[Naruto] I'm not only your drug +14 (ItaSasu, SasuNaru)

[Ayumi Michaelis]

Ma bucur ca am putut ajuta si eu cu ceva. De asemenea ai putea pune numele capitolului, cat si numarul lui, centrat. Si aspectul este destul de important:P.
Asta a fost un capitol destul de interesant. Mi-a placut partea in care Naruto era confuz, intrebandu-se ce se intampla cu el. Eu una apreciez cand personajele spun intrebari de genul asta. Ar fi fost plictisitor daca lui Naruto i-ar fi placut de la inceput baietii si mica lui atractie fata de Sasuke nu i s-ar fi parut ciudata. Imi place mult cum gandeste si brunetul. A incercat sa dea vina pe lipsa familiei, ca sa isi scuze comportamentul fata de blond. O sa incetez acum cu parerile despre personaje, pentru ca probabil deja aberez:)).
Descrierea este destul de ampla, esti atenta la detalii si chiar 'desenezi' un tablou frumos. Chiar pui accent pe sentimentele personajelor si astfel ficul devine mult mai interesant, frumos si toate cele. Nici dialogul nu e sec, dar nu arata foarte estetic acele puncte de suspensie, apar mult prea des si uneori fara rost. Actiunea decurge normal, naratiunea e buna. Referitor la final... Putea sa fie un sarut mic, dar daca n-a fost sa fie:)).
Cam atat, anunta`ma cand pui nextu'.:bye:

[hiimera]

Nextul~ Chiar l-am asteptat. Ok, sa trecem la treaba.
---
Te felicit pentru un capitol impecabil, sincer, nu am zarit greseli de tastare sau exprimare - defapt una parca sau doua, dar in rest curat ca lacrima.
Trecand peste asta o sa ma leg si eu putin de felul tau de a aseza in pagina si alte aspecte.
Cum a spus probabil (asa am inteles de la tine) Ayumi, ca ar fi bine sa dai titlu iti spun si eu urmatoarele - centreaza, scrie cu litere mai mari, nu boldate, mai mare putin numele si al cifra capitolului. De asemenea ti-as sugera ca atunci cand insirui ganduri, franturi din trecut, mai stiu eu si sunt puse intre ghilimele - punele cu italics. (e doar o sugestie)
De asemenea cand treci de la o idee centrala la o alta, nu mai pune stelute (adica asa ai putea pune ce vrei, nu conteaza neaparat) ,ci lasa doar un rand liber, pentru ca asa nu prea isi au rostul, zic eu. Dar sunt doar sugestii. <3
Sentimentele vad ca incep sa prinda culoare, apare acea tulburare si confuzie emotionala, lucru care e foarte interesant, de asemenea si celelate elemente din jur incep sa aiba contact cu cei doi - partea cu poza.
Iti spun o chestie -> incearca sa detaliezi si sa mentionezi si cateva reactii, gesturi, indiferent cat de marunte ar fi, fiindca asa dinamizezi si transpui totul mai viu, mai real, mai palpabil. Si sa te joci mai des cu (,) cuvintele, propozitiile... etc.

Pentru final iti spun ca mi-a placut capitolul, chiar daca nu s-au petrecut foarte multe, insa sper ca nextul sa fie ceva mai lung si mai plin de actiune. Oricum succes in continuare si multa inspiratie! *hug*

[Kyandi.]

Ti-am citit ficul, a foat dragut, imi place ideea x-trem <3.
Pai, greseli de gramatica si ortografie nu am vazut pana acum, pot spune; daca sunt trebuie neaparat sa-mi iau ochelari sa vad mai bine, caci eu nu am zarit nicio greseala [ inafara de cele enumerate de Nix`].
Am mai vazut multe fic-uri cu ideea de clanul Uchiha si ca a foat ucis de Itachi, iar Sasuke .. Dar, la tine vad ca este mai original, nu stiu cum sa-ti explic, mai profund. Desi, in capitolul aceasta nu s-au intamplat nimic special sa zicem, mi-a placut mai ales cum gandeste tanarul Sasuke. As vrea sa vad daca vor exista si scene fierbinti dintre cei doi, me perversa mare. Yeah. Naruto, baietelul acesta copilaros. Doamne, cat il indragesc eu. Este primul, sau nu, al doilea- al treilea [ eh, asta nu conteaza ] care imi place [ fic cu persoanje din Naruto ]. Nici nu sti in act suspans mai "inghesuit" * laughs *, caci deja astept sa vad ce au de gand sa faca Itachi si Naruto. De Saske nu mai zic. Mi-a placut, din capitolul anterior pupicul si timiditatea dintre cei doi.

