Domination by [+16] [yaoi]

[MisS.sAdiStic]

hi hi Imi place mult poveste, si devine din ce in ce mai interesant. Imi place mult atitudinea lui Ryonmaru, cred ca-l place pe Ohno..si chear as vrea sa-i arate asta :yes: Sper ca nu va pleca..adica sa fie scos din fic..prin a fi omorat sau altceva...face ce animul sa aiba un aspect de necunoscut...ne stiind ce va urma sa faca..ne stiind cum va continua... la fel ca si Junosuke..si el are un rol important si nu as vrea sa plece....intelegeti voi.
Ori cum fic-ul e marfa si astept cu nerabdare cap urmator.
Succes si spor la scris :P :bv:

[myuu]

wow...asta da veste: lui ryo ii place de ohno si totusi de ce nu se poarta mai frumos cu el si nu-i dovedeste asta:-? ? nu as vrea ca sho si ohno sa se despart din cauza lui pentru ca sunt asa de draguti impreuna. cred ca ficul asta devine din ce in ce mai interesant si nu cred ca e nevoie sa-ti mai spun cat de mult imi place, sper doar sa pui continuarea cat mai repede altfel mor din cauza suspansului:dead:
ja ne :*:bye:

[Child Of Sunset]

Wa...minunat capitol , Naruse_Ryo ! Esti foarte buna si tu si stilul tau se imbina minunat cu cel al lui Lye ! Fic-ul vostru este absolut extraordinar . ce mai pot spune ? Imi e mila de saracul Ohno , dar s-ar parea ca afurisitul de Ryo simte totusi ceva pentru el ceea ce este totusi putin ciudat de vreme ce se poarta ca un nemernic ! Sau face asta pentru a masca sentimentele pe care le nutreste pentru varul sau ? In orice caz , minunat capitol si abia astept continuarea ! Gambate kudasai !

[Lye]

