26-04-2011, 03:29 PM
dragilor uite noul capitol
scz pt greseli si sper ca ma veti ierta, dar nu mai pot posta un timp din cauza examenelor de sfarsit de a 8-a
sper sa va placa si sa ma iertati pentru urmatoarea absenta
Capitolul 2 - Noul stapan
Hiroto POV.
"Si asa a fost descoperita America, desi unii cercetatori sustin ca nordicii au ajuns primii pe acest pamant, in istorie Colum este descoperitorul Lumii Noi..." Hmm se pare ca mai sunt doar 36 de secunde din ora. Ah si ce ora!? majoritatea clasei este cu capul pe banca si pun pariu ca multi ar dormi demult, daca nu ar fi doamna profesoara. Ei trebuie sa recunosc ca si eu fac parte dintre ei, dar ce?, nu sunt eu devina ca o fiinta atat de plictisitoare arata atat de bine, ho mai ales cand poarta fusta scurta si tocurile alea de 10 centimetri, exact ca acum. Stau cu capul rezemat in mana stanga si privesc plictisti in jurul meu, se pare ca a sunat si nici nu am observat. Profa e vinovata! Wow cand am ramas singur in clasa? Stiu ca e ultima zii si ca maine e festivitatea si alea alea, dar chiar asa sa fuga toti? Cred ca nici daca ar veni sfarsitul lumii nu ar pleca nimeni asa de repede. Eu ma ridic lenes din banca mea, ultima de langa fereastra si imi iau ghiosdanul nepasator, pe un umar. Ies din clasa in care mi-am pierdut ultimii 8 ani din vieata si inchid usa dupa mine. Privesc nostalgic scrisul mare si auriu "Clasa XII B", apoi inaintez pe coridorul scolii in pas alert.
Ajung la scari si incep sa fug pentru ultima data inainte de a le parasi, dar nu stiu cum alunec si ma lovesc chiar de unul dintre colegii mei. Acesta are inaltimea in jur de 1,82, adica cu 2 centimetri mai scund decat mine. Parul lui are suvite roscate, dandui un aer rebel, dar lenes si plictisit in aceelas timp. Acesta se ridica usor de pe jos intinzandu-mi si mie o mana pentru a ma putea ridica. Ochii lui caprui-roscat imi facura semn spre iesire, ceea ce insemna un singur lucru: Pacostea de Lizzy ma astepta in fata scolii. Ma ridic rapid si observ ca prietenul meu Yamaki inca poarta uniforma. Deci inca nu iesise din scoala, dar de ce? Oare ma cauta pe mine? Nah nu cred...! Oricum mereu am stiut ca e ciudat. Il salut si fug rapid sa gasesc alta iesire. Merg incet ca sa nu fiu descoperit de catre vreun guraliv, pana ajung in fata salii de sport. Intru in ritm alert si incep sa fug spre usa din spate, o deschid si sunt liber. Gata!! Am scapat din acea cladire enervanta si de Pacoste in acelasi timp. Doi iepuri dintr-o lovitura! Trebuie sa-i multumesc lui Yamaki pentru ajutor, in fond daca nu aparea el nu stiam despre Pacoste. Merg incet pe strada mea ocolitoare, ferindu-ma de agliomeratia din centru. Ajung la o rascruce si decit totusi sa o iau spre centru pentru a ajunge acasa mai tarziu. Nu-mi sta in fire sa merg pe acea strada, dar azi ceva ciudat ma indeamna sa o iau pe acolo. daca tot veni vorva chiar m-am simtit ciudat astazi. Am senzatia ca ceva uluitor se va intampla, ca sunt un mic fluture inchis intr-un borcan si ca azi voi evada. Si eu ziceam ca Yamaki e ciudat!