SoOo, astept cu nerabdare next-ul, si daca ai putea sa ma anunti cand il pui. Nu vreau sa pierd nimic, sa fiu la curent cu toate, intelegi ? ;;)

[Erina Ozaki]

Multumesc tuturor de commuri si sfaturi privind estetica si continutul capitolul. Am venit cu nextul si sper sa fie pe masura asteptarilor chiar daca e putin mai banal :* Incepand cu urmatorul capitol deja intram in branza, deci promit mai multa actiune :* >:D<


Capitolul 5
~Drumurile noastre paralele~


Dimineata urmatoare il prinse pe Naruto inca dormind pe patul ravasit, cu asternuturile aruncate pe jos si hainele imprastiate. Soarele isi strecura firele de aur lucioase prin geam si prin perdeaua simpla si veche. Camera era inecata in linistea diminetii, iar in coltul unde baiatul avea patul, era un usor semiintuneric, un unghi unde se dadea batalia discreta dintre lumina diminetii care dorea sa patrunda si intunericul unei noptii sfarsite. Blondinul se trezi cu o usoara migrena ca dupa o betie, desi el nu se atinsese nici cu buzele de bautura. Fusese o noapte agitata, adormise foarte tarziu in jurul orei 4. Baiatul se ridica din pat, frecandu-si ochii cu podul palmelor. Cateva clipe facu miscari mecanice, monotone: isi facu patul, aranja hainele, apoi se indrepta captivat spre fereastra. Inlatura perdeaua intr-o parte cu mana stanga si privi prin sticla diafana. Nu-l incanta peisajul foarte mult, dar apoi concentrarea ii cazu in reflectia sa geam. Isi privi chipul vag , nederanjat de soare. Incepura parca in minte sa-i deruleze toate scenele de azi-noapte, repetandu-se mereu momentul cand Sasuke ii facuse promisiunea si il sarutase pe frunte. Acest gest ii lasase blondinului urme in suflet, una ca se bucura ca brunetul reactionase calm, alta ca acest gest era mai mult de natura frateasca, nu de prieten. Privi in gol minute in sir, clipind foarte rar si concentrat asupra clipelor cu Sasuke. Naruto insa dintr-odata stranse perdeaua cu mana si ofta, deoarece mintea care mereu da comenzi, ii ordona de aceasta data sa accepte ca Sasuke il considera ca un frate. Totusi inima ii soptea in sine ca gestul justificat al brunetului nu-i decat un gest inocent de a-si ascunde si el mica atractie si atentie pentru Naruto. Blondinul simti iarasi un complex de sentimente si se confrunta iarasi cu o enigma.
In cele din urma se intoarse spre pat si imbraca un costum de trening portocaliu. Pantalonii ii rasfranse , isi puse in picioare incaltaminte lejere , albastre ninja si hotarat porni pe usa. Lasase in mod intentionat bandana acasa, bretonul sau blondu fluturand in bataia vantului. Alerga pana la standul lui cu ramen, unde servea domnul Mutsume vesnic purtand halatul de bucatar alb imaculat. Intui dorinta lui Naruto si ii servi acelasi meniu. Tanarul clientul avu licariri sprintene in ochii sai albastri de la atata foame matinala, semn ca farfuria cu ramen constituia un deliciu. Savura portia de ramen multumit, apoi uitandu-se la ceasul de pe perete vazu ca e tarziu. Naruto se panica putin, apoi porni spre antrenamente lasand banii pe masa pentru comanda primita. Alerga cateva minute pana ce ajunse la padurea Konohai unde intalni un batran dolofan de vreo 50 de ani cu parul carunt si lung prins intr-o coada. Fata lui prelungita arata cateva semne discrete de incretituri pe frunte si in jurul gurii, in rest nu-i dadeai varsta. Purta o vesta ninja albastra, manusi negre stil ninja si pantaloni largi verzui. Incaltamintea , deasemenea adecvata misiunilor nu lipsea din tinuta sa. Din priviri , Naruto simti ca batranul e putin increzut si libidinos.
- Buna ziua, bunicule ! spuse Naruto pe un ton glumet.
- Pe cine faci tu bunicule? Obraznicule! Atentie cum se vorbeste cu cei mai mari ! se rasti batranul.
- Dumneata esti Jiraya! Incepem antrenamentul odata?
- Ce nerabdator esti ! Prea bine!
Jiraya ii arata tanarului lectia pentru ziua respectiva. Batranul ii dete ideile si sfaturile de baza pentru lectie cu o indiferenta banala incercand sa mentina relatia elev-mentor. Naruto il asculta cu o atentie desavarsita si remarcand raceala pe care o pastra profesorul sau. Zambind, se apuca sa exerseze.
Batranul plecase la pandit de femei, cum isi are vechile obiceiuri lipsite de gust. Se facu trecut de amiaza, soarele era mai puternic, stapandind satul cu razele si caldura sa. Blondinul, in pauza de masa, medita la jutsu si sesiza un cuplu in trecere. Erau doi tineri care se tineau de mana si la un moment dat baiatul dadu sa-si ia la revedere de la iubita sa. O saruta foarte repezit pe buze si mai lung pe frunte, lansand-o pe fata fara vorba privindu-l indelung indepartandu-se. Tanara paru putin dezamagita, parca astepta un raspuns pe care nu-l primise. Naruto asista involuntar la aceasta scena putin dramatica si siropoasa, dar isi aminti cu stupoare ca si el traise aceeasi intamplare. Dintr-odata cheful de antrenament pieri, isi inclesta pumnii pe genunchi si se musca de buze. Starea sa de nervozitate se intensifica atat de tare incat simti ca explodeaza. Se ridica si o lua la fuga cu ochii incetosati de mici perle lacrimare care cadeau pe obraz cu randul. Ajuns acasa, tranti usa si se arunca in pat.
'' Uite Sasuke ce mi-ai facut... La dracu nu cred.. Nu imi vine sa cred ca vreau sa te vad. Ca ma simt atras de tine !''
Blondinul disperat , invadat de o caldura insuportabila ca o febra, decise sa faca un dus rece. Se dezbraca de haine si se indrepta spre baie. Porni robinetul si o multime de bobite de apa ca o ploaia ii cazura pe trup , stingand monstruoasa caldura corporala.


