Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Sarutul trandafirului [ YAOI ]

#91
saracul Kaoru:(...sorry ca nu am comm anteriorul capitol, doar ca sa zicem ca am avut o lene acuta...
am vazut cateva greselute, dar minore..pe sfarsitul acestui capitol dialogul mi s`a parut cam sec, in rest nu am ce critica
.vad ca este cam mult mister pe aici si asta imi mangaie simturile...
ma intreb cine il va salva..presupun ca NAtsuki(sper ca i-am scris bine numele)-

astept nextu cu nerabdare..
Las cadavrele trecutului in spate, imi croiesc drum spre viitor,ma arunc intr-o mare inspumegata,fac o baie insangerata. Renasc cu aripi rosi si gravate cu mii de dorinte neimplinite,care sa ma duca in iadul meu,numit viata


tot ce ramane in final sunt lacrimi, durere, cioburi de sperante si multa ura, aceasta ne defineste fiinta animalica, parsiva si atat de frivola22, suntem ceea ce vorbim si facem, nu ce aspiram sa fim

#92
Ohhh, mai intai.. :[[ Imi cer mii, ba nu, milioane de scuze ca nu am dat comm la capitolul anterior ! * crying * :[[ Am avut cam multe pe cap si am uitat de tot...
Btw, merci ca m-ai anunta, si.. Paste fericit, stiu ca poate fi tarziu, dar.. :">
Citat:-Pivnita? intreba Koru speriat amintindu-si o intamplare urata.
... :| Mda, stiu eu ce amintiri neplacute. Cred ca nimeni nu ar vrea sa fie in locul lui Kaoru. =]] Mai ales in momentul de fata... xD Vad ca a innimerit intr-un " cuib " de ciudati. Sa nu-mi spui ca sunt si ei vampiri ! o.o' Si... Ce sa caute prin pivnita ? Chiar o sa ramana la tipii aia ? ..
A, apropo, e cam bizara faza cu numele lor. Din cate am citit, sunt numai nume cu " J ". : - ? Si inca o faza si mai stranie... Ce cauta Shun acolo ?! OMG! Crede-ma, sunt mai curioasa ca de obicei.
Cred ca asta face parte din firea mea, mai nou. :))

