Animezup - forum manga si anime

Bunaaa!!!! De cand nu am mai trecut pe aici
In sfarsit ai pus continuarea:X Ca intotdeauna, ai un capitol minunat, superb, splendid.
Uh.... deci e cea mai originala idee pe care am citit-o vreodata. Deci niciodata nu as fi crezut ca Sasuke se prefacea atunci cand facea pe "baietelu` mamii" :))
Deci esti geniala[La fel ca tactu`...evideeent:))]
Descrierea... delicioasa, evident, bineinteles=))
Naratiunea delicoasa cu ciresica-n varf...lol : ))
Dialogul... perfectooo:>:>
Pai... adooor acest capitol: X Abea il astept pe urmatorul si urmatorul si urmatorul etc, etc=))

Byeee:*

Te rog scuzama ca nu am lasat la capitolul urmator dar chiar am uitat -.-.
Deci sa revin la subiect :

Amandoua capitolele imi plac foarte mult . Sasuke s-a schimbat radical . Chiar nu il inteleg. Dar tu il poti modela nu eu :)). Deci Sakura cred ca este insarcinata siii daca am dreptate nu vreau sa avorteze . Si daca o face eu pe tine te mananc. Ma bucur ca Salira va avea ce sa manance nu ca seara trecuta :)).

Deci toate cele bune pana data viitoare scuuumpoo :*

Iuuu tu chiar stii sa ma inebunesti O.o asta e al 2 lea fic care ma inebuneste dupa Pura nebunie O.o ai descriere dialog naratiune suspans deja ma omori >.< si poate mai faci vreo faza dinaia cum ca termini ficu ca te mananc.Chiar incepusem sa plang.Edit: Well vad ca am facut un spam asa ca imi cer scuze pentru asta. Comentariul asta l-am postat inainte sa citesc regulile. Sorry again. Edit 2: Mă omorâţi pe bune >.< Nici nu ştiu cum am regăsit postul ăsta O_O Poate că dacă nu mă anunţai uitam în vecii vecilor amin să îl reeditez. Nah 6 rânduri. Sper că nu am făcut şi acuma spam -_-"

Heyyy... Scuze ca am venit atat de tarziu cu next- ul, am avut niste probleme cu monitorul.
Ce as vrea sa va rog: incercati sa lasati comentariile mai lungi de trei randuri, si sa nu va abateti de la subiect. Altceva ar fi sa nu imi spuneti intotdeauna cat de bune sunt descrierea, dialogul si naratiunea, atunci cand nu va place ceva la ele puteti face referire.. insa sa nu imi mai spuneti ca descrierea ar putea fi si mai buna, dati- mi " dovezi" , ca sa pot schimba greselile. Mda.. cei care nu au mai comentat ficul pot spune de descriere si celelalte :D . Deci ca sa ma intelegeti ceea ce vreau de la voi este sa nu- mi insiruiti acolo ca ce am zis mai sus sunt bune sau rele.. vreau si motive. Daca nu se poate... nu va oblig cum sa comentati. Doar v- am rugat :*. Cam atat.. :)




