Inca nu-mi venea sa cred ce tocmai se intamplase.Momentul in care incantatia lui Nemo se sfarsi ma readuse la realitate.Axel incepu sa miste,desi nu foarte mult.Din cate se parea,avea niste convulsii.Off,doamne,nu imi vine sa cred ca zic asta despre o persoana care acum 1 min. era moarta.M-am avantat spre el,luandu-i pulsul din nou.Acesta exista,desi era incet.Deodata,o aura luminoasa aparu asupra lui.Stralucea atat de tare,incat trebuia sa strang din ochi ca sa vad ceva,insa oricum trebuise sa ma dau in spate,vampirii fiind sensibili la o lumina prea puternica,iar asta putea fii descrisa ca ucigatoare.O rafala de vant se porni,de nicaieri,neavand nicio alta sursa inafarei magiei.Cartile se roteau in cercuri,dulapurile cadeau,vasele se spargeau;totul era un haos.Am strigat deodata spre cele 2 fete din spatele meu,care erau evident la fel de speriate si surprinse ca si mine.
-Luati-ma de maini!Acum!
Asa facura,si instantaneu ce mainile noastre se atinsera,acea rafala si forta nevazuta incetase.Nu stiu cum am stiut ce trebuia facut;doar am simtit asta.Revenindu-mi in simturi rapid,ma apropiasem de Axel.Spre bucuria mea,era viu,insa trebuia dus de urgenta la infirmerie.Le-am raportat asta si celor 2 fete,care inca erau buimace.
OCC:Lullaby
Ma bucur ca Axel e mai bine. Acum cred ca am sa merg sa il vizitez, sa vad ce face sau daca ma uraste..' Din pacate, Nemo credea ca Axel o uraste, cine stie, poate nu era chiar asa. Chiar cand fata a incercat sa puna mana pe clanta de la camera baiatului o durere ii strapunse tot corpul si cazu pe jos fara vlaga. Perfect, stiam ca nu o sa mai am putere in mine ceva timp, dar nu credeam ca o sa inceapa asa de rapid...
Acum eram mai bine.Încă mă mai durea și eram învoit de școală,din fericire.Lissa era înnebunită să vină încontinuu la mine să văd ce mai fac,iar eu sunt ferm convins că nu mă va lăsa să uit prea curând că ea ajutat la salvarea mea.Stăteam în camera mea,singur cuc,si tocmai mă pregăteam să trag un pui de somn,când am auzit un bufnet de pe hol.Teoretic n-aveam voie să mă ridic din pat,dar nee,când am respectat eu vreodată regulile?Am iesit pe hol cât de repede puteam,și am găsit-o pe Nemo plină de convulsii,transpirată,murmurînd într-una ceva nexplicabil.Mă întinsem lânga ea,încercând să-i dau un pic din sângele meu,ca să-și revină.Chiar când mă pregăteam să-i duc mâna la gură,ca să poată înghiți,ea se trezi și se ridică în capul oaselor.
-Aaaa!
-Salut,babe.Eu sunt băiatul ăla pe care aproape l-ai omorât,în caz că stai rău cu memoria.
I-am tras un rânjet cât casa.
OCC:Oricine vrea
Mergeam pe hol cam pierdut in spatiu. Nu stiam unde era sala de clasa si haar nu aveam unde ma indreptam. Imi aruncam privirea dintr-o parte in alta a holului, incercand sa imi dau deama unde sunt, cand zaresc o fata pe jos. Credeam ca .. nu stiu sa cazut doar , insa cand am vazut ca nu misca m-am indreptat spre ea.
-Hei esti bine?
- Da sunt ok. Nu va face-ti griji. Cat depre tine Axel... Nu numai ca aproape te-am omorat dar te-am si inviat! Si acum ai jumatate din put... *incearca sa se ridice dar cade iar pe jos*. Din putere! Si sunt ok nu am nevoie de aj.. *iar cade* Oh. Cum ai ajuns Nemo... Cum ai ajuns...
Imi venea sa rad.Zau,fata asta se ridica si cadea,se ridica si cadea...Ati prins ideea.Dar la un moment dat am ajutat-o totusi sa se ridice,plictisindu-ma.O condusem in camera mea,dar in ultima clipa ea se opuse.
-Nici gand,gogule,data trecuta m-ai sarutat.Acum vrei sa intru in camera ta?Si sa ma bag in patul tau?Si sa fim doar noi,singuri?Cat de proasta ma crezi?
-Hmm...Cum vrei.
Ii dadusem drumul sa cada,am ridicat din umeri si ma intoarsem in camera mea.Asteptam sa ma strige sa vin inapoi,dar nu o facu.Dupa un timp,am deschis usa,sa vad ce facea,dar...nicio urma de ea,coridorul era pustiu.Of,fata asta.
OCC:Nemo;
Ce tupeu! Sa imi inchida usa in nas! Ete de nu il pârăsc lu' varsaa *cade iar* Au!! Bine, il pârăsc dupa ce pot sa merg... Vai, vai ,vai, in ce hal ai ajuns Nemo! Sa moara ciocolata mea...
- Si tot de tine dau! *laught*
- Iti dai seama ca nu am sa te las aici nu? Nu sunt chiar asa crud cum par.
-Axel, ai facut asta odata, de ce nu ai face'o si a doua oara?
Off,fata asta poate fii mai enervanta decat pare?Raspunsul este da.M-am saturat de atata vaicareala din partea ei,asa ca am ridicat-o,si-am tinut-o la piept,ea avand mana dupa gatul meu.De data asta,tacu.Am dus-o in camera mea,si am intins-o pe pat,dar naa,ca sa fie multumita,am lasat usa deschisa,dar daca vine tata in vizita si ne gaseste asa,ea va fii moarte in mai putin de 5 secunde.Am luat telefonul in mana si am format numarul in viteza,asteptand sa sune.
-Pe cine vrei sa suni?
-Urgente.Transpiri ca naiba,iar daca te-as duce la infirmerie,n-as rezolva mare lucru.
-Gogule,inchide!
-Ce?
-Inchide naiba telefonul ala!
-.................Bine.
L-am inchis,si am privit-o cu cea mai tandra privire de care eram capabil.
-Ce-ai vrea sa faci?Adica,inafara sa mori?
OCC:Lullaby sau oricine mai e inscris
- Nu am sa mor, dar vad ca tu chiar nu intelegi ca TE-AM SALVAT! Da, poate ca tot eu te-am omorat daaar, te-am si salvat ! Si avand in vedere faptul ca: 1. Acum ai jumatate din puterea mea deci , din start esti mult mai puternic si 2. Acum eu am cam ramas fara putere si trebuie doar sa ma odihnesc. Apropo, si acum esti practic semi - legendar sau ceva de genu, deeeci: Bucurate de noul tau statut!
-Draga,nu te mai da asa mare,ca nu esti buricul acestei scoli.
-Pai cred si eu ca nu sunt buricul,sunt starul!*evil smile*.
-Mda...Desi n-am auzit de tine pana acum.
-O_O
-N-ai sa explodezi,nu?
Sincer,chiar ma distra chestia asta.
-Sa moara ciocolata mea daca n-o sa-ti dau una cand imi revin!!!
Sa-i moara...ciocolata?Zau,fata asta ar trebui sa se mai uite peste un dictionar din cand in cand.
OCC:Oricine
Ciudata scoala. NIci nu sunt aici de 10 minute si totul pare atat de complicat. M plimbam mai departe prin scoala cand am auzit tipete. Parea sa fie vocea fetei care a lesinat si a tipului care a luat-o de acolo. Nu m-am putut abtine si am luat-o intracolo, spre voci.
O usa era deschisa si cei doi erau acolo. Le ascultam discutia, ma rog, discutie era un termen bland, cand am calcat stramb si m-am impiedicat M-am ridicat cat de repede am putut nestiind daca am fost observat.
Ce a fost faza aia cu mainile? Ori sunt eu paranoica ori tocmai noi am potolit ce-o fi fost chestia aia. Prima zi de scoala si cea mai ciudata. Mergeam pe holurile caminului, sincer nici nu stiu daca eram in cel pentru fete sau cel pentru baieti. Trebuie sa o gasesc pe Nemo, fata aia tocmai a dat din puterea ei, clar va fi slabita un timp. Cine stie pe unde o fi, poate lesinata.
Tocmai ce am trecut pe langa o camera ce avea usa deschisa si din instinct am privit in interiorul ei. si ce sa vad? Nemo stand pe pat, iar intr-o parte era mortul inviat.
- Aici erai! Daca ai sti de cand te caut. - banuiesc ca am speriat-o pentru ca se uita la mine ca la felul 14- Bine, nu e necesar sa te uiti asa la mine ca nu prima data cand pe vezi. Ce-ai patit? Esti alba ca varu...
Grozav acum se mai impiedica unu, aproape ca ma dat jos. Ma uit la el zicandu-i din priviri ca astept niste scuze.
Am auzit ceva.Din cate se parea,si Nemo auzi,deoarece se incorda,si o incruntare ii strabatu chipul.Imi adusesem degetul la gura,facandu-i semn sa taca.Nemo dadu din cap,incetisor.Ma ridicasem in capul oaselor,apropiindu-ma in tacere de usa.Am deschis usa,iar in spatele ei se afla un baiat.Era solid,cu un par neobisnuit de albastru.
-Ce naiba...!
Atat am apucat sa zic,deoarece,in spatele meu,Nemo incepu sa tipe.
OCC:Oricine
-Scuze scuze! am spus catre fata peste care am dat oferindu-i o mana de ajutor sa se ridice. Imi pare rau, nu te-am vazut.
Imi ridic privirea de la ea si il vad pe tipul din camera care nu mai era in camera. A spus ceva , dar a fost intrerupt de un strigat. Mi-am intors automat privirea spre camera
Macar e politicos baiatu, m-a ajutat. M-am uitat spre Nemo si aceasta se uita socata la mine, dar unde era mortu-viu? Am dat din umeri si am intrat in camera ducandu-ma langa Nemo pentru a vedea daca e bine.
- Auzi, nu ai vrea sa mergi la tine in camera? Daca te vede directoru sau oricine altcineva in camera unui baiat cine stie ce va crede. Ce zici?
- Ar fi o ideea nemaipomenita. Vii si tu? Nu imi place sa stau singura... Nu ma intreba de ce. Prea lunga povestea, prea scurta viata pentru atata vorba. Hai ca asta e buna, a disparut ca o fantoma , si , din cate stiu momentan era viu. Am intrat in camera si m-am trantit pe pat, incepand:
-Nu te speria de ce e pe pereti, momentan nu mai stiu culoarea peretilor *laught*. Si, ce imi poti spune despre tine? Nu o lua ca un interogatoriu, doar vreau sa ne imprietenim.^^ De cand sunt eu asa blanda si nemaivazut de lenesa? Oh doamne
M-am asezat frumos langa Nemo si o priveam oarecum amuzata. Fata asta stie sa ridice moralul cuiva, nu ca as fi cu el la pamant in acest moment, dar nah...
- Pai nu prea e multe de zis. Doar ca sunt un inger la fel ca si parinti mei. Imi place muzica, face parte din viata mea sa zic asa. De cand mi-a murit bunica eu m-am refugiat in muzica. - o micuta lacrima mi s-a scurs, dar am sters-o imediat si am reluat discutia- Nu e necesar sa ma intristez, pentru ca stiu ca ii este bine acolo unde e. Dar lasand asta? Tie ce-ti place sa faci cand ai timp liber?
- Oh , avem ceva în comun draguță, muzica e viata mea *big smile*. De când au murit părinti mei am învățat sa cant la chitara și chiar am un caiet plin cu melodii proprii. Îmi place sa desenez chestii ciudate și ,cred ca ai observat, vorbesc foarte mult. Defapt, cred ca voi rămâne fără dinți într-o zi.*laught* Am o obsesie pentru ciocolata, dacă nu mănânc minim una pe zi, mor. Acum serios, îmi e mai vitala ca aerul. *laught* Nu prea îmi place școala, în schimb ador sa creez . Ce zici , mergem sa ne plimbam ,pe afara ,puțin?
- Ok, sa mergem. Oricum aerul e prea inchis in camera. Iti place ciocolata? Si mie, cel mai mult imi place cea pe care o face mama si de la ea am preluat si eu reteta ajungand sa-mi fac singura. Cand eram mica si simteam mirosul dulce de ciocolata mereu ma strecuram si furam cateva bucati. Aveam depozit prin camera mea :]]
Mergeam spre parcul de langa campul, cu pasi marunti pentru ca Nemo inca nu era intr-o stare foarte stabila. Aerul proaspat imbinat cu mirosul dulceag al unor flori ne intampina cu bratele deschise. Ne-am asezat la umbra unui copac continuand cu discutia noastra plina de zambete.
- Si i-a spune-mi ce-i cu baiatul ala? Ce ti-a facut de l-ai atacat?
Cata agitatie. Ce lume ciudata. Niciodata nu am sa fiu destul de ciudat pentru locul asta. Am oftat.
Ma plimbam pe afara, cercetand locurile, cand am dat de un parc. Super! Macar voi putea sa stau langa un copac si sa-mi infund mp3-ul in urechi. M-am apropiat de un stejar, m-am pus jos, cu spatele rezemat de trunchi. Priveam multimea de elevi, iar de acolo, le-am recunoscut pe fata peste care am cazut mai devreme si fata care era in camera. Ma uitam la ele, nestiind daca ar treui sa ma duc sa imi cer inca o data scuze de la ele, mai ales de la cea peste care am cazut. Fie ce-o fi! M-am ridicat si am pornit intra colo.
- Poi, nimic important si nu l-am atacat ca am vrut. . . Atacurile mele sunt puternice si . . . se declanseaza singure. Astfel daca sunt extrem de slabita ,ca acum, sau daca ma aflu intr-o lupta , nici un inamic nu are sansa sa ma omoare. Atat de tragic. . . Dar sa revenim, mi se pare mie sau acolo sunt Lissa si Axel? intreb eu tragand-o pe Angi dupa mine. Ne indreptam spre ei facandu-le cu mana.
Axel îmi povestea întâmplările de azi.Știam eu că ratez întâmplările duse la extrem pentru școală.Școală afurisită!Tocmai vorbeam despre vreme(mda,grozav subiect;el l-a început.Deobicei,când vrea să-mi ascundă ceva,vorbește despre vreme;hmm,iar el mă crede atât de proastă încât să nu-mi dau seama?)când,dintr-o dată,le-am zărit pe Nemo ănd Angie întinse la umbra unui copac,făcându-ne cu mâna.
-Trebuie să plec.
-Hmm?...
-Am zis că trebuie să plec.
M-am uitat în direcția lui,dar el deja se îndepărta,la pas grăbit.Aaa!Știam eu!Deci are legătură cu Nemo!
M-am întors spre fete,ducându-mă în direcția lor.Mă întrebam dacă să o întreb direct,sau să fiu discretă?Hmm,nici n-am apucat să cuget,ajungând fără să-mi dau seama la destinație.
-Heeyya,Liss!*sweet smile*Ce mai faci?
-Asta ar trebui să te întreb eu.Axel mi-a povestit despre maratonul de căzături.
Nemo se înroși dintr-o dată.Era ciudat să o văd așa,de parcă era...îndrăgostită?!Stai.stai,trage linie!Nemo si Axel?No way!Deci,am procedat inteligent și m-am prefăcut că nu văd.
-Și,ce mai faci,Angie?
Înainte ca fata înger să răspundă,Nemo interveni.
-Liss...Unde a dispărut azi Axel?
-Dispărut?...
Eram sigură că-mi căzuse fața.Deci asta îmi ascundea Axel.Mă simțeam șocată...și înfricoșată.
-O,nu!Nu din nou!
Mi-am luat capul în mâini,începând să plâng.Nu putea fii adevărat.Nu trebuia să se întâmple.
NEXT:Lullaby
- Liss - kun, ce ai patit? Esti ok?
Da ce intrebare buna, se vede dupa ea ca nu e ok. Nemo = BAKA.
- Hai nu mai plange Liss, linisteste-te si spune-mi ce ai patit. Asta dac tii la viata ta! *evil smile*
Îmi ștersem ochii rapid,cu mâneca bluzei,și m-am uitat in acei ochi căprui.A trecut ceva timp,iar eu nici nu-mi dădusem seama.Ea chiar era prietena mea,și ținea la mine.Cel puțin,asta alegeam să cred.
-E complicat.
-Atunci începe cu începutul.
Această voce care era până acum necunoascută pentru mine,se apropia.M-am întors,văzând în fața mea un băiat cu un păr incredibil de albastru,masiv și...drăguț.Îsi duse mâna în buzunar,și scoase de-acolo o batistă,întinzândumi-o.
Se puse în vine,lângă mine.
-Hei.Ești bine?
-Cred...că da.
Eram pur și simplu fascinată de acei ochi albaștri,minunați.
-Heii!Prieteni!Stop,gata cu telenovela!
OCC:Shadow.Kiss
PS:Nemo...trebuia să te bagi tu!=)