Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Minuni inca exista

#1
Deci..asta este primul meu fic si sper sa va placa.Fic-ul o sa fie sakusasu , da..cuplul nostru favorit :). Primele capitole vor fi din perspectiva Sakurei , iar paurma va povesti Sasuke

Disclaimer:Nu detin niciun personaj din anime-ul Naruto al caror posesor este Kishimoto Masashi si nu fac profit de pe urma personajelor/intamplarilor.


Minuni inca exista


Capitolul 1.

Pentru fiecare din noi există un început, mai bun sau mai rău. Pentru mine însă e unul greu şi întors pe toate părţile. M-am născut într-o zi friguroasă din decembrie. Mama mea a murit după ce m-a născut în urma unui atac cerebral şi nu a fost niciun medic de gardă în apropiere. Nu a mai putut fi salvată. Mătuşica îmi povesteşte şi azi de ea, cât de mult mă dorea deşi ştia că dacă nu va avorta riscurile se triplau. Tatăl meu nu a avut destui bani să mă ţină şi pe mine aşa că s-a hotărât să meargă la muncă în Italia şi de atunci nu s-a mai întors. Arătase la ştiri că microbusul cu care mergea a intrat pe contrasens sub un tir ce transporta benzină. Impactul a cauzat explozia cisternei.cinci suflete au pierit în urma accidentului.M-am trântit de pământ şi am început să plâng. Era seară şi cu greu am adormit din cauza sughiţurilor de la atâta plâns.
Noaptea aceea am avut un vis parcă trimis de la Cel de sus. I-am visat pe ai mei împreună cu mine de mânuţă, ne plimbam pe malul mării şi îmi ziceau că mă vor iubi întotdeauna şi îmi vor fi alături la bine şi la rău. Dar pe când să le văd feţele, ei au dispărut. Se făcuse totul negru apoi îmi apăruseră imaginile de la ştiri, eu stând în genunchi cu mâinile pe faţă, plângând în hohote, iar imaginile se învârteau într-una în jurul meu.
M-am trezit ca ameţită de la alarma telefonului.Am uitat sa ma prezint!Pai ma numesc Sakura haruno am 16 ani,parul roz si ochii verzi ca smaraldele! o inaltime medie si o creutate buna! Sa ne intoarce la prezent! După câteva minute de lenevit în pat, am auzit gălăgia făcută de telefonul fix. Mă grăbesc să răspund, iar o voce subţirică îmi ordonase scurt:
-Făţi bagajele pe mâine. Îţi pui doar necesarul. Aici o să primeşti restul ce o să îţi mai trebuiască. Biletul de avion ar trebui să ajungă în câteva ore la tine, împreună cu celelalte instrucţiuni pe foaia alăturată. Ţi-am pus şi bani să îţi mai cumperi ceva de mâncare de la fast-food. Cum te simţi?
-Distrusă. Spun eu printre suspine.
-Te cred. Condoleanţe din partea mea şi a familiei. Te va astepta o viaţă nouă aici. Nu mai pot să te ţin că se plăteşte enorm taxa telefonică peste ocean. Ai grijă de tine. Te vom aştepta la aeroport când soseşti.
-Bine. Mersi pentru toate.
-Cu plăcere.
Şi a închis rapid. Aiurită de telefonul primit, mă duc în cameră să îmi împachetez lucrurile. Doar necesarul. Ce vroia să însemne? Am multe lucruri de care nu mă pot despărţi. Încep să împachetez. Trag de pe dulap 3 valize mici şi le deschid. În prima pun lenjeriile, în a doua tricourile şi pantalonii, iar în a 3-a fardurile, parfumurile, sepcile şi insignele care sunt în număr de treizeci şi şapte.
Aud soneria de la uşă şi fug să deschid. Era poştaşul. Mă roagă să semnez. Salut politicos şi pun coletul pe o măsuţă. În el era biletul şi asigurarea medicală, împreună cu celelalte instrucţiuni şi o iconiţă cu Maica Sfântă. Pentru prima dată după ce s-au întâmplat lucrurile alea, am reuşit să schiţez pe faţă un zâmbet nevinovat. Citind instrucţiunile şi mica scrisoare de la prietena mea pe care am cunoscut-o virtual, am aflat că voi duce mai mult decât o viaţă nemaipomenită acolo. Deşi eram încă cu inima sfâşiată, pornesc combina muzicală, îmi pun căştile în urechi şi dau la maxim volumul. Se auzea în căşti una dintre puţinele mele melodii preferate, Simple Plan – Save you (Te salvez). Îmi închisesem ochii, iar prin mintea mea zburau tot felul de întrebări care mai de care mai ciudate. Într-un final m-am trezit de la telefonul care îmi vibra în buzunar. De abia m-am mişcat din loc, eram amorţită fiindcă am adormit stând în fund cu căştile în urechi şi îmbrăcată pe deasupra. Muzica nu mai mergea deoarece s-a luat curentul. Pe pipăite mi-am luat geamantanele şi am chemat un prieten de al meu care era taximetrist. Ajuns la faţa locului am încărcat bagajele şi am pornit spre aeroport. Deşi era dimineaţă, era o zi toridă de iulie aşa că am mers amândoi să ne luăm o îngheţată şi să mai discutăm câte ceva să mai îmi distragă gândul de la incidentul neplăcut