Ajung aproape de o trecere de pietoni. Semaforul indica verde. incep sa alerg pentru a mai apuca sa trec strada si ajung. Trec impreuna cu inca vreo cinci oameni, dintre care o fata cu esarfa rosie imi atrage privirea. Aceasta alearga pe langa mine depasindu-ma. Nici nu am apucat sa-i vad chipul, dar sunt sigur ca nu e din zona, adica hainele ei deosebite vorbesc de la sine. Fara sa-mi dau seama incep sa o urmaresc, trezindu-ma mai apoi intr-o strada infundata. In fata mea se afla o silueta acoperita de vesminte ciudate, avand capul acoperit cu o esarfa rosie. Nu stiu daca e fata sau baiat, eu cred ca e fata si sper sa nu ma insel, dar imbracamintea ei e foarte ciudata, nici nu pot explica in cuvinte tinuta acestei fapturi. Are tot felul de curele, o mantie, bucati de blana neagra in loc de bratari, niste manusi de piele negre, care stau sa sde rupa din cauza unghiilor crescute iprea mari. Si mai mult nu am putut observa, deoarece chiar in fata mea a sarit cu usurinta peste zidul de cel putin doi metri jumatate.
Yume POV.
Cred ca intr-o zi voi vrea sa renunt si sa-mi iau o bine meritata vacanta, probabil pe o insula tropicala, dar acum trebuie mai mult ca niciodata sa lupt, sa storc ultimul strop de putere pe care il am si sa redevin om. Ahh...Nu pot sa cred ca pustiu a putut tine pasu cu mine atata timp, parea ca nici nu a obosit. Oare se poate sa aiba ceva magic in el? Nah! Imposibil, desi trebuie sa recunosc ca era destul de frumos baiatu. Bun acum trebuie sa-l vrajesc si sa-l fac sa ma elibereze din corpul numit Yume. Dar cum? Am folosit ultimul strop de magie pe care-l am pentru a deveni om timp de 20 de minute. Ah sunt asa de slabita, dar trebuie sa-l gasesc iar. E ceva ciudat le el, imi parea atat de familiara energia lui, nu stiu inca de unde. Dar nu mai apuc sa ma gandesc la nimic, deoarece ma prabusesc la pamant. Imi simt corpul din ce in ce mai greu, pleoapele mi se inchid fara voia mea, inima mi se opreste odata cu inchiderea lor. Parca am ramas blocata in timp. Dupa cateva clipe care au trecut precum un secol, imi deschid ochii si observ ca totul s-a terminat. Iar sunt o biata mata, doar ca mai batrana cu trei vieti ca inainte.
Acum e ultima mea sansa sa redevin ce am fost candva. Mai am doar o sansa si daca dau gres voi muri cu adevarat de data asta. Mi-am epuizat toate vietile de pisica ramase cu aceasta transformare, iar asta e ultima, deci daca nu scap din acest corp pana maine la rasarit voi deveni praf. Daca il gasesc pe cel ce m-a urmarit totul va fi floare la ureche. Dar usor de zis, greu de facut. Va trebui sa ma ajut de acest corp batran si de instinctele sale. Si uite asa am pornit adulmecand mirosul energiei sale pe strazile din Tokio. Jur ca nu ma las pana nu il gasesc. Voi risca totul, totul absolut totul pentru a deveni om.
Hiroto POV.
Ce ciudat! Dar nu e treaba mea! Maine e festivitatea si trebuie sa ma odihnesc, dar totusi...Nici nu stiam ca exista asa persoane, cu asa abilitati. Ahhh...
Merg incet, dar ma simt urmarit, nu ma intorc in spate si o iau la goana pe strazile aglomerate. Ajung la o trecere de pietoni si trec in viteza mare, iar apoi instinctiv ma intorc sa vad cine e in spatele meu. Raman uimit cand vad ca o pisicuta neagra prafuita, dar totusi adorabila ma urmarea defapt. Ce barbat sunt eu, daca fug de o mata maidaneza? Vreau sa merg mai departe, dar o bubuitura ma face sa ma intorc. Se pare ca era cat pe ce sa fie un accident, ma uit in jur, dar nici urma de pisica. Asa ca ma intorc in pas grabit spre locul respectiv. Vad un baietel plangand toinand in brate ceva negru si blanos. Ia stai! Negru si blanos? Ma apropi de el si il ridic ajutandu-l sa vina pe partea cealalta a strazii. Ajuns in siguranta acesta isi sterge lacrimile si se opreste din tremurat, punand jos acel ghemotoc de blana neagra. Se inotarce catre mine si imi zambeste.
