Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Durerea ascunsa

#1
Varsta minima:+15
Gen: Drama,horror,romance
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: Pai...in functie de inspiratie s-ar putea sa fie si un +18.
Tipul de comentariu solicitat:Orice comentariu e bine venit.

Btw, este un fic pe care l-am scris acum 2 ani si vreau doar sa stiu daca merit continuat ^_^

CAPITOLUL 1

Stau in pat, cu ochii inchisi si genunchii stransi la piept asteptand ca totul sa se termine.>>Ce sa se termine?<< imi pun eu intrebarea deoarece spaima care m-a cuprins imi strica tot rationamentul in gandire.
Ma ridic usor din pat cu pasi mici si putin ingandurata intrebandu-ma ce vreau sa fac, mintea mea imi spune ca ar fi mai bine sa stau deoparte, insa ca de obicei trupul nu ma asculta vrand parca sa ma faca sa cedez, se misca singur intr-un loc destinat lui.Intr-o incapere ce semana cu o bucatarie din care se auzeau bufnituri si tipete.
Ma nelinistesc cand il vad pe tata cu o sticla indreptata spre mama si tipand la ea de mama focului. Am vrut sa intervin, dar stiam ca daca fac acest lucru voi fi in aceasi situatie ca a mamei. Chiar daca imi era mila de ea am lasat-o acolo, pretinzand ca tata se va calma si nu ii va face nimic, insa atat mi-a trebuit ca deja aud cum sticla cade pe faianta spargandu-se in mii de bucatele aproape invizibile.
Din nou m-am blocat numai gandesc, vreau doar sa fug, sa scap naiba din locuinta asta in care am putrezit 16 ani...>>de ce corpul nu ma asculta niciodata??<< ma intreb eu disperata pe mine insumi, nu doar ca nu-mi acepta comenzile, ci sta pur simplu. Cand reusesc sa iau contact cu el vreau sa fug dar un brat puternic ma opreste zicandu-mi acele cuvinte care mereu m-au facut sa ma cutremur, acelea fiind:
-Incerci din nou sa fugi? Draga tati...daca n-ai reusit in toti acesti ani de ce te mai zbati? Imi spuse el cu o satisfactie nemaintalnita.
-Ddami d-drumul...incerc eu sa spun cu hotarare, insa pana si vocea ma tradeaza...
Spre surprinderea mea, tatal meu imi elibereaza mana pe care deja se vede a nu stiu-cata vanataie din zilele astea. Ma uit la el cu lacrimi in ochi vrand sa-i zic ceva, dar ce? eu naveam curajul sa ma rastesc la el sau orice alceva, dupa cateva secunde de gandire o iau la fuga prin casa cu el in urma mea de sigur, casa este veche, o darapanatura dar totusi spatioasa ceea ce-mi da un plus in lupta mea pentru supravietuire.
Intru in subsol de care habar nam ca exista, ma arunc pe scari tavalindu-ma si provocandu-mi alte zeci de mii de rani insa nu-mi pasa trebuia sa fac ceva. Aud pasi...rasunand din ce in ce mai tare in micuta incapere, barbatul intra inauntru folosindu-se de lumina de la telefon cautandu-ma si spunand sa ies afara ca nu-mi va face nimic, vezi sa nu, acum ar trebuii sa-l cred?
Observ un sifonier sau cred ca asta vrea sa fie, in orice caz doua usi mari metalice. Fara sa ma gandesc ca aspectul lasa de dorit si altele, ma arunc inauntrul lui fara prea mult zgomot facandu-mi loc intr-o sumedenie de paturi. Pasii barbatului se opresc chiar in fata mea, in momentul asta ceea ce ne desparte sunt aceste doua usi pe care nu ezita sa le deschida, baga capul inauntrul sifonierului insa constata ca nui nimic acolo, se indeparteaza iar eu respir usurata.
