AnimeZupCăutare

[Terminat] Love isn't simple [yaoi]

:|...mda interesant....foarte interesant....:| orcum te-i dat cam mare cu ficul tau spunand ca in al meu sunt numai scene de dragoste fara sa-l fi citit....in fine...din partea mea poti sa te dai mare incontinuare....nu prea imi mai pasa....chiar voi posta...din pacate in vara....ma rog.....spor la scris si cam atat:|Nu ma mai las sa fiu luata la mistho de nimeni.
Nu mai sunt cum eram.....:x m-am schimbat....:P
Nu mai are rost sa astept nextu...orcum nu mai citesc.:|
A fost un capitol frumos..mi-a placut mai ales prima parte.Bine ca i-ai impacat pe cei doi frati ca prea ii faceai pe toti sa sufere..asa macar sunt mai putini :D
Jasmine aia..cat de nesuferita poate fi..ah ce-mi vine sa o mai bat.De ce nu si-o vedea de treaba ei oare :-L?
Si ce scria in scrisoare? Deja m-ai facut foarte curioasa :D
Altceva ce sa mai zic?Ti-am spus ca mintea mea functioneaza greu la ora asta, asa ca ma opresc aici.Oricum nu ai greseli de scriere sau exprimare din cate am vazut :D (Si nu te lasa descurajata..ai un fic grozav :* )
Abia astept urmatorul capitol sa vad ce se mai intampla.
bye bye :bye:
Imi place foarte mult ficul tau :pervers: Ideea e originala si asta imi place.
Greseli de tastare nu ai avut:yes:,Descrierea nu a lipsit, si nici dialogul nu a fost sec:angel:
Dupa cum am mai spud, iubesc ficul tau si sper sa vi repede cu o continuare ca de nu, cred ca o sa mor:dead: Alceva nu mai am de comentat. Acestea fiind spuse:
Kambate and spor la scris!:bye:
Multumesc celor care au comentat la fic si ma bucur foarte mult pentru ca va place ceea ce scriu:D. Iar pentru cei care au chef de spam sau vor sa-si faca reclama cu ficurile lor "minunate" mai bine se abtin sa posteze. De asta exista pm-urile! Va deranajaza ceva, pai spune-ti acolo si nu mai postati aiurea pentru ca nu intereseaza pe nimeni. Daca aveti insa o critica de facut, atunci sa fie legata de fic, nu de ce ati visat azi noapte.
Acum ca am lamurit si asta, am sa postez urmatorul capitol. Lectura placuta!:*

Capitolul XXVI


Deci nu pot sa cred o termin pe fufa:(((((((
O omor o spanzur de un copac negru
O supun la cele mai crude pedepse in iad, am sa merg special cu ea acolo si am sa o tarasc prin somala si am sa o pun in cazane:)))
Off saracutzu senji nu isi aminteste nimic imi pare rau pt el insa mai rau pt daisuke
Saracu Dai , cine puii mei a scris biletu ala k il(mai bine spus o) termin!
Ast nexu ....
app Dai dak il uitzi pe senji potzi veni la mn? k eu nu ma supar;;):)) am sa am grija de tn!:)))
Mdea trebuia cineva sa le strice si astora fericirea!Saracu senji e obligat sa o suporte pe nenorocita asta.Da mai mila imi e de Daisuke.....off cat trebuie sa sufere.

Greseli nu am vazut(nic nu prea m-am uitat am fost ocupata sa o injur pe Jessica)Sa pui repede nextu!Ja-ne si spor la scris!
Multumesc celor care au citit si celor care au comentat. Acum o sa postez capitolul urmator si sper sa va placa:D.

Capitolul XXVII

Amintirile te tin ancorat in trecut, insa cu timpul ancora rugineste si lanturile se rup aruncandu-te in viitor. Atunci iti dai seama cat ai gresit in trecut si ca, daca ai da timpul inapoi, ti-ai putea schimba destinul. Trecerea timpului este irevocabila pentru toti cei ce traiesc pe pamant, asa ca nimeni nu a reusit sa treaca peste aceste dezamagiri fara sa guste din paharul urii si al suferintei.
Dar ce se intampla cand esti desprins prea repede de ancora? Te va lua valul si te va duce in larg unde te vei inneca in cele din urma. Te vei desprinde brusc de trecut, vei uita ce ai trait odata si, pentru tine, amintirile nu vor insemna decat o urma palida a ceea ce s-a intamplat cu mult timp in urma si de care nu-ti amintesti. Vei privi cu regret, iar in ochii tai tristi si singuri nu se va citi decat setea pentru adevarul pe care l-ai uitat odata cu placerea de a trai. Ajungi la intrebarea inevitabila: Oare cum sunt eu in realitate? Cum sunt eu cel adevarat, fara miile de masti pe care trebuie sa le port in diferite locuri? Iar raspunsul nu va fi niciodata unul exact, coerent sau logic: Poate ca aceste masti s-au diluat in sufletul meu si am ajuns sa cred ca eu sunt acest amestec vag. Poate ca gandurile mele au fost modelate dupa forma fiecarei masti, iar constiinta mea, cea adevarata, zace undeva in coltul mintii mele ingropata de umbrele trecutului. Singura. Apasata de o durere sufocanta care nu o lasa sa respire si sa-si stearga lacrimile amare pierdute de mult in neant. Ar vrea sa-si croiasca drum prin cenusa densa a trecutului, dar ii e frica ca va gasi scantei aprinse ce o vor arde. Ii e frica sa ajunga in prezent si sa fie coplesita de multitudinea de ganduri incurcate intre ele ca-ntr-un labirint fara iesiri. Ii e frica de ea insasi care poate fi prea diferita de prezent, prea diferita de viitor. Diferita...cum? Nici ea nu stie. Stie doar ca trecutul nu poate fi schimbat si ca regretele sunt inutile. De ce sa planga dupa laptele varsat? Poate pentru ca e singurul lucru pe care-l mai poate face. Poate pentru ca mai crede in vise si minuni. Dar, stie ca s-a schimbat. Prezentul a schimbat-o si mastile topite in sufle au facut-o sa uite cum era inainte, cum era ea, cea credula, plina de speranta si idealuri marete.
Atunci te-ai simti ca si cand ai cauta un fulg intr-o ninsoare. Asa ar fi daca ai vrea sa devi cum ai fost odata.

*Timpul trece si odata cu el se duc amintirile si tot ceea ce te tine de trecut. Incepi sa te acomodezi cu prezentul si sa aspiri la viitor. Acesta era si cazul unui adolescent care, plecat din tara natala, a trecut de la adolsecenta la maturitate mult prea repede, asa i se intampla lui Senji. Au trecut cinci luni de cand s-a trezit in acel pat de hotel si a cunoscut-o pe viitoarea sa logodnica pe care insa nu o iubea. Acum mai avea doar doua saptamani pana la nunta, pana la momentul in care libertatea lui va vi transformata in griji si datorii. Jassica ramasese pentru el la fel ca in momentul in care o cuncuse, aceeasi fata enervanta, copilaroasa si neatragatoare, insa avea de gand sa se casatoareasca cu ea mai mult de gura parintilor sai. Vointa lui nu mai era nicaieri, in nimic din ceea ce se intampla cu el, nu mai era alegerea sa, asta pentru ca nu-i mai pasa de viata. Terminase anul cu cele mai bune note pe care le avusese in vreun semestru de pana acum si asta pentru ca, neavand ce face, s-a refugiat intre paginile plictisitoare ale manualelor. Vacanta treucuse greu fiindca nu avea nicio ocupatie si, mai presus de toate, trebuia sa-si petreaca timpul cu logodnica sa care-l agasa permanent.
Era in ultimul an de liceu si nu isi facuse multi prieteni pentru ca nu scapa nicio ocazie sa fie dezamagit de propria persoana si sa nu ii pese de nimeni, nici chiar de el insusi. O singura persoana se apropiase de el mai mult decat o facusera restul colegilor. Era un tanar in aceeasi clasa cu el pe nume Kain pe care-l simpatiza fiindca era singurul care nu-l stresa fiindca nu-i impunea anumite lucruri asa cum faceau toti cei din jurul sau. Doar cu el putea vorbi despre absolut orice si se putea astepta la intelegere si sprijin asa cum era capabil un prieten sa ofere, un adevarat prieten. Baiatul era mai inalt decat Senji, insa nu cu foarte mult si avea ochii caprui, de o nuanta deschisa asemeni pielii de caprioara. Parul era potrivit de lung si avea aceeasi culoare cu ochii sai, insa se vedea clar ca nu era culoarea lui naturala. Probabil ca parul sau avea culoarea neagra, dar era greu de spus dupa ce satenul isi acoperise fiecare milimetru din parul lui.
Obisnuiau sa petreaca mult timp impreuna vorbind despre aproape orice le trecea prin minte. Senji ajunsese sa vada in el cel mai bun prieten si singurul care-l intelegea si nu-l stresa cu nunta ce avea sa abia loc chiar si daca argintiul ar muri. La gandul acesta, baiatul se amuza uneori imaginandu-si-o pe Jessica cum ii sprijinea corpul pentru a parea ca inca mai traieste ca sa se poata casatori cu el. Cu toate astea, umorul negru nu-l ajuta sa imbunatateasca situatia in care se afla, urma sa fie legat pe viata de roscata aceea nesuferita si enervanta care-l calca pe nervi de cate ori avea ocazia prin comportamentul ei copilaresc si lingusitor. Discutase problema si cu Kain pentru a-i cere un sfat care sa-l ajute sa scape de viitoarea sa sotie, insa tanarul refuzase sa isi dea vreo parere sub pretextul ca nu avea niciun drept sa se bage intre cei doi.
Astazi era o dupa-amiaza calda de toamna care prevestea ca vara avea sa mai incalzeasca pamantul o vreme. Cerul rosiatic parea ca fiind acoperit de rugina soarelui firbinte care ardea mariginea boltei ceresti. Norii perfect rotunzi, cu marginile zimtate usor se raspandeau ca petalele delicate ale trandafirilor pe oglinga lichida precum aurul topit. Vantul adia usor printre crengile multicolore ale pomilor si aducea cu el suflarea calduroasa a lunilor ce au trecut. Asfaltul nu era cald asa cum era de asteptat dupa cerul ruginiu, insa nici nu inspira raceala, ci, pentru prima data, negrul strazii parea atat de fierbinte incat te putea ardea doar daca il priveai.
Senji se intorcea de la liceu alaturi de Kain care palavragea in continuu despre noua profesoara de engleza care parea mai mult o femeie usoara decat absolventa a trei facultati asa cum pretindea a fi. Baiatul vorbea doar pentru a umple tacerea fiindca era constient ca Senji nu-l asculta pentru ca era prins din nou intr-unul din visele bizare ale sale. Argintiul ii povestise si lui Kain despre „visele” pe care le avea periodic si care nu se legau nicicum, insa toate contineau un tanar brunet si incredibil de frumos. Tanarul nu-si imaginase ca argintiul ar avea o minte atat de perversa, insa nu vedea cum altfel ar putea sa-si imagineze acele lucruri, insa nu-l condamna pentru ele si de fapt nici nu-i pasa. La un moment dat, Kain se opreste din vorbit gandindu-se ca nu are de ce sa-si raceasca gura degeaba in conditiile in care argintiul nici macar nu asculta ceea ce spunea. Linistea s-a lasat incet intre ei pana a ajuns sa devina insuportabila iar Senji a observat ca nu fusese atent la discutie si s-a grabit sa-si ceara scuze:
- Imi pare rau, nu am fost atent la ce ai spus...eram...
- ...prins intr-una din fanteziile tale, nu? a intreba Kain cu un zambet pervers pe chip care se arcuia intr-o expesie stanjenitoate. Senji se rosise putin la gandul ca probabil colegul sau avea dreptate in legatur cu acele „vise”, insa nu avea sa recunoasca acest lucru pentru ca el nu-si imagina nimic, ci totul venea de la sine exact cand se astepta mai putin.
- Nu sunt fantezii!! Incerca Senji sa para intrigat in timp ce deschidea usa de la apartamentul sau si al Jessicai pe care il cumparasera parintii lui.
A intat inauntru apoi a intrat si Kain in urma sa si s-au dus in sufragerie. Venisera pentru a invata impreuna asa cum se intampla de multe ori fiindca Senji ajunsese sa fie unul dintre cei mai buni elevi din clasa, iar satenul era exact opusul elevului model pe care profesorii sa-l placa. Astfel, argintiul a propus sa-l ajute la cateva teme pentru ca pana la urma erau prieteni, iar prietenii se ajuta la nevoie, nu? Acum aveau de gand sa rezolve cateva exercitii legate de geometria in spatiu, mai exact capitolul trunchiurilor de piramida la care Kain era paralel.
In timp ce satenul s-a dus in living pentru a ocupa un loc pe canapeaua din pielea neagra, Senji a mers in camera sa sa-si caute cateva manuale si o culegere de exercitii. Cand s-a intors, a pus cartile pe masa micuta din sufragerie, apoi a ridicat una din ele incepand sa rasfoiasca pentru a gasi pagina la care se afla capitolul respectiv. Kain nu era atent la ce facea argintiul ci doar il privea in continuu de parca ar fi fost in transa. Cand in sfarsit baiatul s-o oprit din rasfoit si era pregatit sa aleaga o problema cu care sa-si bata capul, satenul a decis sa-i puna o intrebare:
- Pentru ultima data Senji: cel din „visul” tau arata ca mine doar ca are ochii diferiti de ai mei? Spunea Kain in timp ce isi trecea una din maini prin parul sau ce lucea in lumina becului.
- D...da. Arata la fel ca tine doar ca are culoarea ochilor si a parului diferita, de ce? I-a raspuns argintiul insa nu s-a putut abtine sa nu ceara socoteala pentru intrebarea ce i-a fost adresata.
- Pentru ca observ ca nu sti ce sa-mi mai spui ca sa te culci cu mine, a raspuns amuzat satenul. Nu sunt eu bun la matematica, dar pot sa-mi dau seama unde incerci sa ajungi cu toate astea...
- Nu, nu e ceea ce pare...l-a intrerupt argintiul ca, la randul sau, sa fie oprit de carte saten care i-a pus un deget pe buze reducandu-l la tacere. Kain si-a muscat buza de jos de placere, apoi a inceput sa mangaie cu degetul buzele catifelate ale baiatului.
- Hai, Senji, de ce ma minti? Cu mine nu iti merge asa, m-am prins de mult de motivul pentru care imi povestesti despre asta, dar te-am lasat sa vad pana unde vei merge asa. Dar acum m-am plictisit sa astept! Stiu ca vrei sa te culci cu mine fiindca nu-ti place logodnica ta si cred ca defapt nu-ti plac fetele, dar asta nu e problema mea. Eu voiam sa-ti spun ca sunt de acord sa-ti ofer ceea ce vrei si stai linistit ca am si cu ce, a incheiat satenul razand de propriile sale cuvinte.
Senji simtea cum este cuprins incet de frica, insa pentru prima data a fost in stare sa-si alunge acest sentiment. Pana la urma nu facea nicio crima daca se culca cu Kain, in fond inca nu se casatorise si merita si el un moment de libertate pentru ultima data in viata sa. Da...tanjea sa simta cum il cuprinde extazul si cum ajunge pe culmile placerii chiar si cu un baiat, chiar si cu cineva pentru care nu simte mai mult decat atractie fizica. A inchis ochii pentru o secunda pentru a-si face curaj, apoi i-a deshis brusc si a sarit dintr-o data pe Kain sarutandu-l apasat si introducandu-si limba in gura sa. Kain a schimbat imediat rolurile trantindu-l pe argintiu pe podea si incepand sa-i scoata hainele cat de repede putea. L-a lasat doar in boxerii gri cu care era imbracat, apoi s-a ocupat si de hainele sale care au disparut intr-o secunda. Nu a asteptat ca argintiul sa-i dea voie sa-i indeparteze boxerii, ci a inceput sa traga de ei dezvelindu-i zona sensibila pe care a cuprins-o cu buzele si a inceput sa o linga. Buzele sale se plimbau pe mandria baiatului si din cand in cand limba iesea din lacasul umed incepand sa traseze linii de saliva si sa agite capul barbatiei lui Senji. Dupa cateva secunde, Kain i-a cuprins din nou acea zona cu gura si a inceput sa isi miste capul din ce in ce mai repede facandu-l pe baiat sa geama de placere. A continuat astfel pana cand apogeul lipicios si-a facut aparitia ca rezultat al placerii pe care i-o oferise satenul. Kain avea de gand sa continuie insa a decis sa faca o pauza pentru a-l intreba pe argintiu pe acelasi ton pervers:
- Ce zici? Sunt bun la pat, nu? Merit si eu o raspalata, asa-i?
Senji nu i-a mai raspuns pentru ca nu stia ce avea sa zica. Se intreba daca sa-i spuna ca s-a simtit bine si ca era pregatit si el sa-i ofere placere sau sa ii spuna ca era de ajuns ceea ce tocmai s-a intamplat si sa se apuce de matematica. O forta din intreriorul sau care era mai puternica decat el l-a facut sa se ridice de pe jos si sa afiseze un zambet jucaus. Kain a priceput mesajul asa ca s-a ridicat de pe argintiu si si-a scos boxerii expunandu-si mandria in lumina slaba a becului. Senji l-a privit timp de cateva secunde admirandu-i trupul perfect, apoi si-a apropiat gura de barbatia partenerului sau imitand ceea ce facuse si satenul inainte. Argiuntiul lingea fiecare centimetru urcand si coborand cu limba de-a lungul mandriei tanarului pana cand s-a oprit si i-a prins-o intre buze pentru a se misca in acelasi mod in care o facuse Kain cu el. Satenul incepea sa geama datorita senzatiei pe care i-o oferea baiatul.
- Ah...cred ca ai fost o c***a inainte...ahh...cat de bine e! Spunea Kain printre gemetele dese care ii ieseau din gura. Senji nu a parut deranjat de acele cuvinte, defapt nici nu le-a dat importanta fiindca era prea preocupat sa-l faca pe saten sa atinga punctul maxim de placere. Dupa ce a mai continuat un timp in acest fel, Kain a ejaculat si el datorita placerii pe care i-o provocase partenerul sau.
Cand respiratia celor doi baiati a revenit la normal, iar plamanii erau din nou plini de aerul pe care se grabisera sa-l inspire, satenul s-a ridicat rasturnandu-l pe iubitul sau si urcandu-se deaupra lui. A inceput printr-un sarut lung in care limbile lor se impleteau intr-un joc salbatic si plin de pasiune. Buzele lor erau unite dezmierdandu-se reciproc fara vreo ezitare in dansul lor pe cat de periculos, pe atat de irezistibil. Pe langa gura lui Senji se scurgea un firisor de saliva care lucea in lumina slaba din incapere, insa acesta nu a fost lasat sa atinga podeaua fiindca satenul i l-a sters cu mana, apoi i-a bagat din nou limba in lacasul umed. Cand s-a plictisit de dulceata buzelor, Kain a coborat catre pieptul baiatului trecandu-si buzele peste pielea fina pe care o saruta pentru a simti acea senzatie catifelata peste gura sa rece. Dintii prindeau usor bucati de piele pe care le muscau cu pasiune, apoi se desprindeau de carnea dulce pentru a lasa limba sa-i mangaie sfarcurile intarite. Senji continua sa geama incet cu scancete de placere pe care gura lui le producea instinctiv. Baiatul era cuprins in acelasi timp de doua sentimente care stateau pe talerele unei balante imaginare, insa mereu acea balanta nu era in echilibru, dar nici nu se lasa intr-o parte. Simtea evidenta placere pe care nu o putea reprima chiar si daca ar incerca, insa adevarul era ca nici macar nu-si dorea s-o indeparteze. Pe celalalt taler, frica se contura incet in sufletul tanarului facandu-i inima sa trepideze repede pulsand sangele firbinte care-i curgea prin vene.
- Kain, sa ne oprim aici azi...te rog...incerca Senji sa spuna abtinandu-se din acele zgomote pe care se forta sa le ascunda.
- Poate daca erai cu altcineva te-ai fi oprit aici, dar nu si cu mine iubitule, a spus cu un zambet strengar satenul care isi plimba mainile pe picioarele argintiului. Baiatul s-a apropiat de urechea lui Senji soptindu-i clar pentru a-l convinge ce avea de gand sa faca: Sti ca eu nu ma voi opri pana nu ti-o voi trage asa cum imi place mie, a spus Kain lingandu-si buzele rosiatice.
Senji a renuntat la ideea de a-l opri pe Kain din ceea ce facea si, brusc, si-a pierdut interesul de a-l face pe saten sa renunte la planul sau. Dorinta de a trece mai departe, de a il simti in interiorul sau, devenea din ce in ce mai puternica, iar gandurile logice dispareau mai repede decat secundele. Parea ca in interiorul inimii sale placerea castiga in fata fricii si simtea o dorinta arzatoare de a trada, de a insela increderea cuiva. Stia ca e un sentiment ciudat si ca ar fi trebuit sa-l reprime, dar ii placea atat de mult, il facea sa se simta bine. Voia prea mult sa tradeze, sa le arate tuturor ca o nunta planificata ce toti cei din jurul sau mai putin de el insusi nu putea sa-l impiedice sa face ceea ce-si dorea. Cand acest gand s-a conturat in mintea sa, cand a capatat culoare, volum si cand a devenit palpabil, l-a tras pe Kain mai aproape facandu-l pe acesta sa inteleaga ca-si schimbase planurile. Satenul nu a facut decat sa zambeasca inainte sa-l penetreze pe baiatul ce se afla dedesubtul sau. Tanarul incepea sa faca miscari mai rapide si mai adanci decat ar fi putut suporta argintiul, insa nu voia sa se opreasca. Kain se misca in interiorul lui Senji in timp ce mainile ii indepartau picioarele pentru a usura intrarea mandriei sale. Baiatul care suporta tot acest chin incredibil de provocator, isi lasa tipetele infundate sa sparga tacerea din camera. Nu-i pasa cat de rau se va simti dupa noaptea asta, nu-i pasa ca se va uri pentru ca s-a culcat cu un baiat, ci era multumit pentru acea tradare. Da, tradese asa cum au facut-o toti cei din jurul lui pentru ca nu i-au spus adevarul, nu i-au spus despre trecutul sau, cel adevarat. Acum ca le-a platit cu aceeasi moneda se simtea mai bine, insa curand isi va da seama pe cine a tradat cu adevarat, pe cine a inselat si mai ales cu cine a facut-o. Curand...mai avea doar putin de asteptat.