Capitolul 16


Niciun raspuns. Defapt, la ce ma puteam astepta din partea lui. Defapt ce raspuns as mai putea primi daca lui nici macar nu ii pasa de persoana mea, de framantarile mele, sau de tot ce tine de mine. Sincera sa fiu, chiar am inceput sa ma obisnuiesc cu ideea ca totul a fost o farsa. Ma mint singura. Cat de mult ma doare acest joc al lui, cat de mult as vrea sa ma intorc in timp si sa- mi schimb atitudinea de idioata, de “ femeie puternica” , de “ femeie superioara” .
Simt cum ochii incep sa ma intepe, lacrimile fiind pe cale sa- mi biciuiasca fata. Ma intreb oare… de ce ma mai prefac sa ascund aceste sentimente. De ce oare vreau sa- mi ascund lacrimile de el? Oare nu e firesc? Nu e firesc, in aceasta situatie sa plangi, sa urli sau sa deteriorezi totul in jur? Timpul, spatial, totul. Atunci daca e normal, de ce incerc sa ma ascund? Vreau sa plang, vreau sa ma descarc. Ma simt de parca nu mai am putere, cum gura imi este seaca si sarata. Incerc sa ma ridic de pe nisip, si reusesc pana la un anumit punct cand simt ca si picioarele ma lasa, iar o ameteala dureroasa ce imi facea capul sa explodeze pune stapanire pe mine. Cad din nou, in genunchi de data asta, cu mainile deasupra capului.
Eram plina. Defapt ochii imi erau plini de o apa sarata si rece. O las sa curga linistit, pe obrajii fierbinti, cu o nunta usoara de rosu. Un tipat si- a facut simtita prezenta in acea pustietate, apoi vorbele mele fara raspuns.
- De ce? Zi- mi, de ce?
Niciun raspuns, la fel ca prima oara. Numai ca de data aceasta intrebarea mea nu i- a ramas indiferenta. Se ridica zgomotos de jos. Iar eu crezand ca vrea sa ma loveasca, sau ceva de genul, cine mai stie ce- are de gand, ma dau pe spate, sprijinindu- ma cu coatele de nisipul moale.
Acesta nu a facut nici un act de violenta, doar s- a pus peste mine, luandu- ma in brate, instantaneu, eu cazand de- a dreptul. Nu- l mai recunosteam. Poate nici el nu mai stia ce sa faca. Poate ca si lui ii parea rau. Poate si tot poate. Prin comportamentul lui schimbator, cred ca nici nu avea idée cat ma ranea. Ar fi fost mai bine, daca m- ar fi tratat cu dispret, cu indiferenta, atunci poate as fi fost mai impacata, poate mai sigura de comportamentul meu fata de el. Asa… cand el ma tine in brate si imi mangaie parul, ce sa cred? Ca ma iubeste? Imposibil… chiar el a spus ca totul era o farsa.
Imi inchid ochii si de ce sa nu recunosc, profitand de moment. Capul lui era in scobitura dintre gatul si umarul meu, iar parul lui imi alinta pielea. Imi asez mainile pe capul lui, imbratisandu- l. Cine stie, la cum se comporta, asta ar putea fi ultimul gest de afectiune. Si am avut dreptate.
Dupa acest gest, fiecare a trait pe cont propriu. Nici macar nu ne mai salutam. Ca sa fie si mai bine… cu fiecare luna ce trecea.. ei bine, da, am petrecut cateva luni pe acea insula, nemaiputand sa ma scufund, mancam numai fructe. Dupa cum am mai spus, cu fiecare luna ce trecea burta mea dadea semne ca adapostea un copil. Am plans nespus, in fiecare seara ma consumam singura. Ma feream de Sasuke, si chiar reuseam. Noroc de camasa lui, care era foarte larga.
