Scuze că v-am făcut să așteptați atâta, dar pur și simplu ba nu aveam timp, ba nu aveam chef, ba nu aveam dispoziția necesară, știți și voi cum e. Dar hai să reînviem RPG-ul ăsta, se pare că e singurul cât de cât prezent. XD
Lissa
M-am uitat un pic înspăimântată spre Nemo, după care am început să merg. Mă uitam prin jur, dar nu puteam să disting nimic decât niște simple umbre. Totuși, mi s-a părut că am văzut un scurt foșnet.
-Hei, auziți, ar putea cineva aprinde un foc.? Mi s-a părut că văd ceva.
-Da, bună idee, dude, cred că mai am un pic și dau cu capul de un copac pe întunericul ăsta. Deci, cine a zis că stăpânește focul? întrebă Nemo.
Mă apropiasem mai mult de grup. Pentru o clipă, cineva îmi apucase mâna, ca mai apoi să-mi dea drumul, rapid.
-Scuze... șopti Dylan.
Bine că era întuneric, altfel sigur mi-ar fi remarcat roșeața din obraji. Nemo ar fi făcut glume pe seama mea până când... Mă gândisem mai bine. Până aș fi ajuns la pensie, mda.
-Lăsați totul pe mine. strigă voios și optimist Haven.
Se auzi un pocnet, și un mic foc năvăli peste fața lui Haven. Așa, ținându-l în mâini, arăta ca una dintre acele zeițe din mitologia greacă. Defapt, nu, egipteană, ducea destul de bine cu Cleopatra. La acest gând un mic rânjet îmi răsărise pe față. Haven era mică de statură, brunetă, cu ochi negri care se camuflau perfect în aerul nopții, breton pe o parte și câteva piercinguri în urechi. Dădea mai mult a Vanna Venom decât a Cleopatra.
Angie apucase o bâtă de jos, și pentru o clipă am crezut că vroia să dea în cineva, dar bruneta doar aprinse lemnul, transformând-o într-o torță. Fata înaintă un pic, strigând:
-E cineva acolo?!
O fată cu păr blond/alb răsări din tufiș, părând deranjată. M-am uitat în spatele ei. Nimeni. Dacă nu era alături de o echipă însemna că chiulise. În timp ce vorbi, ceva licărea în gura ei. Colți. Era un vampir, ca și mine, ca și Dylan. Dar nu era un vampir obișnuit, adică, un vampir de vârsta noastră era imposibil să aibă colți.
-Ce ești?... șoptisem eu, deși, în tăcerea nopții, răsunase tare și clar.
Tânara se uită chiorâș la mine, ca mai apoi să repete procedeul și cu prietenii mei.
NEXT: PeekaBoo.
God, ce mult am scris, probabil supliment pentru lipsa mea. XD
Ii priveam buimaca, parca trezita dintr-o noapte de betie . M-au deranjat din citit fix la momentul culminant, fir-ar ! Ii priveam inbufnata, de data aceasta..
- Oh, Buna si voua ! spun ironica. "Ce vrei sa spui ? Ce sunt ? " o intreb pe fata care se afla in fata mea. Nu inteleg la ce se refera si nici nu am chef sa-mi bat capul...
E clar că fata asta nu prea avea chef de prea multă vorbă. Dădusem din umeri, încercând să par nepăsătoare, încercând să-mi ascund adevărata față, atât de fragilă, atât de speriată... Aruncasem o privire spre Dylan, observând că și el se uita lung la mine. Er clar, și el văzuse.
- Pentru numele lui Dumnezeu, hai să mergem, deja mi-a înghețat partea dorsală! Ce tot stăm pe loc, are vreunul dintre voi tente sinucigașe și nu știu eu?!
Nemo părea enervată la culme, și, într-un fel, chiar avea motive. Toți ne-am aruncat niște priviri scurte, și am trecut pe lângă blonda misterioasă, continându-ne drumul. Aruncasem o ultimă privire spre blondină. Dispăruse, cartea ei fiind aruncată pe jos.
-Aaah!!!
Se auzise cel mai strident și înfiorâtor strigăt auzit în toată viața mea. Un scurt fior mă străbătu pe șira spinării. Acum toți erau în alertă, încordați, așteptând ceva ce niciunul dintre noi nu știa ce era. Sau știa, dar era prea înfricoșat să spună acel cuvânt cu voce tare. Un singur cuvânt ne-ar putea defini viața... Sau moartea.
OCC: Oricine
-Da. Se pare ca a reapărut. Știam ca într-o noapte cu luna plina dar chiar nu ma așteptam la aceasta noapte! Toți se uitau speriați la mine și ii înțeleg . Din propriile vorbe se vede ca este ceva periculos. Nu e de bine și trebuie sa ii avertizez în legătură cu asta! Adica cred, nu stiu, mai bine ma rog sa nu ma fi auzit.
Occ: Rose ^.^
Off: Criss, am sa fac off - topic pana te inveti sa pui un NUME la occ
Ma uitam la Nemo, iar Nemo se uita la mine. Eram geniale amandoua. Ar trebui sa ne indepartam de aceasta zona si sa incercam sa nu dam peste acel monstru, dar cum? Cum daca toti au intepenit ? Cum sa o lasam pe acea fata in ghearele creaturi? Cel putin, pe mine, inima nu ma lasa. Si oricum daca am pleca nu am ajunge prea departe asa ca e tot aia. - Fiti pe pozitii! Nu vom scapa de o lupta.
