Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Ce vrei sa devii?

#61
Arhitect. Nu mi-am dorit asta de cand eram mica21 Cand eram mica vroiam sa ma fac astronom (da, astronom nu astronaut21).Am papat enciclopoediile cu planete. Am citit zeci de carti despre asta si mereu ama uit la documentare pe discovery. Cred ca am invatat sa citesc doar de dragul de a citii cartile alea cu coperte interesante. Mereu m-a fascinat spatiul si secretele lui. Dupaia mi-am dat seama ca e un vis mult prea greu de ralizat. Cel putin pentru mine.Nu-mi place algebra si fizica. Apoi mi-am dorit sa devin arheolog21 M-a tinut mai putin chestia asta, cam cat mi-a ramas in minte serialul Tutenstein. Si aici am devorat cu nesimtire carti si enciclopedii. Doar cu Egiptul Antic21. Era preferatul meu.

Nu as putea fi medic sau avocat. Cum vrea toata lumea sa fie. Ca sa fii una din astea doua trebuie sa fii rau. Trebuie sa dai vesti proaste oamenilor de multe ori, trebuie sa lucrzi zi si noapte si viata unui om iti sta pe umeri. Trebuie sa fii pregatit sa pierzi pacienti si d-astea...deci nu...n-as putea fi doctor. Ca sa fii avocat iarasi trebuie sa fii rau, stiind ca poti baga un om la inchisoare daca nu te descurci bine sau ca, unoeri trebuie sa aperi criminali.

Revenind21Cand vine vorba de arhitecuta...cu geometra ma descut bine si imi place. N-am avut niciodata dificultati la geometrie. Pe mine m-a tras in jos algebra21. La desen, tot timpul e loc de mai bine, deci nu sunt inca buna. Imaginiatie? Fara limite
[Imagine: universul1.jpg]

#62
Paai, nu prea-mi aduc aminte ce-mi doream cand eram mica. Dar stiu sigur ca nu era ceva legat de a fi artist, niciodata nu mi-a placut sa fiu in fata tuturor sau sa fiu in centrul atentiei. Detest asta!
Hmm, de cativa ani ma gandesc sa pornesc spre orice are la baza frumusetea si tot ce tine de infrumusetarea sau mentinerea frumusetii corporale. De la par, la unghii, absolut tot. De aceea nu ma prea axez cine stie ce pe invatat. N-am de gand sa urmez vreo facultate caci, din cate stiu, nu exista vreuna care sa se bazeze pe asa ceva. Si, sincer, peste cativa ani chiar asta ma vad facand. Sa lucrez intr-un spa sau salon de infrumusetare.

#63
Cand eram mica, voiam multe. Stiu ultima oara, printr-a 3-a, ca voiam sa fiu cantareata. Ma tampisem rau si ascultam numai Anna Tsuchiya si Olivia Lufkin de ma luau dracii si ceva j-rock [Anli Pollicino, Alice nine, multe]. Bineinteles ca [,] copilu' de mine nu stia cu ce se mananca. Copilul de mine nu stia ca tre' sa ai voce si eu-s.. afoana. A fost o dezamagire totala, incercam sa interpretez tot felu' de chestii si praf iesea! Acum.. am mai multe alternative: fotograf [probabil o voi face, dar ca hobby, nu job], chitarista [ok, p-asta o fac, da-ma dracu'! dar asa, ca hobby.], avocat, procuror sau criminalist. Imi place mult ideea de criminalist, cand aud de asa ceva nu ma mai misc din loc si ascult tot. De altfel, mi-ar fi placut si arhitect sau designer, cu desenul nu cred c-as fi avut asa probleme, sunt la ceva pe arta si na.. dar cu matematica.. hmm, nu-mi place deloc. Sunt buna la mate, imi place geometria cat de cat, dar nu m-as 'specializa' pe asta. Tot asa mi-ar placea si psiholog, dar nu se castiga asa bine [hehe, daca nu cumva vreun psiholog pe la vreo inchisoare, am o cunostiinta care castiga ceva bani din asta]. Bineeeinteles, ca jorice copil visator, nu pot spune ca nu mi-ar placea agent sau ceva! Desi stiu ca n-am sanse, macar undeva prin S.R.I., ecat femeie de serviciu la FBI [desi ar fi si asta o variaaanta!].

#64
Cand eram mica, vroiam sa devin arheolog. Ma pasiona foarte mult Egiptul Antic si imi doream sa descopar eu tot ce a ramas nedescoperit. Ma jucam zilnic, imi facusem chiar si o "trusa de arheolog" care cuprindea tot felul de chestii, de exemplu o lupa, o penseta veche de a mamei, creta, un telefon de jucarie, pensule. 21
Putin mai tarziu mi-am dorit sa intru in FBI. Mi se parea cea mai palpitanta slujba posibila. Totusi, nu abandonasem arheologie. Ma gandeam ca le pot face in paralel.
Prin clasa a VII-a, venisem cu picioarele pe pamant, si ma gandeam la Politie. Mereu am fost de partea dreptatii, si sunt destul de dura si rece ca sa fac fata. Cel putin asta cred. Totusi, ceva ma opreste: proba sportiva. Eu cu sportul nu ma impac deloc. Totusi, inca nu am renuntat la visul asta, si daca ar fi sa ma gandesc serios la asta, m-as apuca de sport. Dar nu cred ca se va intampla. Lenea ma omoara.
Acum vreau sa devin arhitect. Iubesc geometria si sunt destul de buna la desen tehnic. Acum sa vedem. Cred ca ma mai razgandesc de doua-trei ori pana intr-a 12-a.
[Imagine: nbfda8.jpg]

Someone who can't sacrifice anything can never change anything.