Cred ca au trecut cateva ore bune decand ma aflu tot in acelasi dulap, dar mie frica sa ies de aici insa odata si odata va trebuii pentru ca deja mor de foame. Facandu-mi ordine in ganduri ma tarasc afara din acel loc. Ies din subsol cu pasi mici si grabiti pana cand realizez ca numai e nimeni in jur atunci o iau la fuga cautand iesirea din casa aia blestemata, sincer nici eu numai stiu cat timp a trecut de cand n-am mai iesit de aici, sau mai bine zis luni, numai cunosc nici razele soarelui Decand tata a devenit un betiv, nici eu, nici mama nu ne putem pune cu el.
Dar lasand pentru cateva momente amintirile dureroase si sumbre ma voi delecta cu un apus de soare minunat si niste ultimi raze calde. Totul e atat de placut incat nu-mi vine sa cred ca e real, dar pentru a-mi duce la capat lupta trebuie sa plec de tot din satul asta, voi pleca imediat ce lumineaza de ziua, acum nam de cat sa caut in tot satul un adapost pentru odihna.
Oh, da... nu m-am prezentat, dar o voi face acum. Sunt Katherine Rosenburg, am 16 ani si ar trebuii sa fiu in clasa a 10a insa nu sunt, motivul? cred ca ti-ai dat seama de ce. Am parul roscat si lung pana aproape de solduri, ochii verzi ca ai unui smarald si un metru saizeci si ceva, inaltime, dar nu cred ca te-ar interesa amanunte asa plictisitoare, dupa cum ti-ai dat seama am o viata mizerabila, mi-as fi pus capat zilelor insa inima si deceptia mea nu m-au lasat, in minte imi vin mereu vorbele acelui autor "Speranta moare ultima", ei bine asa cred ca este si in cazul meu , din cauza asta nu am putut renunta la lupta mea impotriva vietii.
Continuandu-mi cautarea pentru a-mi petrece noaptea asta, alerg de nebuna printre niste copaci, zgariindu-ma pe toata fata. Dau de o cladire veche care nu arata asa de rau, doar mi se parea putin cam sumbra. Cladirea era neagra, nepermitandu-i soarelui o intrare calda. Observ ca usile mari din portelan sunt deschise asa ca intru, ezit putin la inceput dar ma gandesc ca alta solutie nam.
Patrund inauntrul cladirii incerc sa-mi obisnuiesc ochii cu intunericul predominant, dar slabe sanse....totul e atat de intunecat incat pare ca soarele n-a patruns si nici nu va patrunde vreodata in acest loc, chiar nu credeam ca exista un loc mai intunecat decat "casa mea".
Merg incetisor cu grija sa nu ma impiedic, pipaind orice obiect ce-mi sta in cale incercand sa-mi dau seama ce este. Vad ca degeaba merg eu asa incet ca deja ma impiedic si cad zgomotos, ceea ce rasuna in intreaga cladire. Ma ridic rapid sa vad de ce anume m-am impiedicat, bucuria mea a fost sa aflu ca era un set de lumanari, am mai cautat putin si am dat si de o bricheta, eh acum sper sa si mearga...
Nu apuc sa fac tot ce mi-am propus pentru ca deodata simt o briza rece pe la ceafa, mi-a fost frica sa ma intorc pentru ca deja simteam prezenta cuiva in spatele meu, o mana rece ca gheata imi atinge obrazul zgariat pe care si acum mi se preling doua picaturi de sange, eram stupefiata din nou as fi vrut sa fug dar nam putut, cat pot sa urasc lucrul asta...am vrut sa imi intorc capul si sa zic ceva cum ar fi sa ma lase naibii in pace ca ma trec toti fiorii de la mana sa atat de alba si parca..lipsita de viata, insa persoana m-a oprit punandu-mi
degetul aratator pe buze, un semn pentru a face liniste...am ramas nemiscata in pozitia aceea asteptand sa se intample ceva sau sa-si ia mana aia de pe mine si sa vad si eu ce "fiinta" o mai fi si asta.

