Animezup - forum manga si anime

Doooooamne! deci mor aici! acesta este cel mai tare fic pe care l-am citit pana acum! si sunt o obsedata SasuSaku ( crede-ma :))))) :D ) imi pare rau daca te-a intristat faptul ca nu am dat comentarii si la celelate capitole, dar pur si simplu nu m-am putut opri! deci wow! chiar imi place totul la acest fic! pana acum.... nu stiu daca 20% din ficurile SS sunt originale...restul povestite din manga actiunea fiind schimbata( sasuke se indragosteste de sakura de la inceput : cat de stupid! ) si in rest idei cat de cat asa si asa dar mai copiate de pe aici de acolo...din alte ficuri

DAR ASTA ESTE CEL MAI TARE FIC!

nu te alearga deloc turcii si asta imi place foarte mult- intesnsifica suspansul cititorului
descrii foarte dragut dupa parerea mea
ador comportamentul Sakurei pentru ca si eu sunt asa cate o data....de asemena evidentiezi doua caractere total diferite fata de cele din Naruto; Sakura este opusul acelei fete enervante si plangarete din manga, obsedata de Sasuke iar brunetul este cat de cat surprinzator avand in vedere ca si in manga se comporta indiferent cand nu este vorba despre lupte; imi plac baietii care ma enerveaza =)) deci opusele, vreau sa fiu in locul Sakurei
nu am vazut gereseli desi nici nu caut pentru ca oricine greseste la tastatura si ma intereseaza cel mai mult continutul povestii
sper sa te incalzeazca acest comentariu pentru ca exista inca cineva care iti apreciaza munca! cititorii tai spun ca postezi la intervale scurte de timp, daca este asa te iubesc si mai mult, daca nu, nu te presez pentru ca surpriza va fi mai mare cand voi citi un capitol super ce l-am asteptat o luna de exemplu :)

astept continuarea cu nerabdare! si te omor daca-l faci SasuHina!
AntiSasuHina!!!!

Love SASuSaKU! LoVe You!

Nu sunt persoana care doreste un anumit numar de comentarii asa ca am adus cap. 9

LaVyNuTZzZ - stai linistita nu am sa- l fac SasuHina... sau ..=))