Capitolul 2

Trecuse timpul asa de repede, de parca ar fi fost batut de vant. Mi-am luat ramas bun de la Cristi. L-am strans in brate cat am putut de tare. Apoi mi-a soptit calduros: "Sa nu uiti de mine!". O lacrima cristalina amara s-a ratacit pe obrazul meu infierbantat si s-a pierdut undeva pe cimentul dezgolit. Auzind numele zborului meu ~ Cursa numarul 113~ , m-am desprins din bratele lui si am mers sa imi pun bagajele pe banda rulanta. Odata cantarite, am avut neplacuta surpriza de a afla ca defapt trec de greutatea normala admisa. Fara sa ma lase inima sa las vreo unul deoparte, ma decid sa platesc taxa. Am intors buzunarele pe toate partile, dar din nefericire banii nu erau.
- Domnisoara, aveti de gand sa platiti mai repede ca mai sunt oameni care asteapta in spatele tau.
- Imi pare rau, spun eu confuza si rusinata, dar mi-am uitat banii acasa.
- Si mie imi pare rau, spuse doamna pe un ton mai ridicat. Va trebui sa lasati bagajul aici sau...
- Platesc eu bagajul fetei, intrerupse un baiat discutia. Si nu doresc un refuz din partea fetei. Se intoarse cu capul spre mine si imi facu din ochi.
- Iti multumesc mult, am zis eu, simtind obrajii arzandu-ma putin.
Baiatul a dat afirmativ din cap, semn ca a acceptat multumirile mele, si a spus:
- Se pare ca vom avea destul timp sa ne cunoastem. Am loc fix langa tine, si pe fata ii aparu un zambet ametitor de fermecator.
Nu cred ca ii puteam da mai mult de 18 ani. Avea parul negru ca abanusul cu tepi.Purta o sapca XXL in carouri alb si negru, ochelari de soare fumurii, cu lentile mari si ovale, un tricou negru,, pe care scria mare "Music Is My Life", asortat la o pereche de blugi La o simpla privire si la o prima impresie, puteam spune ca e un tip de bani gata, fitos, care se uita numai dupa fustele fetelor. Tot drumul spre avion am tacut, chiar daca simteam acolo, inauntru, nevoia sa cunosc mult mai multe despre acest "fashion victim" din dreptul meu, cu care voi si calatori. Astfel, gandindu-ma la tot felul de mici banalitati de ale mele, el rupse tacerea:
- Tu unde vei cobora?
- In Los Angeles.
- Ce bine! exclama el bucuros. Si eu tot acolo ma duc la niste rude. Mergi si tu in vizita?
- Eeh, nu chiar, am zis cu voce mai joasa si trista.
- Am tot timpul din lume sa iti ascult inimioara ta. Zise el punandu-si mana dupa talia mea si tragandu-ma langa el. Pentru prima data am simtit acea caldura ce n-am mai simtit-o de ani intregi.
Mergeam cu gandul impacat spre avion pentru ca aveam pe cineva in care sa am incredere si sa-i spun ce simt, dar inca sufletul imi era taiat in mii de bucatele sangerande.!!


Capitolul 3
ot drumul spre Los Angeles am tras cu ochiul la baiat ,dupa o jumatate de ora am incercat sa intru in vorba cu el.
- Scuza-ma , dar cum te cheama?? spun eu curioasa , cum sunt deobicei .Pe mine ma cheama Sakura, dar pe tine?
- Sasuke..Sasuke Uchiha. Dupa ce isi spuse numele , eu incer iar sa intru iar in conversatie cu el
- Sasuke...de ce m'ai ajutat? adica ai platit??
- Ei ..Sakura asa sunt eu , generos.
- Inteleg. Dupa mica noastra conversatie , scot din geanta Ipod-ul meu roz si incep sa ascult muzica, m'ai precis ascult Xonia- my beautiful one. Dupa 3 ore de zbor ajungem in aeroportul din Los Angeles
-Ei bine , Mi'a parut bine sa te cunosc Sakura!
- Si mie! Poate ne vom m'ai intalni Sasuke.
- Da . Eu am putina treaba in oras.Pa Sakura!!!!
-Pa! Dupa aceasta despartire imi scot telefonul , Si o sun pe scumpica mea matusica , of..in sfarsit ajung in Los Angeles .Chinul deabea incepe..Noua scoala , noi prieteni si colegi , noua casa , noua sora. Tot se va schimba!
- Alo, matusa am ajuns! Vino sa ma iei .
- ''Sakura ai ajuns la aeroport?''
- Da! Spun enervata
- '' Atunci intoarcete! ''Poftim?? ce vrea sa spu-n...a?? Matusica!!!!!!
- Oo Sakura ce mare ai crescut si ce frumoasa esti!!
Matusa Elena era o femeie foarte frumoasa , avea parul blond precum spicul de grau si ondulat , ochii verzi identici cu ai mei, pentru o clipa am crezut ca este mama seamana asa de bine. Era imbracata foarte modern din punctul meu de vedere. Purta o pereche de pantaloni negri , o camasa lunga alba si la brau avea o curea neagra iar in picioare avea o pereche de sandale negre.
- Si mie mi'a fost dor de tine matusa!!
-Haide Sakura urca in masina trebuie sa ajungem la noua ta casa, verisoara ta era foarte emotionata cand a auzit ca vei venit. '' Mda ..cred si eu..porcusorul de Ino este bucuroasa sa ma vada..'' Dupa un drum lung ajungem in fata unei vile , Mda era frumoasa recunosc dar tot acasa e m'ai bine. In casa ne astepta Ino. 'ce mult s'a schimbat ,arata m'ai bine decat as fi crezut, avea parul blond precum razele soarelui iar ochii ii avea albastri ca spuma mari.
- Sakura ce bine imi pare ca ai venit!!!! Spuse aceasta cu lacrimi in ochi
-O Ino ...si mi'e imi pare bine ca te revad , dar nu trebuie sa plangi . Zicand asta o imbratisez cu multa caldura.
- Haide Sakura . Sa'ti arat noua ta camera . Urcam scarile si mergem de'a lungul holului , aceasta deschide usa ultimei camere si ma pofteste sa intru. '' E m'ai frumoasa ca fosta mea camera , . In mijloc era un pat pufos cu asternuturi roz, langa pat erau doua noptiere , un birou asezat langa geam , un dulap si un covor alb cu cateva floricele roz.''
- Sakura eu te las sa'ti despachetezi , ne vedem la cina. Dupa ce pleca imi despachetez si imi pun lucrurile la locul lor. O aud pe matusa chemanduma la masa . Dupa cine ma asez pe pervazul geamului privind luna plina , sfanta si clara , care domnea peste stelele ce nasc umezi pe bolta senina . '' Off..maine va fi o zi grea , iar trebuii sa ma culc.'' Ma trantesc in pat si pun geana pe geana.....


Sper sa va placa ^^
[/size]
I love Pink

#2
Nu sunt prea priceputa la critici...
...Mie imi place ideea...
...Nu cred ca am citi un fic asemanator pana acum...
...Astept sa vad ce se mai intampla
Aaa....te rog sa ma anunti cand pui continuare

#3
DJ_Biscuite ai greșit la postare. Se gasesc trei povesti identice. Ai gresit cand le-ai postat? Sau au același început dar continuarea diferita? Dar nu prea si crede a doua varianta. Ar trebui sa rogi un moderator sa iti inchida doua, deoarece la celalalt am comentat acum cateva minute.
Dar sa sti ca imi place ficul, sa-l continui pe unul dintre ele.

Am observat ca este de doua ori postat în plus, deci oficial de trei ori. NU este grav, se mai întâmpla. :love:

#4
Cred că singurul motiv pentru care ţi-am citit tit ficul este acela că ai avut diacritice în primul capitol, iar eu am crezut că ai în toate. Titlul e total banal şi sincer nu-mi inspiră mare lucru; nu prea ştiu ce să spun în legătură cu el. Acţiunea a fost tare grăbită, nu ştiu de ce accelerezi lucrurile, vrei să termini mai repede sau nu ştiu care-i problema. Am observat că la un moment dat nu ai mai folosit liniuţa " - " ceea ce era chiar deranjant; îţi era lene să scrii frumos? Estetica lasă de dorit, vorbind de acele liniuţe. Ai şi greşeli de tastare, poate şi exprimare, nu am stat să caut.
În mare parte ideea cu moartea părinţilor şi Ino ca soră e destul de folosită, dar aştept să văd concret ce idei ai.
Baftă! * h u g s *



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  [+18] Unde dragostea nu poate exista... THE LAST UCHIHA 16 10.284 14-01-2014, 06:53 PM
Ultimul răspuns: SabrynaMe
  >Unde iubirea nu are speranta si totusi, EXISTA <3 Uchiha Rose 4 2.410 01-12-2013, 08:29 PM
Ultimul răspuns: THE LAST UCHIHA
  [Naruto] Dincolo de tristete exista si fericirea. SakuraXLOVE 6 4.589 15-09-2012, 09:48 PM
Ultimul răspuns: KarinaD
  In dragoste nu exista limite... ~FreaKy and CuTe~xD 13 8.802 27-12-2011, 04:18 PM
Ultimul răspuns: Miranda.
  Crezi că există un portal È™i spre inima ta ? ( +16 *yaoi* ) ×Tα℮♏iᾔ× 21 8.822 02-10-2011, 02:32 PM
Ultimul răspuns: Addeh
  Pentru ca inca te mai iubesc Debb.' 41 33.774 22-09-2011, 09:00 AM
Ultimul răspuns: DeMentă
  Mai exista speranta? Ame 3 3.140 06-08-2011, 05:15 PM
Ultimul răspuns: Ame
  Oarba, dar inca te pot simti! Ely1496 19 10.176 29-04-2011, 10:51 PM
Ultimul răspuns: .Dudiii
  Eu inca te mai iubesc Juneko 5 4.697 03-04-2011, 01:21 PM
Ultimul răspuns: Miranda.
  16 ani si inca o zi deeaH2elen 4 3.433 24-01-2011, 04:58 PM
Ultimul răspuns: deeaH2elen


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)