Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Sanatoriu [vampires]

#1
Ştiu că acest subiect este dezbătut, şi scris, şi rescris de prea multe ori, dar totuşi, îi dau o încecare.


Prologue


Ackerly. De ce trebuie să trăiesc... prin tine?

Nu ştiu, Aaron, doar taci, nu vreau să-ţi aud conştiinţa în capul meu. Pocneşte deja.

Ce, creierul tău sau capul?


Amuzant ca de fiecare dată, Aaron mă face să înnebunesc puţin câte puţin, la fiecare remarcă răutăcioasă a lui, dar şi când simt umbra lui omniprezentă peste sentimentele mele. Stau uneori, meditând, într-un colţ al pădurii - nu ştiu, nu ştiu unde exact - şi-mi las emoţiile să mă conducă - mă întreb, de fiecare dată, cum am ajuns aşa, iar cealaltă conştiinţă îmi răspunde, trezindu-mă din visare :

Este o boală, Ackerly.


Şi nu cutez să înşir mai multe întrebări, dar totuşi le aude, pentru că îmi răspunde calm, la toate, dar formulează uneori răspunsuri prea lungi, mult prea lungi pentru mine ca să le pot aşeza la întrebarea potrivită - în majoritatea timpului, nu mai vreau să aud aceeaşi voce monotonă care repetă în nenumărate rânduri acelaşi enunţ, care mi se pare putred de la atâta nepăsare în vocea lui Aaron.

Îţi voi explica de ce e o boală, Ackerly, pentru că tu te-ai născut aşa.
Noi nu suntem vampiri obişnuiţi, nu suntem transformaţi de vreo muşcătură sau de ritualuri străvechi. Nu, Ack, noi ne naştem aşa, iar din ce cauză, nu ştiu - dar nu suntem nemuritori, nu suntem frumoşi, nu avem nimic aparte faţă de ceilalţi oameni, trebuie şi să mâncăm ceva, dar variază - eu, unul, mi-am pierdut corpul, şi mi-am dat seama că nu pot trece bariera, cum nici tu, nici alţii nu pot - pentru că ne-a fost dat acest defect, nici dacă suntem botezaţi nu putem trece, e în sângele, în firea noastră. Trebuie să te obişnuieşti, Ackerly, deci, totodată, trebuie să mă suporţi o bună perioadă de timp, nu pot pleca de aici - mai bine te apuci să vânezi, simt cum îţi e sete, şi nu trebuie să-mi explici că nu poţi supravieţui cu apă...

M-am ridicat de pe pământul umed, şi am inspirat adânc, lăsându-mi pleoapele să-mi acopere ochii, şi nu am început să văd cu simţul tactil, cu simţul olfactiv şi cu auzul, pentru a nu fi distrasă de către verdele-închis, putred, al pădurii din jurul meu. M-am mişcat înspre Sud, fără să fiu ispitită să deschid ochii, ştiam pădurea ca în palmă, deşi curiozitatea umană încă mă îndemna să văd unde mă aflu, dar mai slab decât înainte. Am simţit un miros vag de om, şi un zgomot prin apropiere - nu-mi dezvoltasem îndeajuns simţul mirosului ca să îmi dau seama că era pe-aproape un om. Am deschis ochii brusc, şi am văzut un turist care mă privea mirat, în faţa cortului său, ridicând un deget şi îndreptândul înspre arma care stătea agăţată de spatele meu cu nişte cureluşe de piele, care erau strâns legate de o vestă din piele, închisă cu un nasture la pieptul meu, peste pulover. M-am apropiat şi am şoptit, tresărind când mi-am auzit vocea prima dată după câteva zile :

- Salut.
Termină, Aaron, nu mă mai controla!

Cu un glas răguşit, ignorându-mă în totalitate, Aaron continuă să întrebe banalităţi, în timp ce mă forţa să mă aşez aproape de turistul care părea mai puţin surprins decât înainte :

- ÃŽncotro e autostrada ?