#65
Ma credeti sau nu am rasfoit toate cele sapte pagini ale thread-ului si am citit toate posturile. Eram curioasa sa descopar cum privesc si alte persoane o posibila cariera de viitor. Apoi mi-am dat seama ca doar cu putini utilizatori ma aseman in aceasta privinta.
Dar sa o luam cu inceputul. Cand eram micuta adoram sa desenez sau sa pictez. Parintii si cei apropiati mi-au spus ca rar intalnesti copii cu un asemenea talent. Mi-as putea cladi armonios o cariera in pictura. Insa, chiar si la acea varsta mi-am dat seama ca am nevoie de mai mult decat talent pentru a duce un trai cat de cat decent, din pictura. Cu timpul, m-am delasat. Iar acest lucru se vede chiar si in ziua de astazi. Nu prea imi mai ocup timpul desenand, asadar mi-am cam iesit din mana. Cu toate acestea, mama imi bagase in cap, la acea vreme, ideea de a devenii designer vestimentar. Dar nu era de mine. Si, sincer, eu nu prea le am cu moda.
Desigur, in clasele primare, imi suradea ideea de a fii profesoara sau educatoare. Asta deoarece simteam un profund atasament fata de vechea mea profesoara. Ma imaginam in ipostaza dansei, predandu-le elevilor si iubindu-i ca pe proprii mei copii. In generala, mi-am luat gandul si de la aceasta meserie.
Desi sunt genul de persoana careia nu-i place sa i se faca poze, imi place sa fotografiez. So, m-am gandit sa muncesc din greu, sa ma perfectionez si poate, poate fac ceva. Dar, mi-a trecut la fel de repede precum mi-a venit.
Recent, unchiul meu, care tocmai isi trecuse privirea peste dosarul meu Full de desene, mi-a spus ca n-ar fi o idee rea daca m-as axa pe arhitectura. Am imaginatie berechet, talent, dar matematica imi este vesnic dusman. Deci, nu! Aceasta idee a fost respinsa din start.
In acest prim an de liceu, mi-am dat seama ca sunt al naibii de atrasa de limbile straine. Si, daca tot sunt asa de buna, m-am gandit ca in facultate as putea aplica la Universitatea de Limbi si Literaturi Straine din Bucuresti. Singura problema este aceea ca dupa terminarea facultatii cu profil uman, nu exista o gama atat de variata de optiuni pentru viitor.
Dar voi incerca sa nu imi mai bat capul si sa las soarta sa decida pentru mine. Pana atunci, insa, voi face ceea ce imi place.
:::Hot temptations:::Sweet sensations:::
:::Rhythmic motion:::Raw emotion:::
:::Your reaction:::To my action:::
:::Hour after hour:::Of sweet pleasure:::

#66
ca multi altii, si eu imi doream sa fac multe. pana prin cls a 10-a imi doream sa urmez medicina, insa mi-am dat seama ca nu e chiar pt firea mea slaba. apoi, am ramas axata pe academia de politie si drept. academia de politie iar a picat, caci sunt total paralela cu sportul si probabil sfarseam lesinata pe teren in timpul probelor sportive. iar cu dreptul am facut o mare prostie, renuntand in favoarea stiintelor economice. de ce? deoarece la drept intrasem la taxa, in timp ce la stiinte economice la buget. iar cum eu sunt o avara si jumatate, nu m-a lasat inima sa-mi cheltuiesc banii pe la drept atata timp cat eram in partea cealalta la buget. si astfel, s-a mai ales tara cu un economist in plus.
"The nice part about being a pessimist is that you are constantly being either proven right or pleasantly surprised." - George F. Will

#67
Probabil mi-am dorit sute de joburi cand eram mic, nu imi mai aduc aminte exact, dar am inceput sa am ganduri serioase in sensul asta in momentul in care am avut o semifractura la clavicula. Spital, doctori misto - medic voiam sa ma fac. Mi-am intarit apoi optiunea cand m-am intors pe rand, mai intai cu cotul, apoi cu un picior si dupa cu celalalt cot. Iar pana la 14 ani am fost ferm convins. Am inceput sa imi dau seama ce presupune medicina asta si am cam lasat-o moale - eram si in perioada in care priveam invatatul ca pe ceva aproape useless, iar sa invat o viata intreaga... nu! Mi s-au parut interesante apoi criminalistica, psihologia, iarasi criminalistica, teatru, politica (si ceva cu drept pe-acolo), din nou la medicina, inginerie de sunet, samd. (probabil am omis cateva 78). Pe langa astea, s-a adaugat o certitudine: organizare de concerte - nu-mi place cum suna; ce imi doresc sa fac e cu mult peste un banal concert - nu-mi place toata ideea aia de fani care se aduna intr-o sala, artistii care canta si mai apoi pleaca fiecare in drumul lui. Ci intr-o maniera frumoasa, conceptuala. Din punctul asta de vedere, am avut norocul de a da peste oameni care fac din asta o arta si nu un business. Si mi-am deschis, zic eu, destul de larg orizontul asta. Eh, si cam pe la sfarsitul lu' a 11-a m-am hotarat si cu facultatea.