#2
Doar unele chestii:

1. Se scrie intotdeauna "n-am". In general, se scrie "n-" (n urmat de cratima si altceva) atunci cand "n" vine de la "nu", iar cratima arata ca lipseste vocala u. De exemplu: "n-am" vine de la "nu am", "n-ai" vine de la "nu ai", "n-as" vine de la "nu as" si tot asa.

de care habar nam ca exista
Habar n-am = habar nu am, deci se scrie cu cratima.

acum nam de cat sa caut
N-am decat = nu am decat. + Se scrie "de cat" atunci cand "de" este prepozitie, iar daca o dai la o parte, structura care ramane are sens de sine statator. De exemplu: "de cat lemn ai nevoie? ", daca-l scoti pe "de", ramane: "cat lemn", care-i in regula.

ma gandesc ca alta solutie nam
Alta solutie n-am = alta solutie nu am, iti trebuie cratima.

as fi vrut sa fug, dar nam putut
N-am putut = nu am putut, la fel, iti trebuie cratima.


2. Ar trebui, va trebui - intotdeauna cu un singur i.

acum ar trebuii sa-l cred? + am 16 ani si ar trebuii sa fiu
Ar trebui. "Ar trebui" e la modul conditional, timpul prezent, conditional prezent care se formeaza cu as/ai/ar/am/ati/ar (in functie de persoana) si infinitivul verbului, in cazul nostru "(a) trebui".

odata si odata va trebuii pentru ca deja mor de foame
Va trebui. "Va trebui" e la modul indicativ, timpul viitor, viitorul ala cu voi/vei/va/vom/ve?i/vor (la fel, in functie de persoana) si infinitivul verbului, carevasazica si aici ai doar un i.


3. Se scrie "numai" atunci cand inseamna "doar", in schimb, se scrie "nu mai" atunci cand "nu" este negatie si inseamna ca am/ai/a/ati/au incetat sa ceva.

Din nou m-am blocat, numai gandesc
Nu mai gandesc. M-am oprit din gandit. + Nu-l poti inlocui pe "numai" al tau cu "doar" fara sa schimbi sensul propozitiei, deci nu se scrie legat.

realizez ca numai e nimeni in jur
Nu mai e nimeni. N-ai fi scris "realizez ca doar e nimeni in jur", nu? Ei bine, atunci n-ai de ce sa scrii "numai".

nici eu numai stiu cat timp a trecut
Nu mai stiu. Inainte stiam, acum nu mai stiu. + Inlocuitul ala cu "doar" nu merge.

numai cunosc nici razele soarelui
Nu mai cunosc. La fel, inainte cunosteam, acum nu mai cunosc.


4. D?-mi - intotdeauna. De la "tu d? mie" (care nu-i corect, da' de aici vine).

Ddami d-drumul...
Da-mi drumul, are cratima indiferent daca se balbaie sau nu.


5. Se scrie intotdeauna "de cand". Sunt pur si simplu doua cuvinte diferite: "de" si "cand". Presupun ca scrii "de luni"/"de marti"/"de luna viitoare", or "de cand" nu e diferit.

cateva ore bune decand ma aflu
Doar intrebi: "de cand ma aflu? " si raspunzi: "de cateva ore bune", nu?

Decand tata a devenit un betiv, nici eu, nici mama nu ne putem pune cu el.
De cand nici eu, nici mama blabla? - De cand tata a devenit un betiv.


6. Se scrie "mi-e" atunci cand inseamna "imi e", iar "mie" atunci cand raspunde la intrebarea "cui? ". De exemplu: mi-a spus mie (Cui a spus? Mie.), adu-mi si mie (Cui sa aduci? Mie.), mi-e somn (imi e somn, nu poti intreba "cui somn? "), mi-e greu (imi e greu, nu poti intreba "cui greu? ").

dar mie frica sa ies de aici
Mi-e frica = imi e frica.


7. Se scrie intotdeauna "nu-i". Vine fie de la "nu ii" (nu-i este frig), fie de la "nu e" (nu-i bine).

insa constata ca nui nimic acolo
Nu-i nimic = nu e nimic.