Dubla tortura

Ohno continua sa stea pe scaun,privind un anume punct din podea.Se temea de varul sau,inainte sa inceapa toata aceasta incurcatura cu Sho.Acum,ca Ryonmaru se afla la cativa pasi departare de ei,simtea cum intreg trupul ii este cuprins de un sentiment oribil.Ori de cate ori inchidea ochii,isi amintea tortura prin care a trecut.Ce facuse sa merite toate acele lucruri?Nu era decat un copil de saisprezece ani,care abea incepea sa traisca.Insa pentru el,viata incepuse in urma cu sase ani,cand parintii lui au murit,lasandu-l singur.Nimeni nu s-a interesat de soarta lui.O singura persoana a ales sa il creasca.Cu toate ca avea doar treisprezece ani,Ryonmaru a fost cel care l-a luat sub aripa.Daca asa se putea numii "protectia" care i-a dat-o.Fara sa isi dea seama,doua lacrimi s-au nascut in ochii lui inocenti,curgand pe obrajii palizi.Vazandu-l,Sho s-a apropiat de el,luandu-l in brate.Il enerva atat de tare sa se stie lipsit de putere in fata blondului.De ce nu putea sa il loveasca?Se afla in casa varului sau si acesta nu ar fi ingaduit ca Ryo sa se atinga de el.Insa exista ceva ce il oprea.Acea privire cruda si rece ar fi fost in stare sa inghete pana si focurile Infernului.Insa vroia sa il protejeze pe Ohno.Nu ar mai fi suportat sa il vada plangand.
-Gata frumosule.Esti cu mine si nimeni nu o sa te raneasca.
-Te auzi ce spui?Vrei sa pari curajos si sa ma imbarbatez,insa iti simt inima cum bate,parca ar vrea sa iti sara din piept.Imi e frica...pentru tine.Deja nu imi mai pasa ce imi face...
Insa roscatul l-a apucat de obraji,sarutandu-l apasat,strangandu-l mai apoi in brate.Parea ca vrea sa ii cuprinda intreg trupul,sa il protejeze de cosmar,de acel demon cu chip de inger.Brunetul se simtea in siguranta atunci cand Sho ii era alaturi.Stia ca exista cineva care il iubea si care ar fi facut orice sa nu sufere.Insa cat va dura asta?
Pe strazile orasului,Ryonmaru gonea cu masina.Vantul ii ciufulea parul blond,in timp ce ochelarii de soare ii ascundeau privirea atragatoare,dar nepasatoare in acelasi timp.Acesta a oprit la semafor,tragand cu ardoare dintr-o tigare,ajunsa deja la jumatate.A privit lung fumul,afisand un ranjet atat de caracteristic lui.In dreapta,se afla un automobil,unde trei fete isi scriau numerele de telefon cu ruj pe geam.Asa a fost intodeauna.Era de ajuns o privire si un zambet razlet ca acele domnisoare sa ii cada la picioare.Brusc,in mintea frumosului blond a luat nastere un plan.La ce se gandea?
In camera lor,cei doi adolescenti stateau imbratisati.Ohno privea lung cerul negru,presarat cu praf de diamante.Stia ca in seara respectiva,Junosuke nu va ajunge acasa.Brusc,usa de la intrare sa auzit trantindu-se.Dandu-si seama ca varul sau a ajuns acasa,brunetul si-a strans genunchi la piept.Spera ca Ryo va intra in camera lui,fara sa faca prea mult zgomot.Insa a avut un soc atunci cand a vazut usa dormitorului izbindu-se puternic de perete.Sho s-a ridicat,cu gandul sa il dea afara.Insa blondul a scos o arma de la spatele ,indreptand-o spre roscat.
-Ti-am zis ca o sa te omor!Ai crezut ca ma joc,nu-i asa?Spune acesta razand zgomotos.
-Ryonmaru,lasa pistolul jos si linisteste-te.Esti furios si nu iti dai seama ce faci.Nu ai vrea sa ai o persoana pe constiinta,nu-i asa?Spune Sho incercand sa il linisteasca.
