong, eu ..., a vrut să mă întrerupă dar i-am luat-o înainte.
- Taci! Ai vrut să vorbesc, ei bine taci şi ascultă-mă! Te-am acceptat lângă mine Yunho, ne-am înteles bine, am facut efortul să te accept în viata mea în ciuda celor întâmplate, ne-am culcat IAR împreună şi eram gata să vorbim, aşa că am venit aici doar ca să aflu că voiai să-mi iei copiii! aici am ridicat vocea şi mi-am simtit lacrimile facându-şi drum pe fata mea, dar le-am şters cu mâneca jerseului iar apoi am continuat, voiai să-mi iei copiii, ceea ce iubesc cel mai mult pe Pamânt, singurele fiinte care mă încă ţineau întreg la minte, şi tu ai vrut să le iei de lângă mine fară ca macar să-ţi pese de sentimentele mele, Yunho!
- Dar eu nu am vrut să iau copiii definitiv de lângă tine! Crezi că eşti singurul care a suferit, Jaejoong? Crezi că lumea se învârte doar în jurul tau? M-ai facut să devin homosexual, să îmi placă barbatii când eu TOATĂ viata mea am fost atras de femei! Crezi că asta e o nimica toată?
- Mi-ai spus mie asta Yunho? Nu! Mi-ai spus că te atrg? Nu! Te-ai culcat cu mine, m-ai aruncat şi m-ai luat de la gunoi doar ca apoi să mă arunci din nou. M-ai folosit Yunho, şi nu îmi spune că nu!
- Ba o să te contrazic! Te-am iubit Jaejoong! Şi încă o fac! Şi nu am vrut să iau copii de lângă tine permanent, întelege-mă, eram într-o situatie disperată, te vroiam lângă mine, Jaejoong-ah!
Mă iubeşte?
Hm, ironic, i-a luat patru ani să-mi spună aşa ceva, bine, hai să taiem primul an, trei ani. Dintr-o dată şi-a dat seama că defapt mă vrea lângă el? Că ţine la mine?
M-am uitat la el încercând să descopar ceva că-l dă de gol prin vorbele lui, dar nu am gasit nimic. Cu o voce joasă şi plină de emotie l-am întrebat.
- Mă iubeşti? Chiar mă iubeşti?
M-a privit preţ de câteva secunde serios, iar eu m-am gândit că din secundă în secundă se va apuca să râdă, spunându-mi că totul a fost o glumă proastă şi că doar voia să mă facă să sufar. Dar nu, s-a ridicat de pe fotoliu şi a venit spre mine, eu automat m-am ridicat, iar el mi-a prins mâinile în ale lui.
- Te iubesc, te iubesc aşa cum n-am iubit pe nimeni, mi-a spus în timp ce mi-a dus mâinile aproape de gura lui sarutându-le uşor, te iubesc pe tine şi îi iubesc pe gemeni atât de mult încat dacă o să fiu nevoit să vă am lângă mine renunţ la trupă.
M-a privit atent, iar eu i-am returnat privirea, era sincer când spunea vorbele acestea, dar dacă într-o zi se trezeşte că nu ne mai vrea? Dacă într-o zi o să vrea o femeie lângă el? Un fotomodel caucazian sau o avocată brunetă cu buze roşii sângerii. Dacă o să se sature de noi?
L-am vazut apropiindu-se de mine şi ştiam că vroia să mă sarute pe gură, l-am lasat să vină tot mai aproape până când a ajuns aproape de buzele mele, dar m-am lasat în jos şi în schimb mi-a sarutat fruntea. Mi-am tras rapid mâinile din ale lui şi am fugit în spatele fotoliului, lasându-l în acel loc împietrit.
Ochii mei îl cercetau cu atentie şi dezamagirea se citea clar pe fata lui, poate dacă nu eram în situatia aceasta m-aş fi dus la el şi l-aş fi luat în brate, spunându-i că şi eu îl iubesc, că de mai bine de cinci ani simt aşa ceva pentru el, dar nu, mi-am umezit buzele cu limba înainte să vorbesc.
- Atunci demostreaz-o.