Am trecut de bac acum ceva timp, probabil unul dintre cele mai mari cosmaruri ever (m-am instrainat de mate in ultimii ani si ...M1) si am ajuns sa (incep sa) fac ceea ce imi place si mi-am dorit. Problema e ca acum simt ca mi-am pierdut ambitia pe undeva. Cel putin fata de cum eram in generala... In momentul de fata imi doresc sa devin exceptional, pentru ca sunt doua domenii in care m-am bagat si cel putin intr-unul dintre ele nu am voie sa fiu mediocru. Din fericire, simt ca sunt pe drumul cel bun si am ganduri mari acum, dar am avut grija sa imi fac viata mai grea pentru urmatorul an...

#68
Pai, de mica imbracam niste halate albe ce le avea mama si spuneam ca cand voi fii mare ma voi face doctorita. Asta a durat pana pe clasa a 3'a cand mi-am dat seama ca incep sa tremur cand vad sange asa ca am renuntat la visu de a fii ' doctorita ' si m-am decis sa dau la bio&chimie si sa ma fac farmacista Smile
[imghttp://2.bp.blogspot.com/-erFPcwQ6xiE/UKHn5zzMAAI/AAAAAAAAGKo/sG9qQxPj0mA/s1600/tonari.PNG8.PNG[/img]

@Fiction 's edit: Te rog pune-ti imagini de dimensiuni mai mici la semnatura. Cu siguranta nu de 1000+ pixeli. Danke schon.

#69
Chiar nu mai tin minte ce voiam sa devin acum sase-sapte ani, atunci cand inca gandeam la mintea cocosului, insa n-am sa exclud variante precum spion, seful unei organizatii mondiale ce salveaza toata lumea, sofer de troleibuz sau un geniu in stiinta care conduce lumea dupa cum vrea el. Mereu imi spuneam ca gata, stiu ce vreau sa fiu, asta am sa devin cu singuranta, insa peste cateva saptamani, luni sau ani, imi schimbam opiniile si gandurile complet - ca orice copil.
Acum am in cap mai multe meserii, inca nu m-am decis, insa ca un reper general am profilul pe care mi l-am ales la liceu; evident, in functie de el imi voi alege meseria, ceea ce-mi permite prin pregatirea si cunostintele pe care le dobandesc/voi dobandi in patru ani de zile. Desgiur ca nu o sa devin medic, matematician, chimist sau altele care tin de realism si ce se studiaza acolo, ci ocupatii umaniste. Daca insa ma voi razgandi la finalul liceului va fi mai oribil, gen... sa dau la medicina, pentru ca va trebui sa invat ceva monumental singur, meditatii sau mai stiu eu ce. Chiar daca am incredere in memoria mea geniala si capul care ma duce, tot mi-ar fi cam imposibil.
Psiholog, scriitor si alte meserii care se bazeaza pe limbi straine, pe toate le iau in considerare.

#70
Intotdeauna am vrut sa fac traduceri, iar anul asta cand la scoala ne-au bagat un optional de genul viata mea parca a devenit mai roz. Iubesc limbile straine. La scoala invat engleza (unde mi-am si luat atestatul, thank god), germana (la care planuiesc sa dau competentele), iar in particular am invatat japoneza (desi mai am muuuuuult de lucru) si acum m-am apucat de turca.

Imi place sa lucrez pe texte, sa iau frazele si sa le intorc pe toate partile, sa caut cuvinte in dictionar, sa gasesc mai multe modalitati in care pot traduce o propozitie. Da-mi un text, un dictionar si-o cana de ceai si stau la birou, cititnd si recitind, traducand si corectand, fara sa ma opresc pana ce traducerea e perfecta. E genul de slujba de care nu m-as plictisi niciodata. Asta probabil si pentru ca sunt o persoana foarte comoda care nu vrea sa se complice cu ceva ce necesita prea mult efort fizic. As putea sta ore in sir la birou facand asta si, pana la urma, va trebui sa fac asta.

Sunt constienta ca genul asta de job e solicitant si obositor si trebuie sa ai mereu bateriile incarcate daca nu vrei sa cazi lat, cu capul in foi... but I'm looking forward to it. Pana la urma totul trebuie luat in serios la locul de munca, distractia venind dupa. Am invatat asta colaborand cu voluntari straini.
[Imagine: sdfbnm.png]

Despite your best efforts, people are going to be hurt when it's time for them to be hurt.
~ Haruki Murakami~




Utilizatori care citesc acest subiect:
2 Vizitator(i)