Vazand ca varul sau nu glumeste,Ohno s-a ridicat din pat,punandu-se la mijloc.Vazand acest lucru,blondul a continuat sa rada,lipindu-i arma de frunte.
-Fa-mi mie ce vrei.Insa nu ii face lui rau.Te rog...
-Piticul isi protejeaza iubitelul.Ce patetic.Am o idee de-a dreptul uimitoare:tu o sa fi al meu...si Sho va trebui sa urmareasca tot spectacolul.Asta...sau il omor.
Auzind acest lucru,roscatul a vrut sa il loveasca.Insa blondinul i-a dat cu piciorul in abdomen,trantindu-l la podea.L-a apucat de gat,trantindu-l pe scaun,unde i-a legat bratele cu propria camasa.Vazand ca fostul lui prieten nu are cum sa scape,Ryo l-a prins pe Ohno de gat,muscandu-l de ureche.Ii baga mana pe sub bluza,masandu-i abdomenul.Buzele acestuia coborau din ce in ce mai jos,sarutand cu ardoare gatul subtire al pustiului.Acesta l-a trantit pe pat,prinzandu-i mainile deasupra capului.Vazand ce teroare i se pregateste iubitului sau,roscatul a vrut sa scape.Insa Ryo l-a privit,avand ochii plini de rautate.Observand ca roscatul s-a linistit,tanarul s-a reintors la varul sau.Il saruta violent,strecurandu-si mana in pantalonii lui.Cu miscari agresive,Ryonmaru i-a indepartat pantalonii,expunand trupul micutului in toate splendoarea sa.Nevrand sa mai amane momentul,adolescentul si-a dat jos hainele.
-Piticule,ce parere ai despre spectacolul pe care Sho il vizioneaza?Nu-i asa ca te exciti?
-Nenorocit blestemat ce esti!Inceteaza acum!Striga roscatul disperat.
-Sa termin?Dar abea am inceput.
Blondul l-a luat in brate pe Ohno,in asa fel incat roscatul sa il vada.Il tinea de obraji,patrunzandu-l cu putere.Brunetul a tipat,in timp ce ochii inlacrimati parca implorau indurare.Ryonmaru ranjea cand ii vedea chipul lui Sho,ce parea sa erupa precum un vulcan.Insa nu s-a oprit aici.I-a prins buzele intr-un sarut agresiv,muscandu-l cu ardoare de limba,pana ce un firicel rosiatic a inceput sa i se prelinga pe barbie,combinandu-se cu broboanele reci de sudoare.Il tinea de gat,strangandu-l ori de cate ori acesta se opunea.
-I-ai spus vreodata cat de dulce e prietenul meu?Intreaba Ryo continuand sa ranjeasca.
-Nu...Replica Ohno cu vocea stinsa.
-Rau ai facut.Priveste-l si spune-i.Sau mai bine,arata-i cum imi venerezi tu mie mandria.Sa se simta inferior.
Insa brunetul dezaproba din cap.Se umilise deja destul ca sa mai faca si aceasta oroare.Insa Ryonmaru l-a apucat de par,conducandu-i capul spre acel loc.Vazand acest lucru,Sho a simtit cum fiecare celula din corp ii este invadata de furie.Nu ii mai pasa de ranile care si le cauza din pricina materialului strans.Ar fi vrut sa puna mana pe acel pistol si sa il ucida pe blond.Acesta radea in timp ce il obliga pe Ohno sa ii faca acele lucruri de-a dreptul odioase.Intr-un final,acesta l-a impins,ridicandu-se de pe pat.
-Cu chestia asta,ti-ai dat seama ca eu nu ma joc.Data viitoare,nu voi mai fi bland.
Ryo a plecat,lasandu-i singuri pe cei doi.Brunetul s-a trantit de pe suprafata moale,indreptandu-se spre locul unde roscatul era legat.A indepartat stransoarea,cazand mai apoi pe podea.Sho l-a apucat de brate,asezandu-l pe pat.Gafaia,in timp ce ochii negri priveau pierduti in jurul sau.Vazandu-l intr-o asemenea stare,adolescentul a strans pumnul atat de tare,pana cand sangele a inceput sa i se scurga printre degete.
-Blestemat sa fi,Ryonmaru.