poza lui Kain yeah...I know...it mean that Daisuke has a twin...please don't kill me:-"
ohhhh doamne...deci m-ai lasat fara cuvinte
deci la greselile nici nu m-am uitat...dar cred k nu ai
a fost un capitol interesant...naratiunea,dialogul au fost superbe
deci daisuke are un frate geaman???...ink sunt socata
si senji asta...ufff nu pot sa cred ce i-a facut lui daisuke-_-
spor la scris^_^
Iata ca am reusit si eu sa citesc :D
Foarte frumos :D Mi-a placut scena yaoi desi nu prea mai lasat sa ma bucur de ea, din cauza la ce ai zis in final..ca o sa afle el pe cine a inselat de fapt.Saracul :(
Abia astept sa vad ce se mai intampla si adu-l mai repede pe Dai in peisaj :))
Spor la scris si multa inspiratie :*
bye bye :bye:
Offff am terminat si eu de citit acum...si am ramas mai rau ca la masini straine.Mai uimit total!Si ce mult seamana Kain cu Daisuke....da de banuit sa stii(aici ma refer la faptul ca acest Kain ar putea fii Daisuke dar ma indoiesc)In fine...greseli nu am vazut(dah de parca io ma uit dupa asa ceva).Sa stii ca mai cam lasat in ceata cu ce ai spus la sfarsit "curand isi va da seama pe cine a tradat cu adevarat, pe cine a inselat si mai ales cu cine a facut-o".Io una sper ca nu cu fartele geaman a lui Daisuke(mda asta de unde o mai fii aparut).Ehh...pune repede nextu(si asa cum a spus si Nolazy adul mai repede pe Daisuke in peisaj).Kiss si spor la scris!Ja-ne!
Offfff sis scuze k am trecut asa de tarziu:( imi pare rau dar in sfarsit am putut si eu sa citesc. A fost super dar a fost si rau , adica la tradat pe Dai chiar daca nu stia:(
Saracu Dai:( imi pare asa rau pt el
Hmm ai zis cumva "curand isi va da seama pe cine a tradat cu adevarat, pe cine a inselat si mai ales cu cine a facut-o."
Cu cine a facut-o so ar fi vreao legatura intre Daisuke si asta? Hmmm saracu Dai cand va afla:( ....
Astept nexu cat de curand sper sa apara:(:*
Imi pare rau sa va anunt ca este ultimul capitol pe care il postez pana se termina perioada tezelor. Mi-e foarte greu sa scriu si sa fiu pe forum in timp ce invat asa ca trebuie sa renunt pentru un timp la fic. O sa postez urmatoarea parte si scz daca sunt greseli dar nu am avut timp sa corectez:(