Momentan viata celor doi era situata pe drumuri paralele, Naruto isi traieste viata ca un baiat ninja singur in cautarea propriului ideal, Sasuke colinda alt drum in cautarea propriei identitatii si implinirea unei promisiuni crude. Brunetul era in misiune, fusese angajat de Tsunade sa urmareasca miscarile unei aliante dintre Konan si Karin in Satul Nisipului. Tanarul Uchiha isi instalase tabara in padurea din apropierea Satului Nisipului. Era seara, negura noptii inghitea lumina soarelui si se raspandea cu repeziciune. Sasuke isi aprinse focul, meditand si planificand miscarile. Se gandi si el la blondin, parca ii vedea chipul inocent si sclipirile albastre din ochii in flacara focului. Se mira brusc si isi duse mana dreapta la inima strangand tricoul.
'' Ce e asta? Senzatia asta? E sufocanta si aprinsa, de parca as fi baut ceva tare''
Infierbanteala ii inmuie corpul si cateva firicele de sudoare ii se scursera pe tampla. Sasuke se simti imbatat de aceasta senzatie si parca era gata sa tipe, deoarece devenise insuportabila.
'' Oare? Mi-o fi dor de el? Ce naiba? Vreau sa-l vad sau m-am imbolnavit? " Brunetul cazu la pamant peste un covor de iarba deasa, verde si racoroasa. Statu neclintit admirand cerul si lasand la o parte gandurile razbunarii. Sasuke, apoi intoarse incet privirea spre locul unde era cortul, in dreapta sa si inaintea lui, era camuflata in iarba bandana cu simbolul satului. Cu miscari rafinate, brunetul apuca bandana si o ridica deasupra lui analizand toate detaliile. Afisa un zambet dragalas ca un copil si clipi de doua ori, apoi aseza bandana inapoi in iarba. Isi aseza mainile pe piept cu degetele inclestate si rosti cald , aproape pasional : Naruto !. . .

[Neris]

Multumesc de anunt ^^ totusi, abia acum apuc sa citesc.
O sa incep cu impresiile generale pentru capitolul patru. Mi s-a parut construit dupa schema arhicunoscuta a plecarii lui Sasuke la Orochimaru, atunci cand Sakura incearca sa-l opreasca... Oricum, nu a fost la fel si mi-a placut mai degraba varianta ta yaoi. Am vazut ca ai incercat sa 'intri' mai mult in sulfletul personajelor si trebuie sa te felicit pentru descrierea complexa si pentru lipsa greselilor.
Mi se pare mie sau capitolul cinci e imbunatatit vizibil? Felul de a nara, de a contura emotiile a evoluat. Faptul ca te-ai axat pe sentimentele personajelor iti acorda multe puncte in plus. Te ajuta felul de a descrie in astfel de contexte. Ma dau in vant dupa comparatiile tale! -"E sufocanta si aprinsa, de parca as fi baut ceva tare''- nu m-as fi gandit niciodata ca s-ar putea asemana sentimentul acesta cu cel conferit de alcool. Dar daca stai sa te gandesti are sens si e cea mai apropiata comparatie (scuze pentru repetitie). Am gasit cateva greseli de tastare dar o sa citez doar o parte din ele, cele care imi vor sari in ochi la o a doua privire superficiala - "deasemenea adecvata misiunilor" de asemenea; "bretonul sau blondu" blond; "Jiraya" Jiraiya.
Spor la scris si astept umatorul capitol! Sper sa ma anunti cand postezi.

