20-01-2011, 10:32 AM
Hei , ma scuzati ca a durat atat de mult dar v-am spus ca voi sta putin si fara internet :[[ [ scz insa ca capitolul e scurt , poate in weekend voi posta mai mult ... asat daca nu raman si atunci fara net` :(( ]
Cap. 11 : Mai rau nu se poate
- Cine esti ??
- Ce mai conteaza ... Las-o balta. Scuza-ma de deranj ...
Ii vad pasii cum se indepartau de mine si mai tarziu pe el iesind pe usa salonului. Imi parea oarecum rau , dar mi se parea totodata foarte ciudata vizita si comportamentul lui. De parca voia sa-mi spuna ceva , sau sa afle ceva , dar si-a dat seama de un lucru ce l-a dezamagit si a decis sa renunte. In fine , ce-mi pasa mie de problemele altora. Am si eu destule pe cap. Ma ridic din acel pat de moarte , si ies si eu la cateva minute dupa musafirul meu ciudat , intreband asistenta unde-mi sunt lucrurile. Ea se ofera sa mi le aduca , timp in care mi-am verificat mesajele telefonului , impreuna cu unul in care scria faptul ca Itachi tocmai plecase de la sediu , iar eu urma sa-l intalnesc pe noul sef temporar , care trebuia sa-mi dea si o misiune. Spun un " iuhu " sarcastic si ma uit dupa femeia aia in alb care nu mai aparea odata cu hainele mele. Imi plimb cateva minute privirea si o zaresc imediat pe hol. Imi iau toata nebunia vestimentara din mainile ei si o rog sa-mi arate o cabina unde ma pot schimba in liniste. Ma indrept spre locul indicat de femeie si in cel mai scurt timp ies pe usa spitalului , nu inainte de a plati cate ceva si a multumi doctorilor. Ei bine , cel mai probabil , daca barbatul de mai devreme se va duce la politie voi avea multe explicatii si marturii de dat , plus cine mai stie cate alte dovezi cum ca a fost un simplu accident si nimeni nu a fost ranit. Bine , inafara de mentalitatea tipului. Se comporta extrem de ciudat. Ohh , o las balta. Nu il voi mai vedea cel mai probabil in viata mea , sper ... Ajung pe o strada aglomerata de unde iau un taxi pana la sediu. Drumul a fost plictisitor si chiar cand am ajuns in fata cladirii , observ ca soferul nu vrea sa opreasca. Imi intind capul pana la nivelul scaunelor din fata si tip la persoana respectiva , insa fara nici un folos. Acesta conducea mai departe fara nici o problema.
- Hei , ce naiba faci ?? Ai trecut de destinatie !
- Rozalio , destinatia ta e mult mai departe ...
- Ce ? Nu esti in toate mintile , lasa-ma sa ies. Acum !
- Uite care e treaba pustoaico. Voi primi un camion intreg de bani pe capul tau frumusel , deci tu vii cu mine.
- Asta s-o crezi tu ...
Incerc sa deschid portiera masinii , dar fara rost. Eram mai prosta decat tipul asta , daca chiar credeam ca usa e deschisa. Cotrobai prin geanta cu speranta sa gasesc ceva care m-ar putea ajuta , in timp ce incerc sa ma feresc de soferul care se straduia sa puna mana pe mine , dar fara succes. Aveam noroc de faptul ca el trebuia sa fie atent si la drum , sau cel putin asa speram eu inainte sa vad ca masina o ia in toate partile , iar barbatul care se presupune ca ar fi trebuit s-o conduca , ma anesteziaza. Nu stiu exact cu ce substanta , desi ii era trecuta numele pe seringa pe care o folosise , dar era una foarte puternica pentru ca imediat am adormit. Nu pot sa cred ca am cedat atat de usor. Imi pierd orice abilitate ... Dar de ce ??
~
Ahh , nu din nou aceea senzatie de amorteala. Parca am iesit din mormant de 2 ori in ziua de azi. Nu mai tin minte nimic , capul imi este la fel de gol ca data trecuta , cand m-am trezit dupa accident. Incerc sa ma misc , dar corpul meu ... parca nu mai era acolo! Incerc si incerc , dar nimic. Nici nu puteam sa-mi vad mainile , sau orice alta parte a corpului. Vreau sa-mi pastrez calmul , dar fara vreo sansa. Ma panicam din ce in ce mai tare cu fiecare secunda care trecea. Nu puteam sa ma misc , sau mai concret nu aveam ce sa misc! Era ca si cum nu existam fizic , doar psihic. Dar asta e imposibil ! Aveam amintirile , sti-am ca am avut accidentul de masina , apoi tipul misterios , apoi ... nimic. Nu-mi pot aminti ce sa intamplat apoi. Nu pot ... Ahh , inebunesc. Ce rost are sa-mi amintesc toata viata , daca nu-mi pot da seama cum am ajuns in starea asta !? Oare ... am murit ? E un gand stupid si fara sens , dar ... daca chiar e adevarat ? Daca eu ... Nu mai exist pe pamant ...