Capitolul XXVIII

O tanara roscata urca treptele cu o eleganta desavarsita pasind ca si cand ar calca pe nori. Tocurile ei cui spargeau linistea de pe holul blocului intepand-o cu ecouri prelungi. Cand a ajuns in dreptul unui apartament, si-a cautat cheile printr-o poseta mica de un roz-bombon acoperita cu un stat ce lucea in lumina becului galbui. Dupa ce usa a fost deschisa cu miscari mici si gratioase, pasii fetei au purtat-o pana la coridorul apartamentului. S-a descaltat de pantofii inalti de aceeasi culoare cu geanta si si-a dat jos pardesiul gri ce ascundea o rochie neagra foarte decoltata si lunga doar cat sa ascunda lenjeria intima. Si, totusi, daca s-a apleca si-ar dezveli perechea de bichini din dantela de o culoare rosie.
Intrand in sufragerie, inima a incetat sa bata, plamanii s-au inchis si nu au mai acceptat niciun fir de aer, iar capul se invartea intr-o ameteala coplesitoare. Ochii se mareau in orbitele prine de lacrimi sarate, iar pupilele se dilatau pe sub genele ude. Aerul a innecat-o invadandu-i gura si umflandu-i pieptul care a inceput sa creasca intr-un ritm alert. Mainile ii tremurau odata cu inima ce pulsa violent sangele prin corpul firav ce era depasit de situatie. Fata ramasese amortita, impietrita si infricosata la vederea iubitului sau intr-o ipostaza indecenta alatauri de...de..un baiat, de prietenul sau. In acel moment nu a mai putut decat sa lesine ramanand inconsienta pe podeaua rece a livingului.
Senji s-a ridicat instinctiv si s-a imbracat cat a putut de repede, si, urmandu-i exemplul, Kain a facut la fel. Cand satenul a fost gata, l-a tras pe argintiu in bratele sale si l-a mai sarutat inca o data introducandu-si limba printre buzele acetuia, apoi i-a zambit cu subinteles. Dupa ce s-a indepartat de baiat, s-a intors pe jumatate cu acelasi zambet pervers pe care il afisa intotdeauna si i-a rostit ostentativ cu capul inclinat inspre el:
- Ne mai vedem noi. Inca nu ti-am aratat tot ce pot. Pa, frumosule, a fost tot ce a spus inainte sa iasa pe usa catre holul blocului.
Argintiul a ridicat-o pe roscata de pe jos si a asezat-o pe patul din camera ei, fiindca fiecare avea cate o camera deoarece au ales sa doarma impreuna doar dupa nunta. Desi Jessica a spus ca nu-i pasa de astfel de lucruri de moda veche, Senji insista sa astepte pana dupa nunta. Adevarul era ca isi dorea s-o evite pe cat posibil pe roscata, desi stia ca odata ce se vor casatori va trebui sa-i dovedeasca ca o iubeste si mai presus de toate, sa traiasca cu ea tot restul vietii.
Baiatul a pus-o pe tanara pe patul moale acoperit de o cuvertura dintr-o catifea de un visiniu aprins. Apoi, a luat de pe birou o gramajoara de foi cu care i-a facut vant roscatei pana cand si-a venit in fire. Dupa aceea, a adus un pahar mare cu apa pe care tanara l-a baut lacoma fara sa respire in timp ce golea continutul transparent al vasului. Cand in sfarsit si-a revenit, fata a inchis ochii strans ducandu-si mana la tampla aratand cat de nelinistita era. In cele din urma, Jessica a deschis pleoapele fardate in tonuri de roz fulgerandu-l pe Senji cu o privire furioasa si, in acelasi timp, dezamagita.
-Sti ce? M-am saturat, pur si simplu imi ajunge! Nu mai suport sa te joci cu mine si cu sentimentele mele. Acum inteleg de ce nu vrei sa te atingi de mine pana la nunta.
Fata s-a oprit sceptica clipind prelung cu genele sale lungi si negre. A lasat capul pe spate pentru a parea relaxata, insa chipul i-a revenit brusc in pozitia initiala. Buzele rozalii s-au deschis intr-un „o” perfect, apoi s-au modelat pe sunetele pe care le producea:
- Nu te inteleg, Senji. De ce preferi un baiat in locul unei femei ca mine? De ce-ti dai viitorul pentru nimic, de ce dai raiul pe iad, de ce schimbi o familie pe o relatie anormala?
-Chiar vrei sa sti de ce? In primul rand pentru ca nu te suport, esti stresanta, copilaroasa, obositoare, neintelegatoare si lista poate continua, in plus te imbraci ca o femeie usoara.
-Poate ca ar fi mai bine sa nu mai facem nicio nunta, a rostit fata printre dintii stransi.
- Asa ma gandeam si eu, a aprobat-o Senji mai putin nervos. Defapt, niciodata nu am vrut sa ma casatoresc cu tine, niciodata nu te-am iubit si momentul de fata nu face vreo exceptie. La revedere.
Dupa ce i-a mai aruncat o privire iritata, baiatul a parasit camera in fuga lasand-o pe roscata sa planga pe pat. Putin il interesa ca plange sau ca face orice altceva, era prea nervos sa-i mai pese de ceva. Si-a luat o geaca neagra din cuier si s-a incaltat cu o pereche de adidasi de un albastru inchis combinat cu alb. Dupa ce s-a uitat in trecat in oglinda, era gata sa plece din casa, pentru totdeauna. Nu stia unde se va duce sau ce va face mai departe, insa era sigur de ceea ce isi dorea. Voia sa-si reconstituiasca trecutul, sa caute adevarul pe care nimeni nu dorea sa i-l dezvaluie.
Trantind usa in urma lui, a coborat scarile pana ce s-a vazut afara, pe strazile umede. Plouase. Baltile se puteau zari peste tot precum petele dintr-o vopsea incolora ce scalda trotoarele reci. Vantul adia mai puternic decat o facuse pana in acea zi, iar cerul isi vindea turcoazul pentru un indigo asemeni cel al unei calimare pline de cerneala. Picaturile de ploaie de pe asfalt pareau petale dintr-o lalea, una ireala, dar usor de imaginat asemeni unei flori cu petalele dintr-o panza neagra si subtire.
Pasii il purtau pe Senji catre apartamentul prietenului sau, singurului sau prieten din prezent, Kain. Nu stia de ce alesese inconstient sa mearga intr-acolo, insa membrele lui se miscau hotarate in acea directie. Satenul era singura persoana de care se apropiase, desi nu merita o prietenie fiindca nu-i pasa prea mult de ceea ce simtea argintiul. Cu toate astea, era unicul cu care putea vorbi si, in plus, era sigur ca acesta avea mai mult ca sigur legatura cu trecutul sau, cu acele „vise” ce apareau din senin. Se indoia ca era cea ma buna alegere sa mearga in apartamentul satenului pentru ca nu stia cum va fi interpretata venirea sa, dar isi dadea seama ca nu are prea multe variante. Cantarind posibilitatile, a decis ca nu avea ce sa i se intample mai rau decat ceea ce a fost acum cateva minute.
Ajuns in fata usii tanarului, baiatul suna la usa asteptand sa i se deschida, insa nu a venit nimeni. Dupa un timp, a sunat din nou apasand insistent pe butonul soneriei provocand o voce iritata sa-l cheme pe vizitator inauntru. Cand argintiul a intrat, Kain tocmai iesea de la dus acoperit de un prosop mic de culoarea alba ce era infasurat in jurul taliei.
- A...tu esti! Pustiule, eu inteleg ca ti-a placut, dar ai bunul simt si mai lasa-ma sa si respir, ii spunea satenul pe un ton glumet ce se apropia de sarcasm.
- Nu am venit pentru asta, obsedatule! Spunea Senji abtinandu-se sa scoata o injuratura pe care stia ca o va regreta curand. Vreau, vreau sa stiu cine sunt, ce mi s-a intamplat. Vreau sa-mi cunosc trecutul si sa aflu cine era in visul meu. Nu erai tu...asta stiu sigur, dar atunci cine e?
- Cred ca pot sa-ti spun, dar... nu ofer nimic pe gratis. Cat esti dispus sa platesti?
- Ah...acum imi spui de asta. Adevarul e ca nu am niciun ban la mine, nu m-am gandit sa-mi iau. Pff..cat de idiot pot sa fiu, la naiba!
- Nu ma refeream la bani, iubitule. Uite cum facem: tu imi promiti ca te vei culca cu mine de cate ori am chef chiar si dupa ce-ti vei afla trecutul, iar eu ma voi stradui sa aflu tot, dar absolut tot ce te intereseaza. Si in privinta banilor...cred ca ai putea sa te culci si pentru bani, nu? Esti bun la pat, iar eu am destui bani sa te platesc pentru fiecare partida de sex pe care mi-o oferi in afara celor care ma rasplatesc pentru ca-ti aflu trecutul. Ei, ce zici?
-Kain, ar insemna sa stau numai in pat, a spus Senji incercand sa para amuzat, dar adevarul era ca gandul de a-si oferi trupul dupa pofta satenului il inspaimata. Si nu sunt o ta**a nenorocita sa ma culc pentru bani. Regret, dar nu accept, nu asta, cere-mi altceva.
- Neah...nu am nevoie de altceva, a spus tanarul apoi s-a dus in dormitor pentru a se imbraca.
Senji l-a urmat instinctiv, desi nu isi dorea sa mearga dupa el si sa fie de fata pentru a-l vedea in toata splendoarea. Kain se parea ca nu il baga in seama pe argintiu astfel incat a inceput sa-si dea jos prosopul si sa caute prin dulap cateva haine pe care sa le imbrace. Baiatul ce astepta in pragul usii s-au uitat fara sa vrea catre zona intima a satenului realizand marimea considerabila, insa si-a interzis o alta privire plina de ganduri indecente fata de persoana ce se afla complet dezbracata in fata sa. A intors capul catre coridorul lung si si-a indreptat corpul catre iesirea din apartament, probabil vrand sa plece definitiv. Nu voia sa-l priveasca pe saten in primul rand fiindca nu dorea sa para intimidat, iar roseata obrsjilor sai l-ar fi dat de gol, apoi se gandea la propunerea pe care i-o facuse baiatul .Nu avea de gand s-o accepte, nu? Atunci de ce nu pleca din acel apartament, de ce nu il lasa pe Kain si tampeniile lui in urma? Poate ca se gandea ca nu avea cum sa mai dea timpul inapoi, in plus ura ideea de a da ochii cu Jessica. Oare dorinta de a-si afla trecutul era atat de mare incat ar fi dat chiar orice, si-ar fi dat trupul, sufletul, absolut orice?
Dupa ce Kain s-a imbracat cu o pereche de boxeri peste care si-a luat niste pantaloni scurti cachi, satenul s-a dus in living asezandu-se pe canapea in timp ce bea dintr-o cutie de bere. Cand a lasat recipientul pe masa mica din apropiere, s-a facut comod pe suprafata moale acoperita cu pielea canapelei si i-a aruncat o privire lui Senji. Baiatul se afla acum in interiorul camerei stand lipit de perete cu ochii nelinistiti ce priveau tavanul. Probabil se gandea la mult lucruri, insa era posibil ca doar sa priveasca in gol asteptand ca o voce din interiorul sau sa-i spuna ce sa faca. Kain devenise nerabdator si chiar enervat de atitudinea presupusului sau prieten asa ca i-a vorbit repede fara introduceri sau vreo ezitare:
- Asculta pustiule, ori accepti propunerea mea ori te cari de aici. Nu am timp ce pierdut cu cineva care facea atata caz cand ii spune cineva sa se culce cu el. Parca ai fi un copil de unsprezece ani caruia ii e rusine cand aude pe cineva ca vorbeste despre sex, ii spunea Kain in timp ce il privea fix in ochi, insa Senji ii evita privirea.
Nu avea dreptate, nu ii era frica sa se culce cu el sau cel putin nu asta era adevaratul motiv, ci altul pe care nu avea sa-l recunoasca nici macar daca ar fi scutit de tot acel chin prin care trecea. Dar, undeva in intimitatea gandurilor sale, putea sa recunoasca ca se temea ca nu cumva sa descopere ca a ranit pe cineva la care tine prin actiunile sale necugetate. Se temea sa nu tadeze increderea cuiva, sa nu insele pe cineva la cate tine intr-adevar. Nu-i pasa de parinti, nici de nesuferita de Jessica, ii pasa de acel brunet din „visele” sale ce mereu il privea cu dragoste in ochi. Dar cum altfel ar putea sa reconstruiasca un puzzle din doar cateva piese care nici macar nu se potriveau. Hotarat, a deschis gura pentru a oferi verdictul intelegerii dintre ei si pentru a-i dovedi satenului ca nu ii era frica sa il contrazica.
- Douazeci. Doar atat. Si ma voi culca cu tine pentru bani doar o singura data si numai in cazul in care ar trebui sa plecam din tara cu avionul.
- De treizeci de ori si pretul nu mai scade, i-a spus satenul cu un zambet relaxt. Si cu biletul de avion treizeci si unu. Cand vrei sa plecam? A intrebat amuzat Kain stiind prea bine dublul inteles al vorbelor sale.
Senji s-a uitat scurt catre baiatul ca statea pe pat doar pentru a-i vedea privirea satisfacuta. Acum realiza ca intre ei nu a fost niciodata o prietenie adevarata, ci mai degraba au fost niste persoane care se cunosteau, care vorbeau despre diferite lucruri fara sa fie afectate. Argintiul a crezut ca poate spera la prietenie, la un ajutor din partea satenului oferind in schimb acelasi lucru. El a dat sprijin, i-a fost alaturi mereu si a incercat sa-l vada ca pe cel mai bun prieten, dar a oferit continuu fara sa primeasca ceva in schimb. Kain nu-si dorise prietenie, pentru el acest sentiment conta prea putin si isi dorea sa se apropie de baiat doar pentru putina distractie. Se simtea atras de argintiu, ii placea sa-si petreaca timpul cu el, dar doar atat, nu implica mai mult. Lasa iubirea, acel sentiment pur si sfant, undeva in spate pentru ca stia cata suferinta implica, iar el nu era dispus sa se sacrifice intr-atat.
Argintiul se indrepta dezamagit catre canapeua unde se afla Kain gandindu-se la ce va urma. Parea ca un suflet nevinovat ce isi astepta sentinta la moarte stiind ca el nu a facut nimic pentru a pasi pe lumea cealalta. Simtea ca lumea se misca prea repede pentru el, prea repede pentru a o urmari, iar pamantul ii fugea de sub picioare abandonandu-l intr-un spatiu infinit. Miscarea continua il ametea si nu se putea obisnui cu ea fiindca baiatul din acele vise ale sale il implora sa nu accepte propunerea satenului. Si-a scuturat capul crezand ca innebuneste si a continuat sa mearga impleticindu-se in propriile picioare. O lacrima i-a taiat obrazul rosu probabil de febra la cat de rau se simtea, dar probabil ca era din cauza acelei figuri din memoria sa. Continua sa mearga...
Heh se pare ca o vreme nu o sa mai avem noi capitole....dar te intelegem(cel putin eu)Capitolul asta a fost foarte reusit.Mi-a placut.

De 31 de ori!!!Dhoamne saracu baiat....nici mama cu tata nu cred ca au facut-o de atatea ori(glumesc nu ma luati in seama)Kain asta incepe sa ma calce pe nervi zau asa!Adik el de la inceput a vrut doar sa se culce cu bietul Senji!Macar a scapat de nesuferita de Jassica.Offfff te roooog frumos adu-l pe Dai in scena mai repede ca mi dor de el(si de Tamaki)

Eh capitolul a fost foarte frumos si astept sa pui continuarea.Pana atunci succes la teze!Bye!
Yeah...la partea cu tezele si bla bla, te inteleg si eu..desi nu prea imi place varianta asta, nu avem ce ne face,nu?
Ma bucur ca Senji nu a acceptat prima propunere a lui Kain..ar fi fost chiar ciudat.. Sincer mie 30 de partide nu mi se par chiar foarte multe:)). Sa zicem ca e acceptabil.Sunt curioasa daca le va termina :))
Fraza asta imi place muult : "Picaturile de ploaie de pe asfalt pareau petale dintr-o lalea, una ireala, dar usor de imaginat asemeni unei flori cu petalele dintr-o panza neagra si subtire."
Lalea neagra :-" :X ( asta imi aminteste ca trebuia sa mor :)) )
Abia astept sa te intorci cu un nou capitol si cu forte noi :))
bye bye :bye:
So....iar ajung la sfarsit:)))
Chiar daca Kain(park asa il chema nu??:)) in fine in mintea mea e doar DAi DAI DAI...unde-i DAisuke?) pare personajul negativ are dreptate in privintza prietenie dar totusi daca Senji ia oferito idiotu trebuia sa isi dea seama k a facuto din suflet
HMm 30 deabia asteptsa scitesc:))
Ehh urasc tezele:((( dar te inteleg pt k si eu le dau:*
Ast nexu.....:D:) pwps sis:X
well stiu ca a durat foarte mult pana sa postez capitolul asta, dar promit sa nu se mai intample
anyway...mai sunt doar cateva capitole pana se termina fic-ul...nu stiu cate pentru ca nu le-am scris inca, dar va anunt ca nu va mai dura mult pana sa urmeze faimosul "the end" ;))...deocamdata lectura placuta:D

