Răspunsuri: 70
	Subiecte: 7
	Data înregistrării: Oct 2010
	
Reputație: 
157
Zupi: 1.157 z
	 
	
		
		
		29-11-2010, 09:54 AM 
(Ultima modificare: 29-11-2010, 09:54 AM {2} de Layla..)
	
	 
	
		That is…am intarziat mult :D dar am fost cu scoala…si cu olimpiadele la romana :D .but enjoy  >:D<
ap. 4 Picatura timpului – partea 2 
Sakura’s pov :
,, Deabia astept sa-mi vad vechea casa. Dar nu stiu de ce , e ceva care ma tulbura. In fine , incerc sa nu dau importanta. Acum ma ,,benoclez’’ la omul in a carui masina sunt. Parfumul lui este seducator. Parca simt cum ma face sa plutesc doar gandul ca sunt langa el.  Nu stiu  ce se petrece cu mine . Ma simt diferit cand sunt cu el. Parca  toata lumea  mi-ar fi la picioare .  Iar   gandul , doar  simplul gand ca m-am indragostit de el ma face sa zambesc sis a ma intristez in acelasi timp. Sa zambesc pentru ca as afla  ca si el simte la fel . Iar sa ma intristez in momentul in care dau de realitate. Realitatea in care un tip ca el nu s-ar indragosti niciodata de  mine. Adica sa fim seriosi. Lui ii plac  fetele versate , cu  multi bani, naïve, fara pic de creier….dar sa arate ca o papusa Barbie. Multi ar rade daca mi-ar auzi gandurile, dar asta este adevarul. Sincer , pe deoparte vreau sa intru pe sub pielea lui, dar pe cealalta parte as vrea sa vada  si el ca m-am schimbat  si ca nu mai sunt aceeasi fetita timida din care puteai face ce doreai. Acum sunt altfel , dar in preajma lui ma molestesc , si nu stiu de ce.
	Ma uit discret la el cu coada ochiului. Deodata, imi atrage  atentia  mana lui care se misca de pe schimbator  si se indreapta  spre piciorele mele. Simt cum imi explodeaza  inima si cum sangele  o ia razna prin corp.  Mana  lui trece de piciorul meu si se opreste pe…manerul de la torpedo ! ,,Ce proasta sunt !†imi zic in gand , si fara sa vreau, pufnesc in ras.  Sasuke, nestiind ce se intampla, se uita spre mine si zambeste:
	-Ce-i?
	-  A, scuze , doar mi-am amintit ceva , atata tot.
	- Of! Spune acesta incepand sa rada in timp ce scotea din torpedo pachetul de tigari.
	- Fumezi? Zic eu aproape mirata.
	- Da, de vreo 2 ani. Si nu, mama nu stie. Imi raspunse parca citindu-mi gandurile.
	- Nu cumva  citesti gandurile?ce intrebare tampita ii puteam pune, dar ce spusesem ramane spus.
	-Nu , cum asa? De unde ai scos-o si pe asta? A, treaba cu  raspunsul la intrebari. Chestia e ca  aceleasi intrtebari  mi s-au pus de atatea ori incat nu mail as omul sa puna si a doua intrebare.
	-Aaa.  Ok . Acum am inteles ! spun eu zambind.
 Sasuke’s pov :
	Ce zambet dulce are. Dar  este atat de schimbata. Cred ca acum, daca as vrea sa o cuceresc nu zic ca nu mi-ar  iesi, mi-ar iesi , dar foarte greu. La cat de bine arata, as arde-o cu ea imediat . Mai ales ca dormim si in acelasi pat. Si acum i-as putea pune mana pe picior.  Dar nu . Nu pot. Ceva nu ma lasa. Poate faptul  ca e prea dulce .E prea …nu stiu…diferita…altfel. Nu stiu ce se petrece cu mine .  Aseara , cand am vazut-o  mi-a picat fata, iar azi-noapte cand s-a trezit si s-a linistit in bratele mele m-am simtit de parca tineam   un fulg in mana . Atat de delicata si de fragila . Acel parfum  unic, care mi-a inundat  si inca imi inunda  narile. Aroma de  visine, daca nu ma insel. Doamne , cate sentimente a putut trezi aceasta fiinta in mine .Este ceva unic .Ma gandesc, oare nu ma indragostesc ? Doamne fereste, cred ca innebunesc . Adica, eu pana acum am fost numai cu fete cu bani, fara creier ca sa le pot duce in pat mai repede, si foarte frumoase. Dar ea are ceva diferit , ceva aparte care ma face sa  o privesc. Simt ca, incetul cu incetul ma indragostesc de ea. Deodata ii aud glasul . Acel gas subtire si delicat ca de inger care ma face sa tresar la fiecare cuvant al ei:
     -Sigur  ca da ! spune cu acelasi zambet dulce.
     Apoi , din nou incep a visa in timp ce ea inchide  telefonul:
     -Sasuke ? ma trezeste din visare
     -Au? Ce este?
     - Tocmai am vorbit cu Tsunade.
     - Si ce a zis?
     - Mi-a zis ca se duce cu Kakashi la cabana si o sa fim singuri acasa.
     -Pai servitorii?
     - A spus ca au toti liber.
     Exact asta mai lispsea. Sa fim singuri  acasa. Cum ma voi abtine sa nu sar pe ea? In ce  situatii sunt pus! Of, doamne de ce ma chinuiesti?imi spun in gand , zambind. O privesc  cu coada ochiului. E chiar frumoasa.   
In sfarsit am ajuns la fosta ei casa. Cobor din  masina ,si, ca sa fac pe gentelmanul ma duc sa-I deschid  usa. Dupa ce iese din masina si-mi multumeste o vad cum intepeneste ca o stana de piatra.
Sakura’s pov:
       Nu pot crede ce-mi vad ochii. Casa mea. Nu imi vine sa cred. Simt cum imi cedeaza picioarele . Imi inderept  corpul catre Sasuke . Acesta se uita la mine cu blandete, vazand ca eram socata.Ma intorc  spre casa , mai arunc o privire apoi imi simt ochii  inundati de  lacrimi. Dintr-o miscare  scurta ma intorc spre brunet, alerg spre el si ma proptesc  in pieptul lui. Incep sa plang cu sughituri iar el, din nou, ca seara trecuta , ma imbratiseaza , ma  mangie pe cap , imi spune sa ma linistesc si ma saruta pe frunte. Doamne ce bine e in bratele lui! As vrea  sa nu-mi  dea drumul niciodata. E atat de protector incat  ma face  sa ma simt in siguranta , ca si cum nimeni nu ma poate atinge. Cat despre casa , e facuta praf. Mi-o aduc bine aminte: era alba cu muulte flori in curtea din fata si cu geamuri albe.. acum este de nerecunoscut. Plina de buruieni , cu scanduri batue in locul unde  erau geamurile  pe care lipeam abtipilduri cu tata . La aceste ganduri incep sa pland si mai tare , iar Sasuke sa ma stranga si mai tare la piept.
       Isi dadea seama cat sufeream si probabil  vroia doar  sa ma calmeze si sa ma faca sa uit. Vazand ca tot nu reusesc sa ma calmez ma ia in brate si ma duce in masina  pe bancheta din spate. Se duce in fata, porneste masina si plecam.  Acum nu stiu unde mergem dar nu cred ca acasa. Ramane de vazut unde o sa ma duca ,, domnisorul Uchiha “ cum imi placea sa-l necajesc pe cand eram copii:
      -O sa-ti placa! Spune  ,,rapitorul†in timp ce-mi afiseaza in zambet dulce .
      Dau aprobator din cap si ii raspund la zambet cu un zambet de-al meu. Acum…am incredere in el. Nu stiu de ce , dar am. Dupa vreo 5-8 minute de mers  ne oprim intr-o padurice:
      -	Mai tii minte?
      Acum imi amintesc. Aici veneam sa ne jucam cand eram mici. Il ved cum se da jos , se duce la prbagaj. De acolo ia o patura si cauta cu provirea un loc mai frumos. O aseaza acolo si vine spre masina, deschide usa si ma ,,invita†afara sa observ frumusetea peisajului. Merg cu el pana la porbagaj de unde scoate un cos de picnic. Ma ia de mana si mergem sa ne asezam pe patura.
In acest moment parca sunt cu totul paralela de lumea reala.
------------------------------------------------------------------------
Revenim …vreau critici DURE ca sa ma pot indrepta pe viitor. Si criticile BUNE sunt primite ( sa speram ca o sa existe :-" )
	
	
	
![[Imagine: 4sb4lf.jpg]](http://i51.tinypic.com/4sb4lf.jpg) 
 "Love is always patient and kind. It is never jealous. Love is never boastful or conceited. It is never rude or selfish. It does not take offense and is not resentful." ♥♥