Ochii verzi ai tânărului din faţa mea prinseră licăriri jucăuşe, şi i se aţintiră în spatele meu, în timp ce se juca cu bretonul lui negru, aşezându-l şmechereşte în sus, apoi acoperindu-l cu o şapcă roşie - nu părea impresionat de... drujba care era aproape nouă şi era agăţată de curele şi de spatele meu. Uram să port arme periculoase, să fiu excentrică sau superficială, dar recunosc, Aaron o cumpărase acum câteva luni, şi nu am folosit-o mai deloc, pentru că-mi era aproape ruşine să mă plimb pe streadă cu ea în spate. În timp ce pălăvrăgeam cu mine însămi, tânărul ridică o mână dădu a lehaminte din ea, în timp ce-mi spuse, într-o engleză stricată :

- Autostrada e în Nord.

Avea pielea mâinilor arsă, iar pieliţa feţei îi era mai negricioasă, în timp ce clipea frustrat de venirea mea pe nepregătite. Atunci, mi-am dezlegat cureluşele, am apucat zdravăn drujba, am pornit-o dintr-o mişcare şi am măcelărit turistul fără milă.

Fraiere, tot eu am făcut-o.

_______

Aştept critici, ştiu că e mediocră povestea :].

#2
Mie una nu mi se cam pare.
Descri bine sentimentelor personajului principat si dialogul nu prea este, dar avant in vedere ca este la persoana I, pot spune ca este:D
naratiunea se imbina destul de bine cu descrierea. Auzi, ce de l-a ucis cu drujba, este cumva Fata-de-piele din masacrul din texas?
Mie una asa mi se pare. Ai putea sa ai capitole mai lungi si as vrea sa vad cu evolueaza povestea:D
Deci asptept nextul, spor la scris si o trea de aur(*)

#3
Buna. Imi place povestea ta cu vapiri. Mi-a placu in special partea cand l-a macelarit pe turistul ala. E sadica fata. Imi place foarte mult de Aron, mai ales ca-i controlezaza mintea. :X
Povestea nu mi se pare mediocra, ba din contra, este foarte bine conturata, insa un pic cam scurta.
Succes in continuare si astept cu nerabdare nextu'
Bye and kisu :*:-h
Hetalia

Sa fii deschis nu inseamna sa fii receptiv la ce iti place tie, ci la ce este bine, atfel te numesti "om cu prejudecati", eticheta pe care oamenii din ziua de azi o pun numai celor demodati, dar nu se vad pe ei...

#4
@ellemanu - mulţumesc de reply, şi nu, nu e Faţă-de-piele din Texas.
@ashya_love - Aaron e sadic şi el, dar Ackerly... e pierdută.

Capitolul I - Partea întâi.

Te urăsc. Te urăsc. Te urăsc. Te urăsc. Te urăsc. Te urăsc. Te urăsc. Te urăsc. Te urăsc. Te urăsc. Te urăsc. Te urăsc. Te urăsc. Te urăsc. Te urăsc. Te urăsc. Te urăsc. Te urăsc. Te urăsc. Te urăsc.

Puteam la fel de bine să spun că-l iubeam; nu reacţionă mai deloc, în timp ce eu am dat a lehaminte din mână, aruncând la o distanţă considerabilă drujba; mi-am mânat corpul înspre sursa ,izvorului' de sânge, şi mi-am înfipt, pur şi simplu, dinţii - colţii - în gâtul tânărului, care, decapitat, nu reacţionă în niciun fel, doar stătu inert; în gură am simţit un gust dulce-acrişor şi o durere în obrazul stâng, dar nu mi-a păsat câtuşi de puţin.

Te urăsc. Te urăsc. Te urăsc. Te urăsc, Aaron, de ce eşti calm?


*


- Argh!! se auzi un ţipăt, în timp ce eu sfâşiam pieliţa şi înghiţeam carne omenească fără să mă sfiesc de tânăra care tocmai îşi scăpase pe jos vreascurile pentru focul care nu putea fi aprins, în condiţiile nefavorabile - pe care nu vroiam să le descriu.