[Erina Ozaki]

Multumesc de comm Neris :* Noul capitol mai lung , sper sa va placa :*


Capitolul 6
~Ce imi spune inima sa fac~



Trecusera deja doua zile de la plecarea lui Sasuke din sat si ceea ce considera Naruto, o despatire enigmatica. Se facu seara, soarele se ascunse dupa armata sa de nori luptandu-se cu patura intunecoasa a noptii, ce se combina cu jocul de culorii vii ale apusului. In aceasta confruntare fireasca a naturii, noaptea se raspandise rapid, stergand jocul de culori si acoperindu-le cu intunecime. Nu ze zari nici o stea, nici luna. Nu era foarte tarziu, in jurul orei 9. Naruto simti, pe geamul deschis racoarea noptii si se apropie, apoi se lasa cu bratele pe pervaz. Adierea de vant usor rece il racori pe fata si se strecura domol in parul sau, avantandu-l lin. Aceasta atmosfera ii paru o binecuvantare. Inima ii era linstita, lipsita de zbuciumuri si de caldura insuportabila pe care o avusese dupa plecare brunetului. Totusi... mai ramasese o urma usoara de dor ascunsa in fundaturile sufletului si bine controlata. Racoarea noptii il facu sa uite pentru un moment ce viata, trecut , prezent si viitor. Pentru Naruto tot ce conta era dezmierdarea vantului pe chipul sau si linistea serii. Strada din fata casei sale era pustie si prafuita. Doar greierii indrazneau sa sparga aceasta liniste. Blondul se lasa purtat de acest peisaj nocturn; la un moment dat ceva il indemna sa-si coboare privirea asupra strazii si sa renunte la reverie. In acea clipa trecu pe mica strada prafuita, o tanara bruneta cu un par voluminos si scurt ce purta un kimono lung negru si sandale de aceeasi culoare cu toc gros si numeroase catarame. Naruto isi concentra atentia asupra fetei urmarindu-i miscarile ca un vultur. Tanara, simtindu-se urmarita, intoarse privirea spre blondin, iar ochii ei negri reflectara bucuria de a-l vede pe baiat. Ii facu cu mana si zambi foarte inocent, un zambet aparte afisat pe buzele subtiri si usor arse de soare. Blondinul zambi si el la randul sau foarte deschis in semn de salut.
- Shizune-chan, asteptati putin! ruga Naruto de la geam pe fata bruneta. Baiatul apoi disparu de pe geam si se auzira cateva zgomote grabite. Curand usa de la intrare se deschise si iesi purtand un tricou larg violet cu fructe.
- Da Naruto? Ce s-a intamplat?
- Pot sa va intreb? Bunica Tsunade e la birou?
- Desigur, studiaza niste strategii de aparare. De ce? Vrei sa-i transmit ceva?
- As vrea eu personal s-o intreb.
- In regula. Shizune nu mai apuca sa-si ia la revedere ca-l vazu pe blondin adoptand o atitudine foarte serioasa si pornind tinda spre biroul lui Tsunade. Fata ramase in urma neclintita foarte profund surprisa, dupa ce Naruto disparu in pomi repezit, isi continua drumul meditand. El nici nu-si mai schimbase hainele ca pleca hotarat spre femeia care ii putea oferi informatii cu privire la intrebarile sufletesti. Miscarile lui Naruto se derulara din instinct, el fiind concentrat acum asupra intrebarilor pe care avea sa le adreseze lui Tsunade. Inima incepu sa-i bata iarasi cu putere si cateva picaturi de sudoare limpede ii coborara pe tampla. Baiatul se incrunta, acei ochii negri a lui Shizune ii reaprisera amintirile cu Sasuke. Acei ochi profunzi ai fetei se suprapuneau in mintea blondului peste ochii sclipitori si misteriosi ai brunetului. Inauntrul lui ceva ii dete un impuls, dorul iarasi il invada si focul launtric castiga contra mintii. In cele doua zile Naruto nu primise nici un semn, nici o urma care sa-i aminteasca de Sasuke, timp in care reusise sa-si traiasca viata intr-un ritm normal. Aparitia lui Shizune in aceasta seara ii paru un semn clar. Trebuia sa lamureasca situatia.
Dupa 20 de minute de alergat, ajunse la poarta biroului Hokage. El isi aseza ambele maini pe poarta imensa si o impinse pana se intredeschise. Se strecura foarte calm pe coridorul lung aflat in semiintuneric si ingropat intr-o liniste mormantala. Naruto privi in toate partile si nu vazu decat usi de lemn fara inscriptii. Apoi brusc se opri din mers, intoarse privirea si ochii i se marira. Gasi usa Hokage.
Ciocani politicos si auzi vag un ''intra'', apuca clanta impingand usa cu usoara teama si emotie. In fata sa se afla un birou din lemn maro de castan bine lucrat si proaspat lustruit impanzit de documente si dosare. In fotoliul imens sedea o blonda cu buzele rujate si ochii caprui. Fata ei prelunga era rezemata in mainile inclestate privind fix la usa. Suvitele lungi blonde se prelingeau pe obrajii ei creeand impresia unei fete mai prelungi decat era defapt. Femeia ridica capul tacuta asteptand ca baiatul sa spuna motivul vizitei sale tarzii.
- Bunico Tsunade, vreau sa te intreb ceva, spuse Naruto apropiindu-se usor de doamna blonda.
- Spune ca am treaba piticanie!
- Voi trece la subiect.. Ce misiune ia-ti dat lui Sasuke? S-a dus singur.
- Asta era! Sasuke a plecat intr-o misiune de recunoastere si urmarire a aliantei Nisipului. Cele doua ninja lidere sunt periculoase si sunt suspectate de asasinari platite.
- Unde e acum??
- In Satul Nisipului. Din pacate cei din acel sat sustin ca alianta e urmarita, eu nu cred asta.