Alte cateva chestii:

sau orice alceva - altceva (alt + ceva)
niste ultimi raze calde - ultime raze. "Raze" e de gen feminin, atunci si adjectivul trebuie sa fie tot la feminin (doar de-asta ai scris "calde", nu "calzi"). Puteai scrie "ultimi" daca insotea si determina un substantiv de gen masculin, de exemplu: "niste ultimi monstri".
voi fi in aceasi situatie - aceeasi (nu exista "aceasi")
cu el in urma mea de sigur - desigur
Draga tati... - draga tatii. "Tatii" e forma articulata de genitiv-dativ (draga cui? / a cui draga?), adica ce-ti trebuie tie. La fel cum de la "scoala" scrii "directorul scolii" sau de la "miscare" scrii "legile miscarii".
eu naveam curajul - n-aveam (de la "nu aveam", cratima arata ca lipseste vocala u)

Spor la scris!

Apropo, smaraldul e o piatra pretioasa, si desi n-am verificat inca, sunt sigura ca n-are ochi. + Daca lasi niste spatii intre paragrafe se citeste mai usor.

#3
Nu vreau sa fiu rea dar Lain are dreptate. Sper sa te ajute comentariul. Eu nu prea am ce sa comentez avand in vedere ca Lain ti-a aratat unde ai gresit. Sper ca ai inteles.
Titlul imi place, e interesant. Desi la inceput credeam ca e vorba despre altceva. Saracuta Katherine. Ce viata groaznica!
Cam atat am avut de comentat. Spor la scris. Eu inca astept ficul yaoi pe care vrei sa-l faci.

@Lain Apropo, smaraldul e o piatra pretioasa, si desi n-am verificat inca, sunt sigura ca n-are ochi. + Daca lasi niste spatii intre paragrafe se citeste mai usor. Sincer, nu credeam ca esti fata. Scuze :D
[Imagine: tumblr_lxg6bliYGm1qej54bo1_500.gif]

Stalk me, bite me and kill me with your love ~

#4
Heyaa! ^^ Gomen, nu am mai trecut de mult pe aici (pe site) si...m-am tot gandit daca sa pun continuarea la acest fic si pana la urma de ce nu? xD
astept pareri :o3