[myuu]

Ai scris frumos capitolul si mi-a placut mult, insa imi vine sa-l omor pe Ryo! Cum poate sa ii faca, de fapt sa le faca asa ceva? Ryo, pregateste-te ca vin eu cu pistolul si pazea ca o sa :die:. Nu suport sa-l vad pe ohno suferind:mean:. MAcar e bine ca il are pe sho aproape si il iubeste mult si sper ca lucrurile sa se indrepte.
astept nextu si sayonara:bye:

[dia_love_gackt]

"usa de la intrare sa auzit" - usa de la intrare s-a auzit

~x( Acuma imi vine chiar eu sa ma duc la Junosuke si sa ii spun cine e de fapt Ryo ~x( Vai, ar trebui sa intre Sho noaptea peste el cu un pistol si sa ii zboare creierii, ca deja nu se mai poate trai cu tipu ala in casa :die:
Uf...deabia astept urmatorul capitol! Gambate la amandoua! :*
:bye:

[Naruse_Ryo]

M-am intors minna ^__^ Scuze ca a durat atat, am o mama isterica -__-" Dar acum sunt back ^^ So aici e continuarea ^.^

Trecutul nu e mereu facut sa ramana in urma


Ohno statea intins in pat, bratele puternice ale lui Sho cuprinzandu-l protectiv. Se simtea ametit si avea o stare enorma de greata. Deschise usor ochii si il vazu pe roscat langa el, chipul lui neted fiind brazdat de urmele lacrimilor ce ii cursesera pe chip inainte sa adoarma. Brunetul il privi pentru cateva secunde inainte sa realizeze ce se intamplase cu ei defapt. Apoi, ca si cum un film de groaza infiorator s-ar fi derulat prin fata ochilor lui, Ohno isi aduse aminte ce ii facuse varul lui si de ce fusese Sho nevoit sa priveasca. Tresari puternic si incepu sa planga, lipindu-se de pieptul roscatului. Trupul ii tremura usor in timp ce suspinele lui neincetate se auzeau tot mai puternic. Adolescentul isi deschise ochii si il vazu pe micutul lui iubit plangand. Il stranse tare si il mangaie pe cap, sarutandu-i fruntea. Nu avea de gand sa mai lase ceva sa i se intample. Dar ce putea sa faca? Ryonmaru era un adevart demon, gata sa-i distruga pe amandoi ori de cate ori avea ocazia. Se simtea atat de neputincios in fata lui si detesta enorm acest sentiment. "De ce naiba trebuie sa fiu atat de slab? De ce nu-l pot apara pe cel pe care il iubesc? La ce folos viata mea daca nu pot fi fericit?" isi repeta intr-una in gand. Ohno, pe de alta parte, nu credea acelasi lucru. Stia ca nu era Sho de vina pentru tot ce se intampla. Era sigur ca acesta nu ar fi putut sa-i tina piept lui Ryonmaru, orice ar fi facut. Stia ca sa incerce sa i se impotriveasca era o cale spre propria lor distrugere.
Dupa ce s-au mai calmat au inceput amandoi sa isi schimbe hainele si au coborat scarile pana in sufragerie. Junosuke statea pe un scaun mare ce parea foarte confortabil si privea pierdut in gol. Tresari cand ii vazu si isi indrepta privirea spre ei, inspectandu-i cu atentie in timp ce cei doi se asezara pe canapea. Ohno avea capul plecat, lacrimile ce inca nu i se uscasera pe chip parca dorind sa faca loc altelor noi. Sho privea tavanul ca si cum l-ar fi fascinat, prea ratacit in propriile lui ganduri pentru a-l auzi pe vaul lui vorbind. Il auzi abia cand acesta ridica tonul, spunand:
-Sho! Pe ce planeta esti?
-Imi pare rau, Jun, nu eram atent... Ai spus ceva? raspunse roscatul.
-Da! Ce naiba e cu voi? Va purtati ciudat, zise Junosuke. Ce s-a intamplat?
-Nimic. Ce s-ar fi putut intampla? Ce te face sa crezi ca s-a intamplat ceva? spuse Sho repede si tare.
Poate prea repede, pentru ca raspunsul lui il facu pe brunet sa creada si mai mult ca ceva nu era in regula. Varul lui nu se purta asa de obicei si nu obijnuia sa-i raspunda tare sau dur cum o facuse cu cateva momente in urma. Isi putea da seama ca cei doi ascundeau ceva si vroia sa afle ce cu orice pret. Se ridica si ii privi in timp ce Sho se lasa usor si speriat mai jos in canapea.
-Bine, ce naiba se intampla? Ce aveti? Parca sunteti la o inmormantare! spuse Junosuke, pierzandu-si controlul.
-Nu este nimic, Jun... Serios... Ne-am trezit doar cu fata la cearceaf, spuse Sho.
