AnimeZupCăutare

[Terminat] Love isn't simple [yaoi]

Ce bine ca ai postat capitolul de azi...nu as mai fi avut rabdare pana maine:))
A fost superb! Nici macar nu imi imaginam ca Daysuke il va da afara pe Senji. Chiar eram socata cand am vazut cum ii vorbea..la inceput crezusem ca-si pierduse mintile, dar cand am aflat adevaratul motiv, m-am mai calmat. Si totul din cauza lui Raito :-L
A fost amuzant cand s-a imbatat Senji..bine ca a fost Tamaki cu capul pe umeri ca altfel cine stie ce ar fi iesit...nu ca nu mi-ar fi placut :)))
Ai avut descriere, dialog.. de toate..nici macar nu am ce sa critic.
Sper sa nu ai prea multe teme ca sa poti scrie cat mai repede nextu' :D
Puup :* :bye:
auch...am citit tot si am ramas....hmm....
partea cu R-urile devenind L-uri imi suna mult prea cunoscuta.
presupun ca e inutil sa iti spun ca nu e prea bine sa imprumuti lucruri de la altii...nu ca ar fi ceva grav ce ai facut :-?? chiar deloc:))
Daisuke e very Baka! acum va fi si mai vulnerabil in fata lui b**l ala.
Tamaki....torn apart intre doua iubiri....hm...... i wonder...
si unde naiba era la ora aia Yuki? cu Yukari?? il ucid!!
nu am ce sa critic pentru ca scrii chiar foarte bine. sper sa apuc sa citesc urmatorul capitol destul de curand.
arigato pt comm-uri... si Lithium_angel...cred ca ai dreptate si gome daca asa e insa eu m-am inspirat din viata reala si nu m-am mai gandit daca e sau nu acea parte dintr-un fic
well capitolul asta e mai mare decat celelate pentru ca mi s-a parut ca nu mergea sa fac doua capitole din el asa ca l-am postat asa kilometric cum e:))

Capitolul XII


Daisuke s-a ridicat din pat privind ceasul si cascand somnoros. Il durea capul si tavanul inca se mai invartea deasupra lui de parca s-ar fi dat intr-un balansoar de copii. Ochii carpiti de somn se deschideau cu greu si clipeau des pentru a indeparta ceata semitransparenta care ii invada privirea. Se pare ca si el si iubitul sau avusesera aceeasi preocupare in seara trecuta, insa aveau noroc ca astazi era sambata si nu era nevoie sa merga la scoala in starea aia deplorabila. Brunetul bause peste masura seara trecuta, chiar mai mult decat Senji pentru ca el era mai rezistent la alcool, insa tot nu uitase cuvintele dure pe care i le-a adresat argintiului inainte de a-l da afara. Ii era dor de el de parca ar fi trecut saptamani, nu doar o singura zi si si-ar fi dorit macar o privire de-a baiatului sau doar sa-l stie alaturi de el. Ar fi dat orice pentru el, pentru ca sa fie din nou impreuna si fericiti. Ar fi dat orice pentru a-l trimite pe Raito pe lumea cealalta, singurul loc de unde nu le-ar mai putea face rau.
Usa de la camera lui s-a deschis brusc. Initial a crezut ca era Senji si se gandea ce i-ar fi zis. L-ar fi dat din nou afara ca pe un nimic sau si-ar fi cerut iertare? Insa, bucuria de a-si vedea iubitul macar o secunda i-a fost rapita de aparitia lui Raito.
-`Neata, fratioare! Ce bine ca te-ai trezit. Unde e Senji ca mi s-a facut dor de el. Cred ca intelegi la ce ma refer...Iubitelul tau m-a facut sa ma simt foarte bine si l-as mai vrea o data...sau de mai multe ori...depinde. In plus, nici nu am avut nevoie de multa munca de convingere si s-a culcat cu mine.
Daisuke ar fi vrut sa sara la fratele sau si sa-l stranga de gat pentru ca sa-i para rau pentru ceea ce a spus. Voarbea atat de urat despre iubitul sau de parca era o t***a nenorocita ca alea care umbla prin baruri noapte. Dintre toate persoanale de pe pamant, daca ar fi sa ucida pe cineva, l-ar alege pe Raito. Pe el il ura cel mai mult pentru ca ii distrusese viata o data si acum se intorsese pentru a continua sa-i faca rau si nu numai lui. Dar, in loc sa il injure de mama focului si sa-i dea pumni sau picioare a spus pe o voce mai calma imitandu-i tonul ironic:
-„Iubitelul meu” nu mai e iubitul meu, intelegi sau iti desenez? Ca la inteligenta ta ma mir sa pricepi asa de repede. Acum nu te mai poti razbuna pe mine prin intermediul lui pentru ca nu o sa ma mai afecteze cu nimic. Asa ca, ce vei face, ma vei impusca asa cum ai vrut s-o faci de mai multe ori?
-Vai, frate draga, dar tu nu intelegi nimic! Nu vreau sa ma razbun pe tine, doar ca te urasc la fel ca pe restul lumii si vreau ca numai mie sa-mi fie bine. Iar ca sa ma simt bine o sa i-o trag din nou lui Senji pentru ca imi place cum e el in pat...si mai vedem noi daca te afecteaza sau nu, a incheiat roscatul cu un zambet sarcastic. A... am auzit ca are si o sora destul de frumoasa...
Daisuke l-a vazut pe Raito cum a parasit incaperea cu un zambet pervers pe chip si apoi a mai auzit pasii facuti pe scari si in cele din urma sunetul produs de usa de la intrare care a fost trantita apoi s-a asternut din nou perdeaua de liniste. Brunetul fierbea de furie pentru ca nu reusise sa-l pacaleasca pe Raito cu despartirea dintre el si Senji si acum isi mai facea griji si pentru Ayaka. „Saraca fata, ce vina are ea in povestea asta? Mereu e implicata in situatii in care ea nu are niciun rol, gandea Daisuke. E prinsa la mijloc si nici macar nu a facut ceva. Acum mi-e frica pentru amandoi pentru ca il stiu in stare pe nebun, de fapt cuvantul asta e prea putin pentru fratele meu instabil psihic.” A mai stat un timp in pat cu gandul zburandu-i airea, dar s-a hotarat in cele din urma sa se imbrace si sa mearga catre apartamentul lui Senji, in fond era de datoria lui sa-l scape de taifunul ce se apropia.


~ In urma cu o ora in apartamentul lui Tamaki ~
-Yuki, ce bine ca ai venit! tipa din tot sufletul Tamaki in momentul in care l-a vazut pe fratele sau. Te iubesc, Yuki, sa nu mai pleci niciodata de langa mine, a continuat adolescentul sarind la gatul blondului si sarutandu-l apasat.
-Si eu te iubesc, ingerul meu blond. Nu as fi plecat daca nu ar fi fost necesar pentru a ne descurca cu banii...Dar s-a intamplat ceva? Simt ca iti e oarecum frica si...a spus Yuki insa nu a vrut sa continue pentru ca lui nu-i placea sa traga concluzii pripite.
-Pai...da, s-a intamplat, dar nu are legatura cu mine. Senji s-a despartit de Daisuke si a venit la mine. S-a inbatat apoi l-am pus in camera mea sa se culce. Tamaki i-a spus ce se intamplase, totusi Yuki nu prea intelegea fiindca informatiile au fost spuse mult prea pe scurt si multe detalii lipseau. Blondul a ridicat o spranceana in semn de intrebare si atunci fratele sau i-a povestit despre Raito si tot ce s-a intamplat dupa. De fapt, aproape tot pentru ca a omis un sigur lucru si anume ceea ce s-a intamplat dupa ce argintiul a baut peste masura. Chiar daca nu era vina lui, ii era frica sa-i spuna pentru ca nu cumva sa riste o cearta.
-Tamaki, stiu ca esti prietenul lui cel mai bun, insa...nu stiu cum sa spun. Nu vreau sa crezi ca incerc sa te indepartez de nimeni si ca vreau sa te inchid intr-un balon de plastic pentru a fi doar al meu, dar uneori ar fi mai bine daca l-ai lasa pe Senji sa-si rezolve singur problemele. Oricum nu prea vad ce ai putea face. Din cate imi spui mie inteleg ca tipul ala, Raito, e periculos si nu as vrea sa ti se intample si tie ceva. E bine ca incerci sa-l ajuti sa treaca peste momentele grele, dar acum cel mai bine ar fi sa-l trimiti la Daisuke sa se impace. Eu cred ca inca il mai iubeste baiatul ala, cel putin asta e parerea mea, a spus Yuki, apoi dupa o pauza lunga a continuat: Si sa sti ca daca cineva incearca sa-ti faca ceva, mai intai va trebui sa mor eu, apoi se va atinge de tine, iar eu nu mor prea usor, frumosul meu.
Yuki ii vorbea rar si cu un ton dulce si linistitor in timp ce ii maingaia chipul si isi trecea incet degetele prin parul sau moale si delicat. Avea dreptate in mai multe feluri chiar daca aproape tot ceea ce spusese era pentru a-l apara in principal pe Tamaki fiindca nu ar suporta sa i se intample ceva, oricare ar fi acel lucru. Buzele celui care venise de curand le cautau pe ale fratelui sau, iar cand le-a gasit le-a cuprins gustandu-le cu pofta si pasiune. Limba jucause a blondului se strecura rapid si incepea sa cerceteze fiecare parte din gura adolescentului. Dupa ce a oprit sarutul l-a privit in ochi si i-a zambit cu dragoste. Yuki stia mereu cum sa fie iubitor si pasional, dar si cum sa-l faca sa-i tresara inima la fiecare miscare sau sa-l linisteteasca asa cum se intampla in acel moment. De asemenea, cand trebuia sa fie serios sau sa apere pe cineva pe care-l iubea se comporta ca atare, de fapt se integra in orice situatie si se descurca in majoritatea destul de bine.
Mainile bine facute ale baiatului mai mare l-au cuprins in brate pe iubitul sau mangaindu-i incet spatele si ridicandu-i incet camasa ca mai apoi s-o deschida tandru si s-o lase sa cada pe canapea si in cele din urma pe jos. Tamaki s-a lasat pe suprafata moale tragandu-l incet pe fratele sau peste el si deschizandu-i acestuia camasa pe care o purta apoi masandu-i abdomenul. Miscarile lor erau atat de incete de parca totul s-ar petrece in reluare, insa atingerile pasionale la care fiecare era supus creea o placere de neinchipuit.
Yuki incepea sa-i deschida cureaua de la pantalonii negri de blugi pe care ii purta, insa au fost intrerupti de un baiat cu parul argintiu care a aparut ca o fantoma mergand leganat si frecandu-si ochii incercanati. Inca nu realizase ca nu era la el acasa si iesise pe holul lung apoi intrase in living doar intr-o pereche de boxeri pentru ca de-a lungul noptii i se facuse cald din cauza paturii groase pe care i-o adusese Tamaki. Cand a dat de lumina puternica din sufragerie a deschis larg ochii de un rosiatic intens si i-a privit pe cei doi baieti care se uitau amandoi la el, insa nu se clintisera in niciun fel din pozitia destul de indecenta in care se aflau, pe jumatate dezbracati. Senji se uita la ce doi iubiti care mai aveau putin si s-ar fi culcat impreuna, Yuki se uita la Senji pentru ca acesta era imbracat doar intr-o pereche de boxeri si incepea sa se gandesca ca poate nu era doar o coincidenta, iar Tamaki ii privea pe amandoi si nu stia cui sa-i explice mai intai, insa mai bine ii lasa pe ei sa se descurce. In cateva secunde, argintiul s-a trezit din transa in care cazuse si a fugit in dormitor pentru a-si lua o pereche de blugi pe el. De fata cu Tamaki a mai stat dezbracat, insa nu s-a intamplat absolut nimic intre ei, dar acum ca era si Yuki incepuse sa se simta stanjenit si nu-i placea nici momentul in care a aparut. Cei doi frati au profitat de lipsa adolescentului pentru a-si aduna hainele si pentru a le imbraca intr-un ritm alert.
-Scuze, baieti...mi s-a parut ca sunt acasa la mine...seamana destul de mult cu apartamentul vostru, a inceput Senji sa spuna neavand alta scuza.
-Ca tot ai amintit de apartamentul tau, Senji, cred ca ar fi mai bine sa te duci acolo sau sa te intorci la Daisuke, spuse Yuki enervat usor din cauza ca fusese intrerupt din acel moment. Nu ar fi bine sa il implici si pe Tamaki in povestea asta pentru ca nu am de gand sa las sa i se intample ceva. Nu cred ca am fost nepoliticos cu tine pentru ca asta e adevarul. In plus, cred ca iubitul meu ti-a putut fi indeajuns de folos daca nu cumva si cu o „consolare” din cate imi dau eu seama si cel mai bine ar fi acum sa iti rezolvi singur problemele.
-Yuki...spuse Tamaki. Blondul nu se gandise ca avea sa traga asa o concluzie. Era adevarat ca putea avea banuieli si ca ar fi putut sa se culce cei doi impreuna, insa Tamaki refuzase categoric, iar Senji se pare ca nici nu-si mai amintea. De spui astfel de lucruri? Eu te iubesc doar pe tine. Crede-ma! Intre mine si Senji nu s-a intamplat nimic, spunea adolescentul cu o voce tremurata si mai avea putin si plangea.
-Imi pare rau Tamaki, nu am vrut sa te fac sa plangi, insa trebuie sa intelegi ca ai de ales dintre mine si el. Esti prietenul lui si evident ca te las sa continui aceasta prietenie, dar fiecare cu problemele lui...a mai spus Yuki insa nu a putut sa termine pentru ca a fost intrerupt de argintiu.
-Imi pare sincer rau pentru problemele cauzate. Nu am stiut la cine sa apelez, iar Yuki are dreptate. Ma voi duce acasa si daca Daisuke va vrea sa ne impacam il voi astepta. Multumesc pentru ajutor si sper ca nu sunteti suparati pe mine. Baiatul incercase sa-si ceara scuze cum putea mai bine fiindca isi dadea seama ca devenise o pacoste. De un singur lucru nu pomenise: daca intr-adevar o facuse cu Tamaki, pentru ca nu-si dorea sa se fi intamplat asta. Din tonul sincer al prietenul sau reiesea ca nu, asa ca banuia ca nu are de ce sa-si faca griji. Dupa ce si-a luat bluza pe el, s-a incaltat si a parasit apartamentul celor doi dar nu inainte ca sa-si ia la revedere de la indragostiti.
Cand a iesit pe strada a observat frigul care se asternuse. Pe cer se infatisa un soare palid, insa acesta nu incalzea cu nimic aerul inghetat prin care se zareau mici norisori provocati de propria respiratie. Acum isi dadea seama ca timpul trecuse atat de repede si venise frigul. Vantul taios ii amintea de noaptea dinaintea cosmarului viu ce-i bantuia in continuare. Se gandea ca nu putea fi mai rau de atat...Daisuke il parasise, un nenorocit ii distrugea viata, prietenul lui cel mai bun era sa se desparta de iubitul sau din cauza lui, pana si vremea i se impotrivea.
Cu pasi repezi se indrepta catre apartamentul sau gandindu-se la Ayaka pe care nu o mai vazuse de ceva timp. I sa facuse dor de sora lui, de zambetul si parul ei albastriu. Nu o mai vazuse din ziua in care a plecat de la spital decat pe coridoarele liceului cand el era preocupat cu Daisuke, iar ea cu niste colegele de-ale ei . Ii lipsise sa mai discute cu ea si se gandea ca acum avea destul timp s-o faca. Deodata, i-a venit in minte o alta idee care il ingrijora din ce in ce mai mult. „O nu! Nu, nu, nu, nu! Nu poate fi adevarat! Daca maniacul ala de frate al lui Daisuke i-a facut ceva? Nu ar fi ezitat nicio clipa sa se atinga si de ea numai pentru a se razbuna pe mine. De fapt nici nu stiu ce vina am eu, dar se pare ca el are o problema...oricum mai bine m-as grabi” se gandise Senji la pericolul ce o ameninta pe sora sa si hotarase sa fuga repede acasa si sa se asigure ca totul era bine. Alerga pe strazile inguste cu respiratia intretaiata luand-o pe scurtaturi si gabindu-se cat putea.
~~ ~ ~~