CAPITOLUL 2

Imi iau inima in dintii si ma intorc cu incetinitoul,cu dintii clantanind de frig si respiratia intretaiata.In urmatoarele secunde un miros bizar imi inunda narile.Cad intr-un abis nedefinit.
Natura este cel mai crud fenomen.Picaturile reci ale ploii le simt pana in strafundul sufletului, vor sa ma zdrobeasca, sa devenim un intreg.Daca ar fi sa renasc m-as putea
reincarna oare intr-o picatura de ploaie? Dar cine sunt eu ca sa pot renaste? Sunt un simplu om,nimic mai mult as vrea sa devin mai mult de atat, sa fiu mai puternica, sa pot
lupta cu adevarat,sa ma razbun,sa fiu libera!Intunericul ma innebuneste, de ce totul este asa intunecat? Am orbit? Corpul imi tremura nepunticios, o iau razna incerc sa-mi misc haotic
bratele si picioarele, insa ma aleg cu rani.Grozav, sunt legata de un scaun.Nervii imi acapareaza creierul,frica isi face si ea prezenta, urmeaza disperarea.Ma misc in mod alert,
pana cand scaunul se loveste de pamant.Trupul imi este invadat de cativa stropi de ploaie, reusesc sa ma calmez si sa analizez situatia.Mai important decat toate, de ce sunt legata?
ca un animal feroce, sau cel care ma legat sa fie animalul?
O voce necunoscuta rasuna ca un ecou, o voce cu o tonalitate majestioasa:
-Doamna mea, sa fiu numit animal este sub asteptarile mele.
Ma concentrez asupra vocii sa-mi dau seama de unde vine. Insa, parca de nicaieri o mana rece imi strange gatul cu o forta coplesitoare.Toate grijile mele au
disparut, la fel si logica mea, ma indepartam, ma adanceam tot mai mult in durerea mea.Mana lui nu era foarte mare, dar era destul de lunga ca sa-mi poata cuprinde traheea.
vazand ca nu ma zbat a slabit stramtoarea.
-Imi aduci aminte de el. A spus el incetisor ca pentru sine.
Mi-a tras brutal banda adeziva din jurul ochilor luandu-mi nenumarate fire din sprancene.Am scancit si mi-a dezlipit adezivul si din jurul buzelor.Atunci am scos un tipat si toata padurea a vuit.
-Nemernicule!Vrei sa ma lasi cheala?
Un suras dulce s-a auzit din gatlejul sau alb, strans legat de o esarfa.Era tot ce puteam deslusi din cauza intunericului.
-Nu esti in pozitia sa-mi faci reprosuri, doamna mea.
Tremur din toate incheieturile,cuvintele nu au curajul sa se mai faca auzite,insa stiu ca nu trebuie sa-mi las garda jos.
-In primul rand sunt mai tanara ca tine, in al doilea rand, daca vrei sa purtam o discutie normala, dezleaga-ma dracului pana nu te fac una cu pamantul! spun eu incercand sa par
dura, dar acum imi dau seama ce greseala imensa am facut.
-Kathy,Kathy,Kathy...vocea lui era dulce ca mierea, isi apropie fata de a mea,eu ma imi intorc privirea in cel mai indepartat loc posibil.De ce ma face sa ma simt asa? stiam ca daca
il privesc in ochi, ma va hipnotiza...o voi lua razna.
Imi intoarse gatul in asa fel incat parul sau negru imi atingea fruntea si privirea ni se intalnise.Ochii lui erau de un albastru metalic, exprimau durere si furie. Dintr-o data ma aflam intr-o camera intunecata.Tipetele
rasunau la tot pasul,un fulger lumineaza camera si intr-un colt al incaperii, un copil statea cu fata spre perete, m-am apropiat de el cu pasi repezi si l-am intors spre mine, acesta
a inceput sa rada intr-un mod sarcastic si mi-a aratat mainile pline de sange, avand in vedere rasul de mai inainte,el era cat se poate de calm,ochii lui erau albastrii,insa slab colorati,de parca era o marioneta,"tu, trebuie sa mori!" vocea lui m-a izbit ca o rafala de vant si tot sub adierea vantului ma aflu din nou in lumea mea.
Lumea mea devine mai intunecata pe zi ce trece, tristetea se acumuleaza, dorinta razbunarii creste cu ardoare,dar eu dau dovada de mila,n-am nevoie de mila nimanui.
Impinsa de un imbold nervos ma descatusez. Oh dulce libertate! Brunetul a disparut si aveam atatea sa-l intreb...
O durere groaznica de cap ma doboara la pamant "Ne vom revedea..." au fost vorbele lui pe care n-am sa le uit pana ce soarta ne va reintalni.