Dar varul lui nici macar nu-l asculta. Se uita la Ohno care tremura usor si suspina constant in timp ce lacrimile ii alunecau pe chipul lui acoperit de parul negru si ravasit. Barbatul il prinse de barbie, ridicandu-i capul pentru a-l privi in ochi si ii sterse lacrimile de pe obraji, mangaiandu-l pe cap. Ochii lui caprui exprimau atata durere...prea mult de indurat pentru un baietel de 16 ani.
-Esti bine? intreba Junosuke, vocea lui fiind la fel de blanda ca cea a unui tata ce i se adreseaza copilului sau.
-Este bine, spuse Sho, vazand ca Ohno nu dorea sa raspunda. E doar putin trist.
In momentul urmator Junosuke se intoarse spre el, lovindu-l tare cu pumnul in obraz si facandu-l sa se prabuseasca la podea. Il prinse de camasa, ridicandu-l in picioare si il zgudui cu multa putere.
-Ce i-ai facut? intreba tare.
-Poftim?! Nu i-am facut nimic! spuse Sho, profund uimit si revoltat de banuielile varului sau.
-Sho, daca i-ai facut ceva te strang de gat cu mana mea! continua Junosuke, mai nervos decat il vazuse Sho vreodata.
-Nu i-am facut nimic eu! Idiotul pe care l-ai bagat in casa ta i-a facut. Ryonmaru este varul lui!! tipa roscatul, pierzandu-si cumpatul.
Ohno impietrise parca in canapea, cu buzele intre-deschise, socat de faptul ca Sho ii spusese varului sau adevaraul. Jun il elibera pe Sho din stransoare, dandu-se cativa pasi in spate in timp ce roscatul isi aranja camasa la loc.
-Poftim? Nu, nu se poate... spuse Junosuke, nedorindu-si parca sa creada spusele baiatului.
-Ei bine, este adevarat. De cand s-a intors a reinceput sa ii faca viata un cosmar, si lui si mie. Ne trateaza ca pe niste marionete, crezand ca poate face ce vrea cu noi. Chiar ieri l-a violat in fata mea, zise Sho, hotarat sa spuna tot.
Junosuke ramase blocat pentru un moment, abia atunci parand sa inteleaga cu adevarat ce spunea tanarul lui var. Lovi cu putere perete, scotand din buzunar un pistol si spunand:
-O sa-l omor pe nenorocitul ala!
-Nu! zise Ohno tare, alergand spre el si prinzandu-l de mana in care tinea pistolul. Nu face asta, te rog...
-Dar... el este cel care ti-a facut rau in tot acest timp... Ti-a distrus copilaria, viata... Tu mai mult decat oricine ar trebui sa iti doresti sa-l vezi mort, spuse Junosuke.
-Ar trebui, asa este... Dar nu imi doresc asta... La urma urmei, el a fost singurul caruia i-a pasat de soarta mea si ma luat in grija. Probabil as fi sfarsit mai rau daca nu era el... Nu vreau sa moara, nu-l urasc chiar atat de mult...
Jun il lua in brate, strangandu-l cu putere, simtind in propriul lui piept toate sentimentele pe care Ohno le avea. Micutul era ca o oglinda prin care se vedea pe el insusi asa cum era cu adevarat. Pasi se auzira in timp ce cineva intra in incapere.
-Hei, ce se intampla aici? E ziua dramelor sau cum? spuse Ryonmaru, privindu-i pe cei 3.
Junosuke il prinse pe Ryonmaru de gulerul camasii si il izbi de perte inainte ca Ohno sa aiba timp sa clipeasca. Il privea cu multa ura, dispert si furie in timp ce Ryo parea impresionat de reactia prietenului sau.
-Esti un nenorocit, spuse Jun. Si cand ma gandesc ca te credeam prietenul meu.
-Deci ai aflat. Banuiesc ca trebuia sa afli si tu si tu la un moment dat, spuse blondul indiferent.
Ohno isi inchise ochii cand Junosuke incepu sa-l loveasca pe varul lui. Diferenta de putere dintre cei doi se putea vedea cu ochiul liber. Ryo nu putea nici macar sa blocheze avalansa de pumni primiti de la prietenul lui. La urma urmei, brunetul era un mafiot periculos iar Ryo era doar un pusti ce face pe durul pe langa el. Ohno isi deschise ochii cand il auzi pe varul sau cazand la podea si il privi. Ii curgea sange din nas si din buza de jos si tusea puternic tinandu-se de stomac, iar Ohno era sigur ca suferea desi pe chip i se vedea doar indiferenta. Junosuke il prinse de par, punandu-i teava pistolului la tampla.
-Te pot omora intr-o secunda, ii spuse.
-Da-i drumul, il provoca blondul nepasator si rece.
-Poftim? spuse brunetul uimit.