Capitolul 9



E dimineata. O dimineata atat de urata, si atat de ploioasa. De obicei adoram ploaia, ma facea sa ma simt libera. Insa acum ma infricosa, imi crea o stare de melancolie si visare. Eram in pat alaturi de Hinata, care inca dormea. Imi iau prietena in brate, inchizand ochii si incep sa ma gandesc. Desi imi iubeam prietena ca pe o sora, in acele momente eram atat de geloasa pe ea. De ce eram geloasa? Doar prin simplul fapt ca ea se putea indragosti de cineva, ca ea putea iubi o persoana. Eram geloasa pe faptul ca ea si- ar fi dat si viata pentru mine si pentru persoana pe care o iubeste.. iar eu, o persoana egoista si narcisista, mi- as fi dat viata pentru ea, insa nu mi- as putea da viata pentru persoana draga, care nici macar nu exista. Cat tanjeam sa simt acel sentiment pur, fara de care altii nu pot trai, acel sentiment de desavarsire, numita iubire. Simteam ca trebuie sa fac ceva, insa nu stiam ce.
Ma despart de draga mea prietena, si ma ridic ametita in fund. Imi inchid ochii, incercand sa impiedic siroaiele de lacrimi sa iasa afara. In zadar. Simt cum un firicel ud de apa sarata, parca imi biciuieste pielea. Iar apoi altele, mai multe, mai mare si mai indurate. Ce stupid. Nici macar eu nu stiam de ce plang. Stiam ca am un motiv, insa nu stiam care este, nu mi- l puteam contura. De fiecare data cand reuseam sa deslusesc ceva, acel ceva ce ma facea sa plang, disparea, eu uitandu- l. Imi era prea greu sa- mi aduc iarasi aminte. Parca ceva nu imi permitea sa- mi amintesc. Eram atat de dezorientata.
Ma ridic incet din pat, fara a o trezi pe prietena mea, punandu- mi repede mana la gura. Simteam cum acele lacrimi ma rodeau pe interior, incercand sa iasa afara prin exterior, nu numai prin acele picaturi umede ci si prin sunete si gemete nedorite de mine.
Imi iau din dulap o rochita alba, si ma imbrac repede cu ea. Stiam ca afara ploua, insa ceva ma indemna sa- mi iau acea rochita, nu stiam ce si nici nu vroiam sa aflu. Ma incalt cu o pereche de sandale albe, cu talpa joasa si ies afara din apartament, lasandu- I Hinatei un biletel pe care scrisesem: “ Ma duc sa ma regasesc”.
Imi fac curaj si ies in ploaie, indreptandu- ma spre un taxi. Nu stiam unde voi merge, mai exact mintea mea nu stia, desi cuvintele mi- au iesit pe gura indicand locul soferului. Ma simteam ciudat, foarte ciudat, nici nu stiam de ce vroiam sa ajung acolo. Nu stiam de ce vreau sa il vad.
As fi vrut ca acel drum sa dureze o eternitate, as fi vrut sa merg cu acel taxi la infinit.. insa impotriva gandurilor mele am ajuns la destinatie.
Totul era pustiu. Valurile ingrozitoare se spargeau brutal de nisipul rece, parca bolnav. Cerul varsa lacrimi peste intreaga mare, facnd- o sa para mai infricosatoare decat era. Deja eram uda pana la piele, deja lacrimile am reinceput sa- mi jupuiasca fata. Cel putin acum nu se mai vedeau, se confundau, deveneau una cu acele picaturi de ploaie. Ma indrept ezitand spre vas. Mergeam cu incetinitorul, parca nevrand sa ajung la el. Prea tarziu. Afundata in gandurile mele, nici nu observasem cum urcasem deja pe puntea iahtului.
Stiam. Stiam ca el e acolo.. si ceva parca imi spunea ca ma asteapta. Nici eu nu stiam ce e cu mine, sau de unde aveam acele ganduri. Pur si simplu ele existau si stiam ca ma faceau sa ma dezorientez si mai tare.
Cobor aceleasi scari, pe care le- am coborat la acea petrecere. Vad usa camerei lui… sau cel putin asa imi placea sa cred: ca acea incapere era camera lui. Imi indrept mana tremuranda spre maner. Dupa cateva clipe de ezitare, intru fara zgomot in camera. Il vad in pat si ma apropii incet de el. Dormea. Ma pun in genunchi la marginea patului, observandu- l. Oare de ce nu m- am putut indragosti de tine? De ce?
Imi indrept usor mana uda, spre chipul lui, atingandu- l usor. Tresare si isi deschide ochii, privindu- ma. Ochii mei ii privesc pe ai lui. Nici o miscare din partea niciunuia. Desi era destul de uimit, vazandu- ma pe mine pe iahtul lui, in camera lui, nu facea nici o miscare.
Parca inconstienta, printr- o miscare rapida, il iau in brate. Simt cum lacrimile vor sa isi spuna cuvantul, insa le opresc clipind. Simt cum brunetul ma ia in brate, punandu- ma pe pat. Ma simteam ca un copil mic, atat de neajutorata si atat de emotiva.
Imi las capul sa cada pe pieptul lui. Aud cum tresare la contactul obrazului meu rece cu pielea lui calda, apoi simt cum mana lui stanga se aseaza pe parul meu ud. Imi indrept mana pe pieptul lui dezgolit si incep sa il mangai prin cerculete, facute de degetele mele reci. Tresare din nou, si de data aceasta nu doar pentru ca eu aveam mainile reci.
Ma simteam atat de rau. Nu il iubeam insa il doream. Eram cea mai mare egoista.
Imi urc corpul peste al lui, privindu- l in ochii intrebatori si negri. Mi- am dat seama ca stia ce va urma.
Prin miscari fine, incep sa- I sarut pieptul. Acesta ma intrerupe luandu- ma in brate, ridicandu- ma la nivelul lui. Isi lipeste buzele de ale mele. Imi era dor; ba chiar tanjeam dupa saruturile lui. Limba mea patunde in gura lui, atingand- o pe a sa. O noua senzatie imi strafulgera tot corpul. Nu stiam ce era cu acea senzatie; ceea ce stiam era ca- mi place. Intrerupe sarutul, privindu- ma in ochi. Cu miscari lente, isi indreapta mainile spre nasturii rochitei mele.
Oare chiar vom fi una si aceeasi persoana? Oare in sfarsit dorintele mele carnale se vor implini? Intrebarea care ma macina cel mai mult este: oare voi mai avea nevoie de el dupa aceasta experienta?