Naruto rosti un multumesc slab printre buze si pleca acaparat de dezamagire. Sasuke putea sa sfarseasca sau sa fi fost prins intr-o capcana.
Ajuns acasa, blondul se simti fara vlaga, o marioneta organica din care sufletul pierise. Se arunca cu brutalitate peste pat, iar un gest cu mana, determina tabloul sa aterizeze pe perna. Realiza greutatea pernei si dete sa vada ce e, vazu insa ca e tabloul. Trupul vlaguit acum fu umplu cu suferinta si durere. Durerea intepatoare il strapunse in sine ca un cutit. Sentimentul se exterioriza, mai degraba izbucni inafara cu un siroi de lacrimi amare. Naruto fu cuprins de sughituri si nu putu deslusi propria camera de ceata lasata de micile perle cristaline. Se ridica si stranse tabloul la piept ca intr-o imbratisare duioasa. '' Sasuke.. Sasukeee!''
Parasi tabloul pe asternutul patului, isi lua cateva arme ninja, isi aranja bandana pe brat si imbraca o geaca albastra de fas. Hotarat si cu o strategie planuita porni in cautarea lui Sasuke. Iesi din casa in fuga apoi porni spre poarta de la iesirea din sat si de acolo in padure. Padurea era si mai infricosetoare si deasa sub cerul lipsit de stele. Naruto se avanta tot mai adanc in codru refacand traseul brunetului. Cu fiecare pas facut, tensiunea crestea si cu atat si dorinta de a-l revedea pe baiat. In drumul sau nu avu parte de nici o piedica, doar mici capcane pe care le distruse cu o aruncatura de cutit kunai. Dupa doua ore de mers, Naruto ajunse aproape la intrarea in Satul Nisipului. Cobori si privi imprejur unde fusese tabara brunetului. Incremeni cand zari cateva picaturi de sange, urme in pamant si o bucata din tricoul lui Sasuke. Blondinul simti cum toate puterile parca ii seaca si sperantele se prabusesc. Apuca bucata de stofa si o analiza. Ochii sai albastri erau plini era ingrijorare, demonul frustrarii puse mana pe el si acum cauta sa-l razbune pe brunet. Porni mai departe in cautare de raspunsuri. Intra in Satul Nisipului fara efort. Incercasera doi paznici sa-l opreasca, insa blondinul orbit sa furie, ii rani fara ezitare. Instinctul il indemna sa mearga la cel mai apropiat spital. Naruto se opri pe o creanga de copac pentru a se gandi. Privi in gol, apoi isi privi mainile. Erau patate de cateva picaturi de sange. Vederea substantei rosii pe corpul sau il inspaimanta, dar nu faptul ca ranise oameni, ci ca o facuse din razbunare orbeasca. In fata sa era un geam deschis larg, perdelelefluturau si se auzira cateva voci feminine vagi vorbind despre un pacient din Satul Frunzei ranit. Naruto se gandi ca era vorba de Sasuke probabil. Nerabdator, profita de ocazia cand se facu liniste si se strecura pe fereastra. Colinda cateva clipe spitalul pana ce ajunse la camera de garda. Usa era usor intredeschisa. Impins de curiozitate, blondul intra si cerceta din priviri incaperea destul de simpla, varuita cu alb mobilata cu un pat si o noptiera. Inlemni cand zari cine era pacientul jumatate dezbracat si bandajat la mana si la cap : Sasuke. In inima lui Naruto, speranta invie si simti din nou caldura insuportabila, dar si mila care il cuprinse la vederea unei astfel de tablou. Se apropie usor de brunet si il mangaie pe par. Sasuke deschise ochii usor si privi langa pat remarcandu-l pe Naruto
- Ce..cauti aici, Naruto?
- De ce nu mi-ai zis ca te duci in misiune periculoasa, as fi venit cu tine nu te-as fi lasat singur! il apostrofa Naruto aproape lacrimand.
Sasuke se simti rusinat de gesturile sale, dar si ale blondinului. In ochii sai negri aparura sclipiri de bucurie si incerca sa zambeasca. Obrajii sai capatara o nuanta de rosu si pentru o clipa tacu cand se vazu in aceasta ipostaza. Naruto il ajuta sa se ridice putin, iar brunetul isi puse mai bine perna mare in spate. Lasa privirea si adopta tacerea. Intre cei doi curand se instala pacea, nici unul nu indrazni sa mai zica ceva, sa-si exprime cuvintele sau gesturile. Drumurile lor care pareau parelele acum s-au intersectat, datorita faptului ca Naruto si-a urmat inima si nu mintea. Sasuke il privi induiosat pe blond, incercand sa-si formuleze ideile si sa gasesca scuzele. Stranse patura de nervozitate si avu cateva incercari de a rosti ceva, dar nimic. Blondul remarcand gesturile confuze ale lui Sasuke, se apleca asupra sa si isi incolaci mainile in jurul gatului sau.
- Nu mai spune nimic ! Pentru tine am venit! Zii cum te simti? Mi-ai lipsit Sasuke...
Sasuke il dezlipi pe baiat de langa el, il apuca pe Naruto de ceafa si ii zambi repezit. Se apropie de chipul blondinului si intredeschise buzele cuprinzandu-le pe ale tanarului intr-un sarut. In sfarsit caldura corporala se stinse si cei doi simtira un nou fior mai cald si mai bland. Dupa cateva miscari ale buzelor, brunetul isi strecura limba in lacasul umed al ''adversarului'' sau care reactiona atat de pasional. Jocul suav al sarutului derula putin mai brutal, Naruto avand o usoara reactie de impotrivire. Cei doi se desprinsera incet cu buzele rosii calde de la aceasta scena.
- Naruto, mi-a fost foarte dor de tine ! spuse Sasuke cu o usoara tensiune pasionala in glas in timp ce-l mangaia pe blondin pe obraz.