Capitolul XXIX

"Nu face asta, nu tu, ingerul meu. Te rog..."
Senji si-a dus mana la cap cuprinzandu-si fruntea cu una din palme pentru a alunga voca ce ii rasuna in minte. Nu voia sa creada ca a innebunit, dar care putea fi atunci explicatia pentru vocea catifelata care-l implora sa renunte la decizia pe care o luase? Nu putea fi sunetul ratiunii sale fiindca era mult pre diferit de persoana sa, i se parea strain si in acelasi timp incredibil de cunoscut. Era ca un sentiment de deja-vu pe care nu-l putea reprima, insa, oricat s-ar stradui, nu putea nici sa-l accepte, era mult prea ciudat. Se simtea la granita dintre trecut si viitor ca si cand prezentul disparuse lasand in urma sa doar o linie vaga, o urma discontinua. Sufletul sau plangea, plangea de durerea baiatului ce-l implora undeva in mintea sa, dar ochii se incapatanau sa nu verse nici macar o picatura. Nu acum. Nu voia sa para si mai slab decat este...dorea sa-si cunoasca trecutul. Pentru asta avea de gand sa faca orice, sa-si murdareasca trupul, sa-si pateze constiinta, dar nu conta atata timp cat mintea lui va fi completa. Simtea ca nimeni nu-l poate intelege pana nu trece printr-o situatie asemanatoare pentru a recunoaste sentimentul de singuratate si de frica, insa nu avea de ce sa se planga. Asta isi dorea, nu? Voia sa stie trecutul indiferent de care ar fi acela. Dar ce va face daca se va trezi intr-o poveste in care el nu mai joaca rolul principal, sau mai rau, nu mai vrea sa-l joace?
- Hai, Senji, nu am toata noaptea la dispozitie. Vrei sau nu sa faci sex? Sau...sa te intreb altfel: Vrei sau nu sa pleci in Japonia pentru a afla cine esti cu adevarat? L-a trezit la realitate pe argintiu vocea usor iritata a satenului care nu rata niciodata ocazia de a deveni usor sarcastica.
Argintiul nu i-a raspuns si nici nu avea de gand s-o faca prea curand. Ii era de ajuns ca trebuie sa-si ofere corpul, sa-si dea demnitatea pentru ceva nesemnificativ precum banii sau un bilet de avion asa cum era cazul sau si nu voia sa mai si vorbeasca cu satenul. De ce sa-i dea o satisfactie mai mare in momentul cand va vorbi dezamagit de ceea ce i se intampla? Prefera sa taca, sa-si pecetluiasca gandurile si sa-si inchida cuvintele undeva in interiorul constiintei sfaramate. Apropiindu-se de canapea, isi scoate tricoul cu miscari mici si incordate de frica nemotivata. Kain s-a ridicat nervos si in acelasi timp disprerat de miscarile lente ale argintiului. I-a prins incheieturile baiatului supunandu-l unei stransori puternice ce ii facea sangele sa pulseze mai repede. In urmatoarea secunda, argintiul era tintuit cu fata in perete de satenul ce il impinsese pe baiat in suprafata dura de o culoarea monotona, adica obisnuitul alb ce parea atat de sters, de fad. Kain s-a impins seducator in viitoarea sa prada frecandu-si trupul de cel al tanarului ce tremura usor sub atingerile indiscrete. Satenul ii saruta gatul fara a scapa ocazia de a-si trece limba umeda peste pielea catifelata a argintiului trasand mici cerculete. Mainile tanarului au coborat catre talia baiatului apoi mai jos si, in curand, au incolacit trupul firav impins in perete. Pantalonii au fost deschisi incet pentru a mari nelinistea argintiului, insa Kain nu s-a putut abtine intr-atat cat sa-l amageasca pe baiat cu miscari mici. Boxerii au cazut si ei pe podea alaturi de pantalonii ce invaluiau parchetul cu o nuanta de azuriu care parea, in lumina slaba a televizorului, un indigo inchis. Mainile fierbinti ale satenului se plimbau pe dosul baiatului pentru a-l atata si mai mult si a-l face sa tanjasca dupa urmatoarea miscare chiar daca nu ar fi recunoscut acea dorinta necugetata. Un deget de-al tanarului s-a strecurat intre fesele argintiului penetrand acea gaura rozalie ce ardea de o placere intensa.
Senji ura faptul ca simtea placere in momentul in care ar trebui sa fie dezgustat de propria persoana si sa-l urasca pe cel care-l folosea asa. Nu stia de ce, dar nu putea. Singurul lucru pe care-l putea percepe era satisfactia oferita de saten combinata cu o dorinta nestavilita care cerea din ce in ce mai mult. Probabil simtea toate acestea din cauza ca iubea acea amintire vie a brunetului din visele sale, o iubea mai mult ca pe oricare amintire a sa, iar baiatul ce-l domina semana prea mult cu cel la care visa. Sau poate ca doar se mintea singur. Undeva in interior, inima lui se strangea secata de sange si de sentimente pure, se contracta doar la gandul ca ar putea sa tradeze pe acel demon din visele sale, un demon mult mai frumos decat un inger. Unul ce depasea in orice fel conceptia oamenilor despre frumusete, dar mai presus de acest lucru, unul ce, prin privirea lui, ispitea catre pacate inevitabile.
Visul baiatului a fost intrerupt de Kain care se impingea cu putere in interiorul sau dezmeticindu-l complet si inducandu-l intr-o senzatie noua de durere. Nu observase ca satenul se dezbracase si el, ba mai mult, nu a observat nici prima patrundere a acestuia ceea ce ar fi fost imposibil in mod normal. Insa durerea a disparut repede odata ce argintiul s-a obisnuit cu penetrarile rapide ale tanarului ce isi misca in continuu soldurile pe langa trupul tintuit in perete. Mana lui Kain a coborat pana la mandria lui Senji pe care o cuprins-o si a inceput sa o maseze fara sa ceara acordul. Degetele sale se miscau de jos in sus insistand pe capul erectiei lui Senji pe care il strangea uneori, insa momentul nu dura prea mult pentru ca o lua de la capat.
Dupa cateva minute in care a continuat astfel, cei doi s-au eliberat de apogeul albicios, apoi Kain, fara a rata vreo secunda, l-a intors pe argintiul cu fata spre el. Pe chipul sau se citea un zambet pervers care parca ii spunea "vezi ca ti-a placut", dar acele cuvinte nu au iesit niciodata din gura tanarului. Satenul si-a dezlipit buzele pentru a-i face loc limbii sa iasa din cavitate si sa patrunda in gura argintiului. Buzele rozalii ale lui Senji erau atinse si impreunate cu cele jucause ala lui Kain care-si lasa limba fina sa o mangaie pe cea a partenerului sau. Miscarile tandre si lente au fost imediat inlocuite de unele salbatice in care satenul il musca pe argintiu numai spre placerea sa. Sarutul nu a durat prea mult, iar cand a incetat, tanarul l-a impins pe Senji pe podea aruncandu-i hainele peste el. A vrut sa mai spuna ceva, dar s-a razgandit si a preferat sa profite de timp si sa se imbrace. Si-a luat inapoi pantalonii pe el cu niste miscari lascive pe care baiatul le privea oarecum neajutorat. Cand a fost gata imbracat, a deschis din nou gura de data asta cu mai mult curaj:
- Poti dormi in camera mea si stai linistit ca am primit deja ce-mi doream asa ca nu-ti mai face probleme. Apropo esti cam nehotarat cand vine vorba de sex, pustiule, relaxeaza-te! Viata e scurta asa ca nu mai gandi atat, macar de ti-ai ocupa creierul cu ganduri placute. Pff..esti asa un prost sa-ti fie frica cand te culci cu cineva, nu incerca sa negi, am simtit cum tremurai intr-un timp.
Intr-adevar lui Senji i-a fost frica, dar nu pentru ca se culca cu Kain, ci din cauza ca simtea ca-l tradeaza pe demonul superb din visele sale, doar din acest motiv. Nu avea de gand sa-i explice satenului acest lucru de teama sa nu fie luat din nou peste picior, dar si-a promis ca data viitoare sa se implice mai mult in relatiile sexuale cu Kain. Da, avea sa fie si o data viitoare, din pacate. Si-a strans hainele de pe jos si aproape ca a fugit in camera satenului unde avea sa doarma. S-a imbracat intr-o pereche de pantaloni pe care i-a gasit in sifonierul lui Kain fara a-i cere voie apoi s-a cuibarit pe una din marginile patului asteptand sa vina dimineata.
Nu a visat nimic si tot somnul i-a fost agiatat pana cand dimineata si-a revarsat zorile. Nu se miscase de pe marginea lui de pat si se trezise pe aceeasi parte pe care adormise, dar ceva era schimbat. Nu pozitia corpului sau, ci aceea a satenului care se proptise de spatele sau oferindu-i o senzatie placuta de caldura si in acelsi timp un sentiment incomod de dominare din partea tanarului ce se afla lungit pe tot patul inclusiv pe acea parte in care el se ghemuise. Si-a deschis ochii lacom pentru a cuprinde toata incaperea in care se afla, dar numai un singur lucru i-a atras atentia, fereasta din fata patului. Lumina alba si stralucitoare pe care soarele o reflecta prin sticla transparenta a geamului cadea peste fiecare obiect din acea incapere invaluindu-l intr-o aura magica. Albul lenjeriei parea asemeni aripilor ingerilor care s-au desprins de trupurile pure ale unor fiinte angelice si au cazut pe pamant pentru a invata sa zboare singure. Da, dimineata, cel mai placut moment, care decide modul in care va merge intreaga zi. Pentru argintiu ziua incepuse prost si chiar era mai rau de atat incat nici nu stia cu ce sa inceapa. In primul rand se trezise in patul unui barbat obsedat sexulal si pe deasupra obsedat de corpul sau, apoi capul il durea infernal si nu stia din ce cauza. Corpul il simtea ca un ghem intepat de mii de ace ce-l strapung dintr-o parte in alta, iar ochii inca nu se obisnuisera cu lumina obositoare care-i lovea genele.
Senji l-a lovit cu cotul pe satenul ce dormea tolanit pe corpul sau pentru a-l face sa se trezeasca. Kain a deschis ochii lenes cautand cu privirea ceva ce inca nu descoperise si nici macar nu stia ce ar putea fi. S-a miscat de cateva ori lovindu-l pe argintiul in foiala lui continua, insa pana la urma a observat ca obiectul mult dorit era persoana pe care o inghesuia pe marginea patului. S-a ridicat incet, insa nu destul de lent pentru a-i da baiatului ocazia de a scapa, apoi i-a prins palma intre ale sale care erau de o caldura sufocanta. Senji s-a trezit din nou in ipostaza de a nu putea vorbi si de a se inrosi din aceasta cauza, insa satenului nu-i ardea de jocurile copilaresti ale acestuia. Astfel, l-a impins pe baiat si s-a ridicat din pat pentru a se imbraca in niste haine pe care le gasise aruncate prin dulap, apoi l-a indemnat si pe tanar sa faca la fel.
La ora 10 fix, cei doi baieti se aflau in aeroportul Los Angeles-ului unde se uitau grabiti pe un panou unde se afisau toate zborurile. Senji s-a dus sa predea bagajele care consta doar in doua genti mici unde fiecare isi pusese un schimb si alte cateva lucruri necesare, iar, in cazul satenului, se puteau gasi si niste sume frumoase de bani. Kain a cumparat doua bilete pentru avionul care pleca la ora 10 si 20 de minute si se indrepta catre Japonia. Astfel, au alergat pana la avion unde s-au urcat cat de repede au putut si s-au grabit sa-si ocupe locurile. Dupa ce s-au asezat, nu a trebuit sa astepte mult pentru ca avionul a si decolat avantandu-se catre cerul de un azuriu pur cautand drumul printre ceata stravezie. Zborul avea sa dureze cateva ore din cauza distantei mari pe care o parcurgeau, insa pe saten parea ca nu-l afecta chiar de loc faptul ca trebuia sa astepte. Probabil ca incerca sa-si faca ordine in ganduri sau... sa planuiasca ceva, insa nici macar el nu sti inca ce. Dar, cu siguranta, nu putea fi ceva de bine dupa privirea sa plina de intelesuri pe care i-o oferea argintiului de cate ori avea ocazia. Parea ca acei ochi ar putea sa-l violeze numai dintr-o privire, insa era posibil ca nu Senji sa fie tinta lor sau nu numai Senji. Argintiul era deja ranit si chiar mai mult de atat, insa pe Kain nici macar nu-l interesa, el avea de gand sa provoace si mai multe probleme doar pentru a se distra putin. Pentru el un singur lucru conta in viata si acela erau banii. Poate ca nu el era vinovat pentru ca asa vedea lumea acum, ci modul in care a crescut l-a facut sa devina imun la sentimente si sa se rezume doar la niste hartii murdare care pot distruge vieti din cauza lacomiei oamenilor. Insa, pentru saten, banii reprezentau singura bucurie a vietii fiindca ei ii aduceau tot ce-si putea dori si ii implinea toate placerile vietii. Pentru inceput, putea avea o casa superba si tot confortul care-i trebuia ,apoi era privit bine de toti cei care-l inconjurau datorita averii sale si, nu in ultimul rand, insemnau distractie, iar aceasta se rezuma pentru el doar la sex. Kain era obisnuit sa plateasca pentru a se culca cu diferite fete sau cu baieti si nu pentru ca nu ar fi aratat bine, ci pentru ca nu se straduia sa-si construiasca o relatie atata timp cat el voia doar contact fizic si nimic mai mult. Asa vedea lumea, asa o va vedea mereu si nimic sau nimeni nu putea sa ii schimbe aceasta viziune gresita pe care el si-o formase.
*
Cand lumea egoista si lacoma te inconjoara, cand nu te lasa sa respiri si te obliga se inveti sa fi ca ei pentru a mai putea inspira ca sa reusesti sa traiesti. Cand dragostea devine doar un sentiment de care auzi din carti sau de la televizor si iti pare ceva atat de fals, ceva inexistent. Cand familia te abandoneaza si te lasa pe mana destinului, cand auzi de mama ta de la diferite persoane care nu-ti pot spune unde sa o gasesti pentru a-i putea auzi macar o data glasul, cand nu poti vedea nici macar pentru o secunda chipul tatalui tau. Cand corpul si mintea ta sunt singurele lucruri pe care le ai din totdeauna si cand iti sunt furate si acelea de persoane ce nu stiu decat sa ia fara a oferi mare lucru in schimb, atunci intra in scena vietii razbunarea. O razbunare dorita mai mult ca orice pe lume, mai mult ca sufletul tau, una pe are odata ce o vei obtine vei dori sa cauti alta, aceea avea sa fie un ideal pe care sa vrei sa-l atingi.