Daisuke isi tinea mana stanga la gura, iar in dreapta tinea ridicat un pisol indreptat catre o persoana ce statea in fata sa. Se afla in apartamentul lui Senji in fata unei privelisti dezgustatoate. Raito se afla urcat pe copila speriata care era dezbracata de bluza, iar fusta pe care o purta era ridicata in sus si lenjeria ii zacea rupta undeva pe covor. Roscatul isi deschisese pantalonii si boxerii mai avau foarte putin pana ajungeau destul de jos pentru ca mandria sa sa o traumatizeze pe viata pe fata care zacea imobilizata pe covor.
-Tu, tu esti doar un nenorocit josnic care a ajuns sa recurga la astfel de mizerii. Tu nu vezi ca e doar un copil ce inca nu si-a deschis de tot ochii spre viata? Ce esti asa un cretin! Nici animalele nu fac astfel de lucruri, dobitocule.
-Sti ce? Daca pana acum am vorbit frumos cu tine asta nu inseamna ca nu pot sa-ti trag si o injuratura. Dar nu prea as avea ce sa-ti zic ca parintii au murit asa ca nu am de ce sa ma leg. Dar daca ti neaparat te mai aranjez odata cu o bataie buna si poate te cumintesti. Ce, crezi ca ma ameninti tu cu pistolul ala? In plus e pisotulul meu si tu mi l-ai luat pentru ca eu eram preocupat cu altceva. Iar in legatura cu aceasta tarfulita, nu inteleg de ce te intereseaza de ea? Tu erai mult mai mic cand m-am culcat cu tine asa ca ea e chiar destul de mare, a spus Raito incheind cu un zambet si stiind ca a atins in discutia dintre ei toate punctelele care il afectau pe brunet.
Daisuke ar fi vrut sa il loveasca, sa ii spuna ceva din nou, insa stia ca nu are nicio sansa in fata fratelui sau care era mult mai puternic. Singura lui sansa ar fi fost sa traga cu pistolul si sa scape lumea de acel nenorocit. Dar cel impiedica sa faca asta? In plus merita sa moara si politia nu l-ar fi acuzat pentru ca ar fi considerat autoaparare si oricum i-ar multumi fiindca l-au prins in sfarsit. Sangele ii fierbea pe dinauntru, mintea cauta razbunare, iar inima ii producea o ura imensa pe care a simtit-o si o va simti numai pentru el. Si-a apropiat degetul de tragaci si a potrivit pistolul pe tinta. A mai tras cu pistolul la un curs pe care l-a urmat pentru orice eventualitate si stia ca l-ar fi putut nimeri pe roscat, iar Ayaka nu va pati nimic insa tot simtea o teama. El nu era ca fratele sau. Nu putea sa raneasca pe cineva si sa nu aiba remuscari, dar sa mai si omoare. Era nehotarat, insa ura care i se marea cu fiecare secunda ce trecea il indemna sa-l impuste pe roscat.
Cand Raito a vazut ca apasase umpic pe tragaci si ca se pregatea sa trimit acel glont in el, s-a ridicat repede iesind din tinta lui, insa brunetul a fost destul de rapid si a reusit sa-i nimereasca umarul. Roscatul era plin de spume si injura de mama focului. Se parea ca totusi impuscatura nu-l afectase prea mult in ciuda sangelui care curgea din rana. Baiatul s-a ridicat in picioare si s-a dus catre Daisuke care in loc sa tinteasca pentru a doua oara lasase arma jos si doar il privea fara sa stie ce sa mai faca. Raito l-a lovit cu pumnul mainii ce nu era ranita si i-a smuls pistolul din mana. Dupa ca a ajuns in pragul usii a inceput sa gafaie si sa zbiere spunand ca ei vor suferi inzecit, apoi a tras cu pistolul in sus de vreo cateva ori si a ras zgomotos precum un om nebun. Cand in sfarsit si-a terminat numarul sau spectaculos, a plecat pe usa in graba, insa nu a coborat ci a urcat catre etajul zece pentru intra intr-un alt apartament. Nimeni nu stia ce cauta „nebunul” acolo dar se bucurau ca au scapat de el.
Senji se afla la parterul blocului si auzind acele impuscaturi a fugit pe scari si nu s-a oprit decat in fata apartamentului sau unde a intrat vijelios gasindu-l pe Daisuke alaturi de Ayaka si pe sora sa dezbracata si intinsa pe covorul livingului. Argintiul privea cu scarba si-si imagina ca iubitul sau ii facuse asta fetei iar ochii lui nu-l puteau privi pe Daisuke din acest motiv. Se uita in jos si cu glasul tremurat a inceput sa vorbeasca:
-Daisuke...nu te-am crezut niciodata in stare de asa ceva. Se pare ca m-am inselat... spunea adolescentul insa nu a apucat sa mai scoata un cuvant pentru ca imediat a fost oprit de brunet care avea o voce revoltata si mai mult tipa.
-Cum poti sa crezi ca eu as face una ca asta? A fost idiotul de Raito si daca nu-l opream, sora ta ar fi ajuns pe aceeasi lista din care facem parte si noi doi. Ce, ma crezi tampit sa reactionez asa? ... L-am impuscat in mana pe Raito, insa se pare ca nu l-a afectat prea mult, iar acum e prea periculos sa-l urmaresc. Se pare ca a innebunit de tot si mai e si inarmat.
Senji incepea sa inteleaga cat de cat ce s-a intamplat, insa Ayaka era incremenita pe covor si nu indraznea sa se miste sau sa zica ceva. Nu intelegea ce se petrece si nici nu primise vreun indiciu clar pentru a sti cine are acel Raito si ce legatura avea cu fratele ei si iubitul acestuia. Argintiul s-a apropiat de sora sa si a luat-o in brate ca pe o mica printesa apoi a dus-o in dormitorul ei dandu-i cateva haine curate. A lasat-o sa se imbrace cu acestea si i-a spus ca-i va povesti totul in living dupa ce se isi va lua hainele pe ea. Cand Ayaka a venit in sufragerie, s-a asezat pe fotoliu, insa Senji i-a spus sa vina pe canapea alaturi de el si Daisuke si a luat-o in brate pentru a o linisti. Apoi i-a povestit totul, insa a incercat sa-i spuna intr-o maniera mai placuta, dar oricum ar spune-o, verbele „a omora” si „a viola” nu aveau decat un inteles si pe adolescenta o ingrijora foarte mult tot ce-i spusese fratele sau. Se gandea ca ea nu patise nimic in comparatie cu acest cuplu care din cate spunea Senji, acum nu mai era impreuna. Cand a ajuns la partea in care argintiul ii spunea ca Daisuke s-a despartit de el, brunetul s-a ridicat in picioare si l-a privit cu lacrimi in ochi, apoi i-a explicat de ce o facuse dupa care a adaugat:
-Senji, stiu ca nu am procedat bine, ca te-am ranit desi am jurat sa nu o fac niciodata, ca la suferinta pe care ti-a provocat-o Raito eu am adaugat alta, stiu ca poate din vina mea Ayaka era sa fie...dar sa oprit inainte sa spuna acel cuvant apoi a continuat: Mai stiu ca sunt un prost, dar unul care te iubeste enorm si care a suferit la fel de mult la acea despartire. Te rog, iubire, te rog din tot sufletul sa ma ierti si sa fim din nou ca inainte. Regret nespus si iti jur ca nu se va mai intampla nicidata. Te implor sa ma crezi ca nu mi-as fi incalcat promisiunea nici acum daca nu era Raito, insa de azi inainte nimic nu ne va mai separa, orice ar fi, vom fi impreuna pentru totdeauna si toate problemele le vom infrunta impreuna. Promit sa nu mai fie secrete... Sunt un mare prost si nu stiu cum te pot convinge ca te vreau foarte mult. Te iubesc din tot sufletul, te rog intoarce-te la mine.
-Daisuke, eu te iert pentru ca te iubesc mai mult ca orice pe lume. Te rog sa nu te mai desparti de mine niciodata pentru ca nu as mai suporta pentru a doua oara.
Brunetul s-a apropiat si l-a imbartisat repetandu-i intruna ca il iubeste. Adolescentul i-a ridicat chipul care statea pe umarul sau si si-a apropiat buzele de cele ale brunetului cerandu-i un sarut. Daisuke i-a cuprins gura angelica in mrejele unui sarut pasional in timp ce-l maingaia pe gat si pe obrajii scaldati de niste lacrimi marunte de bucurie. Rebelul i-a sters acele picaturi sarate cu limba apoi i-a sarutat obajii si ochii si l-a imbratisat din nou. Ei se dezmierdau cu acele saruturile dulci pe care le savurau in fata lui Ayaka care nu parea scarbita de ceea ce fac, ba chiar ii placea ce vedea fiindca intelesese ca pentru fratele ei Daisuke insemna iubirea si fericirea sa. Apoi, s-au dus cu totii sa doarma pentru ca era tarziu si pe deasupra erau foarte obositi dupa asa o zi plina de evenimente. Senji a intrebat in gluma daca ar trebui sa doarma cu Ayaka pentru a o linistii, insa Daisuke l-a luat in brate si l-a asezat pe patul argintiului inchizand inainte de toate usa pentru a se bucura amandoi de o noapte de dragoste. Fata s-a dus si ea in patul sau razand de gelozia pe care-o aratase brunetul si in cele din urma a adormit fiind mai linistita acum ca nu mai era singura. Spera ca ziua de maine sa le aduca zambete pe chipuri si soarele sa rasara in inimile lor, iar ploaia sa dispara pe vecie din sufletele fiecaruia.