#5
Iubire, ai adus next. Acum, eu nu sunt critic, dar ai o multime de greseli. Eu o sa ti le spun pentru ca imi doresc ca tu sa evoluezi si sa-ti dai seama unde gresesti. Pentru inceput, sunt unele locuri in care ai fi trebuit sa pui punct in loc de virgula. Asta e un exemplu : ''vocea lui era dulce ca mierea, isi apropie fata de a mea,eu ma imi intorc privirea in cel mai indepartat loc posibil.''. Era mai bine daca puneai punct inainte de ''mierea'' si incepeai din nou. In al doilea rand, sunt lucruri care nu prea au logica aici. Exemplu : ''Nervii imi acapareaza creierul,frica isi face si ea prezenta, urmeaza disperarea.''. Nervii nu acapareaza creierul. Teoretic vorbind, creierul are nervi peste tot. Iar daca esti nervoasa, nu are nici o logica sa spui ca iti acapareaza creierul. ''Uremeaza disperarea'' dupa care ai pus punct. Aici nu imi place. Puteai sa formulezi altfel. De exemplu : ''urmata de disperare''. Suna mai bine asa in opinia mea. ''Mana lui nu era foarte mare, dar era destul de lunga ca sa-mi poata cuprinde traheea.''. Alt lucru lipsit de logica. Daca mana e mare atunci poate sa te stranga de gat, dar daca e lunga, ce face? Iti pune cotul dupa gat si te strange ''cu lungimea bratului''? Nu vreau sa fiu deloc dura, sa nu te superi pe mine.
''Tipetele
rasunau la tot pasul,un fulger lumineaza camera si intr-un colt al incaperii, un copil statea cu fata spre perete, m-am apropiat de el cu pasi repezi si l-am intors spre mine, acesta
a inceput sa rada intr-un mod sarcastic si mi-a aratat mainile pline de sange, avand in vedere rasul de mai inainte,el era cat se poate de calm,ochii lui erau albastrii,insa slab colorati,de parca era o marioneta,"tu, trebuie sa mori!" vocea lui m-a izbit ca o rafala de vant si tot sub adierea vantului ma aflu din nou in lumea mea.''

Asta da fraza imensa. Mai pune un punct pe ici pe colo. Ai nevoie de multe puncte, daca e sa ma uit mai bine :)). Apoi, daca rasul sau era sarcastic, nu ar fii fost prea inspaimantator. Ce ai vrut sa exprimi e ras sadic, venit de la o persoana sadica. Doar de aia a avut mainile pline de sange. Inainte de fraza
''tu, trebuie sa mori'', clar vine punct. Si de ce ai pus virgula inaintea lui ''tu''?. Nu are ce cauta acolo. Corect e :''tu trebuie sa mori''. Puteai foarte usor sa transformi fraza asta intr-un dialog. Dupa ce pui punct sau virgula, lasi un mic spatiu ca sa fie mai usor de citit. Asa e mai greu. Dupa semnele de punctuatie lasa putintel spatiu, da? Poate ai luat prostul meu obicei de a pune multe puncte de suspensie. La mine se scuza, e un tic :P :)) . Dar si eu incerc sa scap de el.
Deja ti-am lasat un com imens si imi cer scuze pentru asta. Oricum, capitolul a fost interesant. Astept next. Si doar pentru ca ti-am lasat comul cat casa, nu te descuraja. Haide, arata-mi ca poti mai mult. Pentru ca intr-adevar se poate, cu munca. . Sper ca nu am parut rautacioasa. Nu asta era intentia mea. Imi era dor de tine, by the way. Mai intra pe profil sau pe chat, sa conversam. Spor la scris! Si nu uita ca te pup dulce.
[Imagine: tumblr_lxg6bliYGm1qej54bo1_500.gif]

Stalk me, bite me and kill me with your love ~



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Durerea dragostei[Oneshots] Kayla. 16 9.570 05-09-2011, 06:01 PM
Ultimul răspuns: Kayla.
  Iubire ascunsa in ura AyumiHamasaki 50 24.817 06-08-2011, 06:54 PM
Ultimul răspuns: Piersicuta
  Iubire ascunsa in spatele tradarii... Ary^_^Arishime 2 2.185 03-08-2011, 08:43 AM
Ultimul răspuns: candy girl
  Durerea persista. Trioxide chocolate.۩ 6 3.768 10-06-2011, 02:17 PM
Ultimul răspuns: madalyna_girl
  Dragostea ascunsa in razboi Erina Ozaki 40 30.990 17-04-2011, 05:22 AM
Ultimul răspuns: Zuzu XoXo
  [ RBD / Guild ] - Iubire ascunsa in muzica Maria 8 7.693 06-03-2011, 11:40 AM
Ultimul răspuns: Flash
  Iubirea ascunsa sakura_love_sasuke 8 5.569 18-06-2009, 10:40 PM
Ultimul răspuns: sakura_love_sasuke


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)