Capitolul XXX

In aglomeratul aeroport al orasului Tokyo se puteau zari cu greu doi baieti ce incercau sa-si faca loc prin multimea de persoane care se grabeau catre diferite puncte ale cladirii. Kain mergea in fata in timp ce argintiul il urmarea indeaproape tragand dupa el gentile in care aveau impachetate lucrurile. Satenul a cautat in aglomeratie o banca unde sa poata sa-l lase pe argintiu fiindca ii displacea ideea de a fi urmat de acesta peste tot. Dupa ce Senji s-a asezat tacut pe suparfata de lemn, Kain s-a indreptat catre iesirea din aeroport. Avea de gand sa-si tina promisiunea numai pentru ca era si in avantajul sau, desi la prima vedere nu parea sa aiba ceva de gastigat.
Argintiul s-a facut mai comod pe banca punand unul dintre bagaje alaturi de el, iar pe cel de-a doilea l-a tinut in brate pentru a nu-l pierde. Curand, si-a sprijinit fata intr-unul din pumnii lasand sa se vada dezinteresul sau pentru tot ceea ce se petrecea in jurul. Ar fi trebit sa fie mai fericit pentru ca era acasa in sfarsit, insa nu stia de ce nu se simtea asa. Era mai degraba nelinistit si dezamagit, iar unul dintre motive era „pretul” pe care trebuia sa-l plateasca pentru a ajunge aici.
Intr-un moment neinspirat, si-a inchis ochii incercand sa nu mai fie constient de zgomotul miilor de voci ce se auzeau pe langa el. Chiar atunci a simtit doua brate care-l cuprind de la spate alaturi de capul care se sprijinea pe umarul sau. A tresarit speriat, dar s-a linistit repede crezand ca e doar Kain care incearca sa se amuze prin jocurile sale enervante, dar avea sa-si dea seama cat se insela. Un par blond si subtire a tradat identitatea celui care-l imbratisase pe argintiu si, in acel moment, Senji s-a ridicat ca ars de pe suprafata din lemn. Il privea revoltat pe tanarul blond care ramasese uimit de miscarea prea brusca a prietenului sau, dar nu a stat prea mult timp astfel, ci a afisat un zambet naiv:
-Senji, cat ma bucur sa te vad! Ce faci aici si unde e Daisuke?
„Cine?” a tresarit argintiul la vorbele blondului, „Probabil ma confunda, nu cunosc pe nimeni cu numele asta...defapt nu-l cunosc nici pe el...”
-Nu ai mai dat de mult niciun semn de viata, iar mie imi era dor de tine. As fi venit la voi neanuntat, insa nu am vrut sa dranjez, spunea tanarul in timp ce se apropia din nou de argintiul imbratisandu-l si mai strans ca prima data.
-Ce crezi ca faci? Da-mi drumul si nu te mai apropia de mine! Vrei sa creada lumea ca sunt „pe invers”? A zbierat argintiul inrosindu-se la fata fiindca a realizat ca nu era deloc departe de adevar.
Tamaki, tanarul blond cu care argintiul vorbise timp de cateva secunde, il privea stupefiat incercand sa inteleaga reactia prietenului sau. In loc sa-i mai adreseze vreun cuvant, a ridicat dintr-o spanceana, apoi i-a intors spatele gandindu-se sa plece. Insa, planul sau de a-l lasa din nou singur pe argintiu a fost inlaturat de iubitul si fratele sau, Yuki, care tocmai venea catre ei. Blondul l-a sarutat apasat pe fratele sau mai mic chiar sub ochii nedumeriti ai lui Senji care isi dadea seama ce gresala facuse cand i-a adresat baiatului acele cuvinte. Acum, cand ii vede pe cei doi iubiti impreuna, realiza ca nu i se mai parea atat de rea ideea de a fi homosexual, ba, mai mult, privind iubirea dintre Yuki si Tamaki, ar fi dat orice sa isi gaseasca si el pe cineva fata de care sa simta la fel. Cu Kain nu era asa, nu exista dragoste, uneori nici placere, ci doar obligatie. Realiza ca nu asta isi dorea, nu voia doar sa se culce cu cineva, ci s-o faca din propria dorinta si atunci nu ar mai fi contat sexul persoanei. Asta putea sa insemne doar un singur lucru: nu Kain era persoana care putea sa-l faca feritit, dar cine?
Imediat ce i-a tecut prin minte acea idee, Senji se afla exact in spatele lui Tamaki cu mainile lasate pe langa corp si ochii atintiti in pamant, acoperiti de parul usor stralucitor. Ai fi vrut sa-l traga de maneca asemeni unui copil mic care cerea atentie, dar nu a facut-o, fiindca nu voia sa-l deranjeze din acel moment, oarecum, intim.
In timp ce Senji ezita miscandu-se incet catre cei doi, Yuki a realizat prezenta tanarului si s-a grabit sa-l avertizeze pe iubitul sau rupand sarutul:
-Tamaki, Senji are sa-ti spuna ceva, nu-i asa? A spus blondu-l fixandu-l pe argintiu cu o privire amenintatoare, nicidecum una calda asa cum s-a fi asteptat tanarul. Tamaki s-a intors doar pe jumatate evitand sa vorbeasca cu Senji, desi stia ca era inevitabil acest lucru. Probabil era mai deranjat de modul in care se purtase argintiul decat lasa sa se vada, insa acum parea mai mult dezinteresat de cel pe care-l intampinase atat de entuziasmat.
Senji a preferat sa descute intre patru ochi cu Tamaki, fiindca acesta parea mai intelegator decat fratele sau. Argintiul a inceput sa-i explice cine era, sau cine credea ca era, pentru ca tanarul sa-l intelega de ce nu-si mai amintea de el. Blondului ii venea cu greu sa creada ca prietenul sau il uitase prin absurd, dar o eventuala prierdere a memoriei nu parea credibila, insa a decis de dragul unei prietenii sa-l ajute pe Senji. Astfel, i-a dat un bilet pe care scrisese adresa la care locuia inainte de a se muta in Los Angeles si l-a pus sa mearga acolo cat mai repede. I-a spus ca el va fi plecat in alt oras fiindca fratele sau avea sa lucreze acolo si probabil se vor muta definitiv daca ii va placea locul.
Dupa ce l-a lasat singur, Tamaki l-a luat de mana pe fratele sau si au mers impreuna catre avionul cu care aveau sa plece. Argintiul a ramas pe loc privind insistent acea bucata de hartie si intrebandu-se ce sau pe cine avea sa gaseasca in presupusa lui locuinta. Ceea ce nu stia tanarul era ca aceea nu era adesa sa, ci a lui Daisuke, iar blondul preferase sa ii dea adresa aceluia. Se gandea ca, daca e adevarat ca el si-a perdut memoria, va merge la acea adresa fara sa puna alte intrebari sau sa-l contrazica.
*
Dupa cateva minute de mers cu un autobuz excesiv de aglomerat, tanarul a coborat dupa cele opt statii parcurse cu acel mijloc de transport. Cand a simtit aerul racoros al toamnei, s-a zgribulit strangandu-si haina pa langa corpul sau infrigurat. Si-a amintit de indicatiile blodului si a decis sa mearga pe o straduta ce o cotea la stanga. A mers cativa pasi cautand numarul 10 ce indica adresa pe care o cauta si, nu dupa mult timp, a zarit constructia masiva ce se intindea in fata ochilor sai. A privit circumspect fiecare detaliu al vilei spunandu-si in continoare ca el nu avea cum sa locuiasca in acea casa imensa. Desi era sigur ca acela nu era locul in care a locuit el timp de 17 ani, a decis sa deschida poarta si sa paseasca nerabdator pe poteca construita din piatra. Pasii se auzeau firavi in urma tanarului, iar inima ii batea din ce in ce mai repede. Undeva in mintea sa, realiza ca aceea nu era casa lui, dar dorinta absurda de a vedea cine locuia inauntru il facea mult mai fericit decat ideea de a intra intr-un apartament pustiu. Abia astepta sa vada o tanara inalta, probabil bruneta, cu formele conturate delicat si in acelasi timp fermecator. Avea sa o gaseasca imbracata intr-un kimono galben si scurt cu niste modele crem care se unduiau pe materialul fin. Nu stia de ce se gandise la o astfel de fata, dar nu i-ar parea rau ca gandurile lui sa fie adevarate, insa avea un sentiment straniu ca nu era nici macar pe aproape de a ghici pe cine avea sa vada.
Cand a ajuns in fata usii, a decis ca era mai bine sa intre direct, fara a bate la usa. Daca ar fi fost casa lui, nu avea cine sa-i raspuna, nu? Dar cine si-ar fi lasat usa deschisa stiind ca avea sa faca o calatorie tocmai in cealalta parte a planetei, in Los Angeles? Se gandea la atat de multe lucruri, la atatea intrebari, insa nici macar una nu-i distragea atentia pentru a-l face sa se razgandeasca. Oricum, era prea tarziu. Vrand sa apuce clanta, a ramas aplect, o impostaza incomoda, in timp ce un tanar brunet se infatisa chiar in spatele pragului din lemn. Ochii lui albastrii inconfundabili il faceau sa se simta singherit de prezenta brusca a tanarului, iar privirea insistenta crea o roseata usoara in obrajii baiatului. Cuvintele celor doi au inghetat instantaneu, iar trupurile pareau doua statui incremenite in piatra pentru eternitate.
Daisuke ramasese mai mult decat uimit in momentul in care l-a vazut pe iubitul, defapt fostul iubit, aparand de nicaieri. Ar fi vrut sa-i ureze un bun venit, sa-i spuna cat se bucura sa-l revada, sa-i spuna ceva, orice, fiindca dorea sa-i auda glasul, insa nu putea, era mult prea disperat sa-l priveasca. Admira acel trup superb pe care-l dezbraca doar din priviri lasandu-si imaginatia sa continuie acel joc erotic in care se adancea. Nimic nu l-ar fi bucurat mai mult decat sa fie adevarat tot ceea ce se intampla, insa nu putea sa creada ca era treaz, ca nu visa. Era intr-adevar Senji chiar acolo, in fata ochilor sai? Langa el? Simtea ca se sufoca din cauza ca isi tinea respiratia de teama sa nu sperie acel miraj in care domina argintiul, dar aerul insuficient l-a trezit la realitate facandu-l sa il stranga la piept pe tanar. Acum ca il simtea in bratele sale, stia ca era real, ca nu visa si ca baiatul din fata sa era un lucru solid, palpabil si adevarat, nu un miraj ca si cele de pana acum. Pentru prima data in ultimele luni il putea vedea pe Senji si nu era vorba de un alt vis.
Mirosul sau il imbata mult mai mult decat ar fi facut-o alcoolul, iar trupul acela il droga facandu-l sa se topeasa la pieptul tanarului. Inima ii trepida in continuu fortandu-l sa-si piarda mintile din nou, dar caldura placuta a argintiului inca il tinea ancorat departe de lumea fanteziilor. Ii era din nou greu sa respire si i se parea ca nu-si putea reveni din acea transa incurabila, insa Senji era mai pierdut decat brunetul ce-l imbratisase. Irisul ochilor de un rosu natural se micsora pana cand pleopele ii cadeau grele peste ochii inlacrimati. Simtea nevoia de a plange in bratele protective ale baiatului, fiindca, pentru el, lumea si tot ce-i apartine ramasesera in urma, spatiul se inchidea in spatele lui lasandu-l prins alaturi de tanarul de langa el, iar timpul inghetase inca din prima clipa. Membrele incepeau sa reactioneze miscandu-se incet pana cand s-au dezmortit din admosfera incitanta si l-au inconjurat la randul lor pe brunet. Si-a relaxat capul pe umarul baiatului inhaland acel parfum delicat si catifelat care-i mangaiau narile cu o mireasma cunoscuta, insa la fel de magnifica ca de fiecare data.
Daisuke s-a indepartat putin de el doar atat cat sa-i poata vedea din nou ochii care de aceasta data lacrimau involuntar. Nu a mai putut rezista, stia ca nu era bine ceea ce facea, stia ca era prematur, dar nu se mai putea controla asemeni unei fiare care vrea sa-si devoreze prada si l-a sarutat. Prima data si-a zdrobit buzele de cele ale argintiului, insa nu putea sa le simta gustul dulce, asa ca le-a indepartat usor cu limba prinzandu-i buzele cu patima. Mainile brunetului au cuprins suvitele arginti ale tanarului pentru a se apropia si mai mult de el, iar unul dintre picioare i le-a departat pe ale baiatului. Limba lui Daisuke continua sa se agite in gura argintiului provocandu-l si pe acesta sa participe la sarut, lucru care avea sa se intample curand. Sarutul a mai continuat un timp dupa care a fost intrerupt tot de cel care l-a initiat pentru a-l lasa pe partenerul sau sa respire acel aer esential in jocul lor.
Brunetul ar fi vrut sa-l strige pe nume pentru a-i arata ca se gandea in continuu la el si pentru ca-i placea sa il auda raspunzandu-i la chemare, insa acum nu putea. Nu avea sa-si explice comportamentul, cel putin nu inca, si asta fiindca nu stia cum ar putea s-o faca, nu avea niciun argument decat acela ca era obsedat de el. „Obsedat” poate nu e cel mai potrivit cuvant care l-ar defini, insa starea in care se afla acum depasea cu mult granitele sensului acestuia. A deschis gura sperand ca va putea sa-i spuna ceva pentru a-l linisti si a nu-l speria. Ultimul lucru pe care-l dorea era sa-l indeparteze din nou pe iubitul sau, dar, cu toate astea, singurul lucru pe care l-a putut spune au fost doua cuvinte pe cat de simple, pe atat de tulburatoare:
-Te iubesc...a fost tot ceea ce a murmurat tanarul apropiindu-se din nou de catre argintiu in eventualitatea in care acesta s-ar speria si ar fugi. Voia sa-l impiedice prin orice modalitate chiar daca avea sa-l lege pentru a putea sa-l tina langa el. Desigur, nu avea sa faca asta in realitate fiindca nu dorea sa-l raneasca, dar ar fi incercat sa-l convinga sa nu plece, ar fi incercat oricum...
„Te iubesc” repeta argintiul in minte ca si cand nu era sigur de ceea ce auzea sau ca un disc stricat ce repeta acelasi lucru iar si iar pana cand te hotarasti sa-l scoti si sa-l arunci. „Ma iubeste”, a acontinuat mai convins tanarul. „Ciudat, dar si eu o fac...si eu il iubesc...si...in sfarsit, l-am gasit...”

p.s...se pare ca ori mi-a disparut un post la fic ori am uitat sa postez capitolul 30 desi eu stiu ca mereu verificam..in fine..acum e postat..sper totusi ca l-ati citit inainte:-s
Asaaa...Am ajus si eu aici cu toate ca am citit capitolul de ceva timp...Dar n-am avut inspiratia si nici cheful necesar sa las un comm.Dar intr-un final uite-ma :))
ZIci se apropie de sfarsit?Ce pacat...o sa mi lipseasca cei patru baieti...si ca tot veni vorba, de doi dintre ei nu prea ai mai spus nimic..ma intreb ce or mai face :-?
Acum vine partea in care sunt eu rea...probabil ca nu o sa fiu la modu cum te astepti tu, dar ma superi cand zici ca o dai in bara.Adica nu inteleg ce crezi tu ca nu ar fi bine.AI scris un fic lung, pe care ai reusit sa-l menti pe linia de plutire fara sa-l abandonezi, cum ar fi facut multe alte persoane si pentru asta pot sa spun ca te apreciez foarte mult (si nu e singurul motiv, sti nu? ).Oricum in capitolul acesta nu am vazut nicio greseala, iar ca sa ma apuc sa zic de celelalte capitole ar fi cam ciudat, si oricum nu-mi aduc aminte sa fi fost ceva care sa-mi atraga atentia in mod special la capitolul "nu-mi place".Dar cum ti-am mai spus, promit ca de acum incolo voi fi cat de obiectiva voi putea.
Cam aici se termina lalaiala mea...cat mi-a luat sa o scriu :))
Abia astept sa se reintalneasca Senji cu Dai..te rooog adu-i mai repede impreuna :((
Te-am pupat si spor la scris (si mai termina cu prostiile :)) )
:bye:
Here I am..si multumesc pentru ca critici si pentru ca cititi...am sa postez si urmatorul capitol :3:

Capitolul XXXI

- Senji, te iubesc, a soptit din nou Daisuke pe un glas stins apropiat de un sosot greu perceptibil. Te rog, intoarce-te la mine, a continuat mai tare pentru a parea hotarat. Cuvintele lui erau atat de dulci si de calde incat, trecand in zbor pe langa urechile argintiului, ii mangaiau auzul cu acel glas de catifea.
Senji s-a apropiat nesigur cu niste miscari necoordonate si stangace in incercarea de a-l intimida oarecum pe brunetul din fata sa. Aparent, Daisuke era calm, devenind o statuie de gheata, dar, in interiorul sau, inima se agita in continuu, iar gandurile rascoleau aiurea. Astepta nerabdator un raspuns, desi nu pusese nicio intrebare, insa era sigur ca argintiul pricepuse ceea ce dorea sa-i spuna. Senji s-a oprit cand era exact la doar cativa centimetri de buzele brunetului si si-a lasat aerul firbinte sa-i iasa din plamani intr-o respiratie calda si placuta. A ezitat un timp pentru a initia sarutul, dar, curand, i-a cuprins buzele lui Daisuke impreunandu-le cu ale sale si lasandu-si limba libera in gura brunetului pentru a-i arata ce simte. Acesta era raspunsul lui, nimic altceva nu mai conta, era suficient.
Desi nu spusese nimic, nu-i raspunsese la cuvintele pline de pasiune ale sale, Daisuke intelegea ca si argintiul simtea la fel. Brunetul a intervenit in sarut dezlantuindu-si pofta pentru buzele tanarului si dezvaluind acea pasiune nestavilita. In interiorul sau se ducea o batalie grea intre dorinta incontolabila de a-l avea pe baiat si un sentiment puternic de protectie prin care dorea sa-i arate ca nu-si dorea doar un simplu contact fizic. Dragostea si pasiunea erau niste cuvinte prea cuminti, prea simple pentru ceea ce simtea. Daca ar fi sa defineasca cumva acea stare, in niciun caz nu s-ar fi putut referi la o simpla iubire. Era ceva mai presus de conceptul oamenilor despre dragoste, era acel spirit supus pana la moarte fata de cel pe care-l iubea.
Spre surprinderea brunetului, argintiul a fost cel care lua initiativa, cel caruia nu-i pasa ca de abia se intalnisera. Senji se concentra asupra buzelor lui Daisuke in timp ce-l impingea catre cea mai apropiata camera in cautarea unui pat. A fost dezamagit sa gaseasca doar o canapea, insa s-a multumit cu ea si s-a trantit peste iubitul sau. In acel moment a intrerupt sarutul si a vorbit pentru prima oare cu glas tare:
- Vreau sa fiu cu tine, chiar imi doresc asta, desi nu stiu cine esti. Din prima clipa am simtit ca ma atragi mai puternic decat va putea vreodata s-o faca insasi gravitatia, dar...intrebarea e daca tu m-ai putea accepta langa tine, daca ai putea accepta pe unul ca mine care nu-si mai cunoaste trecutul si care ar saruta prima persoana care ii iese in cale asa cum am facut-o eu.
Daisuke l-a privit pentru cateva clipe incercand sa asimileze toate informatiile pe care i le dadea si realiza cat de multe se intamplasera de atunci. S-a ridicat de pe canapea strangandu-l pe Senji la piept pentru a-l asigura ca nu il va indeparta niciodata indiferent de ce se va intampla. A urmat apoi o discutie lunga timp in care Senji i-a spus tot ceea ce isi amintea, tot, cu exceptia unui singur lucru. Nu voia sa-i povesteasca despre Kain sau cel putin nu inca, nu avea sa stice acest moment mirific. Era pentru prima data cand se simtea in siguranta si mai ales fericit, doar nu era sa risipeasca acele clipe, nu? Brunetul il asculta atent, fara sa-l intrerupa, desi ar fi vrut sa-l contrazica in multe privinte, insa s-a abtinut. A venit si randul lui Daisuke sa ii spuna ceea ce se intamplase cu adevarat, cine era el pentru argintiu si cum a fost viata sa inainte de accident. Senji realiza cat de diferita era, dar in acelasi timp se bucura ca intre el si Daisuke a fost o relatie serioasa, nu o simpla joca. Argintiul deja nu mai asculta ceea ce-i spunea iubitul sau fiindca aflase tot ceea ce dorea sa stie pentru inceput. Acum era sigur ca memoria ii va reveni mai repede, insa tot nu va scapa de amintirile din ultima perioada si ura faptul ca tocmai realiza pe cine tradase cand se culcase cu Kain. Acum ar fi dat orice sa poata sa dea timpul inapoi, ba chiar ar fi preferat sa moara decat sa stie ca fusese atat de josnic.
-....Am vrut sa dau la facultatea de arhitectura, insa m-am razgandit in ultimul timp si am dat la Drept. Evident, nu am luat. A spus Daisuke pe un ton oarecum trist amintindu-si de zilele in care se concentra sa invete, insa nu putea din cauza ca amintirea lui Senji il bantuia constant facandu-l sa se gandeasca la el .Noaptea lua somnifere pentru a putea dormi, iar ziua, cand nu mai putea dormi, isi amintea visele in care era din nou impreuna cu Senji si nu se putea concentra la nimic altceva. Ajunsese sa se drogheze crezand ca astfel va reusi sa-si revina, insa asta i-a adus si mai multe probleme decat inainte asa ca a renuntat definitiv.
- Senji, ma asculti? A spus Daisuke intrerupandu-si propriile ganduri, dar si pe cele ale iubitului sau.
Argintiul a reactionat imediat intalnindu-i privirea brunetului si tremurand instinctiv precum la contactul cu un cub de gheata. Ochii i s-au umezit imediat si s-a grabit sa-si imbratiseze iubitul incepand sa planga cu hohote si sa-l stranga la piept pe Daisuke din ce in ce mai tare.
- Iarta-ma, a spus Senji simtind ca i-a ajuns cutitul la os. Nu mai putea sa se ascunda, avea sa-i spuna tot pentru ca brunetul era ultima persoana din lume careia ar vrea sa-i ascunda ceva. Iarta-ma, Dai...nu, nu am stiut ce fac, nu am vrut...nu...spunea argintiul pierdut in lacrimile sale, fiind era prea speriat pentru a putea vorbi coerent.
- Senji, calmeaza-te, te rog! Acum totul e bine, suntem impreuna, orice ar fi nu mai conteaza. Linisteste-te si spune-mi de ce esti speriat. I-a raspuns aproape instantaneu brunetul sarutandu-i frunetea si apoi fiecare ochi in parte pentru a-l opri din plans.
- Nu, nu va fi bine! Inca mai am de indurat urmarile prostiei pe care am facut-o si problema cea mai mare e ca nu stiu cu cine, incepea argintiul sa planga si mai tare in timp ce Daisuke il strangea la piept incurajandu-l. Brunetul incepea sa priceapa din cuvintele tanarului la ce s-ar putea referi acesta, insa spera sa gresasca. Am...eu...m-am culcat cu un alt barbat, a reusit Senji sa spuna in cele din urma dar nu a mai continuat sa-i marturiseasca despre ceea ce era mai rau.
Daisuke simtea ca innebuneste la gandul ca altcineva s-a atins de Senji, ca altul i-a privit acel trup splendid, pur si simplu nu putea accepta ideea. Invidie, gelozie era prea putin spus, era ura si nu fata de argintiul, fata de el nu ar fi putut sa simta niciodata asa ceva, ci fata de cel care s-a atins de el. Recunostea, il deranja acest lucru, desi nu ar trebuit fiindca fiecare era liber sa faca ce dorea, dar, pentru ca Senji regreta acest lucru, avea un motiv in plus sa fie suparat. In primul rand, se ura pe el insusi pentru ca nu a fost in stare sa-l protejeze in acea noapte, apoi pe acel tip care a indraznit sa-i pangareasca ingerul, insa pe Senji nu putea sa-l urasca. Nu pe el, pe ingerul sau trimis din rai, pe dragostea sa, unica si prima adevarata. Considera ca e un dar mult prea mare faptul ca tanarul se intorsese la el dupa acea seara si dupa biletul care parea sa-i spuna "dispari din viata mea", dar, dupa toate astea, el s-a intors. S-a intors la el. E adevarat ca au pierdut mult timp in care amandoi au suferit, dar nu aveau cum sa schimbe asta, ci trebuiau sa treaca peste, sa uite.
- E...se balbaia Daisuke in incercarea de a-l calma pe Senji, insa nu-si gasea cuvintele. Ar fi vrut sa spuna "e bine", dar nu era deloc bine faptul ca cineva a profitat de iubitul sau. Daca ar fi spus "e in regula" ar fi sunat ca si cum nu i-ar pasa, asa ca si-a reformulat fraza. Senji, te iubesc, nu mai trebuie sa-ti faci griji pentru nimic. Daca tu vrei sa te intorci la mine, fi sigur ca si eu o voi face, restul sunt doar amintiri si asa trebuie sa ramana.
Senji s-a uitat la iubitul sau cu teama gandindu-se ca poate nu a auzit bine ce a spus brunetul. Cum avea sa fie de acord cu asta? Nu avea sa-l paraseasca pentru ca l-a inselat? Oare chiar atat de mult il iubea? Mereu intrebari, de parca nu ar fi si asa destul de grea viata, mai trebuie sa apara si intrebari care s-o ingreuneze mai mult. Evident ca nu avea sa ii puna lui acele intrebari fiindca considera ca ar fi posibil sa-i schimbe decizia, insa se insela. Brunetul nu l-ar fi parasit indiferent ce ar fi facut si nici Senji nu ar fi facut-o daca nu ar fi uitat de existenta tanarului.
Daisuke l-a sarutat scurt pe argintiul pentru a-l linisti asigurandu-l a totul avea sa fie bine si ca nu era suparat. Normal ca, undeva in interiorul sufletului sau, plangea, dar nu avea sa-i arate iubitului sau pentru ca nu pe el era suparat, asa ca s-a multumit sa para fericit. Si nu trebuia sa se prefaca prea mult, era fericit fiindca era alaturi de Senji.
- Dai...l-a strigat Senji amintindu-si ca are sa-i spuna ceva mult mai grav. Eu...am facut-o cu fratele tau geaman, a gemut argintiul realizand ca alta nu putea fi explicatia pentru infatisarea aproape identica a celor doi.
- Nu fi prostut, a ras Daisuke rasufland usurat ca nu era ceva mai grav. Nu am niciun frate geaman, Senji, spunea bruntetul abia abtinandu-se sa nu rada.
- Dar...dar nu are cum! Arata identic cu tine, doar culoarea ochilor si a parului diferea. Poate s-a vopsit, poate si-a pus lentile de contact, in rest era la fel ca tine. A raspuns Senji serios, vorbind clar si rar pentru ca iubitul sau sa-l ia in serios.
- E posibil sa semene cu mine, dar nu am un frate geman, de cate ori sa-ti repet? Iti voi spune la infinit daca vrei, dar raspunsul va fi acelasi.
- Fie si asa...nu ma vrei langa tine! Am facut-o de mai multe ori cu el, a spus spasit baiatul in timp ce-si ascundea privirea.
- Adica ati fost iubiti? Spunea Diasuke abia abtinadu-si furia stiind ca mai avea doar putin pana sa-si iasa din sarite.
- Nu, nu am fost. Defapt...eu nu am vrut sa ma culc cu el, dar nici nu m-a violat. Practic, m-am prostituat pentru a-mi spune despre trecutul meu, a spus Senji cu glasul tremurat. Eram disperat, a continuat vazandu-i dezaprobarea ce i se citea pe chip iubitului sau. Nu am stiu ce sa fac! A inceput sa planga Senji asteptand o consolare din partea brunetului, dar aceasta nu a venit asa a continuat. Si...
- "Si" ? repeta brunetul cerandu-i sa povesteasca mai departe, desi nu mai dorea sa existe o continuare. Ce ai mai facut? De ce ai facut-o? Tu nu te-ai gandit deloc?Nu te-ai gandit la tine? La mine? La...la cat de josnic ai fost prostituandu-te?
- Nu, nu m-am gandit. Stiu, am fost un prost si regret, nu e nevoie sa-mi reprosezi si tu, stiu prea bine ca e cea mai mare tampenie pe care am facut-o. Partea cea mai proasta e ca tipul a venit cu mine si mi-a spus ca pentru faptul ca m-a "ajutat" sa-mi aflu trecutul trebuie sa platesc. Curand imi va cere sa ma intalnesc cu el pentru a ma culca din nou cu el.
Daisuke a dat cu pumnul in masa de langa ei atat de tare incat Senji s-a mirat cand a vazut ca inca mai era intreaga si ca nu era doar un cadran din lemn urmat de multimea de cioburi insirate pe covor. Regreta ca ii spusese iubitului sau toate astea, dar stia ca asa era cel mai bine, nu voia sa-l minta. Isi dadea seama ca a gresit, insa adevarata problema era ca nu stia cum sa scape de Kain si spera ca iubitul sau o sa-l poata ajuta.
Brunetul si-a sprijinit capul in podul palmei stapanindu-si nervii si abtinandu-se sa mai dea in altceva sau sa reactione violent prin alte moduri. Ura faptul ca era impulsiv si reactiona mult prea repede la cuvintele pe care le auzea. Insa nu putea fi invinuit pentru modul in care se purta, avea dreptate sa fie suparat pentru ceea ce-i povestise Senji. Chiar si asa, nu dorea sa-si arate sentimentele fata de argintiu stiind ca nici pentru el nu a fost usor sa treaca prin asta.
Senji a vrut sa spuna despre "targul" pe care l-a facut cu Kain si ca, de fapt, trebuia sa se culce cu acesta de treizeci de ori, insa era sigur ca nu era cel mai bun moment. Cu toate astea s-a gandit ca era mai bine daca rezolva acum problema asa ca a deschis gura convins ca trebuia sa-i dezvaluie si acest detaliu. Pana sa apuce sa ii mai spuna ceva, s-a auzit soneria de la vila brunetului care nu parea sa se mai opreasca din sunat. Daisuke s-a ridicat repede vrand sa afle cine era la usa si sperand ca nu avea sa-l intalneasca pe acel tip de care ii povestise Senji. Ar fi preferat un politist care sa-i dea amneda pentru parcare, ar fi preferat pana si sa-l inchida, ar fi preferat pe oricine altcineva.
Nu a avut timp sa se gandeasca prea mult la ce ar putea sa spuna sau sa faca fiindca imediat s-a vazut in fata usii. A apasat pe clanta deschizand-o dintr-o singura miscare si izbind-o cu putere de perete astfel incat o parte din tencuiala s-a sfaramat cazand intr-un praf de var. In fata sa a aparut nimeni altul decat Kain care a zambit vulgar lingandu-si sugestiv buzele pentru a-l intarata pe brunet.
- Buna, fratioare! Ti-a fost dor de mine?
Nu pot sa cred ca se apropie de final :(...E foarte trist gandul asta :(
Desi nu a fost "sexul de revenire" (reao :P), tot a fost frumos.Mi-a parut bine ca cei doi s-au impacat,dar vad ca acel Kain isi cam baga coada.Pana la urma este sau nu fratele lui geaman ca n-am priceput?:))
Oricum ar fi, sunt curioasa sa vad cum o sa scape de cele 30 de "ture" ramase :)). Si daca il scapi pe Senji de ele, sper ca atunci cand se va culca cu Dai o va face in asa fel incat sa nu-mi para rau dupa cele 30 de partide ratate, ok? ;;)
Te astept cat mai repede cu nextu :*
pa pa :bye:
In toata nesimtirea mea nu am apucat sa iti las comm....stiu ca is rea si al dracu(seman cu varumeu [-()

Capitolul a fost de nota 12 pe o scara de la 1 la 10:d
De unde pana unde is astia doi frati gemeni!?Si de ce Dai i-a zis lui Senji ca nu are niciun frate geaman?Deci voi avea cosmaruri...o sa il visez numa pe Dai(ceea ce e un lucru bun:-p)
"Buna, fratioare! Ti-a fost dor de mine?"=>sigur ca i-a fost dor de tine mah..ii bantuiai mereu linistea:))Da-te mah de unde ai venit ca ai rupt-o in fericire=))

Cam atat am avut de comentat(nu ma apuc sa imi zic parerea despre Kain ca o sa primesc ban 5 luni)
Sa pui repede nextu ca sa ma bucur si io de noptile mele linistite.Mult noroc in continuare.Ja-ne:bye:

P.S singurul lucru care nu imi convine la ficu tau e ca se termina:(
Am sa postez inca un capitol care va fi si penultimul din fic. L-am scris cu diacritice [sper sa nu fi scapat vreuna;))]
Anyway...multumesc celor care au citit si au comentat pana acum si sper sa va placa si ultimele capitole:D