[Neris]

Buna :) Ai postat extrem de rapid. Majoritatea capitolelor sunt puse intr-un timp scurt si tin sa te felicit pentru performanta. Se pare ca ai parte de inspiratie.
Voi lasa un comentariu scurt dar, sper, cuprinzator. Descrierea e abundenta si binevenita dar mi se pare ca ai tendinta sa te lungesti cu un anumit detaliu si uiti de ce ar trebui sa fie in prim-plan -e doar parerea mea; stilul tau de a scrie e oricum pe placul meu deci raman fan.
Ai avut dreptate, avem parte de ceva actiune. Personajele principale sunt din nou impreuna, se bucura si de un prim sarut. Ai creat o atmosfera placuta, netensionata, avand in vedere ca se intampla intr-un spital. Ai fost 'dramatica' la momentul potrivit desi timpul pe care l-ai ales pentru despartire- doua zile- mi se pare cam scurt, nu stiu daca ar putea isca un asemenea dor, sentiment pe care l-ai accentuat.
Ti-as recomanda sa mai verifici capitolul pentru ca am gasit vreo doua-trei greseli de tastare. Imi pare rau ca nu ti le pot identifica; e a treia oara cand il citesc si nu le pot gasi(poate l-ai rectificat deja).
Sper sa ai inspiratie in continuare si spor la scris! Nu uita sa ma anunti :)

[Ayumi Michaelis]

Omg, cat de mult am intarziat:'(. Sincerele mele scuze, am fost cam lenesa in ultimu' timp si am tot zis ca o sa citesc. Ai postat capitolele foarte rapid, de as avea si eu determinarea ta.
Au fost niste capitole frumoase. Sasuke si Naruto confuzi si indragotiti, ai mai bagat si niste personaje feminine, Naruto merge dupa bruneet, totul e bine in lume:)). Marimea fiecarui capitol a fost in regula, insa mi s-a parut ca ai descriu putin cam mult. Sau poate am senzatia asta din cauza faptului ca e tarziu si mi-e somn. Puteai sa iti dai mai mult silinta la dialog, ar fi iesit mai interesant. Povestea in sine decurge lent, iar partile in care cei doi sunt impreuna sunt adorabile si imprevizibile. Sper ca pe viitor sa povestesti mai multe intr-un capitol, ca altfel ma omoara suspansul. Adica pana acum povestea este destul de banala, dar nu aveai unde sa bagi atata intriga, sunt abia 6 capitole. Dar abia astept sa vad ce se intampla mai departe, dificultatile peste care vor trece sau nu. Te rog anunta`ma si data viitoare cand pui nextu' si bafta multa la scrierea lui.

