Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Sarutul trandafirului [ YAOI ]

#81
Eu nu prea pot sa il inteleg pe Kaoru, ar trebui totusi sa se bucure k Natsuhi il doreste atat de mult , si e cam plangacios asa..:)) nu e mare crima, ca sunt sigura ca daca el nu ar fi vrut asta Natsuhi nu l-ar fi obligat, deci nu inteleg de ce se plange. Si Keito e chiar enervant, ma seaca urat tare...E cam ciudat si Saisei nu mai actioneaza deloc?:-? uhh..
Sper sa vi cu nextul, ai grija la greselute, bye bye!

Huugzzz:D!:?*
[Imagine: innocentlovesig.png]
"Only I know your pain…
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
— Luka Crosszeria


#82
Capitolul XXIII

Statura asa cateva minute, la care baiatul isi inchise ochii. Natsuhi ii dadu drumul, punandu-i mainile pe umerii lui.
-Du-te tu primul. Eu mai trebuie sa fac ceva, vorbi barbatul sarutandu-l pe frunte.
Se departa de el, deschise geamul si sari. Kaoru se ridica de pe podea si vru sa iasa afara, dar ceva de pe birou ii atrase atentia. O foaie. Merse la ea si o lua in mana. Era un desen, se parea, dar nu vedea ce era. O lasa jos si lua o carte cu coperta rosie si destul de groasa. Deschise pe la mijlocul ei, iar pe pagina stanga era un desen la mijlocul ei si restul scris. Poza reprezenta un portret. Stia ca nu e frumos sa te uiti in lucrurile altuia, dar nu s-a putut abtine.
Iesi afara si se indrepta spre living. Camera lui Natsuhi se afla la etaj si camerele celorlalti fratii. Asa credea. Vroia sa se plimbe prin casa si prin camere, fiind curios sa vada ce sunt in ele.
Deschise usa si intra in living si ca de obicei, isi intoarsera priviririle spre el. Se puse pe canapea si le spuse:
-Natsuhi a spus ca trebuie sa plece undeva ai a sarit pe geam.
-Iar la apucat, vorbi Saisei privindu-si fratele.
-Din cauza lui, vorbi si Keito.
Despre ce vorbeau? Kaoru si Shun nu intelegeau. Din cauza cui?
-Despre ce este vorba in discutia asta? intreaba roscatul confuz.
-Despre nimic, raspunse Keito.
Pe Kaoru il preocupa ceva mai inportant decet persoana care il facu pe Natsuhi sa se poarta ciudat. Visul de aseara. Mai avusese vise, dar asta era mai special, dai si ciudat. Era o poza cu o femeie si un barbat. Femeia avea parul mov, iar bretonul pe ochiul drept, iar barbatul par scurt, tot mov, bretonul putin peste ochii iar culoarea lor erau un rosu. Deodata poza se facu neagra, aparandu-le doar ochii de un rosu sangeriu. Semana cu cineva, dar nu stia cu cine. Baiatul se trezi la realitate, auzindu-i intrebarea lui Shun: Si cum era primul tau iubit, Keito?
Kaoru isi intoarse capul spre cei de la masa, la care barbatul ii raspunse:
-Asta e ceva personal.
-Te rog!
-Diseara trei ore si sunt de acord, ii propuse baratul.
Roscatul satatu putin pe ganduri si accepta neavand ce face, apoi Keito incepu:
-Primul a fost Chris, al doilea Ratmond, Yueshin si ultimul Nahk-Raj.
" Si al cincelea este Kaoru care nu este nici un pic atras de tine, " gandi Kaoru sperand sa nu-l fi auzit nimeni si oricum daca ar fi auzit nu ii pasa.
-Si al cincelea cine e?
Keito nu raspunse. Mintea lui zbura in alta parte. Avea o presiupunere cine ar putea fi, dar mai trebuia sa mai faca niste teste. Isi ridica capul spre Shun si il privi in ochii. Mai trebuia sa astepte cateva zile pana cand va afla cine l-a trimis. Ofta. O noua intrebare pusa da Shun il facu sa-si aminteasca o intamplare din trecut: Mai sti cum aratau parinti tai?
De data asta nu numai Keito se uita la roscatt. Kaoru il privi pe Shun si ii vazu ranjetul de pe fata.
Baiatul isi inchise ochii si ii aparu o imagine in minte, devenind ca un film.
" O curte mare, in mijloc lemne in forma de dreptunghi si doi stalpi tot de lemn. Pe ei se aflau o femeie si un barbat legati, avand niste zambete pline de mandrie. Erau acelasi persoane din poza.
In jurul lor, femei si barbati cu torte in mana iar copii acestora in spatele lor speriati.
Tipetele celor doi se facura auzite. Soarele tocmai apusese. Intr-un colt mai intunecat, trei copii miciti, stateau ascunsi. Cel mai mare dintre ei vru sa fuga la ei, dar o mana il opri. Baietelul isi intoarse capul spre el si o suvita mov ii cazu pe fata. Barbatul o indeperta,il lua in brate si disparu in intuneric. "
Kaoru isi deschise ochii. Zambea. Nu dura prea mult fericirea pentru ca ceva il machina pe dinauntru si o intrebare ii trecu ca fulgerul prin minte: Cine erau? Tetele luo pareau cunoscute. Il durea capul de atatea mistere si vroia sa-si limpezeasca gandurile.
-Raspunde-mi! il boldi roscatul.
-Cum de as uita, raspunse barbatul.
Keito se uita la el. Unde vroia sa ajunga?
-Unele lucruri trebuie sa ramana decrete si nu ma ruga ca nu o sa-ti mearga.
-Te ... il ruga roscatul.
-Nu!
-Dar ...
-Nu!
-Inca trei ore, bine?
-Fi serios! Nu rezisti sase ore.
-Ma pui la incercere?
Keito il stranse in brate si il saruta pe gat. Roscatul se lasa pe spate, inchizandu-si ochii. Mana lui Keito cobora pe talie in jos, dar Shun il prinse de incheietura. Barbatul isi apropie capul de urechia baiatului soptindu-i. Roscatul zambi.
Lui Kaoru i se parea ciudat. Nu se laudase cu orice prostie asa cum facea de obicei.
-Cine poate sa spuna ca are un iubit vampir. Lasa-l pe Kaoru sa spuna, vorbi Shun.
-Pai sa vedem. Nimeni ca au fost omorati sau sa ucis, vorbi Kaoru.
Nu mai avea niciunul curajul sa mai adauge ceva, nici chiar Saisei.
" Trebuia sa tac, dar nu. Spune ce ai in minte fara sa ta gandesti, " se certa Kaoru singur.
Trecu asa cateva minute, pana cand Saisei intrerupse tacerea.
-Culoarea inelului este la fel ca ochii ...
- ... proprietarul lui va fi unul cu el ... , vorbi si Natsuhi.
- ... pana cand inelul isi va lua forma initiala. El va putea sa-si omoare si pe cei mai puternici inamici, dar numai cel ales ii va descoperi puterea ascunsa 200 de ani, vorbi si Keito si isi intoarse capul spre Shun si Kaoru. Stiu ca nu ati priceput nimic.
Kaoru era surprins cum de a ajuns Natsuhi pe scaun. Nu auzise cand intrase pe usa. Stia ca poate sa mearga cu viteza fulgerului, dar nu-si imaginase ca asa de repede trece. Se bucura vazandu-l acolo, dar ii era frica ce se va intampla seara asta. Cum putuse sa-i vaca asta?