Capitolul XXXII

Un tânăr cu părul şaten stătea în pragul uşii potrivindu-şi o şuviţă de păr care se încăpăţâna să nu stea în niciun fel. Zâmbetul său cinic nu dispăruse nicio secundă lăsând la iveală intenţiile cu care venise la vila brunetului. Daisuke era sigur că îl căuta pe Senji şi voia să-l apere, oricare ar fi preţul pe care va trebui să-l plătească. Se săturase să tot apară cineva care să-l îndepărteze de argintiul şi avea de gând ca, înainte să-l mai piardă o singura dată, să lupte pentru el pană la sfârşit. Pentru unii s-ar fi numit încăpăţânare, pentru alţii exagerare, însa brunetul făcea acest lucru doar din dragoste şi nu aştepta nimic în schimb.
Îl privea pe Kain uimit văzând asemănarea perfectă dintre ei doi, asemeni unor picături de apă. Însă, aşa cum picăturile de apă diferă între ele prin mărime, şi cei doi băieţi aveau câteva însuşiri proprii precum culoarea părului şi a ochilor, dar nimic mai mult. Două figuri asemenea, două modele din ceara făcute de acelaşi sculptor, dar vopsite diferit. Se întreba cum a permis natura ca două fiinţe străine să fie identice. Cum a permis ca două persoane care nu s-au văzut niciodată să semene atât de mult? Sau...poate că nu erau atât de străine, în fond şatenul a folosit cuvântul „fraţioare”, însă la ce s-a referit? A vrut doar să-l enerveze sau el se minţea singur nevenindu-i să creadă că avea un frate de care nu a ştiut niciodată?
A închis ochii pentru câteva clipe încercând să se calmeze fiindcă primul impuls era să-l lovească pe şaten pentru ce-i făcuse iubitului său.
- Ce întrebare stupidă! A spus Daisuke plin de o încredere aparentă. Cum ar putea să-mi fie dor de cineva pe care nu l-am vazut în viaţa mea? Stai cam prost cu logica şi cred că nu e singurul capitol la care te aflii în situaţia asta. Iubitul meu e nemulţumit de „serviciile” oferite la pat! A continuat Daisuke sarcastic încercând să îl enerveze pe şaten, dar nu părea să aibă prea mult succes.
- Chiar? S-a prefăcut surprins Kain punandu-şi o mană pe barbia brunetului, dar acesta l-a îndepărtat imediat. Cred că ar fi mai bine să încerci tu! Iubitul tău, dacă într-adevăr e iubitul tău, minte, aşa că va trebui să afli singur adevărul, a spus Kian cu nonşalanţă. Ce spui? Te culci tu cu mine în locul lui Senji? Oricum de el m-am plictisit deja.
Daisuke ar fi vrut să râdă de ceea ce-i spunea tânărul, dar, din ce auzise despre el de la Senji, ştia că nu glumeşte şi că aştepta un răspuns de la el. A deschis gura grăbindu-se să îl refuze şi, probabil să-l ia în râs, dar nu a mai apucat să spună acele cuvinte. Se gândea că, dacă ar fi suportat el sa se culce cu şaten, Kain îl va lăsa în pace pe Senji şi va pleca când se va plictisi. Părea destul de nestatornic aşa că nu ar fi trebuit să aştepte mult şi totuşi... Dacă tânărul ar fi continuat să-l oblige pe argintiu să se culce cu el, indiferent de ce ar face brunetul? Nu, nu va permite el asta, nu îi va mai permite niciodată.
Fără tragere de inimă s-a apropiat de Kain pentru a putea să audă doar el răspunsul. I-a pus mâna pe umăr cu un gest amical, care însă ascundea ura acumulată de sufletul său.
- De acord, culcă-te cu mine, fă ce vrei din mine, dar lasă-l în pace pe Senji! I-a răspuns scârbit brunetul, gândindu-se că luase cea mai bună decizie. Avea de gând, poate pentru prima dată în viaţa sa, să joace murdar pentru a câştiga. Şi, acum, doar acum, simţea că victoria era mult mai aproape de el decât a fost vreodată. Unde vrei? A rostit simplu ştiind că oricum şatenul avea să înţeleagă la ce se referă.
-Păi...spunea tânărul fiind încă surprins de decizia brunetului. În mod normal aş fi spus că e bine în orice pat sau canapea, dar, fiind vorba de tine, inteligentul şi perfectul meu frate, cred că te-ai descurca la fel de bine şi pe masă. Unde e bucătăria?
Lui Daisuke i-au trebuit câteva secunde pentru a se acomoda cu ideea. Urma să se culce cu un bărbat, unul ce pretindea a fi fratele sau pe...o masă? Asta avea să intre sigur în topul celor mai ciudate lucruri care i s-au întâmplat vreodată. Fără a mai pierde timpul, i-a făcut semn cu mâna lui Kain pentru a-l urma până în bucătărie aşa cum îi ceruse. Înainte de a intra în camera cu pricina, l-a rugat pe argintiu să se ducă la etaj şi să rămână acolo până ce totul se va termina, apoi l-a sărutat scurt. Deşi i-a promis că totul avea să fie bine, tânărul a început să protesteze şi să se exchiveze în toate felurile încercând să-l oprească pe iubitul său de la acelaşi chin pe care l-a suportat şi el.
Brunetul era prea sigur pe el pentru a se mai răzgandi aşa că a încuiat uşa după el şi Kain, lăsându-l pe argintiu cu lacrimi în ochi. Ştia că îl facea să sufere şi să se îngrijoreze, dar curând se va termina totul, nu?
Ducându-se lângă masă, şi-a scos tricoul aşezandu-se din proprie iniţiativă pe suprafaţa rece din lemn şi lăsându-se pe spate. Kain devenise deja nerăbdator să aiba corpul persoanei pe care o ura cel mai mult pe lume, însă nici el nu ştia motivul pentru care se comporta aşa. Pentru el chiar totul se reducea la sex? Oricum ar fi, nu-l interesa. S-a dezbrăcat imediat fără să-i pese în ce colţ al camerei îşi aruncă hainele şi s-a urcat şi el pe masă cu o expresie ameninţătoare, dar care îl lasa rece pe brunet. I-a desfăcut pantalonii plin de satisfacţie urmărind fiecare linie a muşchilor tânarului care, trebuia să recunoască, erau destul de dezvoltaţi pentru vârsta sa. Când a vrut să-şi ridice capul pentru un sărut violent, care să-i arate brunetului cine deţinea controlul, s-a trezit cu un cuţit care îl ameninţa proptit de gâtul său. S-a mişcat încrezator fiind sigur că Daisuke nu îi va face niciun rău, dar lama ascuţită i-a rănit uşor pielea lăsând un firişor de sânge să curgă pe pieptul bine făcut. Simţind tăietura, şi-a şters sângele cu mâna, apoi l-a privit sceptic, fiindcă nu-i venea să creadă că Daisuke a făcut asta. Se uita fix, cu o privire ucigătoare, creată de nişte ochi furioşi, semn că acum îl lua în serios.
- Ştii cât pot să te urăsc? Eşti prima persoana pe care, dacă aş putea omorî, aş ucide-o fără să mă gândesc vreo secundă în plus. Din prima clipă când am auzit de existenţa ta, te-am urât şi încă o mai fac. Mi-am jurat că vei plăti pentru tot...spunea şatenul simţindu-se în inferioritate din cauza cuţitului.
- Şi...de ce mă rog, mă urăşti aşa de tare? Nu sunt eu cel care ţi-a distrus viaţa, ci tu! Singur ai ales asta! i-a răspuns Daisuke imediat.
- Încă nu-ţi dai seama, nu? A spus tânărul cu un glas din care se putea observa părerea de rău. Dai, sunt fratele tău, fratele tău geamăn! Părinţii nu ţi-au spus niciodată că, imediat după ce m-am născut, s-a descoperit că am o boală, un fel de tumoare la creier. Ei, fiind prea mândrii, nu au vrut un copil care să aibă un asemenea „handicap”, aşa cum l-au numit ei, deci au decis să mă abandoneze. S-au interesat să-mi plătească toate operaţiile şi medicamentele de care aveam nevoie, apoi au uitat de mine, lăsându-mă singur într-un orfelinat. Am stat acolo până la vârsta de 14 ani când am fost anunţat că părinţii îmi lăsaseră destui bani pentru a trăi în lux cel puţin 10 ani. Doar bani...atât mi-au lăsat. Nu le-a păsat cât de singur am fost, cât de mult mi-a lipsit iubirea unei familii. Tu...tu le-ai avut pe toate!
Daisuke aproape că a scăpat cuţitul din mână în momentul în care a auzit trecutul lui Kain. Se pare că până la urmă erau fraţi gemeni şi motivul pentru care îl ura era tocmai faptul că el a primit un cămin spre deosebire de şaten. Îi părea rău de el, nu auzise niciodată de la părinţii lui că ar avea un frate geamăn. Nimeni nu-i spusese nimic. A trăit în minciună până acum şi, dacă Senji nu l-ar fi găsit pe Kain şi nu i-ar fi dat de înţeles că îl cunoaşte pe brunet, încă ar fi crezut că el e singurul din familie care încă mai trăieşte. Nu i-a crezut niciodată pe părinţii lui în stare de aşa ceva, nu a crezut că va fi adâncit într-o realitate aparentă.
Şatenul, văzându-l pe fratele său neajutorat, deşi avea un cuţit în mână, s-a grăbit să-i ia arma, dar brunetul a fost mai rapid. I-a prins braţul şatenului şi l-a trântit pe masă urcându-se deasupra lui pentru a fi în avantaj. A apropiat din nou lama ascuţită de gâtul tânărului fiind gata să-i pună capăt zilelor. O merita pentru tot ce-i făcuse lui, dar mai ales lui Senji, iubitului său. A proptit vârful cuţitului în pielea subţire şi catifelată fiind pe punctul de a o sfâşia, luându-i tot până la ultima fărâmă de viaţa. Mâna s-a încordat pe mânerul negru al armei fiind gata de o mişcare scurtă, dar puternică.
Pe punctul de a-l omorî pe Kain, şi-a adus aminte de chipul angelic al iubitului său care plângea undeva în spatele uşii încuiate. Ce avea să-i spună, cum putea să-i explice că a omorât un om? Nu era îndeajuns că acea acel înger se îndrăgostise de un demon? Mai trebuia şi să trăiască cu amintirea lui Daisuke care îşi omorâse fratele fără pic de regret? Nu. Nu putea să-l omoare pe şaten, deşi îşi dorea şi avea suficiente motive să o facă, dar ar fi pătat sufletul pur al lui Senji ce nu merita să iubească un criminal.
Kain începuse să tremure şi, pentru prima dată în viaţa lui, să-i fie frică pentru viaţa sa. Nu-şi dorea să moară, deşi avea atâtea probleme şi era atât de singur. Voia să trăiască, să înveţe să iubească şi să fie iubit înainte de a muri. Păcat că nu şi-a dat seama de asta înainte, fiindcă nu ar mai fi distrus atâtea persoane. Deodata iubirea începea să capete formă, culoare şi să devină un cuvânt de sine stătător, fără a mai fi sinonim cu sexul. Sub ameninţarea cu moartea, realiza ce e viaţa şi înţelegea că nu exista doar suferinţă pe lume, ci exista deopotrivă fericire. A închis ochii aşteptând valul de sânge ce îi va pune capăt oricărui gând, însă avea să afle că nimic din toate astea nu vor veni.
- Pleacă! Pleacă cât mai repede, cât mai departe! Nu mai vreau să te văd sau să aud de tine! Juri să te ţi departe de Senji şi să uiţi de existenţa mea? A spus Daisuke încercând să îşi astâmpere nervii.
-...Jur, jur să vă las în pace, şi-a recunoscut şatenul înfrângerea acceptând o pace decât o învingere sigură din partea brunetului. O singură dorinţa am înainte de a nu te mai vedea niciodată: sărută-mă...şi fă-o din dorinţa ta!
- Şti că nu...a început Daisuke, dar a fost întrerupt de buzele moi ale tânărului care se mişcau delicat peste ale sale lăsând să se simtă o părere de rău. Ştia că nu putea să-l iubească pe Daisuke şi nici nu-şi dorea, însă era nerăbdător să vadă cum e un sărut care să nu implice o dorinţă fizică, ci sentimente.
A fost un sărut scurt care s-a terminat cu câteva lacrimi pe care le vărsa Kain în speranţa că îşi va elibera toată ura pe care o strânsese în suflet fără rost. S-a îmbrăcat repede şi nu a mai recurs la jocurile sale erotice care, acum, păreau să nu-l mai satisfacă. Când a fost gata, a ieşit pe uşă spunându-i brunetului că nu el a fost cel care l-a răpit pe Senji şi că aceea era Jasmine. Apoi i-a promis că-şi va ţine jurământul şi va încerca să o ţină la distanţa şi pe roşcată şi va încerca să se îndragostească de ea, fiindcă avea nevoie de cineva pe care să iubească şi în acelaşi timp să consoleze şi el un suflet.
Uşa s-a închis în urma şatenului şi aceea a fost ultima oară când l-a văzut pe tânăr. Kain avea să-şi găsească oarecum fericirea alături de Jasmine sub pretextul că încerca să o consoleze, iar fata va fi bucuroasă că cineva, care o înţelege, o va iubi.
Senji s-a dus la iubitul său pe care l-a găsit pe scaunul din bucătărie fumând degajat o ţigare, vechiul său viciu. L-a privit fericit văzând că brunetul era bine şi că şatenul renunţase la planul său. Nu avea să ştie că Daisuke îl ameninţase cu un cuţit, dar ce mai conta? În sfârşit erau împreună, fără nimeni pe urmele lor, fără cineva care să îi pândească din umbră. Acum puteau fi fericiţi şi simteau că vor urma doar zile senine, pline de o iubire sinceră pe care nimeni nu le-o va mai interzice.
Pentru prima dată în viaţă aveau totul, deşi suferiseră atât. Soarele abia răsărise anunţând o nouă zi, un nou început, unul ce va îngropa treptat trecutul.
Ma intrebam cand vei pune continuarea:dA meritat sa asteptam.

Ne...te rog nu ma anunta cand e ultimul capitol, nu vreau sa imi stric ziua.
Vai, vai, vai....ma bucur ca in sfarsit sunt si astia doi fericiti si impliniti.Si ca si-a dat si Kain seama ce e iubirea(hmm...a fost nevoie doar de un frate geaman care sa-l ameninte cu un cutin...simplu, nu?=)))
Si ce acum isi va trai viata cu Jasmine...dragutz macar ii lasa in pace pe Dai si Senji.Ne...stii ce mila mi-a fost de Kain...saracutzu:(
Inteleg acum de ce s-a comportat asa.Merita sa fie iertat.Daca Dai il omora faceam crize:die:
Si Ayaka....jesuse de cand nu am mai auzit de ea....oare Senji are habar ca are o sora?Si Yuki si Tamaki ce mai fac?Cred ca vor fii very happy s aafle ca Dai si Senji sunt din nou impreuna:d
Eh a fost un capitol de nota 11(pe o scara de 1-10)

Sper sa vii repede cu nextu(da sper ca ala nu e ultimul capitol:-w)Mult noroc in continuare.Ja-ne:bye:
Mi-am asumat riscul sa dau un comm la capitolul lui Sensei a mea si vreau sa spun cateva lucruri:
1.Kain e cam tampit din fire si acum intzeleg de ce [cik a fost bolnav]
2.Daisuke a dovedit ca ar putea sa-l puna pe Senji mai presus decat familia lui.
3.Mi-era mila de Kain daca il omorai :o3
4.Capitolul a fost bun dar au lipsit the SenjixDaisuke stuff [little perv me ;))]
5.Ce mai fac restul personajelor pe care le stim?
6.Sper ca nu vine sfarsitul prea curand :-w
Si 7. Gambatte, suki dasu and see ya'! *kissez*
Um, incep prin a spune ca mi-a placut sarutul de la sfarsit. Desi, din partea mea, ar fi putut sa fie mai lung si mai umed de atat :)), dar merge si asa.
In capitolul urmator bagi yaoi da? hai te rooog...Ma chinui de atat timp cu asteptarea asta incat nu mai suport :))
"cred că te-ai descurca la fel de bine şi pe masă. Unde e bucătăria?" cat am putut sa rad aici =)). Si totusi, nu are idei rele :-"
Penultimu? Huh...Desi stiam ca se apropie de sfarsit, parca tot nu-mi vine sa cred..Dar lasa ca te mai apuci tu de inca un fic, pe langa ala pe care il scri acum.
Cam asta e, te astept cu yaoiul din urmatorul capitol :))
pa pa :bye:
Cu riscul de a dispărea diacriticile şi de aici am să repostez ultimul capitol si sper că de data asta să nu mai fie nicio problemă şi să nu se mai şteargă post-ul. Acestea fiind spuse, vă urez lectură plăcută şi sper să vă placă sfârşitul fic-ului.