[hiimera]

Ceau, ceau! <3
Am avut parte de doua capitole interesante si nu regret ca vin acum cu un comentariu, caci am putut savura mai mult decat se putea.
Denisu as vrea sa te rog sa-ti verifici de doua ori capitolele fiindca in aceste ultime cp. ai avut greseli de tastare si exprimare care au cam modificat sensul propozitiilor, chiar si asa daca mai verifici inca odata, atunci iti spun ca se va rezolva problema.
Nu prea stiu ce sa spun, am fost cam ametita cand am citit capitolele, insa mi-a placut ultima scena - sarutul - foarte dragut descris, pacat ca s-a incheiat acolo. Si chiar si in general ai reusit sa te axezi si pe reactii, gesturi, descriindu-le chiar foarte dinamic. Iar actiunea nu mi s-a parut grabita.
Legat de ideile secundare din capitole, ma pe mine nici acum nu prea m-au facut sa tresar, dar nu stiu de ce, chiar si asa ai mai pus accent pe descriere si am vazut ca totusi lucrurile par ca incep sa se infierbante. Cu alte cuvinte incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult.

Nu mai am ce spune, astept nextul si succes in continuare!

[Erina Ozaki]

Multumesc mult de commuri :*:x si cititorilor de altfel. Voi incerca sa mai dinamizez actiunea. Deja incepem sa intram in branza, deci va urma mai multa actiune.