aici e poza cu Raito...am postat-o cam tarziu dar mai bine mai tarziu decat niciodata:D
Atașamente
  • raito 2.jpg
Deci... eu plaaaaaaaaannngg :cry:cry::cry: CE nenorociiiitttt!!!!!!!!:die: NU i-a ajuns ca l-a violat pe Senji acum vrea sa o violeze si pe Ayaka!! :grr: Bine i-a facut Daisuke cand la impuscat :crazy: aahhhh daca putea sa il impuste si in inima sau undeva ca sa nu se mai afle pe lumea asta >:)..oricum intr-un fel a demonstrat din nou ca nu e ca fratele sau :chuu: hmm...chiar nu mi-a placut cum s-a comportat Yuki cu Senji [-( dar....:-" ... pan' la urma avea dreptate ( eu stiu ceva ce voi nu stiti :-" si nu va spun decat daca imi da-ti plajitulele :-")..hehe..jane
asa sa-mi termin comul :-".... XD.... deci...ramasem ca eu stiu ceva ce voi nu stiti :X.... aha :P ..oricum mie imi place fff mult ideea si abia astept sa citesc continuarea :P :X.. te looooooogg fumoooooosssss pune-o cat mai lepedeee :o3 :cry::pls:... hehe acum chiar ja ne :p:bye:
Cat de nesuferit si egoist poate fi Raito :-L.Ar fi trebuit sa-l omoare Daisuke cand a avut ocazia...acum o sa stea pe capul lor tot timpul..Daca continua sa se mai comporte ca un nebun, vin si il bat:))
Bine ca cei doi indragostiti s-au impacat...oricum, impreuna sau despartiti, Raito tot avea de gand sa le faca "zile fripte"...Ah ! cat ma poate enerva..sper sa scapi de el cat mai curand :))
Oricum a fost un capitol dragut si lung :X
Astept continuarea :* :bye:
Mistho.Ma bucur ca nenorocitul,imbecilul,dobitocul,cretinul etc de Raito nu a violat-o pe Ayaka-chan!Foarte bine i-a facut Daysuke cand l-a impuscat in umar.Dak eram eu in locul lui il impuscam in cap si era deja in cosciug la cimitir la Ungureni!
In sfarsit, s-au impacat Senji cu Daysuke,sunt fericita pentru ei.
Ce sa-ti mai spun? Imi place mult si gome, k nu ti-am dat comm aseara dar,am o multime de probleme.
Spor la scris.Astept urmatorul capitol,cu rabdare...
Ja ne.Pupici!Pupici!Ciao!!!
Capitolul XIII

Pe podeaua rece patata de sange si plina de mizerie se afla un covoras rupt a carui culoare devenise mai inchisa, aporopiata de gri din cauza murdariei. Intunericul inconjura fiecare lucru din acea incapere si nici macar o singura raza de lumina nu patrundea pentru a sparge perdeua de cenusa. Pe jos zacea un baiat de vreo 14-15 ani care era acoperit de rani, unele superficiale, insa majoritatea destul de serioase. Fata ii era murdara si acoperita de sangele ce provenea de la loviturile pe care le avea. Corpul lui era complet gol si, daca ar fi fost lumina in acea camera, s-a fi putut vedea niste rani groaznice pe aproape toata suprafata pielii. Incheieturile mainilor erau invinetite si inconjurate de niste catuse groase, bine stranse pe mainile subtiri ale tanarului. In aceeasi stare erau si picioarele, legate si ele cu lanturi groase si acoperite de vanatai mari de culoarea indigoului. Chipul era in cea mai mare parte ascuns de parul lungut si incurcat de un movuliu care aducea putin a gri. Incaperea in care acesta se afla era de fapt ca o debara pe care oamenii o intrebuinteaza pentru a pune diferite lucruri care nu le mai folosesc, in niciun caz un loc in care sa-si petreaca timpul cineva.
Usa din lemn s-a deschis cu un scartait si baiatul aflat in acea stare ingrozitoare si-a deschis ochiii putin din cauza suvoiului de lumina care-i cadea pe chip. Un tanar, vizibil mai mare de cat el cu multi ani, s-a apropiat dezlegandu-i materialul ce-i acoperea gura si dandu-i voie sa vorbeasca, insa copilul nu putea sa spuna ceva. Durerea ii traversa corpul in fiecare secunda facandu-l sa-si doreasca sa vada cerul cat mai repede.
- Ce mai faci? Te simti mai bine? Da-mi voie sa te dezeleg...a spus un baiat inalt si bine facut cunoscut sub un singur nume si anume acela de Raito.
-D...da...multu...mesc, spunea movuliul printre gemete din cauza durerilor pe care le avea. Baiatul era atat de lovit incat ii era greu sa vorbeasa, iar de mers pe propriile-i picioare nici nu se punea problema.
-Daca ai fi fost cuminte, Ayumu, nu as fi fost nevoit sa iti fac asa ceva. Acum sa te porti frumos...
Raito l-a ridicat pe movuliu de pe podeaua rece si murdara si l-a asezat pe patul din incaperea alaturata. Ayumu era acum dezlegat de lanturile groase si mult prea grele pentru el si statea pe suprafata moale acoperit de o patura. Roscatul statea langa el si-i mangaia chipul ranit stergandu-i sangele cu un prosopel ud care-i curata in acelasi timp murdaria de pe piele. Baiatul statea cu ochii inchisi lasand sa-i apara in minte amintirile din seara precedenta ca o parte dintr-o trauma traita intr-o alta viata.

„-Copil nenorocit! E numai vina ta ca prostul de frati-miu m-a impuscat in mana. Am noroc cu gasca mea ca ei gandesc, spre deosebire de tine, si au stiut unde sa ma duca pentru a-mi scoate glontul. Te urasc...e numai vina ta pentru ca nimic nu-mi iese cum trebuie. Acum e randul tau sa suferi, spunea Raito in timp ce-i rupea hainele unui copil cu parul movuliu ce se afla intins pe podea din cauza ca fusese lovit si tantit incat nu se mai putuse ridica.
-Poti sa-mi faci ce vrei Raito, daca asa te simti mai bine...Iti daruiesc corpul meu si tu poti sa ma tratezi asa cum vrei. Descarca-te pe mine si apoi vom fi fericiti, nu? Pentru ca...eu te iubesc.
-Taci din gura javra ordinara! Esti asa de rasfatat! Sa nu te mai aud! Acum vreau sa ti-o platesc pentru ca din vina ta ca nu-mi iese niciodata cum vreau eu sa se fie. Daca ai sti sa ma faci fericit, nu as mai fi asa de nervos mereu.
„Daca asa vei fi fericit...poti sa ma lovesti, de fapt poti sa-mi faci tot ce-ti doresti” , gandea copilul ce era dezbracat si lovit cu pumnii si picioarele in acelasi timp. Raito i-a rupt toate hainele apoi l-a intos cu fata in jos si l-a penetrat violent cu miscari rapide si la fiecare sunet sau geamat scapat de Ayumu, baiatul era lovit sau dat cu capul de podeaua dura ranindu-i chipul. La fiecare intrare puternica a roscatului, movuliul nu simtea decat durere si nu putea nici macar sa planga sau sa scoata vreoun cuvant pentru ca avea sa fie din nou lovit din ce in ce mai puternic. Dupa ce l-a folosit astfel mai bine de o ora, baiatul era istovit si ranit fiind acoperit de un strat de transpiratie care se impreuna cu sangele rosu. Raito l-a riditat pe copil de par si l-a legat de maini si de picioare apoi l-a aruncat ca pe un lucru stricat in acea debara intunecoasa incuiandu-l inauntru.
-Ce bine ca te-am adus in apartamentul asta altfel l-ai fi murdarit pe al meu cu sangete tau. Esti atat de slab si imediat te ranesc chiar daca abia te ating. De acum inainte te voi bate mai des ca sa devi mai rezistent... Adevarul este ca am venit in locul asta pentru ca am vrut sa fiu mai aproape de fratele meu si iubitul sau stand in acelasi bloc cu pustiul ala prostut, insa ne vom muta inapoi pentru ca nu-mi place aici...vorbea Raito mai mult singur stand rezemat de usa camarutei in care se afla Ayumu lesinat. „

-Raito...
-Ce vrei, iubire? Intreba roscatul cu un glas mieros ca si cand nu-si amintea de trauma pe care i-a provocat-o baiatului in seara precedenta Defapt nu ar fi fost prima data cand il supunea la asemenea torturi din cauza ca lui ii mergea ceva rau pentru ca era obisnuit sa se comporte cu toti precum un stapan cu sclavii lui.
-Vreau un sarut...te rog...macar atat pot sa primesc?
Raito s-a apropiat de gura micuta si delicata a movuliului introducandu-si limba incet si cercetandu-i intreaga gura. Cu cat treceau mai multe secunde de cand sarutul incepuse, roscatul se apropia si mai mult de trupul firav al lui Ayumu si-i mangaia chipul ranit. Degetele rebelului se plimbau prin parul incurcat in timp ce sarutul devenea pasional. Nimeni nu s-ar fi gandit ca Raito avea si o asemenea latura si se pare ca aceasta era aratata numai dupa ce ii provoca baitului o noapte de chin. De fecare data Ayumu il linistea pe rebel oferindu-si corpul ca si consolare sau obiect pe care sa-si verse nervii, insa niciodata roscatul nu se culcase cu el pentru a-i arata ca-l iubeste fiindca, defapt pentru el acel sentinent nu insemna nimic. El stia doar de razbunare, ura si violenta. Acestor lucruri le cunostea intelesul si pentru el doar ele contau, nimic altceva. Acum era linistit, tandru si il ingrija pe movuliu uitand ca el era cel care il facause sa sufere de atat de multe ori. Ayumu insa il iubea pe Raito chiar daca nu primea nimic bun in schimb, prefera sa fie folosit in acel fel numai pentru a-l vedea fericit pe cel care-l iubea.
Roscatul a scos o seringa umpland-o cu un ser transparent pe care nu era inscriptionat nimic, apoi l-a injecat pe baiat cu acel continut si l-a mai sarutat o data pe frunte dupa care a iesit din apartament. Peste doar cateva secunde copilul a adormit din cauza drogului pe care-l primise. Rebelul ii administra des astfel de „tratamente” fie pentru a scapa de el un moment, fie pentru a-l elibera de durerea pe care o simtea dupa o partida de sex cu el cum era in cazul de fata. Lui Ayumu se pare ca nu-i pasa indiferent de ce i-ar fi facut Raito si se lasa mereu in mainile acelui diavol care ii folosea trupul dupa propria dorinta.