- Multumesc mult senpai. Pisica dumneavoastra mi-a salvat viata. Raman stupefiat si incerc sa-i spun ca nu e pisica mea si sa fie mai atent cum circula. Baietelul aproba din cap si isi cere scuze vrand sa plece.
- Stai putin! De ce ai crezut ca e pisica mea? Baiatul isi intoarce chipul inocent spre pisica si imi spune ca aceasta m-a urmarit tot drumul si ca el a vrut sa o mangaie, motiv pentru care a urmarit-o pe trecerea de pieton.
Dau din cap in semn ca am inteles tot si ii spun sa aiba grija de acum in colo. Ma uit la ghemotocul de blana si vreau sa plec, dar mieunatul ei ma face sa ma intorc si uite asa am ajuns sa duc acasa o pisica mai repede decat o fata. Mamei ii plac pisicile, deci cred ca va fi bucuroasa.
Yume POV.
Acesta se intoarce si isi da ochii peste cap, dupa care trage aer in piept si ofteaza dandu-si ghiozdanul jos. Oare ce vrea sa faca? Dintr-o data simt cum sunt ridicata de ceafa si tot ce vad este cum sunt bagata in chestia aia numita ghiozdan. Eu incep sa miaun cand vad ca vrea sa inchida fermoarul. Are de gand sa ma omoare? Nu stie ca nu o sa am aer aici? Acesta isi cere scuze si lasa loc cat sa-mi incapa capul, apoi spunandu-mi sa stau acolo pana ajungem acasa. Ia stai! Acasa? Asta inseamna ca....Nu pot sa cred!! Sunt atat de bucuroasa incat imi vine sa vorbesc, dar mai bine nu-l speriu pe noul meu stapan pana ce nu ajungem la noua mea casa. Deci a mers, pana acum a mers. Dar daca nu vrea sa ma elibereze, daca saruta alta fata cat timp e stapanul meu voi deveni praf. Dar acum chiar nu mai conteaza atata timp cat am reusit.
scz pt greseli si sper ca ma veti ierta, dar nu mai pot posta un timp din cauza examenelor de sfarsit de a 8-a
sper sa va placa si sa ma iertati pentru urmatoarea absenta
Capitolul 2 - Noul stapan
Hiroto POV.
"Si asa a fost descoperita America, desi unii cercetatori sustin ca nordicii au ajuns primii pe acest pamant, in istorie Colum este descoperitorul Lumii Noi..." Hmm se pare ca mai sunt doar 36 de secunde din ora. Ah si ce ora!? majoritatea clasei este cu capul pe banca si pun pariu ca multi ar dormi demult, daca nu ar fi doamna profesoara. Ei trebuie sa recunosc ca si eu fac parte dintre ei, dar ce?, nu sunt eu devina ca o fiinta atat de plictisitoare arata atat de bine, ho mai ales cand poarta fusta scurta si tocurile alea de 10 centimetri, exact ca acum. Stau cu capul rezemat in mana stanga si privesc plictisti in jurul meu, se pare ca a sunat si nici nu am observat. Profa e vinovata! Wow cand am ramas singur in clasa? Stiu ca e ultima zii si ca maine e festivitatea si alea alea, dar chiar asa sa fuga toti? Cred ca nici daca ar veni sfarsitul lumii nu ar pleca nimeni asa de repede. Eu ma ridic lenes din banca mea, ultima de langa fereastra si imi iau ghiosdanul nepasator, pe un umar. Ies din clasa in care mi-am pierdut ultimii 8 ani din vieata si inchid usa dupa mine. Privesc nostalgic scrisul mare si auriu "Clasa XII B", apoi inaintez pe coridorul scolii in pas alert.