Capitolul 7
~Inima ma impinge la nebunie~

Naruto simti o miscare brutala si repezita. Spre mirarea lui, o mana alba si bine definita de baiat de 21 de ani, il cuprinse de tricou si aproape simti prin tot corpul forta bratului brunetului. Il trase de tricou intr-o maniera brutala, Sasuke dorind sa-l apropie pe Naruto de el. Ii aduse chipul blondinului direct in priviri, citind o usoara spaima si confuzie in perlele oculare albastre ale lui Naruto. Brunetul zambi usor pervers, zambetul sau dandu-l peste cap, pe ''mica sa victima''. Blondinul nu riposta, nici nu se clinti, astepta sa vada intentia tanarului. Sasuke se apropie de chipul sau, il cuprinse intr-un sarut pasional, infierbantat de senzatia placerii pe care o avusese in acea noapte neagra cu Itachi, insa aceasta senzatie era blanda si controlabila, nu disperata. Blondul se lasa purtat de vraja jocului, caldura corporala a partenerului se transmisese prin sarut. Inima sa batea agitata ca un ciocan, iar cativa stropi de sudoare se prelingeau pe obraji in jos. Insa brusc, simti o mana rece strecurandu-se pe sub tricou si mangaindu-i fin abdomenul. Aceasta traire ii se paru deplasata, se dezlipi de Sasuke si ii indeparta si mana.
- Sasuke..ce-ce faci? Ai innebunit? se rasti Naruto imbujorat plecandu-si capul spre podea, ezitand contactul vizual cu ochii negri al lui Uchiha.
Brunetul il privi surprins de pe patul de spital, era cu bustul dezgolit afisand nota unui piept alb, abdomen bine definit de la antrenamente. Acesta tacu, considera gestul lui Naruto un refuz. In cele din urma, ridica mana bandajata aratand cu degetul spre usa.
- Du-te si incuie usa si lasa-ma singur!
Blondinul isi indrepta privirea asupra lui Sasuke si se simti frustrat. Refuza sa execute ordinul primit.
- Nu! De ce nu intelegi ca e ceva nou pentru mine! Am nevoie de perioada de acomodare! Sa ma obisnuiesc..cu gandul!riposta blondinul
- Bine. Care gand?
- Tu chiar nu realizezi? Atat de ametit esti? Gandul ca... ma simt atras de tine. Nu stiu de ce, dar incep sa ma indragostesc de tine, prostule!
Aceasta declaratie spontana il surprinse profund pe Sasuke. Ce gandea in sinea lui? Credea ca aceasta avea sa fie o joaca, o aventura, s-ar fi jucat cu sentimentele si dragostea unui copil proaspat devenit major. Medita pentru o clipa, isi aminti ca si Itachi se jucase cu el, mai mult isi batuse joc de el.
- Naruto, tu esti un drog. Eu nu mai pot sa-mi implinesc misiunile cum trebuie, nu mai sunt eu de cand ne-am reintalnit. Multe s-au schimbat de atunci.
- Daca zici ca multe s-au schimbat, atunci mai acorda putin timp acestei legaturi.
Sasuke se simti stabatut de un val de vinovatie, intoarse capul catre fereastra privind in gol, Naruto urmarindu-l si asteptand un raspuns cat de mic. Nimic! Blondinul se ridica de pe pat jumatate trist, jumatate indiferent, acaparat de o dezamagire adanca. Pe el nu-l deranjase sarutul, ci mana si atutidinea brutala care ii inspirau doar dorinta unei aventuri. Intoarse spatele si se indrepta incet spre usa auzindu-se in sec, sughiturile de la planset. Cu fiecare pas facut, tanarul se indoia amarnic ca aceasta pasiune pe care o purta celui din clanul Uchiha sa nu fie o nebunie si mai presus, regretabila. Se opri in dunga usii, intoarse pe jumatate capul si buzele sale rostira aproape ca un ordin :
- Idiotule, nu te mai juca cu sentimentele mele!
Naruto fugi, iar dupa ce sunetul pasilor sai se stinse, Sasuke intoarse privirea spre usa larg deschisa. Constientiza cu stupoare gesturile sale de o ipocrizie neinspirata inclestand pumnii de furie. Stia ca Naruto ii era singurul amic si fiinta care il putea scapa din ghearele singuratatii. Brunetul rupse perfuzia din mana stanga, dete patura la o parte si fugi dupa blond. Tanarul Uzumaki avea ochii sticlosi de la plans, isi sterse cu manecile fata, apoi incepu sa coboare scarile spitalului ce dadeau spre iesire. Scarile erau mari si acoperite de marmura alba si lucioasa. Sasuke aparu in capatul scarilor, rasufland cu greu si mana in care afusese perfuzia se umflase si era inrosita.
Brunetul ii striga numele, iar blondul intoarse capul mirat zarindu-l pe baiat rezemat de perete ca un alcoolic. Naruto se gandi sa urce iar scarile, dar ii era frica ca nu cumva sa se confrunte iar cu durerea si dezamagirea. Isi marturisise iubirea intr-un mod copilaresc si repede, se gandi el.
- Naruto! Asculta-ma. Imi cer scuze, sunt un idiot, nu stiu sa ma port. Eu m-am obisnuit sa fiu singur. Am nevoie de cineva ca tine. N-am vrut sa te ranesc.
Cuvintele rostite se strecurara in sufletul blondinului ca vantul printre ramurile pomilor si se instala in cel mai intim si adanc colt dinauntrul sau. Nu spuse nimic, urca scarile pana la jumatate si Sasuke cazu in genunchi slabit. Ingrijorat , Naruto se intoarse la el si il examina la prima vedere. Brunetul incapatanat, refuza pentru un moment vreun ajutor sau vreo atingere , Naruto se imbufna si ii spuse:
- Asculta si tu Sasuke. Trebuie sa ne obisnuim cu ideea. Eu, nu..nu vreau sa sufar intelegi? Am suferit destul de cand au murit parintii mei si tu stii bine cum ma simt. Te rog!
- Bine, cum poti garanta ca esti sincer?
- Fiindca.. te iubesc Sasuke !
Brunetul amuti uimit. Se lasa ajutat si isi sprijini mana bandajata de umarul lui Naruto si pornira inapoi in salon. Naruto il inveli cu patura si mai statu cateva momente sa-i aseze perfuzia inapoi lui Sasuke pe mana. Tanarul Uchiha, pe urma, negasindu-si cuvintele, privi in gol si isi aseza capul lin pe perna alba catifelata. Vazand ca nu obtine nici o reactie sau semn, blondinul zambi frant dorind sa se intoarca acasa. Brunetul atunci se repezi si cu mana bandajata il apuca de tricou, ca un semn de implorare sa nu plece. Naruto se opri, ochii lui Sasuke straluceau intens si se incrunta, parca ar fi vrut sa dea frau plansului, dar ii se parea prea umilitor gestul. Se ridica si il ruga pe Naruto sa se intoarca cu fata.
- Cat de mult zici ca ma iubesti? intreba brunetul imbujorat si foarte serios.
- Atat de mult incat vreau sa fiu mereu alaturi de tine, indiferent ce va fii ! zise Naruto foarte hotarat in glas.
Sasuke zambi si ii facu semn din deget lui Naruto sa se apropie. Blodinul apleca capul, iar brunetul il apuca dupa ceafa, sarutandu-l repezit si cald, apoi buzele sale indreptandu-se spre ureche. Rasuflarea la fel de calda si glasul pasional il facura pe Naruto sa asculte cu desavarsire la ca avea Sasuke de rostit.
- Stii ce? Asculta bine, Naruto! Si eu..te iubesc!