Cateva etaje mai jos se afla cuplul de indragostiti care statea lungit pe canapea privind fara niciun chef televizorul. Nu le mai era somn si din acel motiv au decis sa schimbe patul cald cu livingul care se arata a fi mai putin primitor si mai racoros. Senji statea in bratele lui Daisuke pentru a se incalzi si se uita la ecranul televizorului colorat in prea multe nuante care-i deranja ochii inca netreziti pe de-a integul. Brunetul isi lasa capul somnoros pe cel al iubitului sau si realiza ca nu avusesera cea mai buna idee trezindu-se la acea ora matinala fiindca si asa nu prea dormisera noaptea trecuta din cauza lui Daisuke ce era prea dornic de a face dragoste cu iubitul sau si la fel si acesta chiar daca nu o arata. La un moment dat, curentul s-a oprit si televizorul s-a stins asa ca cei doi au adormit iar, astfel incat Daisuke statea pe canapea si Senji era in bratele lui cu capul pe pieptul sau. Pozitia in care se aflau si chiar si canapeaua le amintea de prima data cand s-au culcat impreuna. Acum li se parea o amintire placuta amandurora, chiar daca au fost destul de multe neplaceri la vremea aia pentru ca brunetul il obligase pe adolescent in absolut tot ce se petrecuse.
Dupa doua ore in care s-au bucurat de un somn dulce, Senji s-a trezit ridicandu-se in fund si concentrandu-si toata greutatea pe mandria iubitului sau care s-a trezit intr-o durere cumplita si imediat l-a indepartat de pe acea zona.
-Ce ti-a venit? Era sa ma lasi impotent daca mai stateai mult cu fundul pe mine, a spus revoltat Daisuke.
-Daisuke, nu am chef de glumit. Am avut un vis...spuse serios Senji privind modelul covorasului de forma circulara.
Argintiul i-a povestit ca avusese un cosmar in care ii aparea un baiat mai mic decat el doi sau trei ani, dar mult mai firav. Avea parul argintiu si multe rani pe chip. In visul lui, baitul spunea incet numele lui Raito si ii repeta ca-l iubeste insa nu era nimeni care sa-l auda. Senji se gandea ca poate avea vreo legatura cu roscatul si ar fi dorit sa-l caute pe baiat. Insa, Daisuke se impotivea si ii repeta ca nu putea fi real ceea ce a visat si ca totul se petrecea doar din cauza ca fratele sau ajunsese sa ii inspaimante pe amandoi, dar adolescentul nu vroia sa renunte la ideea lui. Incepuse sa-l intrebe pe iubitul sau daca stie unde e Raito, insa el nici nu vroia sa auda intrebarea si in niciun caz sa-i mai si raspunda. Intr-un final, satul de rugamintile si vaicarerile baitului, brunetul i-a spus ca era posibil ca fratele sau sa fie la al zecelea etaj al acelui bloc intr-un apartament, insa nu putea fi sigur de nimic. Cand adolescentul a auzit ceea ce-i spusese iubitul sau l-a luat de mana pe acesta si a urcat in graba catre etajul cel mai departat de sol intrand in apartamentul in care stia ca nu locuieste nimeni.
Usa era descuiata asa ca cei doi au pasit inauntru mergand incet si intrand in prima camera pe care o vazusera. Acolo l-au gasit pe Ayumu care dormea pe pat acoperit de semnele lasate de Raito.Cand Senji l-a vazut s-a intors catre Daisuke si i-a spus ca el era cel pe care-l vazuse in vis apoi si-a bagat capul in piepul iubitului sau pentru a nu plange de mila pentru baiatul ce dormea. Ayumu a deschis ochii incetisor apoi, vazandu-i pentru prima data pe cei doi, s-a ridicat in fund descoperindu-si bustul gol si i-a privit cu un zambet fortat.
-Buna...eu sunt Ayumu. Deci care dintre voi e trimis pentru mine?
-Ce? a facut Senji care nu intelegea ce vrea sa-i spuna movuliu.
-Pfff...deci sunteti amandoi clientii mei? Atunci ar trebui sa veniti pe rand pentru ca acum sunt prea obosit si nu pot cu amandoi deodata, a murmurat Ayumu ridicandu-se din pat si aparand complet gol in fata lor.
-Tot nu intelg ce vrei sa spui? spunea Senji cu un ton ridicat din cauza ca baiatul aparuse astfel in fata lor.
-Stai...nu va trimis Raito sa va culcati cu mine? Atunci de ce ati venit? se intreba baitatul facand niste ochi mari.
-Vrei sa spui ca tu te prostituezi, pustiule? Nu esti cam mic? a spus Daisuke. Sti ca asta e impotriva legii?
-Nu ma intereseaza! Voi face tot ce-mi cere Raito. Si nu sunt chiar asa de mic. Am 14 ani si cateva zile.
-Asculta...Ayumu, nu trebuie sa faci asta, noi te vom ajuta si vei pleca departe de Raito...a spus Daisuke insa nu a apucat ca termine fiindca a fost intrerupt de movuliu care tipa.
-Nu vreau sa ma luati de langa el. Eu vreau sa-mi daruiesc corpul lui indiferent de cum vrea sa-l foloseasca. Il iubesc si macar asa pot fi aproape de el.
-Tu ori esti prost, ori amenintat cu moartea de Raito, ori ambele, continua brunetul.
-Nu e nici una dintre ele. Dar, vedeti voi... Eu nu am parinti. Raito m-a adoptat de la zece ani de la un camin ce avea sa se desfiinteze si toti copiii trimisi pe drumuri. El m-a luat acasa la el, dar mai tot timpul ma trata rece si nu-i pasa de mine. Intr-o zi era suparat fiindca nu i-a iesit bine o afacere si atunci m-a violat. Am suferit mult pentru ca aveam 11 ani neimpliniti si ma gandeam ca mai bine ramaneam pe strazi. A doua zi a fost foarte dragut cu mine si mi-am dat seama ca-l iubesc si nu ca pe un tata asa cum trebuia sa devena si de atunci fac tot ce-mi cere pentru a-l face fericit...pentru ca apoi sa primesc macar a mia parte din dragostea ce o ofer.
-Copile, fratele meu nu poate sa iubesca, intelegi? Mie si lui Senji ne-a dovedit asta si observ ca si tie. Indeparteaza-te de el. Nu merita efortul tau. Exista in lumea asta persoane capabile sa te iubesca, sa aiba grija de tine. Vino cu noi, iti promit o soarta mai buna, i-a spus Daisuke incercand sa-l convinga.
-„Frate”? Deci voi sunteti cei pentru care eu am fost violat aseara. Vedeti semnele de pe corpul meu? Din cauza voastra le am? Va promit ca Raito sa va razbuna pentru ceea ce mi-ati facut. Si va inselati, el poate sa iubeasca! Eu il voi invata.
-Tu esti prost sau te prefaci? a spus Senji scos din sarite. In plus, e vina lui Raito, nu a noastra, insa nu a putut sa-si termine fraza pentru ca Daisuke l-a tras furios de mana iesind din apartament.
Amandoi erau socati de ce aflau, dar cel mai mult ii mira acel pusti, Ayumu, care devenise de buna voie jucaria unei bestii cum era Raito. Nu ii intelegeau concepita movuliului pentru ca nici macar el nu era in stare sa-si explice „dragostea” pentru un violator in serie si un criminal. Tot ce putea sa spuna era ca il iubeste si ca-si incredinteaza corpul roscatului pentru a fi tratat dupa bunul lui plac. Daisuke era scarbit de tot ce auzise, pentru modul in care vorbea acel pusti, pentru ce i se intampla acestuia, pentru tot. Isi dadea seama de cat de josnic era fratele sau, insa il uimea faptul ca fata de acest copil, Raito era capabil sa se poarte si frumos si sa ii para rau pentru ce facea macar o perioada scurta de timp. Dar era clar ca rebelul nu avea cum sa fie schimbat de nimeni si probabil ca atatea crime si droguri cu care s-a confruntat in viata l-au facut sa devina asa. Mai mult ca sigur nici Ayumu nu avea cum sa-l schimbe si nu va primi niciodata inapoi dragostea pe cere o ofera. De vreme ce nici macar nu vroia sa plece de langa Raito, Daisuke s-a decis sa-l lase in pace sa sufere daca asa vrea, insa Ayumu nu dorea sa-i lase pe cei doi sa fie fericiti. Movuliul se gandise sa-i propuna roscatului un plan pentru a-i distruge pe rand pe cei doi iubiti si astfel se gandea ca rebelul avea sa-i fie recunoscator si sa-l iubeasca. In acelasi timp, cei doi indragostiti se pregateau de o noua confruntare cu acel demon simtind amenintarea pe care le-a dezvaluit-o Ayumu.


[imagine: http://i26.photobucket.com/albums/c102/xAruChanx/Anime%…e%20hair/anime-1.jpg] Ayumu
Cuum?? Cum sa te indragostesti de unul ca Raito? Saracul Ayumu..la cate i-a facut pana acum, ar fi trebuit sa fuga de mult..Chiar nu imi pot da seama cum poate sta cu unul care il bate si il violeaza.. Insa, daca are de gand sa le strice fericirea lui Daisuke si Senji, o sa ma supar rau de tot pe el :-w
Capitolul a fost frumos si destul de lung :bv:
Altceva nu stiu ce sa mai zic...sunt cam (foarte) racita si de aceea nu prea gasesc nimic inteligent de spus :D
Astep cu nerabdare next-ul.
Chuu si mai vorbim :* :bye:
:zuppy03:Huiduhaaaa!(vorba lu' Laura 2).Super,devi din ce in ce mai buna.Bay,am ramas cu gura cascata...mi-au intrat si mustele.Ha!ha!ha!Soro,ce ti-a venit? Bietul Ayumu...imi bag picioarele cat de naiv e...prostutzul.
Imbecilul,dobitocul,boul etc de Raito nu poate sa iubeasca,dc draku nu intelege???:zuppy09:
Sper k nu-i desparte pe Daysuke si Senji,fak urat.:zuppy09:
Am plans la capitolul asta...imi pare rau de Ayumu.Trebuie sa scape de nenorocitul de Raito!!:zuppy09:
Astept nextul.Ciao!:zuppy02:
:O:O:Oce om dement batut in cap , dus cu pluta caut in cap( raito) ... :grr: cum poate sa suporte toatechestiile alea :crazy: bun iubireai mare dar totusi :grr: si acum ii si acuza pe senji si daisuke pt ce ii face raito !!!!!!!!! raito merita tras pe roata :grr: ( cum cum so numi ^ ^"""" ) cum poate sai faca asa ceva saracului baiat :cry: si apoi si sai mai spuna "iubire" :die:
capitolul mia placut ffff muuult :love::chuu: si fac si eu ca laura parca tin eu minte ca o cheama ^ ^"" daca ii desparte fac ffffffffff uraaaaaaattt :((((((
ja ne :bye: si scrie cap urmator cat mai repede :* :pls:
Capitolul XIV