Ajung la scari si incep sa fug pentru ultima data inainte de a le parasi, dar nu stiu cum alunec si ma lovesc chiar de unul dintre colegii mei. Acesta are inaltimea in jur de 1,82, adica cu 2 centimetri mai scund decat mine. Parul lui are suvite roscate, dandui un aer rebel, dar lenes si plictisit in aceelas timp. Acesta se ridica usor de pe jos intinzandu-mi si mie o mana pentru a ma putea ridica. Ochii lui caprui-roscat imi facura semn spre iesire, ceea ce insemna un singur lucru: Pacostea de Lizzy ma astepta in fata scolii. Ma ridic rapid si observ ca prietenul meu Yamaki inca poarta uniforma. Deci inca nu iesise din scoala, dar de ce? Oare ma cauta pe mine? Nah nu cred...! Oricum mereu am stiut ca e ciudat. Il salut si fug rapid sa gasesc alta iesire. Merg incet ca sa nu fiu descoperit de catre vreun guraliv, pana ajung in fata salii de sport. Intru in ritm alert si incep sa fug spre usa din spate, o deschid si sunt liber. Gata!! Am scapat din acea cladire enervanta si de Pacoste in acelasi timp. Doi iepuri dintr-o lovitura! Trebuie sa-i multumesc lui Yamaki pentru ajutor, in fond daca nu aparea el nu stiam despre Pacoste. Merg incet pe strada mea ocolitoare, ferindu-ma de agliomeratia din centru. Ajung la o rascruce si decit totusi sa o iau spre centru pentru a ajunge acasa mai tarziu. Nu-mi sta in fire sa merg pe acea strada, dar azi ceva ciudat ma indeamna sa o iau pe acolo. daca tot veni vorva chiar m-am simtit ciudat astazi. Am senzatia ca ceva uluitor se va intampla, ca sunt un mic fluture inchis intr-un borcan si ca azi voi evada. Si eu ziceam ca Yamaki e ciudat!
Ajung aproape de o trecere de pietoni. Semaforul indica verde. incep sa alerg pentru a mai apuca sa trec strada si ajung. Trec impreuna cu inca vreo cinci oameni, dintre care o fata cu esarfa rosie imi atrage privirea. Aceasta alearga pe langa mine depasindu-ma. Nici nu am apucat sa-i vad chipul, dar sunt sigur ca nu e din zona, adica hainele ei deosebite vorbesc de la sine. Fara sa-mi dau seama incep sa o urmaresc, trezindu-ma mai apoi intr-o strada infundata. In fata mea se afla o silueta acoperita de vesminte ciudate, avand capul acoperit cu o esarfa rosie. Nu stiu daca e fata sau baiat, eu cred ca e fata si sper sa nu ma insel, dar imbracamintea ei e foarte ciudata, nici nu pot explica in cuvinte tinuta acestei fapturi. Are tot felul de curele, o mantie, bucati de blana neagra in loc de bratari, niste manusi de piele negre, care stau sa sde rupa din cauza unghiilor crescute iprea mari. Si mai mult nu am putut observa, deoarece chiar in fata mea a sarit cu usurinta peste zidul de cel putin doi metri jumatate.
Yume POV.
Cred ca intr-o zi voi vrea sa renunt si sa-mi iau o bine meritata vacanta, probabil pe o insula tropicala, dar acum trebuie mai mult ca niciodata sa lupt, sa storc ultimul strop de putere pe care il am si sa redevin om. Ahh...Nu pot sa cred ca pustiu a putut tine pasu cu mine atata timp, parea ca nici nu a obosit. Oare se poate sa aiba ceva magic in el? Nah! Imposibil, desi trebuie sa recunosc ca era destul de frumos baiatu. Bun acum trebuie sa-l vrajesc si sa-l fac sa ma elibereze din corpul numit Yume. Dar cum? Am folosit ultimul strop de magie pe care-l am pentru a deveni om timp de 20 de minute. Ah sunt asa de slabita, dar trebuie sa-l gasesc iar. E ceva ciudat le el, imi parea atat de familiara energia lui, nu stiu inca de unde. Dar nu mai apuc sa ma gandesc la nimic, deoarece ma prabusesc la pamant. Imi simt corpul din ce in ce mai greu, pleoapele mi se inchid fara voia mea, inima mi se opreste odata cu inchiderea lor. Parca am ramas blocata in timp. Dupa cateva clipe care au trecut precum un secol, imi deschid ochii si observ ca totul s-a terminat. Iar sunt o biata mata, doar ca mai batrana cu trei vieti ca inainte.