-M-ai auzit. Da-i drumul. Stiu ca poti sa o faci si stiu ca vrei sa o faci. Nu ma deranjeaza sa primesc un glont in cap atata timp cat stiu ca este de la cineva cu care nu ma pot masura in putere. Asa ca sunt pregatit. Omoara-ma, Jun, raspunse Ryonmarul.
Junosuke tremura, mana in care tinea pistolul parand a fi gata sa-i cedeze dar stranse tare din dinti si intreba:
-Tie chiar nu-ti pasa daca mori?
-Nu ma tem de moarte, veni imediat raspunsul.
-De ce te temi tu, Ryonmaru? intreba Jun, nervos.
-De mine insumi... si de greselile pe care le comit fara sa-mi dau seama... spuse blondul, privindu-l pe Ohno pentru un moment. Dar asta nu este si cazul tau, nu-i asa? Haide, Jun! Esti un Yakuza! Esti temut de toata lumea! Si acum ce faci? Stai in fata mea, imi tii un pistol lipit de tampla...si iti este teama sa apesi tragaciul...
-Nu mi-e frica de tine! Te pot distruge, idiotule!
-Atunci fa-o! De ce nu o faci? Poate pentru ca ti-ai dat seama ca nu-ti vei atinge adevaratul scop facand asta.
-Ce vrei sa spui? intreba Jun, incepand sa tremure tot mai mult.
-De cand l-ai cunoscut pe Ohno ai devenit obsedat de el, crezand cu tarie ca daca il vei omora pe cel care la ranit te vei razbuna si tu. Crezand ca drama copilarie tale va muri o data cu varul lui. Eu sunt acela, eu sunt nenorocitul care i-a distrus viata. Dar moartea mea nu iti va sterge tie amintirile! Trecutul nu este mereu facut sa ramana in urma, Jun. Oricati oameni ai omora nu vei putea scapa niciodata de sentimentul acela de groaza atunci cand l-ai omorat pe el! Si nu poti uita... Iti aduci mereu aminte de cum era, cum te simteai cand erai prins in lanturile alea tari de fier, cum era cand te batea si te facea sa il implori sa te omoare mai repede, cum era durerea aceea atat de puternica pe care o simteai la 16 ani. Si crezi ca Ohno te intelege, iar asta te face sa-l iubesti si sa vrei sa-l distrugi pe cel care la ranit! Nu-i asa? ii striga Ryonmaru.
Lacrimi mari incepura sa-i curga lui Junosuke pe chip si ii dadu drumul lui Ryo, impingandu-l inapoi pe podea. Se ridica, indreptandu-se spre fereastra si privind afara, atingand usor geamul in acelasi timp.
-Dute in camera ta... Nu vreau sa te vad acum... Daca pleci de aici te voi gasi si la capatul pamantului... Vom vorbi mai tarziu, ii spuse lui Ryo.
Si, spre uimirea lui Ohno si Sho, blondul se ridica usor si pleca fara sa spuna ceva, lasandu-i pe cei trei singuri. Jun incepu sa planga si mai tare, simtind un cutit fierbinte in interiorul lui. Lovi cu putere fereastra care se sparse in mii de bucatele, unul dintre cioburi reusind sa-i faca o taietura pe mana. Ohno se duse imediat langa el in timp ce Sho fugi repede spre baie cautand ceva cu ajutorul caruia sa-i panseze mana ranita. Gasi destul de repede si se intoarse in fuga, ajutandu-l pe varul lui fara sa spuna ceva. Cuvintele erau de prisos, plus ca nimeni nu stia ce sa spuna.
-Cine e Ryonmaru defapt? spuse Jun intr-un sfarsit.
-Poftim? intreba Ohno, neintelegand ce vroia acesta sa spuna.
-Mi-a facut inventarul celor mai ascunse ganduri si sentimente in doar cateva minute... Am vazut flacarile infernului arzand in privirea lui... Pare un demon cu chip uman... Nu-l recunosc... explica brunetul.
-Ce ai de gand sa faci? intreba Sho.
-Nu stiu... Chiar nu stiu... spuse Junosuke.
Nimeni nu mai vorbi timp de cateva minute ce parura o eternitate. Jun statea pe jos, lipit de perete, fumand o tigara si gandindu-se la tot ce ii spusese Ryonmaru. Vorbele lui ii rasunau in cap din nou si din nou, ca un imens gong chinezesc ce nu se oprea. Si atunci realiza... Tresari si se ridica brusc, cuprins de un soc puternic de groaza.
-Ce s-a intamplat? intreba Sho ingrijorat.
-Ceea ce mi-a spus Ryo... Despre cel care m-a ranit... va amintiti, nu? zise el.
-Cum as fi putut uita, sa intamplat acum 15 minute... zise Sho. Stii... nu-mi vine sa cred ca mie care sunt varul tau nu mi-ai spus tot ce ai patit cand erai mic si i-ai spus lui.
-Dar tocmai asta e.... Nu i-am spus... Nu i-am spus niciodata nimic din toate astea... Si nu avea de unde sa le stie.... Decat daca...