Hehehe.. sa stati putin in suspans :))

Buna! Deci esti un geniu, un adevarat geniu! Nu pot sa cred cum cineva poate sa faca un fic asa de bun si sa aiba asemenea idei.
E genial,absolut genial! Cred ca Sakura incepe sa se indragosteasca de Sasuke[as vrea eu=))]
Nu pot a cred ca Sakura s-a dus la Sasuke, insa, ma bucur foarte mult! Imi lipsea Sasuke:))
Esti o fata reeaa! De ce l-ai lasat pe tati in suspans, ha? Las` ca te pedepsesc eu:))
Astept cu nerabdare urmatorul capitol pe care sper ca-l vei posta cat de curand-asta daca nu te pedepsesc eu: fara net o lunaaa=)).
Spor la scris si... cam atat:))

O.o ......................
Capitolul asta a fost super. Ma lasat masca, socata si foarte mult in suspans.
De ce trebuie ca de fiecare data sa ne lasi in suspans ???? Mie nu imi place suspansul.
Ce o sa se intample cu ei? Ce o sa se intample cand Hinata va afla? O sa mai fie prietene?
Si uite intrebarile astea ma machina pe mine. Mai am si alte intrebari dar daca ti le zic apoi poate nu o sa mai ai inspiratia si nu o sa mai pui urmatorul capirol .... asa ca nu ti le zic.
=)) Asa astept urmatorul capitol si gambate. Ja ne.

Baka . Sunt o mare proatsa am ratat un capitol X( Deci acum am citit doua :> Ulala xD Ce dragut , Saku si Hina se distreaza xD Capitolul ala a fost super frumos xxD Nu ca asta nu ar fi , dar tiind sa'ti spun ca asta este exceptional xD Biletul cu "Ma duc sa ma regaresc " si acum sfarsitul si SUSPANSUl , firar xD Descrierea si naratiunea sunt foarte bune la fel si dialogul si este pus unde trebuie xD Deci chiar te pricepi xD Daca il faci SasuHina cred ca vin dupa tine >:) Apropo astept next-ul xD Da da , buh-bie xD Spor la scris si imaginatie xD

De ce iti place sa ma tii in suspans?:(( Eu vreau mai mult, mai mult. Descrierea este buna, chiar foarte. Actiunea nu e grabita dupa parerea mea. Dialogul nu e sec, defapt nici nu ai:)) Ma gandesc ce o sa faaca...Aii... La ce-mi sta capul:)) Fetita rea ce sunt, rusine sa-mi fie :X Astept nexul repede. Defapt nici nu ma astept sa-l pui in intarziere pentru ca:
1) Nu as rezista eu
2) Eu stiu ca tu pui repede capitolele si nu-mi fac griji>:D<
Chuu si Gambate!:X

Ma bucur ca ai postat nextul.Nu prea am avut timp sa las comentarii si imi pare rau.
La fel ca si celelalte capitole si asta e genial, iar in capitolul precedent ma surprins faptul ca Hinatei ii place de Sasuke.Dar sa trecem la capitolul prezent: ai naratiune, ai descriere, iar dialogul nu e sec ceea ce e bine si se vede ca muncesti la capitole si te straduiesti sa iasa cat mai bine.Cat despre ideea ficului care e originala, ma surprinde pe zi ce trece si chiar ma bucur ca Sakura incepe sa simta ceva pentru Sasuke.
Spor la scris, multa imaginatie si astept nextu`!