Luna se oglindea intr-o balta micuta de pe strada facand apa sa capete o culoare albiciasa precum laptele. Cerul uniform de culoarea neagra a papurei se intindea peste acoperisul lumii ascunzand bine soarele si dimineata ce era departe. Razele stralucitoare de la astrul noptii se reflectau in toate ferestrele caselor timitand acea lumina alba si feerica prin suprafata transparenta si rece. Unul dintre geamurile orasului ascundea imaginea unei iubiri pasionale. Inauntrul camerei doua trupuri se dezmierdau reciproc cu o dorinta pura si o dragoste imensa fata de partenerul ce se afla alaturi. O iubire atat de interzisa, atat de gresita si totusi...mult prea frumoasa. Sentimentele implicate erau prea inocente si sincere pentru a mai tine cont de altceva. Ce conta ca acelasi sange era impreuna pentru o noapte?...Ce conta ca amandoi erau aveau acelasi sex?...Ceea ce conta cu adevarat era faptul ca dragostea dintre ei nu-i lasa sa doarma si o dorinta arzatoare le strabatea corpul.
Un tanar blond era intins pe asternutul proaspat de un galben pal stand cu capul pe perna moale. Chipul ii prinsese o nuanta trandafirie ce se inchidea din ce in ce mai mult spre un rosu asemanator sangelui. Deasuprea lui, iubitul sau ii mangaia abdomenul si spatele cuprinzandu-l cu miscari tandre. Picioarele adolescentului era proptite de umerii puternici ai lui Yuki lasand cale libera acestuia pentru a-l statisface pe deplin pe fratele sau. Miscarile rapide creau un aer incins in incapere si respiratia celor doi indragostiti se intretaia des, insa nu admosfera era de vina, ci iubirea care-i apropia. Yuki l-a ridicat pe Tamaki in pozita de sezut si l-a penetrat din nou insa fara sa uite sa-i mangaie in continuare spatele si gatul. Adolescentul scotea gemete de placere si se misca involuntar odata cu intrarile rapide ale blondului. Mainile sale il cuprindeau pe baiat in brate strangandu-l cu putere in timp ce icnea din cauza iubitului sau care il facea sa se simta mult prea bine.
Dupa mai bine de o ora, amandoi s-au lasat obositi pe pat inca gafaind din cauza efortului. Au continuat sa se sarute pasional stand unul in bratele celuilalt. Yuki nu putea sa reziste in a nu-i aplica atingeri indiscrete iubitului sau si facandu-l pe acesta sa tresara uneori. Tamaki se simtea atat de bine in bratele fratelui sau si isi dadea seama cat de mult il iubeste. Nu l-ar fi schimbat pentru nimic in lume si ar fi vrut sa-l aiba mereu alaturi numai pentru a-i simti intotdeaua buzele dulci si respiratia calda. Doar atat era de ajuns pentru a-l inebuni si a-l excita la maxim pe blond.
-Yuki, te iubesc mult de tot, a spus Tamaki incet in timp ce-si lasa capul pe pieptul iubitului sau.
-Si eu, ingerasul meu blond. Sa nu uiti ca esti cel mai important pentru mine. Mereu vei fi...
-Yuki, l-a intrerupt fratele sau, sa nu ti se intample nimic rau. Bine?
-Te cunosc foarte bine, Tamaki, iti e teama de ceva acum. S-a intamplat ceva si nu vrei sa-mi spui. Altfel nu ai fi zis asa ceva. Spune-mi ce te ingrijoreaza pentru ca nu trebuie sa avem secrete fiindca ele ne vor distruge reletia. Haide, ingeras, de ce te-ai speriat? a spus Yuki cu un glas cald apoi l-a sarutat scurt dar apasat .
-Imi vorbesti asa de dulce...nu as suporta sa vad ca ti se intampla ceva. Asta e tot, a incheiat Tamaki, insa cand a dat de privirea rece a fratelui sau i s-a pus un nod in gat. Si-a dat seama ca Yuki observase ca s-a intamplat ceva si acum trebuia sa-i spuna. Bine, iti spun, dar te rog nu te enerva. Astazi, cat timp erai tu la serviciu, a venit Raito cu un baiat micut de statura si cu parul movuliu. Mi-a spus ca daca nu il ajutam sa-si omoare fratele, adica pe Daisuke, te va omora pe tine si pe mine ma va pune sa ma prostituez. Ar fi vrut sa...sa ma....i-a vazut fata nervoasa a fratelui sau si nu a mai pronuntat cuvantul, dar a continuat cu: insa pustiul ala l-a oprit. Totul e bine acum. Tu trebuie sa ai grija de tine si va fi in regu...
-Nu, nu va fi deloc, a tipat Yuki. Am spus ca daca se atinge de tine, nu am spus in ce fel, o sa-l timit pe lumea cealalta sa se intalneasca cu toate victimele lui. Nu intelegi, Tamaki, amenintarea pe care ne-a pus-o pe umeri? Nu vezi ce om retardat mintal ai putut sa intalnesti azi? Sa-ti fie clar un lucru: trebuie sa scapam de el si in niciun caz nu-l vom ajuta sa-ti distruga prietenii. Maine dimineata te duc la Senji ca sa fi in siguranta iar eu il voi termina pentru totdeauna pe tipul ala. Ii va suna si lui ceasul dupa ce le-a curmat viata sau le-a ranit pe atatea persoane nevinoate.
Tamaki a incercat sa-l opreasca pe iubitul sau, sa-l faca sa se razgandeasca, insa nu a reusit in niciun chip. Yuki nu i-a mai raspuns la nicio alta intrebare, nu a renuntat la ideea lui si nici nu a mai dat alte explicatii. In fond deja ii spusese ce avea de gand si nu va schimba nimic din ceea ce planuise. I-a pus fratelui sau un deget peste buzele rozalii facandu-l sa taca apoi l-a sarutat fara sa-i mai dea drumul minute in sir. Tamaki ii simtea lui Yuki inima care batea puternic si intr-un ritm accelerat. Era posibil ca si lui sa-i fie frica de Raito? Dar pentru cine, pentru el insusi sau pentru adolescent? Un lucru era sigur: hotararea pe care a luat-o nu se va schimba .

Soarele palid se ridicase pe cer, insa norii rautaciosi de un cenusiu inchis il acopereau in cea mai mare parte si el nu mai reusea sa incalzeasca aerul rece. Vantul adia printre copaci fortandu-i pe acestia sa se miste dupa cum vroia el. Frunzele moarte zburau in cercuri inalte apoi se asezau intr-un covoras subtirel si umed. Toamna se sfarsise de putin timp, dar iarna se lasa asteptata. Frunzele plecasera si ele facand loc zapezii si doar cateva mai incapatanate ramasesera pe jos sau pe crengile uscate ale pomilor. Aerul se racise si el astfel incat respiratia oamenilor se condensa in norisori mici ce se pierdeau in vazduh. Totusi, cristalele albe nu cadeau din cer, acei fulgi puri ca niste stelute de vata nu doreau sa bucure oamenii plini de ura si cufundati in pacat. Poate ca iarna avea dreptate sa nu trimita nici macar un fulg. De ce ar vrea albul zapezii sa se asterne intr-o lume a urii si a durerii pentru a o spala de pacate in loc sa ramana in nemarginitul cer?
O camera calduroasa a unui apartament decorat placut ii pazea pe doi copii ce se iubeau in ciuda sortii neprielnice si in ciuda tuturor celor care se impotriveau dragostei lor sincere. Senji s-a trezit pentru prima data inaintea iubitului sau constatand ca se afla inca in bratele lui puternice si pline de afectiune. Brunetul se schimbase intradevar mult de cand il cunoscuse. Din tanarul rebel care nu accepta sa ii spuna cineva ce sa faca si vroia doar sa se distreze intr-o relatie, devenise afectuos, tandru si mai ales il trata pe argintiu cu dragoste. Chiar daca uneori il mai sacaia, in spatele acestui comportament se afla doar dorinta de a se simti bine in compania lui. Adolescentul se iuta la iubitul sau si se gandea daca asa au dormit in fiecare noapte pentru ca de obicei Daisuke se scula inaintea lui si se imbraca apoi se aseza incet in pat continuand sa-l priveasca oricat de mult ar mai dormi acesta. Cand se trezea primea acel sarut matinal cu un gust dulce si incredibil de placut. Mereu, dupa ce vedea prima data lumina zilei, urmatorul lucru pe care ii cadeau ochii era chipul iubitului sau. Acum, ceva se schimbase, brunetul ramasese in pat strangandu-l pe Senji la piept ca si cand ar anticipa un eveniment rau.
Argintiul s-a apropiat de Daisuke sarutandu-l incet si bucurandu-se de momentul in care el e cel care isi trezeste iubitul si nu invers. Rebelul a deschis lenes ochii apoi l-a strans mai tare pe adolescent in bratele sale. Minutele treceau iar cei doi nu se miscau din acea pozitie, insa ceasul a inceput sa sune in continuu facand un tacait enervant. Daisuke s-a ridicat nervos din pat si l-a oprit repede. Parea nervos in acea dimineata si pe bune dreptate putea sa fie asa. Pericolul ii pandea dupa colt si acum era si mai rau, mai plin de ura si mai dornic de a ucide ca inainte. Ar putea sa jure ca asta era ziua in care el sau cineva drag lui va muri. Era ceva in el care-i spunea acest lucru si asta il ingrozea mult mai rau.
Amandoi s-au dus sa-si faca un dus rapid apoi au decis sa plece la scoala pentru ca acolo erau mult mai in siguranta fiind o institutie plina ochi de elevi si profesori. Poate ca nu era cel mai bun adapost contra diavolului roscat, insa erau mult mai in siguranta decat acasa. Dupa ce si-au luat vreo doua caite si cate un pix, s-au incaltat si au dat sa iasa din casa, dar chiar in acel moment i-au vazut pe Yuki si Tamaki. Blondul in varsta de 23 de ani le-a povestit ce se intamplase si ce avea de gand adaugand ca doreste sa-l lase pe fratele sau in grija lor. Daisuke a protestat pentru ca nu era de acord sa-l lase pe tanar sa-si riste singur viata si ar fi vrut sa-l ajute, insa acesta l-a oprit. In schimb i-a incredintat sarcina de a avea grija de cei doi adolescenti pentru ca ei erau mai putin puternici ca ei doi si aveau nevoie de protectie. Brunetul tot nu credea ca asta e cea mai buna solutie insa a acceptat in cele din urma. Inainte sa plece, Daisuke i-a spus ca fratele sau avea sa fie inarmat si ca va fi periculos sa merga fara o arma, insa Yuki nu a raspuns ci a scos un pistol destul de greu din geaca sa dandu-i de inteles ca avea sa-l foloseasca.
Argintul a plecat de mana cu iubitul sau alaturi de Tamaki care mergea in aceeasi linie cu ei. Privirea ii era incetosata de lacrimile amare ce se incapatanau sa cada, iar chipul trist era umbrit de par. Cei doi incercau sa destinda atmosfera pentru micutul blond, insa el nu-i baga in seama ci doar mergea catre scoala cu capul in jos gandindu-se la fratele lui si varsand cate o lacrima pe obraji palizi. Daisuke incerca sa fie vesel pentru iubitul sau si prietenul acestuia insa se vedea ca nu era in apele sale si asta il tulbura si pe Senji. Cu totii incercau sa para altfel decat sunt ca si cand astfel ar fi imbunatatit situatia.
Dupa un drum lung in care conversatia a fost o adevarata problema, Senji si Daisuke au ajuns in fata liceului. Cand s-au uitat dupa Tamaki, au observat ca blondul nu mai era cu ei si s-au gandit ca mai mult ca sigur plecase dupa fratele sau. Brunetul i-a spus foarte serios argintiului sa ramana la scoala si sa termine orele, iar el se va duce sa-l caute pe prietenul sau. Trebuia sa-l gaseasca si sa-l aduca inapoi pentru ca ar fi fost pus in pericol daca s-ar afla in fata lui Raito. Era sigur ca roscatul nu va ezita nicio clipa sa nu-i omoare pe cei doi si de aceea nici pe Yuki nu ar fi vrut sa-l trimita, insa el era deja destul de mare sa-si poarte singur de grija, Tamaki nu. El era inca un copil ce nu-si dadea seama cand se afla in pericol si astfel nu reusea sa evite primejdia. Daisuke nu a mai pierdut niciun moment in plus si a inceput sa alerge inapoi acasa. Spera sa nu ajunga prea tarziu, spera sa mai poata opri un dezastru, insa spera degeaba...