Acum e ultima mea sansa sa redevin ce am fost candva. Mai am doar o sansa si daca dau gres voi muri cu adevarat de data asta. Mi-am epuizat toate vietile de pisica ramase cu aceasta transformare, iar asta e ultima, deci daca nu scap din acest corp pana maine la rasarit voi deveni praf. Daca il gasesc pe cel ce m-a urmarit totul va fi floare la ureche. Dar usor de zis, greu de facut. Va trebui sa ma ajut de acest corp batran si de instinctele sale. Si uite asa am pornit adulmecand mirosul energiei sale pe strazile din Tokio. Jur ca nu ma las pana nu il gasesc. Voi risca totul, totul absolut totul pentru a deveni om.
Hiroto POV.
Ce ciudat! Dar nu e treaba mea! Maine e festivitatea si trebuie sa ma odihnesc, dar totusi...Nici nu stiam ca exista asa persoane, cu asa abilitati. Ahhh...
Merg incet, dar ma simt urmarit, nu ma intorc in spate si o iau la goana pe strazile aglomerate. Ajung la o trecere de pietoni si trec in viteza mare, iar apoi instinctiv ma intorc sa vad cine e in spatele meu. Raman uimit cand vad ca o pisicuta neagra prafuita, dar totusi adorabila ma urmarea defapt. Ce barbat sunt eu, daca fug de o mata maidaneza? Vreau sa merg mai departe, dar o bubuitura ma face sa ma intorc. Se pare ca era cat pe ce sa fie un accident, ma uit in jur, dar nici urma de pisica. Asa ca ma intorc in pas grabit spre locul respectiv. Vad un baietel plangand toinand in brate ceva negru si blanos. Ia stai! Negru si blanos? Ma apropi de el si il ridic ajutandu-l sa vina pe partea cealalta a strazii. Ajuns in siguranta acesta isi sterge lacrimile si se opreste din tremurat, punand jos acel ghemotoc de blana neagra. Se inotarce catre mine si imi zambeste.
- Multumesc mult senpai. Pisica dumneavoastra mi-a salvat viata. Raman stupefiat si incerc sa-i spun ca nu e pisica mea si sa fie mai atent cum circula. Baietelul aproba din cap si isi cere scuze vrand sa plece.
- Stai putin! De ce ai crezut ca e pisica mea? Baiatul isi intoarce chipul inocent spre pisica si imi spune ca aceasta m-a urmarit tot drumul si ca el a vrut sa o mangaie, motiv pentru care a urmarit-o pe trecerea de pieton.
Dau din cap in semn ca am inteles tot si ii spun sa aiba grija de acum in colo. Ma uit la ghemotocul de blana si vreau sa plec, dar mieunatul ei ma face sa ma intorc si uite asa am ajuns sa duc acasa o pisica mai repede decat o fata. Mamei ii plac pisicile, deci cred ca va fi bucuroasa.
Yume POV.
Acesta se intoarce si isi da ochii peste cap, dupa care trage aer in piept si ofteaza dandu-si ghiozdanul jos. Oare ce vrea sa faca? Dintr-o data simt cum sunt ridicata de ceafa si tot ce vad este cum sunt bagata in chestia aia numita ghiozdan. Eu incep sa miaun cand vad ca vrea sa inchida fermoarul. Are de gand sa ma omoare? Nu stie ca nu o sa am aer aici? Acesta isi cere scuze si lasa loc cat sa-mi incapa capul, apoi spunandu-mi sa stau acolo pana ajungem acasa. Ia stai! Acasa? Asta inseamna ca....Nu pot sa cred!! Sunt atat de bucuroasa incat imi vine sa vorbesc, dar mai bine nu-l speriu pe noul meu stapan pana ce nu ajungem la noua mea casa. Deci a mers, pana acum a mers. Dar daca nu vrea sa ma elibereze, daca saruta alta fata cat timp e stapanul meu voi deveni praf. Dar acum chiar nu mai conteaza atata timp cat am reusit.
![[Imagine: s6srx2.jpg]](http://i56.tinypic.com/s6srx2.jpg)