Uitati capitolul 10.. s- ar putea sa fie ultimul .. depinde de voi.. :)



Capitolul 10




Am tresarit atunci cand mana lui a facut contact cu primul nasture al rochiei mele. Apoi cu al doilea, al treilea si tot asa pana cand i- a desfacut pe toti. Imi inlatura rochia uda, si ma aseaza pe pat, el punandu- se deasupra mea. Ma priveste temator in ochi. Ii zambesc dulce, dupa care imi indrept mainile spre pantalonii lui, indepartandu- i. Incep sa- I managai usor si delicat pieptul si umerii. Ma simteam ciudat, ma simteam de parca as fi facut ceva gresit. Stiam ca gresesc, stiam ca eram cea mai egoista persoana. Desi stiam ca il voi rani, ca ii voi frange inima, il lasam sa ma atinga, sa- mi sarute gatul, plin cu sperante ca dupa aceasta “ etapa” , voi incerca sa- l iubesc. Cat as vrea sa tin la el, cat as vrea sa- l iubesc, daca nu cat de mult ma iubeste el , macar cat jumatate din dragostea lui. Am venit aici cu scopul de a ma regasi, insa de ce simt ca ma pierd din ce in ce mai mult, de ce simt cum lacrimile au inceput sa- mi brazdeze fata?
Imi iau mana dreapta de pe spatele lui, si mi- o pun peste fata, iar cu cealalta ii imping usor pieptul.
- Iarta- ma, ii spun soptit, ca mai apoi sa adaug ridicand vocea, nu pot… nu pot!
Se uita uimit la mine. Avea si de ce. Adica eu, care imi dorisem sa il am cat mai repede, iar acum cand am ocazia sa il fac al meu, dau speriata un pas inapoi.
- Nu e vina ta… e numai vina mea, ii spun stergandu- mi lacrimile, ghemuindu- ma si luandu- mi corpul in brate.
Ma asteptam sa tipe, sa plece nervos, sau sa ma jigneasca in toate felurile. Insa, el nu a facut nimic din ce am spus mai sus. El a venit sovaind spre mine, lunadu- ma in brate. Cat de multa nevoie aveam, dar cat de multa nevoie aveam de doua brate care sa ma stranga la piept… iar el mi le- a oferit.
- Nu trebuie sa- ti para rau, imi spune apropiindu- se de urechea mea.
Nu stiu de ce nu m- am indragostit de acest om. Era atat de bland, intelegator, ma sprijinea fara sa vrea ceva in schimb… sa nu mai vorbim de aspectul fizic.
Nici eu nu stiam de ce nu am putut continua… poate pentru ca imi pasa de el. Dar prin faptul ca imi pasa de el, nu am ajuns sa simt ceva, macar cat de mic pentru Sasuke? Cat mi- as dori sa fie asa, cat mi- as dori sa fi ajuns sa incep sa- l iubesc. Zambesc, intorcandu- mi fata plina de lacrimi spre el. Imi zambeste la randul lui plin de intelegere. Ma apropii usor de fata lui, sarutandu- l apasat, dupa care imi asez capul sub barbia lui.
Ma simteam bine, in sfarsit ma simteam bine. Acum puteam rasufla liber, in ciuda furtunii ce se auzea de afara, care imi crea o anumita stare de frica, insa nu indeajuns de mare ca sa- mi acopere fericirea regasirii propriei persoane.
Cand aproape adormisem, aud un sunet puternic foarte aproape de noi. Ma ridic automat in sezut, in acelasi timp cu Sasuke.
-Ce s- a auzit? Il intreb pe brunet ridicandu- ma din pat, imbracandu- ma cu aceeasi rochie uda si alba, el luandu- si pantalonii.
Nu mi- a raspuns. Se grabea sa ajunga cat mai repede pe punte. Aproape ii vedeam disperarea din ochii negri.
Am ajuns pe punte, iar spre disperarea noastra, eram la o distanta considerabila de mal si continuam sa ne indepartam din ce in ce mai mult. Il vad pe Sasuke cum incepe sa fuga spre cabina de comanda, mai exact spre carma, eu urmandu- l speriata. Da! Eram speriata, pentru prima oara imi era cu adevarat frica. Frica pentru viata mea si.. pentru viata lui. Vad cum Sasuke incearca exasperat sa pastreze controlul navei. In zadar insa. Eram in larg iar curentii si valurile marii nu ne lasau sa inaintam spre tarm. Vad cum valurile ingrozitoare , parca gigantice se sparg cu brutalitate de punte. Brunetul se daduse batut; nu se mai impotrivea frutunii. Furioasa, ii zic tipand:
- Te dai batut asa de repede?! Vrei sa murim impreuna?! dupa care ma indrept spre carma, incercand macar sa o misc.
- Nu mi- ar displacea sa murim impreuna, spune el ridicandu- si mana uitandu- se atent la ea. Perfect; deja intrase in acea stare de dinaintea mortii. Insa eu negam, nu puteam muri. Pur si simplu negam moartea.
- Eu vreau sa traim impreuna! Ii zic, luandu- l in brate, acesta luandu- ma si el la randul lui.
Ce tot vorbeam? Nu mai aveam nicio sansa de supravietuire. Simt cum apa rece imi atinge picioarele. Vasul incepea sa se inunde.
In acel intuneric de nepatruns, numai niste forme pale si negre ale corpurilor noastre se mai vedeau. Nivelul apei crestea rapid, foarte rapid, deja apa imi ajunsese pana la talie.
- Cel putin.. vom muri impreuna ii zic brunetului, punandu- mi capul pe pieptul lui.
- Ce sfarsit tragic.. doi oameni se inneaca impreuna pe un vas, imi spune asezandu- mi mana pe par, apropiindu- ma mai mult de el.
Desi stiam ca sunt la un pas de moarte, ma simteam bine. Stiam ca voi muri impreuna cu el, impreuna cu…
- Doi oameni care se iubesc, ii spun cu disperare, atunci cand apa ajunsese aproape de gurile noastre, ca mai apoi sa fim invaluiti cu totul de apa de ghiata.
Nu simteam nimic. Doar il vedeam pe el zambindu- mi. Parul il avea ravasit, iar ochii negri ii straluceau, la fel ca si ai mei. Ne apropiem din ce in ce mai mult, oferindu- ne ultimul si cel mai dulce sarut. Atat ochii mei cat si ai lui, incep a varsa lacrimi.
Intrerupem sarutul si ne luam din nou in brate.
La un pas de moarte mi- am dat seama ca- l iubesc.