Tocmai terminasem de ,devorat' sângele şi începusem să înghit carnea tânărului, când Aaron puse stăpânire pe conştiinţa mea.

Ai dat-o-n bară, deşteptăciune.

_________

Scuzeeeee că e scurt.. dar atât pot procesa acum.

#5
cap nou, yupii:D
sa vedem ce avem>:)
dialog: este putin, dar fiindca este la persoana I se pune ca dialog
naratiune&descriere: le ai si imi plac foarte mult, cum descri scena
actiune: merge lin, ca un deal domol si nu alearga tatari dupa ea.
am o intrebare. De ce numai puteau acele vreascuri fi aprinse?
Astept nextul si eu nu ma iau cai scurt sau lung capitolul, ci bun sa fie:D
Astept nextul(*) si multa imaginatie

#6
Frumos capitolul asta. /nu-i nimic ca-i asa scurt, poate data viitoare te revensezi :P.
Mi-a placut faza cu devoratul si cand apare fata aia. Un moment m-am imaginat eu fata cu vreascurile, cred k m-as fi aperiat rau de tot, poate chiar muream de frica.
Capitolul e foarte bun din pct de vdr literar.
Succes la urmatoarele. Bye and kisu :*:-h
Hetalia

Sa fii deschis nu inseamna sa fii receptiv la ce iti place tie, ci la ce este bine, atfel te numesti "om cu prejudecati", eticheta pe care oamenii din ziua de azi o pun numai celor demodati, dar nu se vad pe ei...

#7
Buna!

Dragut modul de expunere in pagina si mai ales redarea actiunii.. dar, intotdeauna exista un dar... nu ma atrage cu mare lucru. Este o actiune seaca...
Poate pentru faptul ca este mult prea mic capitolul si ai incercat sa ne spui esenta in cateva randuri...
Este doar parerea mea, dar sincer... incearca sa scri ceva mai mult data viitoare. Daca intradevar ai inspiratie si mai ales imaginatie, scrie ceva mai mult si mai ales... baga si tu putina descriere.

Incearca sa ne faci sa intelegem despre ce este vorba, caci pana acum eu nu am inteles cine este respectivul si care-i este scopul in poveste.

Scuze daca am fost rea, dar asa sunt eu de obicei cand gasesc pe cineva cu potential dar pe care il tine ascuns prin cuferele vechi.... Deci, in consecinta pune-te calumea pe treaba daca vrei sa iasa ceva intradevar frumos.

Mult succes in continuare si astept urmatorul capitol.

#8
Bine, dacă doriţi descriere, luaţi-o şi faceţi ce vreţi cu ea.


Capitolul I - partea a doua

Şi am tresărit când nu am auzit deşteptătorul.

Nu mai ştiam ce făcusem, nu simţeam decât acel gust acrişor omniprezent în gura mea, pe lângă excesul de sânge provenit din limba mea, atunci când mi-am muşcat-o accidental. Priveam prin aceeaşi ochi de un verde-praz, dar acum îmi simţeam gândurile înceţoşate, iar tot ce vedeam era expresia de teroare întipărită pe faţa acelei fete care, într-un moment - nu ştiu care - căzuse în genunchi. Priveam cum pe obrajii ei odată rubinii se scurgeau acum lacrimi cu aure aurii, din cauza soarelui care se ascundea după copacii de pe marginea luminişului. Genele ei, parcă desenate cu un cărbune, se asortau perfect cu pleoapele străvezii care acopereau, din clipă în clipă, abisul negru al ochilor ei trişti. Îşi ridică, temătoare, palmele şi îşi cuprinse gâtul ca şi cum ar fi vrut să-i apere, să nu aibă aceeaşi soartă ca şi prietenul ei - faţa îi devenise pământie din cauza sentimentului care, din punctul meu de vedere, îi estompa fericirea sau supărarea, iar şocul şi teama deveneau iminente, ciocnindu-se şi lăsându-şi forţele să controleze adolescenta. Părul ei, care era cârlionţat, era parcă îmbibat în lacrimi sărate, în timp ce şil mişca respirând greoi într-o parte şi într-alta, şoptind ,Nu' la fiecare câteva secunde. Mai apoi, n-am mai simţit nimic, şi am alunecat într-un adânc leşin, dar îmi simţeam corpul mişcându-se fără voia mea, iar mai apoi, negru.