Timpul trecu repede si Kaoru isi termina tura. Mergea pe carare fara nici un chief. Vroia sa se tranteasca pe pat si sa-si limpezeasca mintea. Se opri privind libraria si se hotara sa treaca pe acolo inainte sa plece acasa. desi avea un presentiment ca va afla ceva acolo, tot intra. Urca scarile si cand ajunse, intra pe un coridor destul de lung pana ajunse pa locul dorit. In dreapta, o masa langa si o batrana cu ochelari pe nas, rasfoia o carte.
Isi continua drumul si vazu o bucata de ziar pe jos. il ridica si citi titlul" " Copii disparuti. "
" O data la cincizeci de ani, un adolescent dispare in mod misterios. " Copilul meu se comporta ciudat in ultimele trei zile. Plece dimineata si se intorcea seara, direct in camera lui. Era rosu la ochii. Plansese. L-am intrebat ce a patit, dar imi spunea ca nu pot eu sa fac nimic in legetura cu asta. Nu intelegeam ce vrea sa spuna, dar stiam ca are ceva. Imi cunosc copilul, ne povesteste ambasadoarea Indiei Sadna Kair, in vizita la Casa Alba. "
Camd se inplinesc cei cinzeci de ani, familile isi gasesc copii spanzurati. Politisti nu-si pot explica daca au facut-o singuri sau i-a omorat cineva. "
-Mai sunt cateva zile, se auzi o voce din spatele lui Kaoru.
Baiatul se sperie si se intoarse in spate. Era un batran.
-Imi pare rau ca te-am speriat. Nu am facut-o intentionat, vorbi batranul.
-Nu-i nimic, spuse baiatul.
-Ai gisturi bune.
-Multumesc, cred. De ce?
Batranul se uita la foaia din mana lui. Ce era intersenat la ea?
-Vrei mai multe informati? intreab batranul.

Imi pare rau ca sunt multe greseli de tastare, dar nu am avut chef sa le corestez pe toate.
Si inca ceva, nu copi de foi lipsesc, copii, fiinte umane.
[Imagine: Anime-Girl-8-Anime-Wallpapers-1366x768-300x168.jpg]

[Imagine: PupetteSiggy2.png]

Trei lilieci stau pe balcon. Zboara unul si dupa un timp se intoarse plin de sange la gura. Le spuse celorlalti doi:
-Ati vazut turma aia se oi?
-Da!
-Nu mai este!
Zboara si al doilea si se intoarce la fel, cu sange la gura.
-Ati vazut turma aia vaci?
-Da!
-Nu mai este!
Zboara si al treilea si se intoarcec la fel ca fratii lui, zicand:
-Vedeti turnl ala de biserica?
-Da!
-Eu nu l-am vazut!

[Imagine: chibi_5878.gif]
, Kaoru


#83
deci e interesanta ideea in sine, dar c mi`a fost greu sa inteleg anumite lucruri....ai avut cam multe greseli de tastare si s`a facut tot varza:|.....iar la articolul din ziar zici ca dispar copii o data la cinczeci de ani, apoi ca ii vad parintii cu ochii rosi(adica nu cred ca daca dispar pot sa`i mai vada), continui afirmiand ca la cincizeci de ani ii gasesc morti....eu asta am inteles si consider ca ar trebui sa te mai uiti peste el o data:D...nu am timp acum sa stau sa corectez la sange capitolul , dar o sa incerc sa revin cu un edit...oricum sper ca o sa te mai uiti tu peste el si mai corectezi cate ceva ca sa am mai putin de lucru, dupa greseli de gramatica si de ortografie(gen virgule papate sau puse gresit sau inexistente) chiar nu m`am uita(si nici nu mi`au intrat in ochi:)))....
in rest de abia astept sa vad continuarea...si cred ca Kaoru are ceva o putere...mai supraomeneasca:X

bafta in continuare...si sa ma mai anunti cand pui nextul

p.s.:yaoi`ul cand vine?
Las cadavrele trecutului in spate, imi croiesc drum spre viitor,ma arunc intr-o mare inspumegata,fac o baie insangerata. Renasc cu aripi rosi si gravate cu mii de dorinte neimplinite,care sa ma duca in iadul meu,numit viata


tot ce ramane in final sunt lacrimi, durere, cioburi de sperante si multa ura, aceasta ne defineste fiinta animalica, parsiva si atat de frivola22, suntem ceea ce vorbim si facem, nu ce aspiram sa fim

#84
Heys:)Ma mir cum de am chef sa comentez- eu care de obicei is mai lenesa=_= :D
So..am citit capitolul. A fost dragut, dar ai greseli care sunt chiar suparatoare si ingreuneaza foarte mult lectura. Daca nu poti corecta , roaga pe cineva sa o faca pt tine;))
Oricum e interesanta cu atata mister ce se invarte incoace si incolo, banuiesc ca Kaoru e implicat si el in ceva misterios, nu? Sper ca in curand sa ne dezvaluiesti aceasta enigma. So..succes la scris!

Bye bye!
[Imagine: innocentlovesig.png]
"Only I know your pain…
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
— Luka Crosszeria


#85
Hey hey>:D< Vad ca ai postat. Merci ca m-ai anuntat, scumpo * kiss *
Soo, eu ma duc direct cu commu` la.. partea de la final. De obicei, tu ne bagi in ceata cu tot misterul asta, dar este foarte bine, ce yaoi ar fi ala [ sau fic ] fara mister? 8 - >
Deci, ce-i cu batranul? Hm... pare ca stie ceva. Si well, da, in legatura cu ziarul acela, [ parca ar fi vestea pe prima pagina :]] ], chiar imi pare straniu. Totusi, puteai sa formulezi mai bine sau poate mai formal ideea, adica ceea ce scria in ziar, but.. Never mind. :-j
:*
Soo, chiar astept sa ne lamuresti, pe toti cititorii! * waiting fot the next * ^^

#86
Ahh nu voi repeta din nou ceea ce s-a mai spus fiindca consider ca nu are rost. Asa deci am observat greselute de exprimare si asta nu imi place fiindca de obicei tu te exprimi clar si la obiect... hmm ce este cu acei oameni pe care ii vede Kaoru...despre ce vorbea Keito si Sensei..hmm ce este cu el? Natsuhi dupa cine a plecat.. si acei copii disparuti si ahh despre ce este vorba... sunt sigura ca acesta este un mister ce.. ahh si Natsuhi si Kaoru mai fac azi maine prostiioare? Ca eu vreau..si vreau sa descrii aceea scena Hot.si dulce si pasionala si Kaoru sa geama sub atingerile dulci ale lui Natsuhi..ahhh deja salivez ..gomene...deci o sa imi iau "la revedere" ahh o greseluta care m-a deranjat chief e de fapt chef asa se scrie corect. Deci o sa iti spun Papa hani meu si fi mai atenta la greselute...
Cam atat J.a N.e!

#87
Cu dureri de cap sau fara, nu pot sa nu-ti las un comentariu. Deci de unde sa incep...? IN primul rand a fost un capitol super, privid din perspectiva mea.(oare la ce ma gandesc? ca la toti ne place =)) ). Ma rog sun mai aiurita azi, ce sa-i faci? Greselile nu ti le mai repet eu inca o data, nu ca le-as fi vazut pe toate. Ma intreb cine-i batranul ala? Hmm,:-? biza.... Astept sa vad ce informatii ii va da si ce va trebui sa dea in schimb pe ele. Nu ma lasa sa fierb aici, adu nextu cat de repede, eu te astept aici! :bye:
Ma plimb pe strada intunecoasa. Vantul rece navaleste printre copacii uscati. Luna domina totul lasand linistea noptii friguroase sa sclipeasca in lumina ei. Intunericul abisal atrage totul in el. Frica ii domina pe toti, iar umbrele incep ritualele lor de a dansa in lumina luni. Sunete de disperare se aude de pretutindeni. Dar eu nu aud nimic. Il caut pe el ,dar nu-l vad nicaieri, nu mai e aici. Acum nici eu nu mai sunt.

http://3.bp.blogspot.com/-Bisu3ZFnrFk/Te...1%2529.jpg


#88
Multumesc pentru comentarii. Promit ca o sa aduc yaoi-ul cat de repede pot.

Capitolul XXIV

Kaoru se uita la el mirat. De ce vroia sa-i dea mai multe informatii despre o foaie care o gasise pe jos? Nu avea nici un sens. Nici macar nu-l cumostea! Desi nu intelesese nimic din ce citise, era interesant continutul. Si se intreba ce cauta ambasadoarea Indiei la Casa Alba. Si in legatura cu copilul ei, ce a patit? De ce se sinucise? Daca a fost cu Keito, il intelegea.
-Sigur, ii raspunse Koru la intrebare.
-Asteapta-ma aici, vorbi batranul.
-Atunci nu este nevoie. Se poate si maine.
Dar vorbi prea tarziu. Batranul plecase deja. Merse la o masa si pe drum lua o carte la intamplare ca sa nu se plictiseasca pana asteapta. Se aseza pe un scaun din apropiere si citi titlul: Legendele vampirlior . Cartea pe care nu si-o dorea. Vru sa o puna inapoi, dar ii era prea lene sa se ridice de pe scaun, asa ca o deschise. Dupa cateva propoziti, i se parea interesanta.
Citi pana aparu batranul cu nu plic mare in mana.
" Ce are acolo? Actele de la casa? " gandi baiatul confuz.
Il puse pe masa, inpingandu-l pana in fata baiatului. Acesta isi ridica capul si se uita la el mirat.
-Deschide-l! il indemna batranul.
Ochii lui de un albastru ca ocenul dupa amiaza il facu sa-si puna toata atentia spre el.
-Deschide-l! ii spuse din nou. Tineri din ziua de azi!
-Ah, scuze! spuse baiatul trezindu-se la realitate.
Deschise plicul si de acolo cazu cateva foi si doua poze.
-Le am de la un prieten care ... a murit.
Baiatul nu-i spuse nimic. Nici nu avea ce. Lua o poza si ramase uimit. Era Keito cu un adolescent langa el. Intoarse poza si vazu scris: Keito si Nahk-Raj anul 1956. Se uita confuz la poza si nu intelegea cum de Keito putea sa se vada in pozr. Doar e vampir!
Batranul baga maina in buzunar si simti ceva . Scoase mana si cazu o foaie pe jos.
Kaoru se rerezi sa-l ajute si ajunse amandoi in aceasi timp. Privira poza si batranul o lua inapoi.
-Cine-i persoana din poza? intreaba baiatul curios.
-Nimeni, minti batranul.
Se indeparta putin, gandindu-se daca face bine si gasi raspunsul. Ii lua mana si ii puse in mana poza.
-Ai mai mare nevoie decat mine si daca te intrebi, sunt eu. spuse batranul apropindu-se de Kaoru. Am impresia ca ar putea sa ajungi in locul meu langa el!
Spunand asta, se indeparta spre usa si vorbi:
-Trei zile de groaza si durere.
Kaoru se uita la el mirat. Cine era " el " ? Despre ce vorbeste? E nebun? A spus ca as putea sa ajung in locul lui. Dar ce facuse?
Lasandu-si intrebabarile sa zboare in minte, isi concentra toata atentia pe masa. Dadu cateva foi la o parte si privirea ii cazu pe una. O lua in mana si o citi in gand:

" In 1786, un an in care saracia puse stapanire pe sate. Casele erau inprastiate si doar una era mai indepartata de celelalte, fiind chiar in padure. Proprietarii acestei case erau o femeie si un barbat. Satenii spuneau ca sunt vampiri, doar presupuneau pentru ca le erau frica sa se apropie de casa lor , fiindca nu stiau ca puteri au.
Din ultimul timp, mumai barbatul mai iesea si satenii deveneau suspiciosi. Spuneau ca poate femeia a fost omorata de el sau alte prosti si erau curiosi ce sa intamplat cu adevarat, asa ca au facut un concurs cine afla primul primeste bani din partea regelui.
Un barbat care se credea cel mai tare, incerca primul. Intra pe un geam lasat pe jumatate dechis ca aerul sa intre in casa si merse pe un coridor pana in fata unei usi duble de lemn masiv. Auzi niste voci din incapere, usa, fiind si ea putin deschisa. Trase cu ochiul si ramase uimit. Femeia statea intinsa pe pat, iar barbatul langa ea, privindu-si fiul.
-Ce frumos e. Seaman cu tine!
Barbatul nu ii lua in seama cuvintele, vorbind si el:
-O sa-l cheme Keito.
Barbatul de la usa incepu sa fuga spre iesire dornic sa le spuna si celorlalti, dar facu o mare gresala. Vampirul ajunsese deja in fata lui si ultimil cuvant al lui fiind un tipat.
Si in urmatorii doi ani se intampla la fel, venind alt prost si omorandu-l pentru a nu afla si ceilalti satenii.
In 1793 au fost arsi pe rug, lasand in urma lor trei copii. "

Lasa foaia jos si ramase pe ganduri .Oare mai traiesc copii aceia? Daca da, sunt in siguranta?
Acum intelesese tot. Cum de nu si-a dat seama? Era atat de evident! Cei trei copii erau chiar ... Keito, Saisei si Natsuhi, iar siluetele de pe rug erau ... parintii lor. Dar cum a ajuns Keito pe invers? Si ceilalti doi s-au luat dupa el. Dar ceva il nelinistea . De ceau zambit cand erau pe cale sa-i omoare? Vazu o foicica cu ceva scris pe ea.

" Culoare pietrei sunt la fel ca ochii. Proprietarul lui va lua forma initeala. El va putea sa-i omoare si pe cei mai puternici inamici, dar numai daca ii va descopei adevarata putere ascunsa 200 de ani. "

I se parea ciudat, dar o mai auzise undeva. A, da! O spusesera Keito, Saisei si Natsuhi. Cand va merge maine la ei ii va intreba ca se se lamureasca si sa afle cate mai multe despre ei nu numai ce scrie de foi.
Lua cele trei poze si le puse una langa alta. In prima era Keito si Nahk-Raj, ceea cu data pe spate, a doua era Nahk-Raj singur dormind, nici cand dormea nu-l lasa in pace iar in ultima batranul in tinerete care semana perfect cu ultimul iubit al lui Keito.
" Dar nu se poate! A murit! " gandi Kaoru confuz.
Stranse repede foile si le puse la loc in plic si cartea in raft. Porni spre usa pana afunse afara, uitandu-se in toate partile. Batranul plecase!
Isi puse mainile pe genunchi si se propti cu saptele de cladire. Era prea tarziu! Privirea ii cazu in pamant dezamagit.
Porni spre casa, gandindu-se la un plan cum sa-l faca pe Natsuhi sa-i spuna ca il cunostea si din neatentie se lovi de cineva. Strainul il prinse inainte sa cada, strangandu-l la piept. Kaoru dadu cu parerea ca ar fi Keito ca nimeni altul nu ar face asta in fata mai multor oameni. Ii simti respiratia pe ceafa, o respiratie rece.
-Te lasi moale in bratele unui barbat? intreaba ironic acesta, slabind stransoarea.
Kaoru se sperie recunoncandu-i vocea. Era Jung. Incepu sa se zbata , dar orice ar face, ar fi fost in zadar.
Barbatul il lua in brate, crescandu-i o pereche de aripi de liliac.
-Prostule! Te vad oameni!
-Si?
-Nici nu si. Lasa-ma jos!
-Ai ceva ce imi apartine.
-Ti-as da cu placere, dar nu pot sa-l scot.
Ochii barbatului se marira la vorbele lui Kaoru, dar baiatul nu intelegea ce a patit. A spus doar adevarul.
-Inteleg, vorbi Jung si privi inainte.
Lui Kaoru i se parea ciudat cum de a afuns Jung la el si de unde stia ca era la bibloteca. Doar vroia sa vada unde sta, nu sa-l si rapeasca. Trebuia sa i-a ceva de la el si dupa acea sa plece, dar asta era o problema. Cum trebuia sa ajunga inapoi acasa? Nu vazuse pana acum drumurile astea. Si daca nu va ajunge pana diseara, ce o sa creada Natsuhi despre el? Nu ii placea idea ca la pacalit, dar promisiunea e promisiune.
Dupa cateva minute bune, ajunse la locul unde ar trebui sa locuiasca Jung. Il lasa pe Kaoru jos iar baiatul se uita in jur si il intreba, fiind confuz:
-Aici locuiesti? Asta e orasul vechi din Tokyo!
-Si casa mea, Pe aici si daca incerci sa fugi, nu va fi bine de tine.
-Mi-am dat seama.
Mersera pe o strada ingusta unde mirosea numai a benzina, incat Kaoru isi puse mana la nas. Ochii il usturau, asa ca si inchise, oprindu-se din mers.

Cam atat.
[Imagine: Anime-Girl-8-Anime-Wallpapers-1366x768-300x168.jpg]

[Imagine: PupetteSiggy2.png]

Trei lilieci stau pe balcon. Zboara unul si dupa un timp se intoarse plin de sange la gura. Le spuse celorlalti doi:
-Ati vazut turma aia se oi?
-Da!
-Nu mai este!
Zboara si al doilea si se intoarce la fel, cu sange la gura.
-Ati vazut turma aia vaci?
-Da!
-Nu mai este!
Zboara si al treilea si se intoarcec la fel ca fratii lui, zicand:
-Vedeti turnl ala de biserica?
-Da!
-Eu nu l-am vazut!

[Imagine: chibi_5878.gif]
, Kaoru


#89
VAd ca totusi am ajuns prima! :-? Draga mea am avut cateca nelamuriri, dar dupa ce am mai cititi o data mi sa parut factastic. Interesanta povestea cu parintii arsi pe rug( asta stiam eu ca e la vrajitoare, la vampiri li se strapunge inma, da ma rog, e ficul tau, imaginatie ta), cei trei copii stim noi cine sunt. Am vazut cateva greseli, dar nu le iau in considerare( nici o data nu le-am luat). Un capitol frumos, astept yaoi-ul, draga mea. :yes:
Ma plimb pe strada intunecoasa. Vantul rece navaleste printre copacii uscati. Luna domina totul lasand linistea noptii friguroase sa sclipeasca in lumina ei. Intunericul abisal atrage totul in el. Frica ii domina pe toti, iar umbrele incep ritualele lor de a dansa in lumina luni. Sunete de disperare se aude de pretutindeni. Dar eu nu aud nimic. Il caut pe el ,dar nu-l vad nicaieri, nu mai e aici. Acum nici eu nu mai sunt.

http://3.bp.blogspot.com/-Bisu3ZFnrFk/Te...1%2529.jpg


#90
M-am gandit daca e vacanta sa pun urmatorul capitol daca tot nu mai comenteaza nimeni.

Capitolul XXV

Dupa cateva secunde, simti cum cineva ii atinge obrajii. Il prinse de incheietura si ii indeparta mainile, zambindu-i, dupa care barbatul si-a continuat drumul.
Au mers pana in fata unei cladiri mari care semana cu o casa de vacanta. Usa de lemn cu gauri mici si ciobita in unele locuri ii dadea o inpresie ca nu mai se ingrijise nimeni de ea. In unele locuri se mai vedea cumoarea initeala crem, tencuiala cazuse si in acele locuri, caramida era expusa vederii. Nici ferestrele nu aratau mai bine, iar cladirea putea sa cada in orice minut.
Kaoru nu vroia sa intre pentru ca ii era frica de ceea ce ar putea fi inauntru, dar nu avea de ales. Era obligat sa intre.
Jung apasa pe cleanta si il invita pe Kaoru primul. Baiatul ezita putin, simtind ca era ceva in neregula cu acel loc. Vazand ca nu vrea sa intre, barbatul il inbranci inauntru. In fata lui era un covor rosu pana la niste trepte care se bifurcau in stanga, si una-n dreapta. In unele parti, parchetul lipsea sau era gaurit, pe pereti tablourile stateau sa cada, picturile nu se mai vedeau, fiind acoperite de praf. Nu exista nici un mobilier, doar doua usi situate paralel, usa fiind in mijloc.
Urcara treapta cu treapta si o luara in dreapta. Vru sa-l intrebe ce este in cealalta parte, dar nu vroia sa-l enerveze.
Mersera pe un coridor lung pana in fata unei usi de lemn si cand ajunse in fata ei, o deschise. Acolo il asteptau trei barbati imbracati in negru, fixandu-si privirea spre ei.
-Jung, frate, cam tarziu! spuse unul dintre ei, dar Kaoru nu vazuse din ce parte.
-Am avut putina treaba, raspunse barbatul relexat.
-Frumoas prada.
-Multumesc, Justin! vorbi Jung.
Kaoru era atent la discutia lor, dar ceva i-a atras atentia. In partea dreapta era un barbat cu o carte in mana, dar nu o citea, se uita la el. El era mai interesant decat cartea.
-Prospaturi? intreba altul care stateape un scaun in mijlocul incaperi cu picioarele pe masa.
Usa se deschise si il lovi pe Kaoru, care statea cu spatele la ea. Il inpinse in fata, dar se echilibra cu mainile, insa pe Jung nici nu-l atinse.
In incapere intra un barbat tot in negru. Isi puse mainile pe genunchi si spuse gafaind:
-A mai ... murit ... unul!
Cand tremina de vorbit, Jung nu mai astepta sa-i spuna inca o data ca iesi diresct pe usa, lasandu-l pe Kaoru singur cu cele trei animale, al patrulea urmarindu-si seful.
" Super! Am ramas cu cele trei creaturi flamande. " gandi baiatul. " Si cine a murit? "
Isi intoarse privirea, si il vazu ca Justin ii ranjea. O parte din el ii spunea ca ar trebui sa fuga, dar nu-si putea misca picioarele. Ii era frica ca poate o sa-i faca ceva daca il vedea pe coridor Jung.
Din senin aparu Justin langa el. Ii mirosi gatul, dupa care se invarti de cateva ori in jurul lui. Kaoru il urmari cu privirea pentru a nu-l ataca sau altceva.
Deodata il vazu miscandu-se cu incetinitorul. Nu stia ce se intampla cu el, dar stia ca ceva neobisnuit. Simtea ca cineva il controla din interior, parca vrand sa-i transmita un mesaj. Kaoru il lua prin surprindere, prinzandu-l de incheietua si-l opri. Barbatul ramase uimit, dar ii reveni ranjetul la loc, apropindu-se mai mult de baiat, la care acesta merse in spate.
-Cred ca tu vei fi urmatorul, vorbi barbatul vrand sa mai spuna ceva, dar Jung care intra il opri.
Intra calm ca de obicei si ii privi pe Kaoru si Justin.
-Vad ca incepeti sa va imprieteniti, vorbi seful ranjind.
-Jack, care? intrerupse tacearea Justin intrerupandu-l pe barbatul din spatele lui Jung.
-Ala de ieri, veni raspunsul lui.
-Justin, tu ai facut-o? il intreaba Jung.
-V-am spus ca e firav. Doar l-am atins si s-a speriat.
-Normal! Cand te vade, cum sa-i nu fie frica? interveni si Kaoru.
Toate privirile erau atintite asupra lui.
-Si tu nu? intreaba Justin ranjindu-i.
-Normal da, dar inelul gandeste singur si cand sunt in pericol, nu stiu ce se intampla pentru ca nu s-a intamplat pana acum, raspunse baiatul.
Toti ramasera socati, toti inafara de Jung care stia deja. Observara ca seful lor nu este surprins, isi mutara privirile de la Kaoru la Jung.
-Stiai? il intreaba pe Jung barbatul de langa bibloteca, cel cu cartea in mana.
-Da, Julian! Stiam! veni raspunsul lui Jung.
Kaoru nu intelegea de ce erau asa mirati. Era un inel simplu cu puteri, nu era de aur. Si oricum va disparea si il locul lui va fi altceva. Daca ar putea sa-l dea jos, ceea ce nu vroia, cine l-ar fi proteja de dusmani? Dar ceva il punea pe ganduri mai mult. Cine murise? Daca Shun, nu se supara.
Brusc, usa se dechise si aparu vesel in pragul ei.
-Am ajuns! L-am pacalit din nou pe prostul ala si javra aia de Kaoru nu are nici o idee ce am pregatit pentu el, vorbi roscatul increzator.
-Javra aia este aici.
Roscatul isi intoarse privirea spre brunet socat. Nu intelegea ce cauta aici.
-Jung, ai spus ca nu mai faci asta! se rasti Shun la el.
-Nu ma pot abtine. Oamenii sunt prea fragezi, aromati si lipsiti de aparare, spuse pe un ton calm, in timp ce isi trecea limba peste buze.
-Dar de ce tocmai el?
-Pentru ca ...
- ... noi preferam baietii frumosi, interveni Justin, intrerupandu-si seful.
-Si spre deosebire de tine, Kaoru arata mai bine si pe deasupra, gandeste inainte sa vorbeasca, interveni si Julian.
Brunetul se uita la el mirat. De ce il aparau? Pentru ce rapeste adolescenti? Ce se intampla aici? Prea multe intrebari la care nu gasea raspuns.
-Jung! protesta roscatul simtindu-se jicnit.
-Are dreptate, vorbi Jung.
-Multumesc ca ma aperi, tipa Shun la barbat si parasi incaperea furios.
-Jakob, vrei sa-i arati lui Kaoru camera lui? ii ceru seful lui.
-Care?
-Camera de langa camera mea, dar iao prin pivnita.
-Pivnita? intreba Koru speriat amintindu-si o intamplare urata.
[Imagine: Anime-Girl-8-Anime-Wallpapers-1366x768-300x168.jpg]

[Imagine: PupetteSiggy2.png]

Trei lilieci stau pe balcon. Zboara unul si dupa un timp se intoarse plin de sange la gura. Le spuse celorlalti doi:
-Ati vazut turma aia se oi?
-Da!
-Nu mai este!
Zboara si al doilea si se intoarce la fel, cu sange la gura.
-Ati vazut turma aia vaci?
-Da!
-Nu mai este!
Zboara si al treilea si se intoarcec la fel ca fratii lui, zicand:
-Vedeti turnl ala de biserica?
-Da!
-Eu nu l-am vazut!

[Imagine: chibi_5878.gif]
, Kaoru




Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Sarutul ispitei Riynka 4 4.428 10-11-2012, 02:45 PM
Ultimul răspuns: Riynka
  Astrul Trandafirului Albastru BloodyInnocence 61 38.898 26-12-2011, 03:31 PM
Ultimul răspuns: Lucifer
  Sarutul vampirului Camelie. 25 12.321 18-06-2011, 12:51 PM
Ultimul răspuns: Arikashika
  Sarutul mortii.... Dufresne 40 18.765 08-01-2011, 01:12 PM
Ultimul răspuns: Kayla.


Utilizatori care citesc acest subiect:
2 Vizitator(i)