Intr-o camera intunecoasa, mobilata simplu, doar cu un pat si un dulapior ce se afla alaturi de acesta, doi baieti se amenintau unul pe celalalt cu moartea. Alaturi de cei doi se afla pe pat Ayumu care primise ordine stricte sa nu intervina in niciun fel caci avea sa fie omorat el primul daca nu-l lasa pe roscat sa termine ce avea de gand. Raito statea cu mana intinsa tinand strans pistolul indreptat catre pieptul blondului cu o ura patimasa pe care o simtea de altfel pentru oricine intervenea in treburile sale. Ochii priveau cu dispret si cu o mare dorinta de ucidere. Yuki, aflat in cealalta parte a camerei, indreptase si el pistolul cu hotarare catre roscat incercand sa-i tinteasca pieptul in zona inimii pentru a-l rapune dintr-un singur glont. In momentul in care amandoi devenisera si mai dornici de a-si omora prada si atmosfera devenise incarcata, a aparut de dupa usa de la intrare Tamaki. Amandoi l-au zarit si fiecare a devenit mai tulburat si mai nelinistit. Yuki s-a speriat de moarte la fel ca si fratele sau care-l vazuse in acel moment periculos pentru blond, insa Raito a capatat si mai multa ura si dorinta de distrugere.
Dupa doar cateva secunde, doua gloante au fost trimise prin aer taiand linistea ca un cutit al mortii. Doua gloante ce erau destinate pentru doua tinte, pentru a lua doua vieti. Doua glonte trase din pistoale diferite, trase in victime diferite. Aveau amandoua destinul de a-l distruge pe cel caruia ii era destinata acea bucata de metal ce putea curma vieti? Primul glont sfasiase pieptul unui copil nevinovat care totdeauna isi dorise doar sa iubeasca sincer si sa poata sa se bucure de viata. Un sufelt pur si plin de iubire, un sufelet prins la mijloc in ura pe care pamantul avea darul de a o atrage asupra oricui. El nu putea ura ci doar iubea sincer si astepta acelasi lucru de la viata. Primise iubirea de la cel la care nu se asteptase nimeni, insa asta nu a durat prea mult. Nu a avut timp sa se sature de acel sentiment placut pe care numai o inima curata putea sa-l simta. Nenorocita de viata i-a dat in schimb prea multa durere si in cele din urma aceasta pedeapsa ce putea sa-l omoare.
Un alt glont intrase in inima goala a unui diavol cu chip metamorfozat in om care merita sa fie trimis pe cealalta lume. Acel corp plin de pacat, plin de ura, de dusmanie si nepasare fata de restul oamenilor, acel suflet cazut in dizgratie care nu avea sentimente trebuia sa plateasca pentru tot raul pe care l-a facut. Omul, care din vina sa ori in urma altor intamplari simte numai amar si necazuri in aceasta lume, nu poate iubi viata si, neiubind-o, dispretuieste acest dar primit de la Dumnezeu, dar si oamenii nevinovati. Era oare nevoie ca pentru a fi trimis in iad sa ia un alt suflet cu el?
Fiecare victima lovita de biluta mica de metal a cazut la pamant intr-o balta de sange ramanand inconstiente. Un demon si un inger se aflau pe acelasi drum de pe care nu te poti intoarce. Putea scapa cineva din ghearele ascutite si nemiloase ale mortii?
Yuki a cazut la pamant in apropierea fratelui sau timpand cu disperare numele acestuia. Ayumu ramasese pe pat abia revenindu-si pentru a-si da seama de ceea ce se intamplase. Din ochii lui se prelingeau cateva lacrimi, insa nu se asemanau cu izvorul neincetat pe care Yuki il varsa in acelasi timp cu tipete disperate pe care le scotea in speranta ca va readuce la viata ingerul din lumea sa. Blondul dadea cu pumnii in podea si plangea in hohote chemandu-si la viata dragostea. Il atinsese pentru o secunda insa, cand a vazut doar sange pe mana sa, a inceput sa planga din ce in ce mai tare. Era ingrozit pentru acel inger nevinovat, era speriat pentru tot si nu mai putea reactiona in nicun fel decat prin tipete ce nu-si avea rostul. Tipete de durere, de speranta si doar atat.
Oooohhh Doamne....realizezi ca m-ai facut sa plang ? :(((
Nu are rost sa mai spun de ce, nu? Adica a murit...?chiar e mort? :((
Actiunea a fost foarte trista...bine macar ca a murit si nenorocitul ala :-L.
Acum sa ma calmez...deci..descrierea a fost foarte frumoasa.Cred ca mai mult din cauza ei decat a evenimenului in sine mi-au dat lacrimile.Ai exprimat foarte bine sentimentele, greseli nu am vazut.. deci a fost de nota 10, cel putin din partea mea :D.
Ce sa mai zic..felicitarile mele :*
Grabeste-te cu nextu'
bye bye :bye:
Minunat!!Scena de dragoste dintre Yuki si Tamaki e grozava.Bine descrisa si...mi-ai fakut pofta!Glumesc!Gome,k dau comm atat de tarziu,dar am fost foarte obosita...dehhhh...scoala asta...
Bay,imi bag ceva in Raito...si dak nu am imprumut de la cineva foarte dezvoltat...intelegi tu...bine ar fi dak ar da ortu'popii k ma calka pe nervi!!!:zuppy09:
Si eu ma enervez repede!!:zuppy09:
Te ucid,dak moare Tamaki!!!!Bietul Yuki...cat sufera.Arigato,m-ai fakut sa plang.
Astept rapid nextu.Spor la scris.Senji si Daysuke va iubi,la fel de mult ka pe Tamaki si Yuki!!!:zuppy02:
Te puuup:zuppy02:
Oau acest capitol a fost minunat!
Descrierea a fost foarte buna la fel si dialogul si naratiunea :bv: .

Actiunea a fost foarte frumos descrisa dar pe de alta parte foarte trista.
Tamaki a murit :cry: ...imi pare atat de rau ca s-a intamplat acest lucru si numai din cauza ca nu a stat cu Senji si Daisuke... Imi pare foarte rau si de Yuki... :(... Cand am citit aceasta parte mai aveam putin si plangeam...si daca plangeam poate inundam camera...

In fine, sunt foarte fericita ca idiotul ala de Raito a murit!! :die:
Si in legatura cu greselile de tastatura, nu am vazut niciuna :bv: !
Astept un nou capitol minunat! Succes!

Ja ne! :bye:
well... in sfarsit postez si eu urmatorul capitol. Imi pare rau ca a durat atat de mult, dar am fost si racita si nu am prea putut sa scriu la fic dar intr-un final am postat...capitolul e mai lung...sau de fapt e ca de obicei ;))...lectura placuta si arigatou de comm-uri


Capitolul XV

Suferinta, durere, lacrimi sunt armele preferate ale vietii pentru a sfasia un suflet, adesea unul nevinovat care nu-si merita soarta. Un copil plin de iubire nu merita sa indure atatea, insa durerea nu iarta pe nimeni. Suferinta e lucrul pe care il simti pana la moarte si rareori te lasa sa vezi fericirea, ea patrunzand in inimile fiecaruia. Iar cand in sfarsit s-a scurs nisipul vietii si a venit timpul sa pasesti pe un teritoriu nou, nu poti pleca implinit pe deplin si nici nu poti lasa zambete pe chipurile celor ce te-au iubit. Intristarea se asterne mereu peste lumea pe care o traim si aduce cu sine necazuri, lacrimi amare, varsate inutil. In acelasi caz se afla un tanar, Tamaki, care acum cauta cu disperare lumina pe care a lasat-o in urma, insa tot ceea ce gasea era intunericul sufocant si inspaimantator.
Un inger blond lupta cu moartea pe un pat de spital. Doctorii se chinuiau sa-i salveze viata in interiorul unui salon unde accesul era interzis. Asistentele intrau si ieseau pe usa aducand diferite ustensile pe care doctorii le foloseau in operatie. Atmosfera era incarcata si totul decurgea intr-un ritm alert...sau aproape totul.
In afara acelei camere, Yuki statea pe jos si plangea in continuare parca in afara timpului. Era asezat pe podeaua rece, cu capul rezemat de zid si usor dat pe spate lasandu-si parul sa faca contact cu zidul alb ce sugera curatenia care invaluia intreg spitalul. Din ochii albastii ce priveau in gol curgeau necontenit picaturile amare pe care nu le putea opri. Mintea blondului nu putea decat sa construiasca imaginea iubitului sau pentru care ar fi dat orice numai sa poata sa-l tina din nou in bratele sale si atunci nu i-ar mai fi dat drumul niciodata si nu i-ar permite sa i se intample ceva rau. Jurase sa-l apere, sa-l protejeze impotriva oricarei persoane care i-ar fi putut face rau, insa nu a putut sa-si tina promisiunea. Se simtea nefolositor pentru ca nu reusise sa-si tina promisiunea, mizerabil din cauza ca el nu a fost atent si iubitul sau a fost impuscat si in acelasi timp intr-o stare deplorabila din care nu putea sa-si revina. Nu-si amintea sa fi suferit vreodata o astfel de depresie...dar cand se gandea la Tamaki, inima lui se stangea ca un burete uscat de sentimente si incepea sa sangereze din cauza durerii din sufletul sau. Ingerul lui dorea sa plece inapoi in cerul din care a fost trimis sa-i lumineze viata. Alaturi de el putea visa la o zi insoria, putea sa vada ca viata devenea mult mai placuta cand vocea blondului ii mangaia auzul si chipul ii incanta privirea. Fara el ramasese doar durerea nesfarsita, o inima goala si un suflet inghitit de suferinta ce putea doar sa mai spere.
Daisuke statea pe unul din scaunele asezate in fata salonului de operatie si il privea cu parere de rau pe Yuki. Isi amintea de momentul in care intrase in acel apartament blestemat si-l gasise pe blond tinandu-l pe Tamaki in brate si plangand. Cand si-a dat seama ca baiatul era ranit l-a indepartat pe Yuki cu greu de pe acesta apoi l-a dus in masina si a condus cat mai repede catre spital. Isi aducea aminte cum fratatele lui Tamaki nu putea sa faca nimic pentru a imbunatati situatia, ci parea pierdut si neajutorat in momentul in care isi stangea iubitul in brate si plangea. Acum realiza trauma prin care trecuse acesta din cauza ca Raito ii impuscase fratele. Yuki reusise pana la urma sa il impuste mortal pe Raito pentru ca deja isi fixase tinta si i-a fost usor sa scape de acel diavol, dar asta nu-l facea sa se simta mai bine. Raito, pe de alta parte nici nu se gandise ca baiatul din fata lui avea de gand sa-l impuste si se razgandise in privinta victimei sale. Asta a fost ultima lui gresala pe care a facut-o in viata lui nenorocita care nu a facut nimic altceva decat sa sfasie suflete si sa le distruga, dar a venit timpul sa paseasca in iadul care-l astepta de mult cu flacarile pregatite pentru a-i pedepsi sufletul plin de ura.
-Daisuke...spunea incet si aproape silabisit Yuki, multumesc. Nu stiu ce m-as fi facut daca nu erai tu sa il duci pe Tamaki la spital. Eu sunt asa un prost...
-Termina, nu e vina ta! Nici eu nu as fi putut sa reactionez daca ar fi fost Senji in situatia aia. M-as fi simtit la fel de pierdut cum ai fost tu. Si nu te mai purta asa prosteste! Tamaki se va face bine si totul va fi ca inainte! i-a spus Daisuke mai mult tipand ultima parte a raspunsului sau.
Yuki s-a uitat la el si i-a zambit trist apoi a lasat lacrimile sa-si continuie drumul catre barbie, apoi prin aerul incarcat sfarsind in cele din urma in neant. La scurt timp a iesit din salon o asistenta tanara care era speriata si cauta disperata cu privirea pe un medic, insa se pare ca nimeni in afara de cei doi baieti nu se vedea pe coridor. Fata era agitata si nu stia cum sa mai reactioneze observandu-se clar ca era printre primele operatii la care lua parte din cauza ca se panicase. In cele din urma s-a hotarat sa le vorbeasca celor ce se aflau in fata salonului.
-Ma scuzati, dumneavoastra sunteti cunoscuti de-ai pacientului? S-ar putea sa avem o problema...am ramas fara sangele de care avem nevoie pentru a termina operatia si e posibil sa nu putem face rost de el pentru a-l salva pe baiat...
-Pot eu...a spus hotarat Yuki ridicandu-se in picioare si scuturandu-si hainele. Sunt fratele lui si avem aceeasi grupa de sange. Ii voi da eu cat sange va avea nevoie.
Dupa ce tanara asistenta a auzit raspunsul, nu a mai stat pe ganduri si l-a dus pe tanar intr-un salon de alaturi pentru a putea sa-i ia sange astfel incat medicii sa continuie operatia. Dupa aproximativ cinci minute in care fata l-a ajutat pe blond sa doneze sange fratelui sau, Yuki s-a intins pe un pat din cauza ca i s-a cerut sa ramana astfel pana isi va aduna fortele necesare ca sa poata merge fara sa ameteasca. Daisuke l-a urmat si s-a asezat si el pe un scaun alaturi de patul sau. Yuki si-a intors privirea catre brunet si a murmurat „ai dreptate, va fi bine”. Blondul nu mai plangea pentru ca isi recapatase increderea in iubitul sau si speranta ca el isi va reveni si ii va putea spune din nou cat de mult il iubeste. Stia ca acum are nevoie sa creada in el si sa nu se dea batut, in fond lupta nu era inca pierduta. Baiatul si-a intors privirea catre geam pentru ca incepuse sa se invarta camera cu el si a inchis ochii pentru a dormi, insa tot ce reusea sa faca era sa se gandeasca la fratele sau si sa se roage sa fie bine.