M-am uitat la Nemo spunandu-i, din priviri, sa aiba grija. Un singur fosnet s-a mai auzit, iar cateva secunde de liniste urmate de aparitia uriasei creature. Pamantul s-a cutremurat la aparitia acesteia... Doi pasi ne-am dat cu toti inapoi si am simtit cum ceva puternic ma ridica de la sol aruncandu-ma intr-un copac - fara ca sa reusesc sa mai fac vreo miscare - ce s-a rupt imediat. Mi-am aruncat ochii - din reflex - la Nemo, care fierbea fiind gata sa atace...
Îmi aplec capul în jos. Rostesc incantația pentru Zeka. Le zic celorlalți sa se retragă iar apoi îmi ațintesc privirea către Angi. Era speriata și asta se vedea clar. Eu nu îmi pot arata sentimentele asa. Ma îndrept către Angi și o apuc de mana: - Fii atenta, tu îl iei prin surprindere de la spate. Vezi ca recunoaște frica , deci , mimează! După ce ii distragi tu atenția eu v-oi folosi Darket. Asta îl va opri clar!
Fata ramase împietrită când auzi de Darket. . .
De ce, Doamne iarta-ma, am intepenit asa? Trebuie sa-mi revin. Nu pot sa ma las ucisa sau dominata. Nu pot permite ca prietenii mei sa fie raniti si nici pe Nemo nu o pot lasa singura. Am inchis ochii ochii luand o gura mare de aer, iar cand i-am deschis deja priveam totul intr-un mod diferit si am incercat sa ascund orice urma de sentimente. Chiar imi iese si nu prea stiu de ce...
Am rostit doar cateva cuvinte normale care s-au dus pe calea vantului la urechile animalelor si in mai putin de un minut acestea si-au facut aparitia - trebuiau sa ma ajute sa-i distrag atentia. M-am teleportat in spatele monstrului folosind un atac de intensitate mica. Asa am facut din diferite parti, iar viteza cu care ma teleportam imi crestea - ceea ce nu era prea bine - M-am dus in spatele creaturi pregatind un nou atac, iar aceasta s-a intors spre mine. De aici e randul lui Nemo...
Sper sa reuseasca...
Perfect Angie! Știam ca ma pot baza pe tine! Acum, hai Nemo, stii ca poti! Acest gând dispăruse iar acum ma pun pe practicat. Ma indrept spre monstru ținând coasa în mana dreapta și cu un fel de flacără de culoare albastra în cealaltă. Ajunsa in dreptul creaturii aduc cele doua elemente din mâinile mele la acelasi nivel. O lumina puternica apare iar monstrul se spulbera, fiecare bucatica din el fiind acum cenusa. Alunec incet pe o piatra si ma indrept apoi catre Lissa, scuturându-ma de praf. - Am terminat aici, eu zic sa ne grabim, nu mai avem mult timp!
Se uitau mirati la mine, cat si la Angie. Bun, cred ca i-am cam speriat putin. . .
Mă uitam mirată la Nemo, răsplătind-o apoi pe Angie cu aceiași privire. Aveau de dat ceva explicații, dar nu acum.
- În fine. Hai să ne continuăm drumul. Cu atenție.
Stăturăm pe loc un moment, după care am pornit. Întunericul nopții îmi tăia răsuflarea, după care mi-am dat seama că altceva cauza asta. O mică pată neagră urca încetișor baza gâtului meu. Dădu să țip ca să-i avertizez pe ceilalți, dar era prea târziu. Pata neagră intră înăuntrul urechii mele drepte, și deja începeam să nu mai am control asupra corpului meu. Eram posedată. Tot ce-mi mai rămânea era să mă uit și să sper că prietenii mei își vor da seama la timp.
OCC: Ecliptica/ Amaranth/ Lullaby.
- Si acum va vine sa credeti? A inceput ploaia! Asta ne mai trebuia. Si adevarul e ca numai asta ne ne ajungea acum. Aveam de gand sa mai spun ceva dar nu apuc ,caci din dreapta vad cum o palma se indreapta spre fata mea. O opresc si printr-o miscare rapida imobilizez persoana respectiva. Chiar cand aveam de gand sa ii rup gatul raman uimita. Era Liss! Ce nai. . . Nu se poate! - Angie! Spune-mi ca ai niste sare! Sau restul va rog spuneti-mi ca aveti sare! Macar pana gasesc ceva cu care sa scot demonul din ea!
Occ: Angie
ps: da, omoratima ca am imprumutat din ``Supernatural`` dar Bleck`araaa a inceput!>.<
Deja e prea mult, mai ales pentru o singură noapte. Demoni peste tot şi nici nu am ajuns în inima acestui loc. Acum şi Lissa care e posedată... - Chiar crezi că umblu cu sarea după mine? Mă rog, dar sper să te ajute asta.
Mi-am întins mânile formând un gard de foc în jurul acelui demon. Nu pot spune că e Lissa, pentru că ea nu ar da în Nemo. Şi nici nu pot avea milă, îmi pare rău Lissa. - Nemo, fă ce ştii mai bine, puteţi să o ajutaţi şi voi ceilalţi...
-Sa ma ia naiba dacă știu ce sa fac! Sau. . . Sa vina careva dintre voi aici! Si repede!
Singurul băiat se apropie de cerc iar Angi îl ajuta sa intre. - Bun , acum vreau sa o ții imobilizata. Băiatul făcuse un semn din cap ca sa pot sa încep. Îmi scot cuțitul din teaca și trasez un cerc in jurul celor doi. Cu aceeași arma îmi fac o tăietură la mana și picur sânge in șanțul ce ii înconjoară. Doua cuvinte au fost destul pentru ca un val de lumina sa ii orbeasca iar demonul sa. . . dispara. Acum Liss se afla in bratele băiatului. -Fata asta. . .