Gandurile ca nimeni nu ne va salva si ca aveam sa ne petrecem restul vietii acolo, ma facea sa- mi pierd mintile si ma slabea psihic in fiecare zi ce trecea. Gandul ca aveam sa- mi nasc copilul singura, pe nisip, parca ma sfasia. Nu stiam cum va reactiona el, nu stiam ce o sa faca cu copilul, atunci cand eu voi fi neputincioasa, dupa nastere. Ce nastere… fara vreun doctor care sa intervina, orice se putea intampla, eu si copilul meu am fi fost in pericol. Cat despre copil… cred ca este cel mai bun lucru care mi se putea intampla vreodata… daca nu as fi fost in aceste circumstante. Pe aceasta insula parasita, cu un barbat care niciodata nu l- a vrut, nasterea unui copil ar fi fost ultimul lucru pe care mi l- as fi dorit. Cand ma gandesc ce frumos ar fi fost daca… ahh, doar vise.
Cu lacrimi in ochi imi spun soptit:
- Ne vom descurca noi… bebelusule.
Ies afara din noul meu adapost, caci celalalt nu se mai tinea pe picioare, si ma indrept spre jungla, dorind sa gasesc ceva de mancare. Afundata in padure, ma uit spre picioarele mele desculte: aratau groaznic. Erau murdare si ranite. Sa nu mai vorbim de maini care erau vai de capul lor. O baie ar fi fost bine venita, insa trebuia sa ma dezbrac, deci mai bine renuntam. Desi, pe maini si picioare ma puteam spala.
Incep sa alerg spre raul, care mai demult ne- a servit drept pat. Am inceput sa zambesc, ba chiar sa chicotesc. Zambetul mi- a pierit imediat, cand la marginea raului, il vad pe brunet. Era prea tarziu, caci deja isi atintise ochii negri spre mine, pasii lui indreptandu-se spre mine. “ Poate ca nu a vazut ca sunt insarcinata” , imi spun facand cale intoarsa, dorind sa incep sa fug, insa glasul taticului copilului meu, ma face sa incremenesc.
- Deci, esti insarcinata.
Ma intorc si ma uit fara frica, in ochii lui.
- Da, ii raspund scurt si sec. Ai vreo problema?
Acesta se incrunta, strangand din pumn, ca mai apoi sa se calmeze si sa se apropie de mine, luandu- ma de mana, apoi imi spune bland:
- Arata- mi.
Surprinsa si cu mainile tremurande, imi desfac nasturii din dreptul pantecelor.
Acesta zambeste in coltul gurii, apoi isi aseaza mna pe burta mea.
- S- a miscat, imi spune plin de uimire.
- Poate… a simtit ca esti taticul lui… ii spun lasandu- mi privirea in jos.
Acesta ma ia in brate, iar dupa cateva secunde, simt cum ma strange din ce in ce mai tare, parca vrand sa ma sfasie, iar apoi cu un zambet sadic, ma intreaba:
- Cum ai putut? De ce naiba ai ramas gravida?
Stiam eu ca asa va reactiona, ba chiar ma pregatisem pentru a- i raspunde. Dupa o tacere apasatoare ii raspund obraznic:
- Ca sa- ti fac in ciuda de- aia! Cum adica de ce am ramas insarcinata?! Mi l- a adus barza asa, din cer. Amandoi suntem vinovati, amandoi am vrut sa ne simtim bine fara sa ne pese de consecinte. Am facut sex ca nebunii, ca ce? Nimic nu se poate intampla. Uite ca s- a intamplat…
Un moment de tacere a urmat, ca mai apoi tot eu sa sparg linistea, deoarece el nu avea de gand sa spuna ceva.
- Ce? Crezi ca mie imi convine? Binenteles ca nu. Imi este mila de bietul copil, rodul neatentiei noastre. Imi este mila de tine.
Aveam senzatia de un deja- vu, poate ca demult, el mi- a spus acelasi lucru.