Capitolul XXXIII

Dragostea nu e simplă şi nu va fi niciodată, dar acesta nu este un motiv pentru a nu iubi. În romane şi în cele mai multe filme, iubirea pare atât de frumoasă şi limpede la fel cum e un râu de munte, însă, în realitate, lucrurile nu stau deloc astfel. Şi totuşi, mii de oameni se îndrăgostesc şi iubesc de-a lungul vieţii pe cineva chiar dacă nu le este uşor, dar de ce? Poate pentru că, în ciuda faptului că în dragoste întâmpini greutăţi, iubirea este unul dintre cele mai pure sentimente şi singurul care este în stare sa dărâme orice barieră stă în calea ei.
Daisuke îl luase în braţe pe Senji urcându-l pe scări pentru a-l duce în dormitorul lor. A deschis uşa având grijă să nu-l rănească pe iubitul său şi l-a aşezat încetişor pe pat apoi s-a dus până la dulapul ce se afla în cameră. A apucat să ia o cutie mică dinăuntru acestuia şi a băgat-o în buzunarul pantalonilor. Brunetul s-a aşezat pe covor, în genunchi, îndemnându-l pe Senji să se apropie de el mai mult.
- Senji, eu...am ceva important să-ţi spun, a început Daisuke privindu-l direct în ochi şi încercând să citească până în inima iubitului său.
- Nu...nu poate fi adevărat, e un vis? Sau mă însel eu? Nu-mi spune că...? încerca argintiul să vorbească deşi era vizibil prea emoţionat pentru a putea lega cuvintele între ele, însă a fost întrerupt de Daisuke care i-a luat mâna într-a sa.
- Ba da, Senji, este cât se poate de real şi te rog să mă asculţi până la capăt. Te iubesc, te-am iubit din prima clipă din care te-am văzut şi acum sunt sigur că nu e doar un sentiment superficial şi vreau să fi alături de mine pentru totdeauna. Senji, vrei să te căsătoreşti cu mine? L-a întrebat Daisuke plin de speranţă în timp ce deschidea o cutie cu margini din catifea ce avea înăuntru un inel de aur cu un model simplu.
Senji rămăsese încremenit privind în jos către Daisuke care aştepta răspunsul său cu un zâmbet plin de iubire. Argintiul se înroşise la faţă, iar inima îi trepida cu mişcări rapide şi stângace la fel ca şi posesorul ei. Încerca să continuie să respire pentru a putea răspunde la întrebare, însă îi părea aproape imposibil. Cuvintele iubitului său îl ameţiseră mai rău decât o sticlă întreagă de vin, iar acum, un lucru atât de simplu precum respiratul îi părea mai greu ca niciodată. Fericirea deplină se împletea cu mii de emoţii care i se răspândeau prin întreg trupul. În cele din urmă, a găsit puterea pentru a-şi face buzele să se deschidă şi vocea să contureze acel răspuns pe care ardea de nerăbdare să-l dea.
-Da, Daisuke, te iubesc atât de mult, a spus Senji aruncându-i-se în braţe şi strangându-l la piept cu toată puterea pe care o avea.
Lacrimile au început să curgă pe obrajii roşii ai argintiului prefăcându-se în mici diamante ce scăldau pielea catifelată a băiatului. Plângea, însă nu-l durea nimic, nici sufletul, nici trupul, dar acele lacrimi nu veneau din cauza durerii, ci fericirea le făcuse să apară nestingherite. Daisuke i-a prins bărbia într-o strânsoare fermă şi totodată blândă ridicându-i chipul iubitului său până ce ochii acestuia, de un cenuşiu translucid, i-au întâlnit pe ai săi. Fără niciun cuvant în plus, brunetul şi-a unit buzele cu ale lui Senji despărţindu-le uşor pentru a-şi introduce limba în gura caldă a băiatului. Argintiul răspundea la sărut cu aceeaşi intensitate de parcă ar fi cerut din ce în ce mai multă atenţie din partea iubitului său. După ce a rupt sărutul, Daisuke a scos inelul din acea cutie roşiatică şi, printr-o mişcare delicată, l-a aşezat pe degetul firav al băiatului, apoi i-a sărutat fiecare deget în parte. Lui Senji încă nu-i venea să creadă că nu e doar un vis şi că singura persoană pe care o iubea cu adevărat dorea să rămână alături de el pentru totdeauna. L-a îmbrăţişat strâns pe Daisuke trăgându-l după el în pat, până ce corpurile lor erau lipite şi fiecare putea să audă bătăile accelerate ale inimii celuilalt.
- Senji...ţi-e foame? Vrei să pregătesc ceva? A spus Daisuke încercând să se oprească înainte de a fi prea târziu şi de a se simţi mult prea atras de corpul iubitului său.
- Neah...A îngăimat Senji în timp ce îl săruta pe gât şi îi mângâia abdomenul pe sub tricoul albastru pe care îl purta iubitul său. Tot ce vreau, am deja: pe tine! A încheiat roşind din cauza propriilor sale cuvinte.
- Vom avea timp şi pentru asta...nu vrea să grăbesc lucrurile, i-a răspuns brunetul privind într-o parte fiindcă Senji ajunsese cu mâna până sub materialul boxerilor şi nu dorea ca expresia feţei să trădeze ceea ce spunea.
- Hm...adică faptul că ne căsatorim nu grăbeşte lucrurile, dar o partidă de sex da? Ştii, Dai, poate că tu nu vrei, dar e deja prea târziu, spunea argintiul masând organul deja erect al băiatului şi continuând să-l sărute scurt pe gât.
Într-o secundă planurile brunetului s-au schimbat şi l-a trântit pe Senji pe cearceaf pentru a fi el deasupra iubitului său. I-a scos imediat tricoul cu care era îmbrăcat şi l-a lăsat să cadă pe undeva în apropierea patului urmând ca şi lui să i se aplice acelaşi tratament. Daisuke i-a atins obrazul stâng care căpătase o nuanţă trandafirie ce se închidea către roşu cu cât mâna brunetului cobora mai jos. Acesta a început să-i sărute gâtul, apoi pieptul, urmând liniile graţioase ale muşchilor băiatului. Mâinile brunetului îl mângâiau pe spate creându-i fiori care-i străbăteau corpul, făcându-l să tremure uşor. Deşi nu era nici pe departe prima dată când se culca cu iubitul său, senzaţia de plăcere şi acea roşeaţă din obraji se păstrase la fel ca în prima zi. Daisuke a urcat către chipul băiatului căutându-i buzele rozalii pe care le-a sărutat lacom, apoi l-a muşcat încet de lobul urechii, în timp ce mâinile erau ocupate să-i deschidă pantalonii. După ce a scăpat de fiecare articol vestimentar al iubitului său, a procedat la fel şi cu hainele lui, rămânând astfel două corpuri încinse şi pline de o dorinţă nestăpânită ce va mocni în sufletele lor până ce avea să fie satisfăcută.
Daisuke a început să îi sărute pieptul lui Senji oprindu-se la mugurii întăriţi pe care îi înconjura cu limba, apoi îi muşca lăsând un semn roşu, abia perceptibil. A coborât mai jos, până între picioarele argintiului, cuprinzându-i organul cu gura şi începând să-l dezmierde din ce în ce mai rapide. Când se oprea din mişcarea capului, înconjura bărbăţia lui Senji cu limba, făcându-l să geamă din cauza plăcerii ce îi cuprindea trupul. Nu l-a lăsat să se elibereze de lichidul albicios, ci i-a ridicat picioarele pe umerii săi pentru a face penetrarea mai uşoara. După prima împingere a brunetului, ce s-a încheiat cu un scâncet din partea iubitului său, au urmat mişcări ce se intensificau pe măsură ce amândoi se pierdeau în dorinţa de a ajunge la orgasm. Senji strângea aşternutul în pumnul stâng lăsând gemetele înfundate să spargă linişea încăperii transformând-o într-o atmosferă încinsă; coapsele i se mişcau şi ele odată cu penetrările sigure ale iubitului său. Acesta îi apucase umerii băiatului pentru a micşora distanţa dintre ei şi continua să creeze mişcări de du-te – vino, încreiate cu nişte gâfâituri slabe. Simţind că se apropie momentul final, brunetul a mărit intensitarea şi rapiditatea pătrunderilor, iar după ce s-au eliberat, au căzut pe aşternutul transpirat.
- Senji, te iubesc! I-a spus brunetul mângâiându-l pe cap şi prinzand în palmă şuviţele argintii.
- Ştiu...i-a răspuns iubitul său cât se poate de simplu, apoi l-a sărutat pentru a-i arăta că şi el simte la fel.

***

Două săptâmâni mai târziu, cuplul se afla într-un local elegant din New York sărbătorind faptul că abia se căsătoriseră. Restaurantul era îmbrăcat de sus până jos în într-un alb imaculat fără ca bunul gust să fie lăsat în urmă. Scaunele aveau funde mari din mătase ce se potriveau cu feţele de masă care atârnau până pe podea. De candelabrurile aurii atrârnau panglici de voal care se revărsau în aerul plăcut îmbibat într-un miros delicat, un fel de combinaţie dintre trandafir, crizantemă şi portocală. Pe mese, domneau, în nişte vaze de porţelan, trandafiri albi şi albaştrii într-o armonie desăvârşită. Senji şi Daisuke, îmbrăcaţi în costume, la patru ace, erau în faţa tortului imens din frişcă ciocnind cu fiecare invitat. Printre mulţimea de persoane care se afla acolo, erau şi părinţii lui Senji, care, deşi nu erau de acord cu alegerea fiului lor, acceptaseră în cele din urmă şi erau fericiţi să se afle acolo. Undeva mai în faţă stătea Ayaka alături de un tânăr puţin mai mare decat ea, probabil iubitul ei, îmbrăcată într-o rochie albastră din mătase care i se mula frumos pe corp, iar tocurile cui îi puneau în evidentă picioarele zvelte. De asemenea, nu lipseau Tamaki şi iubitul său Yuki care veniseră şi ei pentru a-i vedea pe cei doi căsătorindu-se.
După ce paharele pline de şampanie s-au izbit vesel cu un clinchet asemeni clopoţelului, Senji a tăiat prima felie de tort alături de Daisuke apoi s-au sărutat sub valul de confetii colorate ce curgea peste ei. Argintiul s-a amestecat prin mulţime încercând să vorbească cu cât mai multe persoane, lăsându-l pe soţul său să facă acelaşi lucru. O mână subţire şi graţioasă l-a prins de umăr forţându-l să se oprească şi să se întoarcă.
- Felicitări, frăţioare! Să fiţi fericiţi! I-a spus Ayaka îmbrăţisându-l pe băitat în semn de urare de bine.
- Um...mulţumesc. El cine e? A întrebat Senji uitânduse către tânărul care o ţinea de mână pe sora lui.
- Ah, da-mi voie să ţi-l prezint. El e iubitul meu, Kaname Iwasaki, este elev într-a unsprezece, în acelaşi liceu ca şi mine.
A spus Ayaka cu un zambet cald arătând către un băiat înalt, cu părul şaten, îmbrăcat şi el ca de ocazie. Senji l-a examinat din cap până în picioare, iar când a terminat, i-a întins mâna, spunandu-i:
- Încântat, Kaname, să ai grija de sora mea că de nu...Heh glumeam, apropo l-ai vazut pe Tamaki undeva?
- Parcă era cu Yuki, săteau de vorbă cu Daisuke, a răspuns tot sora lui indicând cu mâna direcţia potrivită apoi plecând către ieşirea din restaurant, probabil pentru a lua o gură de aer.
Senji a mers în direcţia indicată de Ayaka căutând cu privirea prin mulţime până ce i-a zărit pe cei trei stând de vorbă în timp ce beau nişte vin alb în pahare de cristal, cu picior ce ofereau încă o dovadă a eleganţei care era prezentă de peste tot în jur. Văzându-l, Tamaki i-a făcut cu mâna apoi s-a îndreptat către el pentru a-l îmbrăţişa şi fără să-şi dea seama a scăpat paharul pe care-l ţinea în mână.
- Oops...A spus tânărul afişând un zâmbet nevinovat pe faţă.
- Am crezut că eşti blond numai pe dinafară, dar se pare că m-am înşelat. I-a tăiat-o Senji din scurt încercând să-l tachineze. Ca răspuns, Tamaki a scos limba la el încruntându-se supărat de remarca prietenului său. Hei, nu o lua atât de personaj, a fost doar o glumă, a continuat Senji văzandu-l pe băiat bosumflat.
- Şi că tot veni vorba, a intervenit Daisuke, îmi răpiţi prea mult soţul. Şi spunând aces lucru l-a luat de mână pe argintiu conducându-l pe ringul de dans unde au dansat vals lent privindu-se adânc în ochi de parcă ar vrea să-şi transmită toată dragostea prin acele priviti. Când muzica s-a sfârşit, cei doi băieţi s-au sărutat îndreptându-se către ieşirea din local.
Cerul era închis la culoare, dar nu părea să dea semne de ploaie , iar aerul se mai răcise, însă nu indeajuns încât să nu poţi sta afară. Luna plină se vedea pe cer precum o pată de lumină ce strălucea plină de o încredere de neclintit. Cuplul proaspăt căsătorit s-a aşezat pe treptele de marmură neargă ţinându-se în braţe şi privind cerul încărcat de făclii mici, sclipitoare, cunoscute sub numele de stele. Capul argintiului stătea ghemuit în pieptul iubitului său, iar degetele li se împleteau într-o îmbrăţiseare mult mai profundă decât părea.
- Senji, uită-te la stelele de pe cer. Par să strălucească o veşnicie, să nu moară niciodată şi să domine cerul la fel de sclipitoare ca în prima zi. Eu pot doar să îţi dăruiesc sufletul meu pentru o eternitate, pentru a străluci, numai pentru tine. Te iubesc atât de mult.
- Dacă tu eşti steaua, lasă-mă să-ţi fiu lumina pentru a-ţi fi alături întreaga eterniatate. A spus Senji pierdut într-un sărut suav iniţiat de proaspătul său soţ.
- Tu eşti deja îngerul meu, iubirea mea veşnică.

~ The end ~


Mulţumesc celor care au citit, dar fic-ul se termină aici. Sper că v-a plăcut şi vă aştept cu păreri!:*

p.s. vă rog să aruncaţi o privire peste capitolul 30...e posibil să nu-l fi postat şi să fi sărit peste el, deşi cred totuşi că, atunci când s-au inserat posturile, acela a fost omis..totuşi verificaţi dacă e citit fiindcă altfel nu înţelegeţi..iar în cazul în care a fost vina mea, mii de scuze^:)^