*

Un scârţâit mă anunţă că cineva, sau ceva, intrase după mine în pădure - simţeam că stăteam întinsă pe ceva moale şi cald, şi eram probabil acoperită pe întreg corpul cu muşchi de copac şi cu frunze. Mă foiam neliniştită, căutându-l pe Aaron, al doilea suflet din corpul meu, dar nu răspundea semnalelor impuse de mine, nu-mi spunea să tac sau nu mă controla. Unu, doi, trei, patru, iar la a cincea bătaie de inimă concomitentă cu păşitul cuiva pe pământul umed ce scâţâia nenatural, am început să urlu - simţeam în fiecare părticică a corpului o durere nestăvilită, şi simţeam cum îmi pulsa o tâmplă - mi-am deschis ochii şi am rămas mască atunci când am observat că eram în camera mea, iar lângă mine, cu ochii mari, de un căprui şters, stătea sora mea mai mică, şocată de reacţia mea.


- S-scuze, am bânguit eu, întinzându-mi o mână şi apăsând-o pe creştetul Marthei, în timp ce aceasta se lăsa mângâiată ca o pisică.

Am simţit un val brusc de afecţiune faţă de sora mea, care îşi plimba degetele pe marginea patului sau pe noptieră, atingându-le delicat, ca o mâmngâiere pentru nişte obiecte fără viaţă. Avea tenul albinos, ochii parcă prea mici pentru nas, iar gura îi era mare, după cum vorbea, în fiecare secundă din viaţa mea. Dar acum, iată, nu şoptea sau nu striga, nici măcar nu făcea nişte zgomote evidente - mi-am întors privirea înspre fereastră, care, larg deschisă, mă lăsa să observ cărbunele fosforescent care-şi trimitea razele incandescente până în înaltul cerului, peste nori şi peste ciorile care pătau, cu cerneală negricioasă, priveliştea. Ici-colo se ivea un bloc-turn, dar umbra lor prezentă mai-mereu nu mă deranja în clipa aceea.

Ackerly.

Am tresărit.

Îhî?

TrezeÅŸte-te.

Dar sunt trează, Aaron, iar din cauza ta...

Nu, nu, nu. Uită-te din nou.


M-am uitat pe geam, tot aceeaşi privelişte... iar la stânga...

- Aarghh! am urlat eu.

Stătea, un monstru, plină de sânge, şi mă privea, zâmbind mefistofelic - se aproprie de urechea mea, îmi şopti ceva, iar mai apoi mă muşcă adânc. Mă durea extraordinar de mult - Nu, era doar un vis, nu trebuia să mă doară! Dar asta făcea - mă durea, un vis care durea.




Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Stories About Vampires Yuuki Deshi 5 3.946 07-11-2012, 04:23 PM
Ultimul răspuns: Lia
  Vampires Vs. People Kyandi. 2 2.174 06-04-2012, 03:17 PM
Ultimul răspuns: Kyandi.
  Dragoste si/pentru sange [vampires] Ichigo. 1 2.067 02-07-2011, 11:41 AM
Ultimul răspuns: Me_Samy
  Regatul Takota [vampires] Ryuu 4 3.640 23-12-2009, 04:19 PM
Ultimul răspuns: MisS.sAdiStic
  Love between vampires andrutza_destinul_unui_inger 9 4.536 02-08-2009, 03:53 PM
Ultimul răspuns: Zyspar
  Scurtatura spre infinit [vampires] Sarra 24 11.268 10-07-2009, 05:25 PM
Ultimul răspuns: D@n@
  Ilegitimi~Vampires~ Lucifer 13 6.495 15-06-2009, 11:38 PM
Ultimul răspuns: Just Sugar
  Gemenele [ vampires ] ~angelino~ 4 3.755 28-02-2009, 04:37 PM
Ultimul răspuns: Hitman


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)