Buna! Pai... ce as putea spune, un capitol ecelent. Ei bine, daca tot ai spus a nu mai insiruim lucruri despre figurile de stil, o sa-ti mentionez singura greseala pe care ai avut-o [stii ca imi ingreunezi munca, nu?:))]

Simt cum ochii incep sa ma intepe, fiind pe cale sa- mi biciuiasca fata- >Simt cum ochii incep sa ma intepe, [b] lacrimile[/] fiind pe cale sa- mi biciuiasca fata. Asta ai vrut sa spui?

Cam atat, in rest totul a fost perfect. Pai... imi place din ce in ce mai mult atitudinea lui Sasuke. E asa de, de brutal de, schimbator. O data e tantru cu ea, alta data brutal:X Ti-am mai spus ca te ador?:X:*
Uh, astept cu sufletul la gura continuarea pe care sper din suflet ca o vei posta cat de curand.
Ah, mi-a mai placut partea cand Sasuke a spus sa-i arate sarcina... uh, mi-a placut momentul ala.

Bye draguta mea si sper ca stii cu cata dorinta astept continuarea. Sunt extrem de curioasa cu ce ne vei uimi pe viitor[si la cate idei ai tu... ne vei uimi cu multe lucruri:X]

Hey!!! What´s up´!!Super capitolul asta:D nici nu am cuvinte. Ai progresat destul de mult:DMa intreb cum o sa reactioneze Sasuke:-? ... Suspansul asta:-"Imi place foarte mult cum descri sentimentele personajelor mai ales pa ale Sakurei. Ma intreb cum o sa inasca daca nici macar nu are prin preajma un doctor( baream sa vina un cinpanzeu imbracat in doctor=))=)) )
Finalul capitolului mi-a placut mult cand a aflat Sasuke ca este insarcinata si cand a pus mana pe burta ei si copilul a inceput sa miste. Esti un geniu cu litere mari:D
Greseli sincera sa fiu nu am vazut, ca eram prea captata in poveste, actiunea nu este grabita si dialogul nu este sec
Sunt nerabdatoare sa citesc next-ul. Gambate:*

Mda.. se pare ca am scris degeaba... incercati totusi sa scrieti trei randuri complete. Trei randuri incomplete nu sunt trei randuri! Cum poti sa- mi spui ca am progresat destul de mult? ( adica se poate sa nu fi progresat, si nici nu vad vreun progres) Incercati atunci cand comentati sa va ganditi putin la ceea ce spuneti. Andreea ... acum uita- te si tu la comment- ul tau si spune- mi cum ti se pare: Intru- un rand ai spus ce te interesa. Daca cuiva ii place un fic, eu zic ca il comenteaza in minim trei randuri. Nu stiu daca tie iti place sau nu... in fine. Nu esti obligata sa- ti placa.
Si ceilalti, daca o sa mai comentati, cititi ce am scris si nu comentati de umplutura, asa mai bine nu mai dati comm.
Ehh.. sa vad eu acum ce comuri mai primesc... =)) , daca mai primesc :))
Si Andreea ... nu am nimic cu tine... stii, adica suntem prietene... intr- un fel, sau cel putin eu asa cred. Te rog nu te supara :(

Ehh.. acm ce sa zic.. ai modificat =)) :))

In sfarsit un nou capitol.:>. Sa vedem: descriere ai din plin, n-am ce zice despre ea, Dialogul e ok, nu mi s-a parut sec, iar actiunea nu e altcumva decat foarte buna:)). Greseli de tastare nu am vazut. Eh saraca Sakura, ma intreb cum se va descurca cand va naste copilul, daca o sa il mai nasca:|.In rest nu mai am nimic de zis , totu' e perfect:)). Abea astept urmatorul capitol. SPor la scris!;)

Ce dragut!Cred ca Sasuke incepe sa aiba sentimente fata de bebelusul nenascut.Lasa Saku ca esti puternica si poti sa cresti singura un copil.Mi-a placut ca inca nu i-a disparut tupeul.Ca de obicei vreau next!!!!Si un an nou fericit..