Cap. 11 : Mai rau nu se poate
- Cine esti ??
- Ce mai conteaza ... Las-o balta. Scuza-ma de deranj ...
Ii vad pasii cum se indepartau de mine si mai tarziu pe el iesind pe usa salonului. Imi parea oarecum rau , dar mi se parea totodata foarte ciudata vizita si comportamentul lui. De parca voia sa-mi spuna ceva , sau sa afle ceva , dar si-a dat seama de un lucru ce l-a dezamagit si a decis sa renunte. In fine , ce-mi pasa mie de problemele altora. Am si eu destule pe cap. Ma ridic din acel pat de moarte , si ies si eu la cateva minute dupa musafirul meu ciudat , intreband asistenta unde-mi sunt lucrurile. Ea se ofera sa mi le aduca , timp in care mi-am verificat mesajele telefonului , impreuna cu unul in care scria faptul ca Itachi tocmai plecase de la sediu , iar eu urma sa-l intalnesc pe noul sef temporar , care trebuia sa-mi dea si o misiune. Spun un " iuhu " sarcastic si ma uit dupa femeia aia in alb care nu mai aparea odata cu hainele mele. Imi plimb cateva minute privirea si o zaresc imediat pe hol. Imi iau toata nebunia vestimentara din mainile ei si o rog sa-mi arate o cabina unde ma pot schimba in liniste. Ma indrept spre locul indicat de femeie si in cel mai scurt timp ies pe usa spitalului , nu inainte de a plati cate ceva si a multumi doctorilor. Ei bine , cel mai probabil , daca barbatul de mai devreme se va duce la politie voi avea multe explicatii si marturii de dat , plus cine mai stie cate alte dovezi cum ca a fost un simplu accident si nimeni nu a fost ranit. Bine , inafara de mentalitatea tipului. Se comporta extrem de ciudat. Ohh , o las balta. Nu il voi mai vedea cel mai probabil in viata mea , sper ... Ajung pe o strada aglomerata de unde iau un taxi pana la sediu. Drumul a fost plictisitor si chiar cand am ajuns in fata cladirii , observ ca soferul nu vrea sa opreasca. Imi intind capul pana la nivelul scaunelor din fata si tip la persoana respectiva , insa fara nici un folos. Acesta conducea mai departe fara nici o problema.
- Hei , ce naiba faci ?? Ai trecut de destinatie !
- Rozalio , destinatia ta e mult mai departe ...
- Ce ? Nu esti in toate mintile , lasa-ma sa ies. Acum !
- Uite care e treaba pustoaico. Voi primi un camion intreg de bani pe capul tau frumusel , deci tu vii cu mine.
- Asta s-o crezi tu ...
Incerc sa deschid portiera masinii , dar fara rost. Eram mai prosta decat tipul asta , daca chiar credeam ca usa e deschisa. Cotrobai prin geanta cu speranta sa gasesc ceva care m-ar putea ajuta , in timp ce incerc sa ma feresc de soferul care se straduia sa puna mana pe mine , dar fara succes. Aveam noroc de faptul ca el trebuia sa fie atent si la drum , sau cel putin asa speram eu inainte sa vad ca masina o ia in toate partile , iar barbatul care se presupune ca ar fi trebuit s-o conduca , ma anesteziaza. Nu stiu exact cu ce substanta , desi ii era trecuta numele pe seringa pe care o folosise , dar era una foarte puternica pentru ca imediat am adormit. Nu pot sa cred ca am cedat atat de usor. Imi pierd orice abilitate ... Dar de ce ??
~
Ahh , nu din nou aceea senzatie de amorteala. Parca am iesit din mormant de 2 ori in ziua de azi. Nu mai tin minte nimic , capul imi este la fel de gol ca data trecuta , cand m-am trezit dupa accident. Incerc sa ma misc , dar corpul meu ... parca nu mai era acolo! Incerc si incerc , dar nimic. Nici nu puteam sa-mi vad mainile , sau orice alta parte a corpului. Vreau sa-mi pastrez calmul , dar fara vreo sansa. Ma panicam din ce in ce mai tare cu fiecare secunda care trecea. Nu puteam sa ma misc , sau mai concret nu aveam ce sa misc! Era ca si cum nu existam fizic , doar psihic. Dar asta e imposibil ! Aveam amintirile , sti-am ca am avut accidentul de masina , apoi tipul misterios , apoi ... nimic. Nu-mi pot aminti ce sa intamplat apoi. Nu pot ... Ahh , inebunesc. Ce rost are sa-mi amintesc toata viata , daca nu-mi pot da seama cum am ajuns in starea asta !? Oare ... am murit ? E un gand stupid si fara sens , dar ... daca chiar e adevarat ? Daca eu ... Nu mai exist pe pamant ...
Când eram mai mică , ai mei s-au mutat de vreo zece ori. Doar că eu am reuşit să-i găsesc de fiecare dată.
![[Imagine: 1-4542430-3498-t.jpg]](http://fsb.zedge.net/content/3/4/9/8/1-4542430-3498-t.jpg)