Un posibil : SFARSIT...

Ce, ce, ceee? Cum adica sfarsit? Nu, nu, nu...nu se poate asa ceva!!! Deci daca primesti multe comentarii pui continuarea? te rooggg!!! Ati auzit oameni buni. Bagati comentarii daca vreti continuarea... va roooggg!
Deci a fost genial! Extraordinar! Ma crezi ca eu plang? Nu, nu se poate termina asa... vreu un final fericit, vreau, vreau. te roggg:((
Nu ne poti lasa asa. Cum adica sa moara? Nu vreu. Nici nu ma gandeam la asa ceva si nu accept un asemenea sfarsit. Ai inteles? Nu accept:((
Nu ii poti face asta tatalui tau. Acum, din cauza ta, o sa scriu un capitol foooarte trist la ficul meu:((
Te roooggg sa nu il termini asa...Nu vreau sa moara... intelegi? Nu vreau:((

As mai avea multe de spus, dar nu cred ca as fi coerenta asa ca ma opresc aici cu speranta ca vei continua... te rog?;;)

Minunat fic :X:X. Nu pot sa cred ca l-ai terminat:??. Stiu ca nu am dat never comm, dar uite ca dau acum, la sfarsit. Wow, deci a fost cel mai bun fic terminat citit de mine vreodata. Ce pot spune? Ca ai mult talent si imaginatie. Zooo, please pune macar un sezon 2, in care sa povestesti din perspectiva Hinatei, iar de Naruto care a aparunt in primul chapter nu ai mai zis nimic. Poti creea ceva frumos intre ei, please:perv:! Eu una iti ador ficurile:chuu: si o sa accept orice alegere faci tu, numai sa nu te lasi de scris caci chiar ai muuult talent.

Zbyeee, si te rog sa il continui:bye:!!