Capitolul 17




Au mai trecut cateva luni fara ca eu si Sasuke sa mai comunicam; au mai trecut cateva luni fara ca nimeni sa nu ne gaseasca; au mai trecut cateva luni in care copilasul meu dadea semne ca ar vrea sa iasa afara. Ma ingrozea faptul ca trebuia sa nasc…in aceste momente cred ca mai bine as muri. Eram singura, sau nu chiar singura, cel putin eram cu copilasul meu, caci Sasuke pentru mine a devenit un strain. In aceste cateva luni care au trecut, el chiar se straduia sa se apropie de mine, sa ma ajute si avea un anume interes fata de copilul ce urma sa se nasca. Daca inainte imi doream ca bebelusul meu sa aiba un tata, acum eram de cu totul alta parere. Ma hotarasem sa cresc copilul singura, fara ajutorul lui, care de la inceput nu l- a dorit.
Stateam intinsa sub un palmier, cu capul sprijinit de o duna de nisip si ma uitam la frunzele mari si verzi ale acestuia. Brusc o durere insuportabila pune stapanire pe mine. Aproape ca nici nu m- am putut ridica de pe nisip, respirand din ce in ce mai greu. Parca fiecare pas pe care il faceam ar fi fost facut pe cioburi de sticla. Simt cum ceva mi se scurge de- a lungul picioarelor.: mi s- a rupt apa. Incep sa gem de durere si sa ma plimb in cerc. Nu stiam ce sa fac, iar durerea era ingrozitoare si devenea din ce in ce mai rau. Ma opresc si ma sprijin de trunchiul palmierului, incercand sa ma calmez. In zadar. Durerea era tot aceeasi.
Probabil alarmat de strigatele mele, il vad pe brunet alergand ca nebunul spre mine. Apoi se opreste si paralizeaza. Enervata peste masura de comportamentul lui ii tip, tinandu- ma de burta si inchizand un ochi:
- Ce te uiti ca idiotu’, eu mor aici de durere si tu stai si te holbezi?! Fa ceva! Ii zic prabusindu- ma pe nisip.
Acesta se apropie intr- un sfarsit de mine si imi spune sa ma linistesc. Daca ar fi stiut el prin ce chinuri treceam…
Nu mai eram constienta de nimic, nu mai auzeam si vedeam nimic, ceea ce puteam face era sa simt o durere nespusa, ce credeam ca nu se va mai termina. Ca un ecou auzeam strigatele disperate ale lui Sasuke. Spunea ceva de genul: “ Sakura, rezista! Inca putin! “ . Nici nu eram prea sigura de ceea ce zicea, pentru ca vorbele ii erau acoperite de tipetele mele. Cand simteam ca nu mai pot, si ca in secunda urmatoare voi exploda, aud niste plansete infundate, zambesc, ca mai apoi sa aud o liniste totala, dupa care lesin. Sper ca bebelusul meu sa fie bine.
Imi duc mainile spre burta si imi dau seama ca nu mai era mare si rotunda. Nascusem!
Imediat imi deschid ochii si ma ridic in fund, uitandu- ma in jur. Sasuke statea si ma privea trist. Ii zambesc, dupa care ii spun:
- Sasuke, am nascut! Unde este copilul nostru? Pe chip mi se putea citi nesfarsita fericire si buna dispozitie.
Nu- mi raspunde. Il vad acoperindu- si ochii cu mana. Ma panichez imediat. Si il intreb speriata, insa pastrandu- mi totusi o imitatie a zambetului de dinainte.
- Unde este? Este fetita sau baietel?
Ciudata- mi veselie se transforma imediat intr- un inceput de plans puternic. Fac ochii mari, simtind cum lacrimile imi inteapa ochii, iar ca o negare a ceea ce era evident, zambetul meu inca se mai regasea. Era un zambet de disperare si nebunie.
- Sasuke, de ce nu- mi spui unde este copilul meu?
Parca un cutit ruginit imi trece prin inima cand il aud cum imi spune distrus:
- Copilul nostru nu mai este.. copilul nostru este .. acolo sus…
Cad in genunchi, pe nisip si incep sa plang necontrolat cu suspine si sughituri, punandu- mi mainile la gura. Era imposibil sa fi murit…. Era imposibil, chiar eu ii auzisem glasul, plansetul innocent. Ma indrept spre brunet si ii zic disperata, obsedata, nebuna:
- Da- mi copilul! Imi vreau copilul inapoi! apoi adaug, de ce mi- ai facut asta? De ce mi- ai omorat copilul?
Il vad si pe el cazand in genunchi, incepand sa planga impreuna cu mine. Am fost parinti doar pentru cateva clipe. Am fost mama timp de o secunda. Am auzit glasul bebelusului meu doar o secunda. Eram de- a dreptul distrusa. Nu pot spune ca Sasuke se afla mai prejos decat mine. Apoi il intreb in soapta:
- Era fata sau baiat?
Dupa ceva timp imi raspunde mai incet decat l- am intrebat eu pe el:
- Era fetita…
Mereu imi dorisem o fetita…


Nu stiu cum m- am descurcat la faza cu nasterea....

Sper sa va placa :* :X: * .. SI SCUZATI MARIMEA ..:(