#93
Capitolul XXVI

-Pivinta? intreaba Kaoru speriat amintindu-si o amintire urata din copilarie.
-Urmeaza-ma! il indeamna insotitorul lui.
Jakob porni spre usa, dar Kaoru nu facu nici o miscare. I era frica de pivnite si orice i-ar face nu ar intra. Barbatul se uita in spate, fiind sigur daca ca-l urmareste, dar fu dezamagit cand il vazu ca sta in loc.
-Ce s-a intamplat? Vino! Nu am timp de prosti!
-Nu am de gand sa intru acolo, veni raspunsul clar al baiatului. Nu exista o alta cale?
Barbatul ofta si il prinse de incheietura, tragandu-l de pa pe coridor, atunci incepu sa se zbata, vrand in alt loc, inafara de pivnita.
-Stai cuminte daca nu tu vei fi urmatoarea mea victima, il ameninta Jakob.
Trecura de pe un coridor la altul, pana ajunse in fata unei usa de fier. Inghiti un nod, fiindu-i frica de ceea ce va vedea. Barbatul apasa pe cleanta, intrand primul.
-Esti sigur ca nu poate sa cada vro scara sau stiu eu ce pentru ca sunt pana jos, se planse Kaoru.
-Sunt sigur! veni raspunsel lui.
Barbatul ii zambi si isi intoarse spre el, intinzandu-i mana.
Kaoru nu stia ce sa faca. Sa accepte sau sa stea nemiscat in fata usi, ce i se parea o idee prosteasca. Ii dadu mana, dar stia ca putea sa mearga si singur.Nu stia de ce, dar nu se simtea in pericol cand era in prajma lui, dar cabd era Jung ii era frica, deoarece nu stia ce miscare va face in continuare.
Cobora treapta cu treapta pana jos. Nu avea ce sa vezi din cauza intunericului pana la ultima unde ramase rocat. Celule cu bare de fiar si usa din acelasi material, ca la politie sau inchisoare puse paralel. In ele erau inchisi adolescenti, toti fiind baieti.
Cum putea cineva sa se comporte cu ei in felul asta? Erau si ei oameni, ce dracu! Cand il va vedea pe Jung ii va spune doua ca o sa ramana cu gura cascata.
-Bine ai venit in pivnita!
Ii dadu drumul de la mana si Jakob isi continua drumul ia Kaoru dupa el. Locul era infricasotar.
" Saraci! Primesc macar mancare? " se intreba brunetul.
Privirea celor din celule arau atintite asupra lui Kaoru curiosi, ceea ce il intimidau. Nici in clasa colegii lui nu se uitau asa la el. Erau nespalati uni dintre ei, iar uni mai curati, ceea ce insemna ca nu erau de prea mult timp aici.
Cum merse, observa o persoana care statea in mijlocul incaperi intins, acoperit cu o patura. Acesta arata mai rau decat ceilalti, iar atunci mila si groaza ce ar fi patit acel baiat era la maxim. Se apropie de celula privindu-l ingrijorat.
Isi intoarse capul spre Jakob si vru sa-i spuna ceva, dar barbatul i-o lua inainte.
-Hai sa mergem!
-Nu!
-Jung a spus sa te duc in camera.
-Nu imi pasa ce a spus, doar deschise-o! Nu vezi ca e ranit?
-Cum vrei, dar sa sti ca tu o sa ai probleme.
Barbatul lua cheia dintr-o curie de langa celula la care scrise un cod. I-o inmana si Kaoru o deschise fara sa se mai gandeasca la propria viata.
Intra inauntru, apropindu-se de baiat incet, nevrand sa-l sperie. Acesta isi ridica capul spre el, iar Kaoru observa ca era rosu la ochi. Plansese! Ce animal i-ar putea face asta? Era un om fara aparare. Se puse pup in fata lui, iar acesta se sperie si se facu ghem. Cand vru sa-l atinga, baiatul se apara, zgariendul la mana pe Kaoru.
Vazand asta, Jakob se repezi sa-l loveasca, dar Kaoru il opri, prinzandu-l de mana.
-Nu! E speriat! vorbi brunetul .
-Dar te-a ranit!
-S-a aparat! Ii este frica de voi si se apara. Cineva la violat. Scuza-mi limbajul.
Spunand asta, isi puse toata atentia asupra baiatului de langa el. Il curgea sange din rana, dar nu-i pasa. Vroia sa-l ajute! Suvitele blonde ii cadea pe fata patata de sange. Brunetul isi muta privirea spre mana acestuia care avea o rana destul de adanca. O atinse, dar blondul nu se opuse si isi puse capul pe cimentul rece. Atingere lui il calmau si era prima persoana care sa purtat frumos cu el de cand a ajuns aici. Kaoru isi inchise ochii,nestiind ce face. Era a doua oara pe ziua de azi in care simti ca cineva i gandea miscarille in locul lui, dar erau folositoare pana la urma ca dupa ce isi lua mana de pe el, rana se vindeca.
Se ridica si ii inmana cheia barbatului. Cand vru sa plece, blondul il opri, primzandu-l de pantaloni.
-Multumesc! vorbi baiatul si iesi din celula.
Jakob in tot timpul asta, ramase rocat de ce facuse Kaoru, dar si cu privirea pe man lui. Ar fi vrut sa-l muste, sa-i simta cum sangele il alunec a pe gat, dar isi opri dorinta stiind ca nu poate pentru ca blestematul ala de inel il apara. Daca se gandea mai bine, putea sa ii faca ceva.
Inchise usa si se apropie de el, prinzandu-l de incheietura si fortandu-l sa-si intoarca privirea spre el. Cu cealalta mana, prinse de maneca si o rupse, aruncand-o pe jos.
-Ce faci? ontreba Kaoru speriat de comportamentul barbatului.
Acesta nu ii lua in seama si incepu sa-i linga rana de la cot pana la incheietura facandu-l sa inroseasca. Vru sa-si traga mana, dar barbatul il trase in bratele lui.
-Acum esti al meu! ii vorbi la ureche barbatul.
Isi linse buzele la care toate privirile erau atintite asupra lor, priviri speriate, dar in acelasi timp curioase.
Kaoru incerca sa scape, dar orice ar face era in zadar si se dadu batut, lasandu-se in bratele lui. Nu era genul de persoana care sa renunte asa de repede, dar acum nu mai avea de ales si osice ar face era nefolositor.
-Trebuie sa plecam, vorbi barbatul si ii dadu drumul lingandu-se pe buze satisfacut.
Baiatul se uita la rana. Incepea sa se inchida.
-Vii? intreaba barbatul
Cand Kaoru se uita spre el, Jakob era aproape de usa.
" De ce sunt doua usi? Nu era destul una? Daca usa aia duce spre camere si de ce Jung m-a pus langa el? De ce imi sparg capul cui asta? " gandi Kaoru si isi scutura capul , uitandu-se in spate.
-Te voi salva eu! vorbi baiatul mai mult pentru el.
Fugi pana ajunse in spatele barbatului si iesira din pivnita. Mersera pe un coridor destul de lung pana in fata unei usi.
-Camera dumnavoastra, domnule! vorbi in gluma Jakob aplecandu-se ca un servitor. Si multumesc pentru donare de sange. Vampiri se vor bucura.
-Sti, nu sunt amuzant ca tine.
Deschise usa si il invita pe el primul, dupa care o inchise si pleca, lasandu-l pe Kaoru singur.
-Bine! Si unde ar trebui sa fie becul?
Din instinct puse mana pe peretele stang si il gasi, apasand pe el. Toate intrerupatoarele erau puse aproape de usa dupa cum observase. Dupa cateva cesunde, incaperea se lumina.
-Imi placea mai mult cu lumina astinsa, vorbi Kaoru vazandu-l pe Shun pe pat.
-Bine ai venit in lumea mea! vorbi roscatul coborand din pat. Kaoru se uita urat la Shun. Il urase de cand il prima data.
-Sti ce potesc persoanele care trec pe teritoriul meu? Mor! continua roscatul.
-Vezi sa nu! ii raspunse la fel de urat Kaoru.
-Prima oara mi le-ai luat pe Keito si acum il vrei si pe Jung? Cine te crezi? Regele lumi? tipa Shun .
-Nu vreau pe nici unul dintre ei. Am pe cineva so nu sti nimic despre Keito. Nu e prost cum spui tu si nu stiu ce a vazut la tine. Tu crezi cai ai pe amandoi la degetul mic, dar este chiar invers. Te folosescdoar c a pe o papusa. Nu valorezi nimic pentru ei!

Imi pare rau ca sunt greseli, dar ma doare capul si nu prea pot sa le corestez pe toate.
[Imagine: Anime-Girl-8-Anime-Wallpapers-1366x768-300x168.jpg]

[Imagine: PupetteSiggy2.png]

Trei lilieci stau pe balcon. Zboara unul si dupa un timp se intoarse plin de sange la gura. Le spuse celorlalti doi:
-Ati vazut turma aia se oi?
-Da!
-Nu mai este!
Zboara si al doilea si se intoarce la fel, cu sange la gura.
-Ati vazut turma aia vaci?
-Da!
-Nu mai este!
Zboara si al treilea si se intoarcec la fel ca fratii lui, zicand:
-Vedeti turnl ala de biserica?
-Da!
-Eu nu l-am vazut!

[Imagine: chibi_5878.gif]
, Kaoru


#94
Pff, frate ... : | E chiar infricosator locul acela si toti acei tipi. Adica e clar ca asa e nu numai pentru mine, ci si pentru bietul Kaoru. E ca si cum ar fi dat din lac in put. Cu toate ca eu preferam sa ramana la ceilalti vampiri [ principalii, sa zic asa ], adica cu Keito si ceilalti. Ah, da, mi-am adus aminte.. xDD Inafara de faptul ca-l urasc pe Shun, am ajuns sa-i urasc si atitudinea, mintea, tot ce tine de el. * laughs *
Eh... Sper sa moara, sa arda in flacari or smth... Ceva in genu` asta. :-"
Darling, imi cer mii de scuze ca am ajuns atat de tarziu, dar scoala e de vina si toate examnele care urmeaza. x_X
Btw, succes in continuare si nu uita sa ma anunti. * hug * >:D<

#95
Ma straduiesc sa aduc mai repede scena yaoi, dar imi vin idei si nu pot sa nu le pun.

Capitolul XXVII

Cuvintele il lovira pana in inima. Nimeni nu ii mai reprosa asa ceva pana acum si nu il jicnise nimeni in felul asta. De acea il ura. In plus era si gelos pe el ca avea toti barbaati la picioare, dar nu profita de asta, ci il alesese pe Natsuhi din toti barbati care existau.
-Nu iti permit sa vorbesti asa cu mine! striga Shun mai nervos ca inainte.
-Vorbrsc cum vreau! Si ascula, daca nu taci, iti promit ca te bat.
Vru sa-i comenteze inapoi, dar aparu Jung pe usa.
-Nu stiam ca incepeti sa va inprieteniti. As putea sa stau si eu?
Shun se uita urat la barbat. Pe chip se vedea ca nu avea chief de ironici, fiind nervos pe Kaoru.
-Shun, ai putea sa ne lasi singuri? ii ceru Jung.
Roscatul il asculta, dar nuii placea idea ca Jung era singur cu Kaoru, dar nu putea decat sa-l asculte. Cand trecu pe langa brunet, il ignora si iesi afara.
-Ce i-ai facut sa te urasca? il intreaba barbatul intizandu-se pe pat cu mainile sub cap.
-Nimic, raspunse baiatul vrand sa ocoleasca aceasi discutie de dinainte.
Il privi pe Jung care parea destul de calm. Stia ca auzise tot ce vorbise sau poate nu, dar spera sa nu pentru ca atunci si-ar fi dat seama ca il stia pe Keito si stia ca sunt dusmani de moarte, dar oricum avea multe intrebari sa-i puna. Nu era sigur ca este bine ce face, dar mai bine isi vedea de treaba lui. Daca va lua cartea ar putea pleca, terminandu-si misiunea, dar nu putea sa-i lase pe acei baieti aici. Pur si simplu nu putea. Au trecut prin atatea chinuri si au dreptul sa fie liberi, dar trebuia sa-si faca un plan pentru asta.
-Si cum ti sa parut pivnita? intreaba Jung dechizandu-si ochii.
-Deloc atragatoare, raspunse baiatul apropindu-se de pat.
Se opri cand observa sub pat ceva, dar nu era sigur ce. S-ar purea sa fie vrun soarece, dar se inselase. Era un sobolan cu o marime mai mare ca de obicei. Rozatoarea merse la picioarele baiatului, ridicandu-si capul. Avea ochii rosi.
Deodata isi arata dintii, scotand un sunet necunoscut pentru Kaoru care semana cu un fel de chitait. Baiatul se sperie si sari pe pat, ferindu-se de muscatura rozatoarei.
-Imi pare ra ... vorbi Kaoru realizand ca era chiar desupra lui Jung.
Stetea cu mainile in dreptul capului si genunchiul drept intre picoarele barbatului. Kaoru isi simti obraji infierbantati si in acele momente regreta ca intrase in bibloteca.
Il privi in ochii, iar barbatul zambi. Se simtea rusinat stand deasupra lui, dar nu putea sa se miste pentru a se da jos.
Jung ranji si ii puse mainile pe piept. Baiatul se sperie de miscare lui si vru sa se ridice, dar ajunse el pe pat iar barbatul deasupra lui. Se apropie de urechea lui Kaoru si ii sopti:
-De mult asteptam asta!
Biatul inrosi. Nu vroia sa fie el primul care sa-l faca al lui, ci Natsuhi. Pe el il iubea si nu putea sa-i spuna asta, dar oricum stia. Inima incepu sa-i bata cu putere cand ii simti limba plimbandu-se pe gat, iar mainile pe talie, intrand sub bluza. Alarmat, ii puse mainile pe piept, inpingandu-l.
-Nu vreau! spuse baiatul privindul direct in ochii, dar se vedea doar rautate.
-Asta nu e problema mea! veni raspunsul lui Jung care se apleca spre gatul acestiua, dar Kaoru il inpinse din nou.
Jung injura ceva printre dinti si il prinse de incheietura, iar cu cealalta ii ridica barbia cu doua degete.
-Daca te afli sub acoperisul meu, respecri regurile male!
ridica vocea barbatul.
-Dar nu vreau sa stau sub acoperisul tau, se planse Kaoru.
Il stranse si mai tare de incheietura, facandu-l sa scanceasca scurt.
" Natsuhi, ajutor! " spuse Kaoru inchizandu-si ochii stans.
In acele momente si-ar fi ca Natsuhi sa fie aici, sa-l salveze din acel loc mizerabil. Vroia sa-i simta bratele inconjurandu-i talia si alinandu-i suferinta.
Brusc, isi intrerupse gandurile, simtind o durere in spate. Deschise ochii si observa ca Jung plecase de lamga el, dar nu stia de ce. Se uita la mana lui care lumina, tot corpul. Inima incepu sa-i bata cu putere in piert, fiindui frica de ce se intampla cu el. Speriat, isi inchise ochii, sperand sa fie doar un vis, dar camd si deschise, tot in acelasi loc, dar lumina disparu. Isi ridica capul si il vazu pe Jung speriat, mergand in spate.
-Nu se poate! E prea tarziu! vorbi barbatul socat, fixandu-l cu privirea.
Kaoru nu intelegea ce a patit. Era acelasi baiat ca inainte. Ii urmari privirea ce cadea pe perete. Curios, se uita si el. Incremeni. Pe spate avea doua aripi de inger, jumatate din ele erau asezate pe pat. Se ridica repede si ramase nemiscat. Nu isi inchipuise niciodata cat de frumoase puteau sa fie, dar se sperie cand le avea el. Din instinct, se uita la inel care acum lipsea si isi dadu seama ce vroia sa spuna ca inelul isi fa lua forma initeala. Acum putea sa scape, cand Jung era inca socat, dar erau mici sanse sa poata iesi dincapera. Se apropie de usa, dar barbatul o lua inaintea lui, punandu-se in fata ei.
-Oricate aripi poti sa ai, tot nu te voi lasa sa pleci! il ameninta Jung, prinzandu-l de incheietura.
Baiatul se zbatu sa-si elibereze mana, dar era in zadar, asa ca recurse la metode mai drastice.
-Mama mi-a spus sa nu fac asta, dar acum este o urgenta, vorbi Kaoru.
Barbatul il prinse, lipindu-si pieptul de spatele brunetului. Kaoru il musca de mana de la gat, facandu-l sa-si muste buza.
Ii dadu drumul, masadu-si mana ranita.
-Poti sa pleci, dar sa sti ca data viitoare va fi de rau pentru tine, vorbi barbatul.
Kaoru fugi pe coridor, trantind usa in urma lui. Nu se simtea in siguranta pana nu vedea cladirea in departare. Urca treptele care duceau spre aripa estica, intrand in camera din fata care credea ca e ceva secret acolo ca nu spuse nimic despre acea parte. Poate ca nu era nimic interesant, dar nu credea asta. Coridorul era intunecat, dar se baza pe simtul orentarii. Vazu in fata o usa dubla de lemn si grabi pasul, ajungand pana la ea. O deschise si se bucura, ajungand in locul dorit.
[Imagine: Anime-Girl-8-Anime-Wallpapers-1366x768-300x168.jpg]

[Imagine: PupetteSiggy2.png]

Trei lilieci stau pe balcon. Zboara unul si dupa un timp se intoarse plin de sange la gura. Le spuse celorlalti doi:
-Ati vazut turma aia se oi?
-Da!
-Nu mai este!
Zboara si al doilea si se intoarce la fel, cu sange la gura.
-Ati vazut turma aia vaci?
-Da!
-Nu mai este!
Zboara si al treilea si se intoarcec la fel ca fratii lui, zicand:
-Vedeti turnl ala de biserica?
-Da!
-Eu nu l-am vazut!

[Imagine: chibi_5878.gif]
, Kaoru


#96
Heya ^^
Merci ca m-ai anuntat cu privire la capitol. * hugs *
Btw, inteleg treaba cu ideile Asa fac si eu, cand am prea multe, nu stiu cum sa le " combin " sa le astern pe toate pe-o hartie sau pe ceva. Si .. Ei bine, uneori, fac praf tot chapter-u`. :))
Si sa revin ... xDD
Incep sa-l urasc din ce in ce mai mult pe Jung. Ce tupeu la el... Awww :o3 Saracutul Kaoru, cate are de indurat. Daca ma gandesc bine, de cand i-a intalnit pe Natsuhi, Keito, Shun si Sasei, totul a devenit mai dificil pentru el.. But now ... This will be the worst... o.o : |
Anw, baiatul ala cu aripile mi se pare dubios. Oare are vreo legatura cu Kaoru or smth ? : - ? Ehh, aflu eu.. :-"
Paai, ce mai pot zice .. Bafta ! Byeh Byeh ! ^_^

#97
Pentru a te maluri, ®.xD, lui Kaoru i-a aparut aripile.

Capitolul XXVIII

O incapere mare cu un geam in fata si perdelele de un rosu aprins. Mobila veche era putina, doar in dreapta, era o bibloteca. In fata lui, o masa inalta cu o carte pe ea.
Inainta si observa un semn pe podea, in forma de cerc. Nu mai vazuse pana acum acel semn si i se parea ciudat. Se uita in jur, nevrand sa aiba nici o surpriza sau sa-l sperie cineva, dar sufla usurat, simtindu-se in siguranta, pentru moment.
Lua cartea de pe masa in mana, mutand cateva foi si ajunse la concluzia ca gasise ceea ce cauta. Zambi in sinea lui, insfacand cartea si se uita in toate partile pentru a vedea daca va gasi vreo cale de scapare, dar nimic. Singura cale era usa, dar nu i placea ideea ca iar va merge pe acel coridor, sau putea sa faca ceva cu fereastra. Macar sa incerce sa vada daca poate sa-l deschida, dar cand afunse in fata lui, nu vazu nici nu maner sau ceva ce i-ar fi de folos. Nu mai avea ce sa faca si se lasa sa alunece pe fereastra. Se simtea ca o pasara intr-o colivie. Vru sa se ridice, dar auzi in spatele lui ceva sparandu-se. Speriat, se intoarse sa vada ce sa intamplat si ii veni o idee, vazand gaura din geam. Nu vruse sa faca asta, dar presupuse ce sa intamplat. Gasise o scapare. Se uita in jur, cautand ceva cu care sa-l sparga de tot, dar nu gasi nimic folositor. Se puse cu spatele pe ferestra, dar aripile il sparse de tot. De ce nu se gandise la asta? Privi in jos si prin minte ii trecu imaginea lui in timp ce se prabusea. Isi vedea trupul fara viata si facu cativa pasi in spate.
Brusc, se deschise usa iar o silueta intunecata incerca sa partunda in incapere. Fara voia lui, cazu pe spate, dar nu se prabusi asa cum isi imaginase.
Cand isi reveni din soc, incepu sa fuga, simtind ca cineva era pe urmele lui. Se simtea ca un hot urmarit de politie. Acum stia cu e sa te urmareasca cineva. Trecu de colt si vazu un tomberon cu capacul deschis.
Ajuns in paralel cu el, isi spuse:
-Nu credeam ca voi face asta in viata mea.
Sari in el, inchizand capacul. Mirosul din inauntru era insuportabil. Zgomotul unor pasi ajunse pana la urechile lui iar cand disparura in departare, deschise capacul luand aer curat, daca puteai spune curat. Privirea incepu sa i se intetoseze si cazu intr-un somn lung.

Mirosul insuportabil al gunoiului il facu sa se trezeasca. Se ridica grabit si o tusa agresiva evada din gatul lui. Cum putuse sa doarma in acel loc mizerabil? Si gandul asta il inspaimanta. Iesi din tomberon si se scutura cat putu de bine. Blugii ii erau patati de resturi de mancare, cu mici lipsuri din ei, dar nici bluza nu arata mai bine, avand si zgarieturi. Nici parul nu arata mai vine si semana foarte mult cu un cersetor. Isi goni acest gand, incepand sa merga si sperand sa ajunga undeva sau macar sa iasa de aici.
Dupa fumatate de ora de mers, spre bucuria lui, iesi din acel loc infect, Deodata isi aminti de carte. Cauta in fiecare buzunar cu disperare, dar intr-un final il gasi. Coperta era nearga si din piele, cu un semn ciudat pe ea. Era acelasicu semnul de pe podeaua acelei camere unde el nu acea ce cauta, dar nu era vina lui ca usa s-a deschis. Deschise cartea in mijloc si citi cateva propoziti, dar nu se intampla. Doar ere o carte cu vraji, ce dracu, trebuia sa se intample ceva. Poate trebiua sa fie inpreuna cu semnul din camera, sdar oricum nu-i pasa. Important era ca nu o mai avea Jung.
Trecu un colt si strada i se parea cumoscuta. Cand isi aminti ca locuieste el pe aici, incepu sa fuga. Ajuns in fata porti, intra in curte. Ii era frica ca cineva sa-l vada cu aripile astea gigante pe spate, pentru ca atunci nu stia ce va face. Deschise incet usa ce ducea in casa, privind sa vada daca e cineva, dar era pustiu coridorul. Intra, se descalta iar atunci porni spre bucatarie. De obicei la ora asta parinti lui era in camera si vorbeau sau cine stie ce. Cand ajunse aproape de usa, auzi voci venind din inauntru si in plus era si deschisa.
Brusc simti un traznet tecandu-i pein spate si se uita sa vada ce s-a intamplat. Ramase uitit cand vazu ca disparura. Nu putea sa spuna ca erau nefolositoare, ba din contra, l-au salvat de la o moarte sigura.
-Cine-i acolo? intreba tatal lui din camera alaturata.
Isi facu curaj si intra. Toate privirile erau atintite spre el, dar mai surprins era Kaoru cand ii vazu pe Keito, Saisei si Nastsuhi la masa vorbind cu parinti lui. Cuvintele ii zbura, nestind ce sa spuna sau sa faca. Ochii lui Natsuhi sclipira de fericire vazandu-l in carne si oase, stand si holbandu-se la el Kaoru. Nimeni nu indrazni sa spuna nimic timp de cateva secunde, dar in cele din urma, tatal lui se ridica si spuse:
-Mai, mai! Uita-te cine a venit acasa, dar ma intreb de ce? Nu trebuia sa te grabesti. Puteai sa stai cateva zile, sau de ce nu o saptamana?
-Iubitule! Avem oaspeti, vorbi in soapta femeia.
-Nu am terminat, continua barbatul intorcandu-se spre sotia lui care ii privi urat. Bine, am terminat.
" Mama. Nimeni nu poate sa se puna cu ea. " gandi Kaoru.
-El este fiul nostru, Kaoru, il prezanta mama lui.
-Si serios, arati de parca ai dormit intr-un tomberon, adauga tatal lui amuzat.
-Cam asa ceva, veni replica baiatului.
-Ei sunt Keito, Saisei si Natsuhi, niste vechini, ii rezenta femeia.
-Ii cunosc, spuse mai mult pentru el.
Keito ii ranji smechereste. Kaoru ar fi vrut sa-i duca inapoi gestul, dar nu putea cand erau de fata si parinti lui.
-Scumpule,du-te schimbate si nu mic dus nu ar strica, ii spuse mama lui.
[Imagine: Anime-Girl-8-Anime-Wallpapers-1366x768-300x168.jpg]

[Imagine: PupetteSiggy2.png]

Trei lilieci stau pe balcon. Zboara unul si dupa un timp se intoarse plin de sange la gura. Le spuse celorlalti doi:
-Ati vazut turma aia se oi?
-Da!
-Nu mai este!
Zboara si al doilea si se intoarce la fel, cu sange la gura.
-Ati vazut turma aia vaci?
-Da!
-Nu mai este!
Zboara si al treilea si se intoarcec la fel ca fratii lui, zicand:
-Vedeti turnl ala de biserica?
-Da!
-Eu nu l-am vazut!

[Imagine: chibi_5878.gif]
, Kaoru


#98
Paai, merci de lamurire, iubita ! * hugs * Hmm ... si vad ca e cam pustiu pe aici. :-w C`mon people, this is a yaoi fic ! <33
Btw, am observat ceva. ;> Vad ca acest capitol a fost mai " impecabil " decat celelalte. Si spun asta, deoarece nu am mai zarit multe greseli, ci doar cateva de tastare. In rest, actiunea a decurs si ea foarte bine. Saracul Kaoru, tocmai in tomberon sa doarma. * laughs *
Stii ce e ciudat ? ... Faptul ca se afla cei trei frati in casa lui Kaoru, iar ei tocmai vorbeau cu parintii sai. :| E ceva bizar la mijloc si sper ca vei aduce " secretul " ce pare ca e ascuns undeva, in nextu` ce va urma. :* Te pup si multa bafta ! * kiss *

#99
Vai, draga mea daca ai sti cate am pe cap, dar la ce fic minunat ai nu pot sa nu-ti dau un comm. Uh, ma bucur ca Kaoru a scapat si e bine., mai ales ca are niste vecini vampirasi. Bun,no sa-ti mai zic cat de minunata esti, si cat de mul imi place ficul tau. Am vazut cateva greselute si a fost un pasaj unde un am inteles ce vroiai sa spui-poate nu am citit eu atent, se mai intampla si din astea- in rest nu comentez, poate ar fi trebuit sa descri putin mai mult biblioteca, parerea mea, cum arata simbolul ce semne avea inscripionate, da ma rog. Astept nextu' in continuare si anuntama cand pui nextu', desi saptamanile astea am multe teze si nu stiu cand o sa mai dau vre-un comm! GAmbate >.<!
Ma plimb pe strada intunecoasa. Vantul rece navaleste printre copacii uscati. Luna domina totul lasand linistea noptii friguroase sa sclipeasca in lumina ei. Intunericul abisal atrage totul in el. Frica ii domina pe toti, iar umbrele incep ritualele lor de a dansa in lumina luni. Sunete de disperare se aude de pretutindeni. Dar eu nu aud nimic. Il caut pe el ,dar nu-l vad nicaieri, nu mai e aici. Acum nici eu nu mai sunt.

http://3.bp.blogspot.com/-Bisu3ZFnrFk/Te...1%2529.jpg


Capitolul XXIX

Dupa ce se spala si isi schimba hainele in unele curate, merse in bucatarie inapoi. De data asta nu mai era in centrul atentei ca de prima data. De duse pana la bar, de partea cealalta parte unde erau frigidererul si alte lucruri folositoare. Bucatarea era inpartita in doua, un sfert era mobila si obiectele electrice, iar in partea cealalta, o masa de sase persoane in mijloc si cateva ghiveche cu flori. Mai era si un loc amenazat in partea unde erau obiectele casnice, un mic depozit unde tineau mancarea.
Kaoru nu vroia sa fie aici. Vroia oriunde altundeva, dar nu aici. Se va plictisi oricum si nu vroia asa treaca timpul degeaba, dar nu stia si de ce erau " cei trei muschetari " aici? Era sigur ca nu pentru el sau pentru a-i vedea mama insarcinata. Atunci pentru ce?
-Am auzit de la vechini ca ... ca nu prea iesiti pe afara, incepu tatal lui Kaoru. Tinerii de ziua de astazi numai pe strazi sunt.
-Da. Iesim cand este nevoie, veni raspunsul lui Keito.
-Inteleg, si ca se aud tipete de baiat, mai vorbi tatal lui Kaoru.
-Am uitat sa inchidem fereastra cand ne-am uitat la un film, minti Keito.
-Mi-a placut filmul ala, interveni Saisei.
-Nu tipete din alea, ... de placere, se baga si mama lui Kaoru.
-Ca strigate ca aseara? intreaba ironic tatal baiatului.
Femeia il privi serioasa. Nu ii placea sa vorbeasca cu alte persoane lucruri intime, observa Kaoru asta. In timpul asta, Natsuhi il mai privi din cand in cand pe ascuns. Astepta momentul in care sa-l stranga in brate, sa-i simta buzele moi si respiratia calda pe gat, dar mai trebiua sa mai astepte cateva ore bune.
-Si intreb de curiozitate, care este numele vostru de familie? intreaba femeia curioasa.
-Vanfiuzan, raspunse Kaoru in locul lor, dar avea o presupunere ca nu le va raspunde.
-Stiai? intrebara toti trei in cor surprinsi.
-Da, am auzit cand a vorbit J ... se opri realizand ca nu e bine ce face.
Trecu o ora in care Kaoru fu trimis in camera lui de tatal lui pentru ca subiectul incepu sa devina picant si in plus, parinti lui sau sarutat in fata invitatilior. Ce noroc pe el ca oricum se simtea in plus. Cand ajunse in camera lui, se tranti pe pat. Era atat de obosit incat adormi pe loc.

Mana mare si rece a lui Natsuhi ii atinse obrazul, facandu-l sa-si deschida incet ochii. Vru sa se ridice, dar mana barbatului il puse inapoi. I zambi, un zambet bland cei incalzea inima.
-Cum ai dormit? il intreaba Natsuhi, mangaindu-i obrazul.
Kaoru nu ii raspunse. Barbatul se ridica, punandu-se la marginea patului. Observandu-i fiecare miscare, baiatul se ridica din pat si se puse pe picioarele lui, sarutandu-l scurt pe buze.
-Sa inteleg ca si tie ti-a fost dor de mine, vorbi barbatul inconjurandu-i talia si strangandu-l la piept.
Cand slabi stransoare, Kaoru ii puse mainile pe piept, inpingandu-l, iar Natsuhi cazu pe pat cu Kaoru deasupra. Barbatul nu isi imaginase niciodata ca baiatul din fata lui ar putea sa-i faca asa ceva. Nu ii statea in fire. Natsuhi isi intinse mana, pana ii atinse obrazul, iar cealalta mana si-o aseza dupa capul acestuia, inpingand-o pana la cativa centimetri de chipul lui.
-Mai bine tu am face schimb de locuri, dar iti promit ca a doua oara te las pe tine deasupra, dar am o presupunere ca nu o sa mai vrei.
Kaoru il asculta si se ridica de pe el. Nu era atent la cele intamplate, ca il si vazu pe Natsuhi deasupra. Clipi de cateva ori pentru a-si reveni, dupa care observa ca Natsuhi incepu sa-si dea bluza jos. Reveni inapoi la chipul baiatului, sarutandu-l scurt pe buze. Kaoru se lasa in voia lui. Ii simti mana intrand pe sub bluza. Tresari, intalnindu-i mana rece pe piele, si il prinse de incheietura.
Natsuhi observandu-i reactia, se apleca deasupra lui, il stranse in bratele sala. I saruta gatul iar mainile ii mangaie spatele. Isi inchise ochii, simtindu-i limba pe gat. Speriat, isi puse mainile pe pieptul barbatului, inpingandu-l:
-Imi pare rau! Nu pot! spuse Kaoru , vrand sa se ridice, dar Natsuhi il opri, prinzandu-l de incgeietura si il intrinse pe pat.
-Ba poti! ii spuse serios barbatul , privindu-l in ochi.
Ofta si continua:
-Stiu ca poti, dar iti e frica.
Ii atinse obrazul si isi apropie chipul de al baiatului, pana cand ii domina buzele. Kaoru isi inchise ochii, relaxandu-si corpul. Avea dreptate ca ii era frica si nu regreta ca l-a intalnit pe Natsuhi, doar i se parea prea repede. Isu deschise putin buzele, permitandu-i sa cerceteze fiecare centrimentru din gura lui, dar nu astepta prea mult ca ii simti limba atingand-o pe a sa. Ii placea la nebunie cand facea asta.
Intrerupse sarutul, privindu-l.
-Doar stai si ai incredere in mine, vorbi Natsuhi.
Kaoru dadu din cap in semn afirmativ, la care barbatul il mai saruta o data. Nu mai simtise nici unei persoane ceea ce simti fata de Kaoru. Ii dadu bluza jos si atunci ii observa zgarietura de la mana.Il prinse de incheietura, dicand-o pana in fata lui. Urmatarea miscare il surprinse pe Kaoru: Natsuhi incepu sa-o linga rana. Nu putea sa spuna ca nu ii placea, dar nici extraordinar nu era. Cobora cu limba pe gat, pana pe piept. Se opri cateva secunde, dupa care se ocupa si de sfarc, facandu-l pe Kaoru sa scoata un geamat. Rusinat de sunetul scos, isi puse mana la gura. Isi simtea fata infierbantata si isi intoarse capul spre fereastra. Ajuns pana la abdomen, lasand o linie umeda dupa el.
Reveni la fata lui si pentru cateva secunde ii privi chipul inrosit. Buzele lui au incepul sa-i dezmierde gatul, urcand apoi spre lobul urechi, indemandu-l sa tresara odata ce il prinse bland intre dinti. Obraji i se inrosira mai tare, si isi opri un geamat ce l-ar incanta pe Natsuhi, dar pe el l-ar fi stanjenit si mai tare.
Natsuhi isi muta privirea de la fata lui la unflatura dintre picioare. Inima incepu sa-i bata cu putere in piept atunci cand ii deschise nasturele blugilor, dupa care urmand fermoarul. Kaoru spera sa nu fie nevoie sa ajunga pana acolo, dar era nefolositor sa-l opreasca chiar acum. Ridica putin abdomenul ca Natsuhi sa poata sa-i traga jos pantaloni.
[Imagine: Anime-Girl-8-Anime-Wallpapers-1366x768-300x168.jpg]

[Imagine: PupetteSiggy2.png]

Trei lilieci stau pe balcon. Zboara unul si dupa un timp se intoarse plin de sange la gura. Le spuse celorlalti doi:
-Ati vazut turma aia se oi?
-Da!
-Nu mai este!
Zboara si al doilea si se intoarce la fel, cu sange la gura.
-Ati vazut turma aia vaci?
-Da!
-Nu mai este!
Zboara si al treilea si se intoarcec la fel ca fratii lui, zicand:
-Vedeti turnl ala de biserica?
-Da!
-Eu nu l-am vazut!

[Imagine: chibi_5878.gif]
, Kaoru




Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Sarutul ispitei Riynka 4 4.426 10-11-2012, 02:45 PM
Ultimul răspuns: Riynka
  Astrul Trandafirului Albastru BloodyInnocence 61 38.895 26-12-2011, 03:31 PM
Ultimul răspuns: Lucifer
  Sarutul vampirului Camelie. 25 12.320 18-06-2011, 12:51 PM
Ultimul răspuns: Arikashika
  Sarutul mortii.... Dufresne 40 18.750 08-01-2011, 01:12 PM
Ultimul răspuns: Kayla.


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)