Pranzul trecuse de mult si Daisuke s-a gandit ca Senji trebuia sa fie acasa. Probabil ca isi facea griji si ar fi vrut sa-l sune sa-i spuna ce s-a intamplat apoi sa-l cheme la spital, insa s-a razgandit. A hotarat sa se duca la el si sa-i dea vestea pentru ca vroia sa-i fie alaturi si sa-l sprijine pentru a-i usura durerea pe care o va simti. Nu vroia sa-l socheze cu un telefon rasarit din senin si se gandea ca va primi mai bine vestea daca ar avea pe cineva alaturi care sa-l linisteasca si sa-l incurajeze pentru ca Tamaki era prietenul cel mai bun al iubitului sau.
Astfel, Daisuke s-a dus acasa si l-a gasit pe Senji stand intins pe covor si privind tavanul fara sa clipeasca. Se pare ca nu-l observase pe iubitul sau care tocmai intrase in casa. Cand acesta a pasit in interiorul livingului a mers incet pentru a nu-l speria si cand a ajuns langa argintiu s-a aplecat deasupra lui si l-a sarutat. Dupa ce adolescentul si-a dat seama ca brunetul se afla langa el si ca tocmai il sarutase a sarit in bratele acestuia si l-a strans la piept. Baiatul credea ca totul se terminase cu bine si abia astepta sa se intoarca la viata de dinainte sa apara roscatul. Cand s-a pus in bratele iubitului sau, Daisuke l-a strans la piept si a inceput sa-i mangaie chipul apoi a luat o expresie trista care incepuse sa-l ingrijoreze pe adolescent. Vazandu-l astfel, brunetul a inceput sa-i spuna fara tragere de inima:
-Senji...Raito e mort. Dar...Tamaki a fost impuscat. A fost operat si acum totul s-a inchiat cu bine, insa...a intrat in coma. Medicii spun ca...ca e posibil sa nu supravietuiasca pentru ca rana a afectat o zona principala a corpului si...spunea Daisuke facand mari pauze in vorbire.
-Cum?? a intrebat Senji in timp ce se abtinea sa nu planga. De ce tocmai Tamaki? De ce el? De ce Daisuke, el nu merita asta! a incheiat argintiul izbucnind in plans.
-Gata, iubire, linisteste-te...eu am incredere ca va fi totul bine si Tamaki isi va reveni. Te rog nu plange si tu! Mi se rupe sufletul.
Daisuke incerca sa-si linisteasca iubitul si sa-l calmeze incurajandu-l mereu si amintindu-i ca prietenul lui si-ar putea reveni destul de repede. Argintul nu putea sa se opreasca, dar a fost nevoit s-o faca pentru ca oricum nu reusea sa-l vindece pe prietenul sau daca isi facea singur rau. Dupa ce si-a mai venit putin in fire, au plecat amandoi catre spitalul in care Tamaki zacea pe patul rece. Drumul nu a durat mult pentru ca Daisuke l-a parcurs cu masina si astfel au ajuns imediat in caladirea cu pricina si au intrat cautand salonul in care era prietenul lor.
Cand Senji a intrat in camera in care blondul se odihnea pe patul de metal, l-a zarit pe Yuki stand pe un scaun alaturi de fratele sau. Baiatul statea cu capul sprijinit de bara de fier a patului iar una dintre maini ii tinea palma lui Tamaki ca pe o floare plapanda pe care ii era frica sa nu o rupa. Adolescentul s-a apropiat de cei doi si si-a pus mana pe capul lui Yuki in semn prietenesc. Nu stia cum sa-l linisteasca pe acesta dar incerca si el sa mai reduca din suferina care ii invaluia pe toti. Blondul si-a ridicat capul si s-au putut observa ochii rosii datorati plansului si fata ca de ceara. Argintiul se uita cu tristete cand la prietenul lui care dormea intr-o alta lume, cand la fratele lui care il privea direct in ochi insa i se parea ca acesta nu s-ar uita la el, ci ar privi in gol . Totusi ochii lui trimiteau sentimente de tristete, suferinta, dragoste toate impletite intr-o frustrare si o durere pe care nu putea sa o compare cu nimic. Parca mii de cutite ii taiau inima in bucati cat mai mici si singurul care i le putea reasambla era iubitul lui care nu dorea sa se trezeasca la viata.
-Senji, vreau sa spun ca-mi pare rau pentru ca uneori nu prea m-am purtat frumos cu tine, desi tu i-ai oferit fratelui meu o prietenie adevarata. Macar acum, iarta-ma. Vreau ca atunci cand se va trezi Tamaki sa nu ma mai simt asa un fraier pentru ca nu am putut sa-l fac pe acest copil sa simta numai iubire si sa nu verse nicio lacrima.
-Nu sunt suparat pe tine, Yuki. Stiu ca mereu ai facut tot ce ai putut pentru ca sa ai grija de Tamaki. Nu vorbi de parca te indoiesti ca va supravietui! Priveste-l cat de frumos doarme; se va trezi curand si atunci...atunci va fi ca in vremurile bune, incerca sa-l linisteasca argintiul.
-Nu ma indoiesc de asta, insa nu stiu daca frumosul meu vrea sa se mai intoarca alaturi de mine, a spus Yuki pe o voce mai mult soptita.
-Yuki, devi patetic, el te iubeste mult si vrea sa traiasca si sa se trezeasca mai repede ca sa fie langa tine, i-a spus Daisuke. Ai incredere in el si arata-i ca si tu il iubesti si ca daca se va trezi va fi inconjurat de dragoste.
-Senji, Daisuke, multumesc mult pentru tot...nu m-as fi putut descurca fara voi si aveti dreptate in ceea ce ati spus. Acum va rog sa plecati acasa pentru ca si voi sunteti obositi si nu va pot lasa sa va distrugeti din cauza ca nu dormiti suficient. Ma voi descurca si singur si va promit sa va tin la curent cu vestile. In momentul de fata ar trebui sa fiti fericiti ca ati scapat de Raito si sa mergeti la scoala. Si...Senji sa scri toate lectiile ca sa aiba si Tamaki de la cine sa le ia cand va iesi din spitat, ai inteles?
Argintiul ar fi vrut sa protesteze, sa spuna ca el il va veghea pe prietenul sau pana ce se va face bine, insa Daisuke i-a pus mana la gura pentru a nu mai putea spune nimic. El isi dadea seama ca Yuki spusese totul pentru a-i elibera de o povara si pentru ca sa-i vada macar pe ei fericiti si reintorsi la viata lor de dinainte. Dupa ce l-a calmat si pe iubitul sau, cei doi indragostiti au plecat de la spitat catre apartamentul in care se afla Ayaka. Drumul de intoarcere avea sa fie unul lung si cu o atmosfera incarcata din cauza ca adolescentul inca suferea pentru Tamaki si se gandea intruna la el.
Ajunsi in locuinta celor doi frati, brunetul l-a luat de mana pe iubitul sau si au intrat impreuna in apartament. Au gasit-o pe Ayaka stand pe canapea invaluita de tristete din cauza blondului pentru ca ea se indragostise de el si inca nu putuse sa-l uite. Acceptase sa-l priveasca de departe, sa-l iubeasca in tacere si sa-i ofere o prietenie sincera. Dar acum ca baiatul visurilor ei se afla la spital in pericol de moarte, se simtea singura, trista, nesigura si plina de o iubire imposibila. Senji era cufundat in aceasi lume a durerii si nu putea sa se bucure ca a scapat de diavolul ce provocase atata suferinta, in fond cum ar putea face una ca asta cand intr-o alta parte a orasului, Tamaki se ineaca intr-un rau prea adanc pentru ca cineva sa poata inota sa-l scoata afara.
Argintiul s-a dus sa-si puna din nou hainele in sacosa sa preferata si sa plece pentru ultima oara in acest fel pentru ca deja se simtea ca intr-un film de prost gust pentru care filma a mia oara aceeasi scena. Ayaka statea in continuare pe canapea privind pierduta covorasul cu un model interesant si muscandu-si buza de jos din cauza stresului. Daisuke se simtea ca la o inmormantare, insa nu avea de gand sa le distaga atentia cu ceva sau sa ii inveseleasca pentru ca nu va avea niciun efect. Astfel, a prefereat sa le ofere sprijinul lui si in acest context i-a propus surorii lui Senji sa se mute si ea in vila sa pentru a nu mai sta singura. Ayaka a acceptat imediat oferta brunetului si a inceput sa-si puna si ea hainele in aceeasi sacosa cu fratele ei pana au ajuns sa se certe pe spatiul de care dispunea fiecare pentru a-si pune lucrurile necesare. Cand rebelul a vazut dezastrul pe care cei doi il faceau a decis sa-i „lumineze” si pe ei si le-a adus o alta geana pentru haine si in cateva momente ambele bagaje erau gata pentru a fi duse la masina.
Peste o jumatate de ora cei trei tineri au ajuns in vila brunetului unde s-au instalat confortabil fiecare intr-o camera, insa argintiului i s-a impus ca indiferent de ce dormitor va alge pentru a-si pune lucrurile, singura camera pe care o va folosi pentru a dormi va fi numai si numai dormitorul lui Diasuke. Senji incepuse sa se mai destinda si nu mai parea atat de pierdut, insa tot nu putea sa fie fericit si Ayaka de asemenea. Astfel, dupa ce au mancat cu totii cate ceva s-au indreptat catre camerele lor pentru a se bucura de un somn netulburat de frica dupa atata timp. Sora lui Senji isi alesese dormitorul din capatul din drepta al holului de la etaj, iar cei doi indragostiti si-au ales cea mai indepartata camera pentru ca nu cumva sa se auda anumite sunete noaptea. Au hotarat acest lucru in primul rand pentru ca fata nu ar fi putut sa doarma si apoi nu le convenea sa impartaseasca cu nimeni acele momente pentru ca nu era ceva pe care sa-l povestesti cand te plictisesti. Dupa ce si-au spus intr-un final „Noapte buna”, fiecare s-a dus in camera sa si s-a pregatit de somn.
Cand Senji s-a asezat pe pat, Daisuke a venit langa el si a inceput sa-l sarute lung. Buzele brunetului le acaparau complet pe cele ale adolescentului si saruturile deveneau din ce in ce mai fierbinti si mai pasionale. Rebelul nu s-a putut abtine in a nu-si inroduce mana in boxerii argintiului si in a nu incepe sa maseze acea zona. Baiatul se simtea foarte bine in urma atingerilor aplicate de iubitul sau, insa exista ceva din interiorul sau care nu-l lasa sa continue sau sa se bucure pe deplin de moment.
-Daisuke, te rog...nu azi...nu as putea acum...incerca Senji sa spuna abtinadu-se din a geme de placere insa icni incet din cauza senzatiei oferite de iubitul sau.
-Bine, daca asa vrei tu, ma opresc, dar macar lasa-ma sa te tin in brate. As muri daca nu te-as simti nici noaptea asta langa mine.
Senji s-a intors cu privirea catre iubitul sau si a dat incet din cap apoi l-a sarutat scurt si i-a facut semn sa-l urmeze pana in balconul camerei. Cand au ajuns in locul unde argintiul dorea sa stea, au simtit mai intai un frig aspru ce le strabatea intreg corpul apoi niste picaturi ingheate care le atingeau pielea si se transformau in apa. Ninsoarea isi facuse aparitia in cele din urma si acum norii aruncau cu un praf de zahar peste intreg orasul. Fulgii mici pareau niste lacrimi inghetate ce se agitau in aerul rece ca intr-un dans dezorganizat si jucaus. In dreptul unui stalp de iluminat se vedea cel mai bine ploaia de zapada care trimitea zane mici si albe de gheata pentru a forma un mic covoras care sa acopere pamantul. Fulgii erau micuti si aveau o forma deosebita si interesanta de stelute cu mai multe varfuri. Aratau exact ca cei desenati in cartile pentru copii, cu o forma perfecta, bine definita si cu modele complicate si fascinante. Acea ninsoare parea ca un basm, un vis devenit realitate, cu fulgi de nea ce impletesc o perdea alba de zapada precum niste cristalele fermecate.
Intr-o camera de spital, un tanar blond privea ninsoarea in timp ce mana ii mangaia parul frateleui sau. Pentru el, fulgii de nea insemnau speranta si iubire. Insemnau o veste ca ingerii plangeau cu lacrimi pure pentru un baiat ce putea vedea acea zapada doar in vis. Dragostea plutea in acei fulgi nevinovinovati, o dragoste pamanteana ce se impletea cu durere si speranta si care-i invada sufletul lui Yuki. Un sentiment de nedescris pentru o singura persona pe care era posibil s-o piarda foarte curand.
Am norocul safiu prima!!
Acest capitol a fost superb! Mi-a placut enorm!
Ai avuit foarte multa descriere si putin dialog, lucru care mie mi-a pacut foarte mult :bv: !
Tamaki se va face bine ?? Sper ca da.. :cry:
Greseli de tastare nu am vazut si nici de exprimare! :bv:
Altceva de zis nu am decat:
Astept nextu'!! Gambate!!
Ja ne! :bye:
In primul rand,gome ca nu ti-am dat comm la timp.Ce pot sa-ti spun?
E super,devine din ce in ce mai interesant si ma ti de fiecare data cu sufletul la gura.
Nu stiu ce sa-ti mai spun,nu-mi gasesc cuvintele acum.
Imi place foarte mult,felicitari si spor la scris incontinuare.
Gome,dar imi e atat de lene sa dau commuri.Sti foarte bine k imi place si nu am ce sa reprosez sau sa critik.
Astept nextul.Ja ne.