Cam atat momentan, va las in suspans ^^ Continua tu nee-san ^__^ Astept parerile si criticile voastre :* Kiss u minna and ja ne ^^

[Child Of Sunset]

Wa...Naruse_Ryo , esti rea ! M-ai lasat in suspans ! De la cine putea afla Ryo de toate acele lucruri despre Jun ? Deci , capitolul etse absolut superb pot spune , esti o scriitoare excelenta , talentata si tot ce vrei tu ! Deci ador fic-ul asta , si chair nu mai conteaza cat timp am asteptat acest capitol ! Am uitat de asta atunci cand l-am citit ! Este superb capitolul ! Acum sa vedem ce ne pregateste Lye ! Gambate kudasai mina !

[adyna_45]

Decat daca... e aceiasi persoana!? Hai Jun! Omoara-l, fa-i ce ti-a facut si el tie(sau poate doar lu Ohno)...Rau..rau de tot! Nu-mi vine sa cred! Adik...afurisitul ala de Ryo are inima? El considera ca poate comite greseli?
Sau poate ca Ryo nu e aceeasi persoana...poate ca doar cunoaste faptasul...sau poate este? Nici nu mai stiu ce sa cred!
Sho a fost atat de curajos!:-X Si se vede ca il iubeste mult pe Ohno! Ce bine imi pare ca Ryo o sa o pateasca...chiar daca incepuse sa-mi placa de el..un pic...mai ales atunci cand l-a sarutat bland pe Ohno si parca i-a zis ca-l iubeste...desi eu sunt convinsa ca mintea de inghetau apele dar mrg, trecand peste asta.
Sunteti niste scriitoare desavarsit..si mi-a placut capitolul pt ca e lungutz...
Gambate la scris!
Ja'!

[Lye]

Un adevar mult prea socant

Junosuke se plimba agitat prin living,tragand cu ardoare din tigarea ajunsa deja la filtru.Continua sa se gandeasca la Ryonmaru si la cuvintele pe care acesta le-a spus.De unde stia el ce i s-a intamplat liderului in urma cu cinsprezece ani?Era foarte mic pe vremea aia.Cineva trebuie sa ii fi povestit toate acele orori.Insa cine?Prima crima a brunetului a fost la saisprezece ani,cand l-a omorat pe acel asupritor.Ori de cate ori inchidea ochii,isi amintea acel moment,in care mainile lui erau pline de sange,iar trupul barbatului era intins pe podea,in timp ce lichidul vital se scurgea din rana provocata de acel cutit,ce a patruns tocmai in inima.Isi amintea cat de speriat a fost.O noapte,nu a fost in stare de nimic.Pur si simplu a stat langa cadavru,privindu-si mainile patate.Credea ca a uitat acei ani care i-au marcat viata,pentru todeauna.Insa o data cu aparitia lui Ohno,acele amintiri o data ingropate,au fost reinviate.Pe canapea,Sho isi tinea iubitul in brate.Acesta tremura,tinandu-si degetul mare lipit de buze.Strangea cu putere tricoul roscatului,abtinandu-se sa nu planga.Ceea ce tocmai s-a intamplat,a reusit sa il sperie foarte tare.Faptul ca si-a vazut varul amenintat cu pistolul si ranit a fost oarecum socant pentru el.Nu stia ce sa faca.
In camera lui,Ryonmaru isi tinea pumnii sprijiniti de dulapiorul alb.Privirea lui rece era atintita asupra oglinzii,in timp ce suvitele blonde ii cadeau rebele pe ochii duri.Brusc,pe chip i-a aparut un ranjet atat de caracteristic lui.Stia ce a facut.Stia ca in acel moment,Junosuke se da de ceasul mortii,incercand sa isi dea seama de unde stia el ce i s-a intamplat mafiotului in copilarie.Daca ar fi stiut cine era cu adevarat,probabil ca ar fi fost atat de socat,incat pentru cateva minute nu ar fi in stare sa spuna ceva.In ochii lui Ryo...nu se citea decat un singur lucru:razbunare.Insa...de ce?
In living,continua sa fie liniste.Brusc,pe trepte au inceput sa auda pasi.Cei trei au ridicat privirile,patrunzandu-l pe adolescent.Acesta continua sa ranjeasca,bagandu-si mainile in buzunare.S-a asezat pe canapea,punandu-si mainile in san.Vazandu-l atat de calm,brunetul s-a apropiat de el,apucandu-l de gulerul camasii.
-Nenorocitule,de ce zambesti?Cine esti tu?
-Cine sunt eu?Ryonmaru...prietenul tau.Raspunde blondul pe un ton sarcastic.
-Nu m-am referit la asta.De unde sti ce s-a intamplat acum cinsprezece ani?Cine ti-a zis?Continua Junosuke sa strige,parand din ce in ce mai disperat.
Expresia fetei lui Ryo s-a schimbat,ranjetul fiind inlocuit de o raceala ce ar fi putut ingheta pana si focurile mistuitoare ale infernului.Acesta l-a apucat pe brunet de incheieturile bratelor,indepartandu-l.Liderul era uimit,dar simtea un dram de teama.Mai vazuse undeva acea privire...insa cum ar fi fost posibil asa ceva.
-Crezi ca nu stiu ce ai facut acum cinsprezece ani?Cum l-ai ucis pe cel care te-a tratat ca pe un sclav?In acest moment,stiu ca iti e frica de mine.Poate ca esti cel mai periculos mafiot din intreaga Japonie,insa eu iti amintesc de cosmarul vietii tale.Ohno a reinviat acel sentiment pe care ai incercat sa il ingropi atata timp.Iti citesc in privire.
-Taci!De unde sti tu toate aceste lucruri?
-Pentru ca...cel care te-a violat si te-a tratat ca un sclav timp de cinci ani....cel pe care tu l-ai ucis a fost fratele meu mai mare.
Auzind acest lucru,Junosuke a simtit cum pamantul ii fuge de sub picioare.Pentru un moment,a avut impresia ca acea este un cosmar din care spera sa se trezeasca in curand.Nu putea sa fie adevarat...acel barbat nu a spus niciodata ca ar avea vre-un frate.In acea perioada,Ryonmaru ar fi trebuit sa aiba cam patru ani .
-Nu poate sa fie adevarat...niciodata nu ai vorbit despre vre-un frate.Se aude vocea lui Ohno ce isi privea socat varul.
-Piticule,te crezi atat de important ca sa iti povestesc aceste lucruri?Nici-unul dintre voi nu stie nimic despre viata mea.Nimeni nu imi cunoaste adevaratele radacini.Ce spui Junosuke?Persoana care iti era cel mai bun prieten s-a dovedit a fi fratele celui pe care l-ai ucis.Ai impresia ca te-am considerat vreodata prieten...sau ca am tinut la tine?Esti cel mai periculos tip din aceasta tara,insa acum,nu imi poti face nimic,nu-i asa?Eu sunt acel cosmar pe care ai incercat sa il ingropi.In mintea ta,Dante traieste prin mine.
Nemavrand sa mai auda acele lucruri,brunetul a parasit vila,luand cheile de la masina asezate pe masuta rotunda si inalta.Ryonmaru a privit usa care se trantea cu putere,spunand mai apoi cu zambetul pe buze.
-Poti sa fugi,dar nu te poti ascunde.Iar cu privire la voi doi,am un avertisment: de acum inainte,ar fi bine sa fiti de doua ori mai precaut.De mine,nu isi bate nimeni joc.
Spunand acest lucru,Ryonmaru a parasit vila.Brunetul isi privea iubitul,incercand sa il linisteasca.Insa acesta tremura din toate incheieturile.Era incredibil cum o singura persoana reusea sa ii sperie pe cei trei.Trebuia sa existe cineva mai puternic decat blondul,care sa ii arate cum stau lucrurile cu adevarat.
Pe strazile libere are orasului,automobilul barbatului gonea.Acesta strangea cu putere volanul,apasand pedala de acceleratie.Daca inainte isi dorea sa il loveasca pe Ryo pentru tot ce i-a facut micutului Ohno,acum si-ar fi dorit sa il vada mort.Istoria se repeta,chiar daca intre el si copil nu era nici-o legatura.Insa chiar si asa,atunci cand il privea,parea ca se uita intr-o oglinda ce arata trecutul.Brusc,acesta a oprit masina pe un pod,indreptandu-se spre marginea lui.Si-a pus mainile pe bara de metal,privind lung barcuta plina de lumini,ce abea mai putea fi zarita in acel intuneric apasator.Adierea rece a vantului ii flutura parul,in timp ce norii acopereau luna.Jun a scos din buzunar un pachet,din care a luat o tigare.S-a uitat la ea,aprinzand-o mai apoi cu o bricheta argintie,ce avea propria lui initiala.
-Cine ar fi crezut ca se va intampla asta?Cred ca asa vrea sa ma pedepseasca Cel de Sus.Nu ma lasa sa uit trecutul,trimitandu-l pe fratele celui care mi-a facut atata rau.Sau asta e opera diavolului?Care dintre ei ma uraste cu atata ardoare?Credeti ca nu voi mai ucide?Sa scap de acea fantoma care ma bantuie,sunt in stare sa ii sfarsesc viata lui Ryonmaru.Cine va castiga?Eu sau el?
Spunand acest lucru,Junosuke s-a urcat in automobil,pornind in viteza.Acesta a intors brusc,lasand urme negre pe carosabil.Vroia sa ajunga acasa si sa discute cu blondul.Insa vor putea cei doi sa poarte o discutie...normala?