Te puup.:zuppy02:
Capitolul XVI


Zilele treceau si se implinise o saptamana de cand blondul zacea pe acel pat de spital. Yuki nu-l parasise pentru nicio secunda si nici nu dormise decat vreo 2-3 ore, cat timp mai venea Senji si Daisuke la spital, pentru ca nu dorea sa-l lase pe Tamaki nesupravegheat nici macar o secunda. Tot cei doi indragostiti aveau grija sa-i aduca lui Yuki si haine de schimb sau mancare pentru ca el nu s-ar fi miscat din acel salon nici in clipa in care ar simti ca ar muri de foame. Cu toate astea, blondul il veghease degeaba pe fratele sau pentru ca nu aparuse nicio imbunatatire. Chipul lui devenea din ce in ce mai palid si medicii pareau si mai neincrezatori pe zi ce trecea. De fiecare data cand o asistenta intra in salonul baiatului, nu putuea decat sa afiseze un chip trist si sa plece cu fata in jos. Parea ca toti cei care se aflau in spital asteptau sa moara Tamaki, toti mai putin unul. Un baiat ce-l supraveghease zi si noapte fara prea mult somn si mancare si care mereu se ruga pentru el. Uneori, cand se golea spitalul si noaptea venea, Yuki incepea sa planga si o tinea asa pana ce nu mai avea lacrimi pentru a o face. Il striga pe nume si il mangaia neincetat sperand la o schimbare, insa se pare ca si acea speranta, singurul lucru ce-i mai ramasese, se scurgea cu repeziciune ramanand in locul ei doar un gol. Un spatiu liber umplut incet de o durere sfasietoare.
Intr-o zi apare la spital Ayumu si spre norocul lui, l-a gasit pe Yuki dormind, caci altfel ar fi fost scos afara in suturi fara sa-i mai pese ca era doar un copil si ca nu el era cel cu adevarat vinovat. Movuliul nu a vrut sa vorbeasca nici cu Senji sau Daisuke ci a adus doar un buchet de crini albi pe care l-a asezat mai departe de patul lui Tamaki pentru a nu-i face rau mirosul puternic al florilor. Ayumu a lasat acel cadou intr-o vaza apoi a plecat plangand. Totul se petrecuse intr-o liniste sufocanta si singurul lucru ce se auzise a fost inchiderea usii, dar a fost suficient pentru a-l trezi pe Yuki care dormea in pozitia de sezut, cu capul pe patul fratelui sau. Cand s-a ridicat, blondul s-a dus direct la crinii din vaza si atunci a observat un bilet scris de mana. L-a luat si l-a despachetat incepand sa-l citeasca in gand:
In primul rand vreau sa-ti spun ca-mi pare rau ca nu am lasat reply la celalalt capitol..dar am avut fooarte multe pe cap si inca mai am :|
In al doilea rand am observat ca ti-ai schimbat stilul de scriere..ai reusit foarte bine sa scoti in evidenta sentimentele personajelor cu ajutorul descrierii, insa sa nu neglijezi nici celelalte moduri de expunere :D .
In legatura cu actiunea..ma bucur ca Tamaki este bine. Nu-mi vine sa cred cat de insensibil a fost Yuki cand a citit acea scrisoare de la Ayumu.Dar cred ca nici nu avea cum sa reactioneze altfel :)
Atept urmatorul capitol.Spor la scris :*
bye :bye:
In primul rand vreau sa spun ca sunt foarte fericita ca Tamaki si-a revenit <:-P . Dar ce se intampla cu Yuki...iar ne ti in suspans...
Si acum revenind la capitol pot spune ca este foarte fumos! :bv:
Fara greseli de tastare(sau cel putin eu nu am vazut) si felul in care ai inbinat naratiunea, descrierea si dialogul mi-a placut enorm. Am observat ca te-ai axat mai mult pe sentinemtele personajelor ceea ce mi-a placut. A fost cam putin dialog dar e bine mai putin decat mai mult ;) .
Oare Ayumu se va sinucide? Il va salva Yuki sau Daisuke sau Senji?
Abia astept nextu'! Gambatee!!
Ja ne! :bye:
pfffffff,iarasi sunt mega ultra intarziata...:zuppy03:,dar vai cate am pierdut!!!!:zuppy06:
Imi pare extrem de bine ca Tamaki s-a trezit(chiar am inceput sa plang si aproape ca m-am dat cu capul de tastatura:nh::cry:=))),sper ca Yuki este bine:sry:,ca altfel il omor=))(umorul meu negru,scuze:=) )
Sunt inspaimantator de fericita ca a murit ala(nici nu mai vreau sa-i pronunt numele:die:)a meritat din plin,dar am compasiune fata de Ayumu...:zuppy03: sper sa nu se sinucida:zuppy03:
Super mega ultra spatial,ca intotdeauna
Am mai citit ficul dar am uitat sa postez:eto:fiind prea prinsa:zuppy06:sper ca ma vei ierta:pls:
multumesc

SULY SULY:zuppy08::zuppy10::zuppy06:
Capitolul XVII

Yuki se afla in salonul alaturat de mai bine de o ora, timp in care isi revenise si fusese examinat de un doctor. Cei doi indragostiti erau langa Tamaki si incercau sa il linisteasca spunandu-i ca nu are de ce sa se teama pentru ca ce a fost mai rau a trecut. Blondul insa nu prea ii asculta si se invinuia mereu pentru ca din cauza sa fratele lui era acum in acea stare. Se intreba de ce mereu apare cate ceva care sa-i desparta. De ce inca de la inceputul relatie lor a aparut un zid pe care sa trebuiasca sa-l darame pentru a fi impreuna? Au trecut peste toate, peste o presupusa iubita de care nu auzise niciodata poate si din cauza ca iubitul sau nu tinea la acea fata, apoi l-au invins pe acel diavol numit Raito. Tamaki s-a luptat si cu moartea si a castigat in fata ei, dar inca nu reuseau sa fie fericiti si sa se bucure de o relatie fara probleme. Probabil ca Dumnezeu le adusese atatea greutati pentru a-i desparti fiindca relatia lor era mult prea gresita. Mai intai de toate erau frati, legati prin sange si aceeasi familie. Apoi, mai aveau si acelasi sex, insa dragostea lor plutea undeva deasupra tuturor acestor lucruri incercand sa nu le dea importanta. Cum putea cerul sa fie impotriva unui sentiment asa de pur si de sfant? Cum putea sa interzica o iubire care a invins orice si nu s-a sfaramat ca un simplu sentiment trecator? Nu, nu ingeri erau cei care le interziceau sa se iubeasca, ci soarta era de vina pentru caderea lor intr-o groapa plina de suferinta care era din ce in ce mai adanca. Curand vor ajunge la fund si acolo nu vor gasi decat o durere ce-ti inneaca gandurile si-ti indeparteaza dragostea. Incercau sa se agate de peretii tunelului prin care cadeau, insa bucatile de piatra de care se prindeau erau mult prea fragile si se rupeau. Trebuiau sa gaseasca o cale prin care sa-si salveze relatia lor...o cale prin care sa prinda aripi sa sa zboare catre lumina dulce si placuta a soarelui. Un soare plin de caldura a doua inimi ce bat in acelasi ritm si se unesc intr-o promisiune pe viata.
Deodata, usa s-a deschis si doctorul care il consultase pe fratele adolescentului a intrat si s-a indreptat catre cei trei baieti pentru a le aduce la cunostiinta starea prietenului lor.
-Tocmai l-am analizat pe fratele tau, domnule Sayuno. Nu trebuie sa va faceti griji pentru ca tanarul are doar anemie si-si va reveni curand. Boala nu va lasa urme daca se va odihnii si va manca asa cum trebuie. Il vom mai tine in spital doar o zi apoi va fi externat. Cat despre tine, ar trebui ca si tu sa te odihnesti chiar daca nu mai esti in pericol pentru ca daca te vei obosi prea mult e posibil sa ti se deschida rana, a spus barbatul in timp ce se pregatea sa iasa. Cand a deschis usa si-a adus aminte de inca un amanunt si s-a intors vorbind pe un ton indiferent. A...era sa uit....fratele tau m-a rugat sa-l mut in acelasi salon cu tine asa ca vom mai aduce in curand un pat.
Cat am asteptat sa postezi continuarea..si in sfarsit am reusit si eu sa o citesc :))
Mi-a placut mult, mai ales ultima parte :)) . Cat de prostut este Daisuke sa creada ca Senji nu-l iubeste.Bine macar ca s-au impacat intr-un mod atat de dulce :chuu:
Capitolul a fost lung si scris foarte frumos.Greseli nu am vazut, si oricum nu am mai stat sa ma concentrez la asa ceva la ora asta :))
Cam asta am avut de zis.. si oricum la cat de somn imi este nu mai gasesc nimic inteligent de spus.
Oricum abia astept sa citesc nextu'.Sa te grabesti da???
bye bye :* :bye:
:zuppy08:pentru mine,foooarte malefic:zuppy06:si salbatic.
Nu ma asteptam ca Senji sa isi arate partea malefica pe "saracutul" Daisuke:zuppy08:,dar a cautat-o cu lumanarea si asta imi place,data viitoare sa stie cum sa vorbeasca,sau daca vrea din nou sa fie "victima" lui Senji sa faca asa:zuppy08:
Totul este perfect si imi imaginez ce fac Tamaki si Yuki in spital:zuppy08:
dar,ma cam indoiesc,poate din cauza ranii:zuppy03:,dar numai tu stii:zuppy04::zuppy08:
astept cu nerabdare urmatorul capitol

SULY SULY:zuppy10::zuppy08:
Iar am intarziat :( T_T...Gomene...

Deci capitolul asta a fost bestial! Mai ales partea cu Senji si Daisuke ! :perv: O ador! :love:
Saracul Daisuke...nu a mai fost bagat in seama dar si Senji avea dreptate...a stat mai mult cu Tamaki pentru ca suferea...
Capitolul asta a fost foarte lung si bine scris! :bv:
Astept o noua continuare! Gambate!
Ja ne! :bye: