Mergeam pe holurile lui Falling Hunters,fara niciun scop,citind fisele noilor veniti pe care trebuia sa-i intampinam astazi.Tata mi-a dat fisele sa le examinez,stiind ca ma intereseaza astfel de lucruri,eu fiind viitoarea conducatoare a scolii.Erau vreo circa 400 de pustani de 10 ani,si cativa ingeri de 16.Desi tata isi arata mereu sila fata de ingeri,spunand mereu ca ne sunt inferiori,ca au puteri prea limitate,si alte cele,insa eu chiar nu intelegeam de ce.Nu era vina lor ca asa au fost creati,si ca nu au puteri asa de extraordinare pe cat le avem noi.Si ei merita sa invete sa-si stapaneasca forta,plus ca majoritatea lor sunt persoane foarte de treaba.Cel putin,asa am auzit,deoarece eu n-am contact nici cu cei din rasa mea,da mita' din alta rasa.Mi-am ridicat privirea dintre fise,auzind un fredonat ciudat.Era doar Nemo,una dintre fetele varcolaci.Mereu mi s-a parut simpatica,insa daca in 6 ani nimeni nu s-a apropiat prea mult de mine,de ce ar face-o acum.Cand am trecut pe langa ea,si-a ridicat si ea privirea,aruncandu-mi un zambet care chiar parea sincer.Insa doar mi-am intors privirea in fise,nevrand sa-i raspund,stiind ca oricum nu voi primi nimic in schimb,nicio relatie de prietenie nefiind posibila.Probabil eram atat de adancita in fisele alea,incat n-am observat piatra aia care imi statea in drum.M-am impiedicat de ea,si am luat-o la vale pe scari.Apoi,cand am ajuns in sfarsit pe pamant,cu o bufnitura,trantind o injuratura pe care nici nu stiam ca o stiu,am lesinat imediat.Totul era in ceata,totul inafara de o persoana care se apleca asupra mea,spunandu-mi ceva de neinteles pentru mine.Apoi...mi s-a taiat firul,si nu mai eram constienta de nimic ce se intampla in jurul meu.
OCC:Lullaby sau oricine mai e inscris
Fata asta... e atât de împiedicată! Dar Nemo e prea happy azi ca sa se supere^^ Ii pun umărul frumușel după gatul meu și o duc la asistenta. Era o camera Imensa -pot sa spun- cu câteva paturi despărțite de niște perdele, 2-3 scaune si un birou plin cu hârtii [niciodată nu am suportat hârtiile/învățatul/ și tot ce tine de scoală^^]. O las pe unul iar in fata mea se afișează o femeie destul de tânăra ,cam pe la vre-o 28 de ani cu parul lung si blond. Era asistenta care ma rugat sa aștept acolo pana prietena mea se trezește. Prietena mea? Hai ca nu suna asa de rău^^După vre-o treizeci de minute împiedicata începe sa clipească și privește buimaca în jurul ei.
- Hey! ii spun eu afișând un zâmbet larg.
Cand in sfarsit am reusit sa ma ridic in capul oaselor,chiar m-a surprins s-o vad acolo pe Nemo.Ma saluta,si isi afisa acel zambet larg,specific ei.Nemo avea 16 ani ca si mine,si era in aceeasi clasa,de aceea am avut ceva timp s-o observ.E destul de puternica,si de asemenea,prietenoasa.Inafara de partea cu puterea,era fix opusul meu.Mda,bunica imi spunea mereu ceva gen ''opusele mereu se vor atrage'' insa in cazul meu era imposibil,deoarece...Off,firar,nici macar nu stiu de ce.Datorita parintilor mei,sau...datorita mie?
Era clar ca am stat ceva timp asa,buimaca,uitandu-ma in gol,deoarece Nemo isi drese glasul,si incepea sa se foiasca.
Ii aruncasem un zambet larg,si ii spusem,sperand ca n-am enervat-o prea tare:
-Scuze!Stii tu,cred ca e efectul lesinului.
Nemo imi arunca o privire ciudata.
-Dar o sa-mi treaca,desigur!am adaugat rapid,simtindu-ma un pic stingherita.
Nemo pufni.
-Te descurci macar sa te ridici in picioare?
-Ahh...Sigur.
Vroiam s-o intreb ceva,dar chiar nu stiam cum s-o abordez.In fine,merita sa incerc.
-Si...Vrei sa mergem impreuna sa-i intampinam pe noi-veniti?
OCC:Lullaby
- Daaa, și apoi sa ii atârnam în copaci! Ieeeiii *evil smile* Doh', nu te speria, asa glumesc eu. Bine, poate sunt glume nitel sadice dar, sigur nu sunt chioara pentru ca am vazut cum ai chicotit nu ? Nu, nu, nu? Da, mai am o mica problema, sunt insistenta. Defapt am mai multe probleme, cum ar fi ca vorbesc prea mult si faptul ca uit de cei din jurul meu cand ma apuc de vorbit si dimineata cand ma trezesc parul imi sta ca bunica sii... Despre ce vorbeam? A da, sigur ca vreau sa vin^^ Totusi, chiar nu putem sa ii atarnam in copacii? *puppy eyes* Hai te rog, te rog ,te rog!
-Nup.Dar...
-Dar?Dar?Spune odata,femeie!
-Iti dau voie sa razi de hainele si frezele lor.
-Ieeeste!=)
-Ba nu este.Si apoi...pot sa-ti fac cunostinta cu varu-miu,Axel.
OCC:Lullaby
- Ioi. Acum ce facem? Aducem in discutie bunaciunile? *evil smile* E dragut? Cati ani are? Are prietena? Oh , just kidding, No acum serios, e dragut? Si daca are sub 14 ani , uita tot ce am spus mai sus!~ Deci? Unde mergem acum?
-Nu,are 10 ani si are probleme cu dentura.
-O_O
-I Just Kidding,Dear.Are 17,it's very very hot,mai-mai ca l-as lua eu daca n-ar fii varu-miu.And not,nicio fufa in viata lui.Deci,aaa,sa pornim in sala de ceremonii,no?Ii vedem si noi pe pici si pe ingeri.Din cate stiu,acei ingeri ne vor fii colegi de clasa.X_X
Sper sa nu ma sinucid pana ajungem acolo.
OCC:Lullaby =)
- Iiii, abea astept sa ii cunosc. Mereu mi'am dorit sa am prieteni ingeri ... si gay. Dar nu ingeri gay! Separat! Cat despre sala de ceremonii, hai sa mergem.
-Mama.
-Waw.Nu credeam ca intr-o sala pot incapea atatia oameni! si da, intradevar erau peste cincisute de elevi, profesori si presupun ca oameni de serviciu, acolo. So, acum? Ce ar trebui sa fac? ^^
-Nu-mi spune ca n-ai mai fost la o ceremonie pana acum.
-Gurl,ai uitat,eu nu sunt tu.
-Adevar graiesti,varcoloaco.
-Varcoloaco?Vampiroaico.
-Ingeroaica?
-Ingeroaica.Dar acum,treci la subiect,babe.Ce fac,ce spun,cui spun,unde fac,unde omor?
-Vorbesti cu mine,in rest,ciocu'mic,sa nu-ti iasa o tampanie pe gura.Trebuie doar sa te asezi langa mine,si...langa varu-miu.
-Unde?Cum?Ce?
Din spatele fetei-varcolac,il veneam pe Axel venind spre noi.
-Aici.Acum.In spatele tau.
-Ha?
-Salut Lissa.Salut...
Next:Lullaby
-...Nemo!~ Asa ma cheama! Incantata. Ma reped eu ca o disperata si ii intind mana in semn de prietenie lui...
-Oh, Axel, de asemenea!
- Asa, ma bucur ca v-ati imprietenit dar acum...
-Acum ce? Acum stam jos? In sfarsit! Credeam ca raman fara picioare!
Axel:
Wow.Lissa si inca o fata?Premiera internationala!Din cate se pare e o fata-varcolac.Probabil tot din clasa Lissei.Era destul de draguta.Dar doar draguta,oricum eu exist doar pt. se* si burlacie,iar boboaca n-ar putea intelege niciunul dintre termeni.Ne-am asezat toti 3 unul langa altul,iar ele tot trancaneau despre nu stiu ce,insa mi se parea ca Nemo tot se uita la mine.Ma simteam...violat.=)
Bine,off,off,tocmai am dat de inca o obsedata.Sa i-o spun cu frumosu',gentil,sau ii zic simplu,fara balbaieli.So...aleg varianta 2.
Next:Lullaby
- So on. Ma freaca un sooomn! Hai mai Lis. De ce m'ai adus aici in morti ciocolatei mele! Vreau sa plec! Acum >.< Si apropo, vartu nu e chiar asa de dragut cum spuneai. e doar dragut dar nu chiar asa de dragut!
-Deci iti place de el?
-Doh, nu stiu. Nu cred. Prea cu nasul pe sus. Dar daca ar pune un sentiment - doua in privirea aia de gheata. Nu ca as fi eu prea sentimentala. Aaa, nu ai de facut un discurs or stuff? -,-
Inca trancaneau,trancaneau.
-Auzi,Nemo...
-Ahh?Scuze,noi plecam!Plecam=ne indreptam spre usa si o trantim in urma noastra!
-Dar,Nemo...
-Lissa...O.O Stii doar ca eu...eu...
-Ha?
-X_X Nimic.Blah-Blah despre iubire.Deci,pa,Axel!
-Pa...
Cele doua fete(care erau cu siguranta semi-ticnite)s-au ridicat si au plecat spre usa.Mi se pare mie,sau prietena Lissei chiar m-a refuzat?Bine,daca puicuta asta vrea sa joace murdar,murdar o sa jucam.
- Acuum, ii putem atarna in copacii? Hai te rooog mult de tot!
- Depinde cum te comporti!
- Ma santajezi!
- Ba nu! Astea's afacerile babe! Sa moara ciocolata mea daca nu o sa i-o platesc Lissei pentru santajul asta! Dar nu am avut timp sa mai comentez caci in fata noastra se arata o fata, destul de simpatica , care parea putin nedumerita. Ma reped la ea [ceva caracteristic mie ] si incep:
-Buna, sunt Nemo, te pot ajuta cu ceva? Pari putin pierduta pe aici.^^
Mi-a trebuit mie scoala. Nu pe bune, nu puteam sa fiu normala sau sa stau cuminte acasa cu parintii mei? Nu, cum sa se intample asa ceva? Trebuie sa invat sa-mi controlez puterile si dupa spusele parintilor mei "sa-mi fac prieteni". Aproape m-am ratacit in aceasta scoala si nici ca gaseam sala de festivitati, dar daca ma uitam mai bine vedeam acele baloane mari si cu pancarda "Bine a-ti venit". Dar eu mai uit pe sus? Nu, logic ca nu, aleg mereu varianta grea. Numai cum am intrat aici ca deja am avut parte de intampinare. M-am dat un pas in spate, deoarece m-a cam speriat...
- Buna, eu sunt Angela. Pai sunt cam nedumerita ca e prima data cand vin aici si abia am gasit aceasta sala de festivitati ^.^ Si am si eu o intrebare.. este si camin pe aici sau ne ducem acasa dupa cursuri?
-Hey,Angela.Eu sunt Lissa.Exista camin.Toti elevii stau acolo.Sunt 2 cladiri separate:una pentru fete,una pentru baieti.Dupa ce se incheie ceremonia,eu si Nemo te putem conduce.
-Si...parintii pot face vizite?
-Ăăă...Trebuie să fie autorizați.Dar pentru asta poți vorbi cu taică-miu,directorul.E ok?
-Da.Sigur că da.Deci...mergem?N-aș vrea să intârzii.
-Sigur că da.
Am început să ne îndreptăm spre sală.Din nou.Însă mi se părea că Angie nu era prea încântată că se află aici.M-am uitat spre Nemo,să văd dacă și ea observase comportamentul ciudat al noii noastre colege,însă era prea ocupată cu propiile gânduri,ca să mai observe ceva ce se întâmpla in jurul ei.Când în sfârșit am ajuns,cineva ne bloca intrarea în sală.Axel.
-Probleme gogule? Ne lasi sa intram sau te calcam in picioare? *evil smile*
-Nemo, nu il baga in seama pe varmiu, are un suflet de copil jucaus... Il tine intr'un borcan!
-Genial!
Probabil am subestimat-o pe tipa asta,Nemo.Chiar incepe sa-mi placa de ea.Probabil,inafara Lissei,ea este singura fata care a stat pe langa mine si nu si-a pierdut capul.
-Defapt,varcolaco,vroiam sa te intreb ceva...(ma uitasem la Lissa si fata inger)in particular.
-Bine,gogule,dar sa fie rapid,am si eu ceva numit ''viata sociala''.
Am luat-o de umarul drept si practic am tarat-o pana la coltul holului.
-Deci,care e marele mister?
M-am lasat sprijinit de perete,si i-am aruncat cel mai fermecator ranjet al meu.
-Nemo,Nemo...Ce mi-ai facut tu mie.
Am scos un chicotit,pe care chiar nu mi l-am putut abtine.
-Vrei sa iesim in seara asta?Lissa si fata inger nu se vor supara.
Nemo se uita intr-un mod ciudat la mine.
-Pai...
OCC:Lullaby
- Pai tu chiar crezi ca asa acccepta asa ceva? *big laughting* Sa stii ca nu iese faza cu zambetul genial and stuff^^ Mai incearca. Acum lasa-ma la trec te rog. *incearca sa ii dea mana la o parte* Ma tu esti chior!? Nu auzi sa ma lasi sa treec?
- Si daca nu te las?...
Nu o iubeam pe aceasta fata varcolac din fata mea.Poate imi era cel mult simpatica.Insa nimeni nu m-a refuzat vreodata si nici nu o va face.
-Ce ai de gand sa faci,tampitule?!
-Sa fac ceea ce am vrut sa fac de prima data cand te-am vazut...
Mi-am aplecat fata spre ea,si am sarutat-o,la inceput incet si suav,si mai apoi salbatic si delicios.Ea incerca sa ma dea la o parte,dar eu nu am lasat-o.Dintr-o data,am vazut o strafulgerare cu coada ochiului,si o forta puternica ma arunca la pamant,dureros.Tot corpul imi era paralizat,ma durea intratat incat as fii tipat daca as mai fii avut puterea.Simteam ca ma golesc de tot sangele din corpul meu...Incepeam sa ma indepartez de realitate,si singurul lucru de care mai era constient era tipatul din apropierea mea,atat de lung,ti-ar fii sfasiat imediat inima daca l-ai fii auzit...
OCC:Lullaby sau Rose
- Alooo. Esti bine? Trezirea prietene, nu te-am carat pana aici ca sa ma uit la tine! Ma auzi? ' Fuck. Si uite cum baietelul asta a lesinat. Genial! Gandise Nemo incercand sa para dura, dar chiar nu era asa. Ii pasa de el si nici macar nu stia de ce. Oare chiar il placea? Sau era doar vina acelui sarut? Se aude usa deschizandu-se iar din spatele sau aparura cele 2 fete.
- Ma bucur ca ati ajuns intr'un sfarsit, nu mai suportam singuratatea asta! 'Da nemo, nu te pricep sa minti!
Occ: Rose
[P.s: v-as ruga la occ sa puneti doar o persoana, stiti povestea :"M-am trezit cu alt user deasupra."]
Ciudat baiat a mai aparut prin fata noastra, dar cine sunt eu sa comentez ceva? Abia daca le stiu pe cele doua fete, care par simpatice. Am ramas singura cu Lissa in timp ce nu uitam putin ciudat una la alta cand dupa cei doi ce tocmai au plecat sa discute in particular. Banuiesc ca o fi uimita.
Nu dupa mult timp am auzit o bubuitura sa-i zic asa si imediat m-am indreptat alaturi de Lissa sper locul cu pricina. Cand am intrat.. Soc. Acel timp statea pe jos, paralizat, iar Nemo incerca sa para cat mai normala.
- Ce s-a intamplat pe aici? - m-am indreptat spre tip incercand sa-l readuc la realitate sau macar sa il ridic, da era mai greu ca un munte.- Eu zic ca l-am duce in camera lui si sa-l monitorizam pana isi revine, iar ca sa nu ne vada cineva si sa nu trebuiasca sa il caram in spate, sincer e greu omu, va pot teleporta numai sa-mi spuneti numarul camerei. Cam cat timp dureaza paralizia asta, Nemo?
-Aoleeeeu! oh, dacă are sistemul imunitar bun, doar câteva ore dar dacă e slab de înger, și doua zile! Iertați-ma! Va rog, nu m vrut sa fac asa, doar când ma paste pericolul se declanșează singura magia. Gomenee! *puppy eyes*. Si ca sa isi revina mai rapid ii trebuie ceai de... Tei! Ce ar fi sa merge-ti voi doua frumusel sa luati putin? *sadic smile*
-It's my brother!Ma rog,aproape.Angie,te duci tu,te rog?Este in bucatarie,o iei drept pe coridor si-apoi faci stanga.
Fata inger s-a incruntat un pic la mine,dar s-a grabit sa aduca cele necesare.
Ma apropiasem de trupul neinsufletit al lui Axel,ca sa-i iau pulsul.I-am luat mana in palma,si aproape am paralizat si eu cand am vazut ca nu mai are puls.Expresia fetei imi era neutra,dar eu simteam cum sufletul mi se frange incet-incet.Simteam nevoia sa tip,sa dau cu pumnii,sa plang,dar stiam ca nu era bine sa fac asta.Daca faceam asta nimic nu s-ar fii schimbat;Axel tot mort ar fii ramas.Mort.Ce ciudat suna asta.Probabil nu mai dadusem un semn de viata de ceva timp,deoarece un zgaltait zdravan ma aduse la realitate.
-Lis!Lis!Axel nu mai are puls!
-Stiu.E mort.Tu nu l-ai paralizat.Tu l-ai ucis.
N-as fii vrut ca aceste vorbe sa sune asa dur,asa acuzatoare.Dar,in definitiv,astfel de cuvinte n-aveai cum sa le spui frumos.Urmatorul gest al brunetei ma surprinse;se lasa sa cada in genunchi,isi lua capul in maini si incepu sa planga.
-E numai vina mea...Eu l-am ucis...Eu...Sunt rea...Foarte rea...
Astea erau lucrurile soptite de ea,printre sughituri.Vroiam sa-i alin suferinta asta,sa-i spun ca nu ea l-a ucis,dar asta ar fii fost o minciuna sfruntata.Nici nu puteam s-o ating;eram socata,nici nu mai stiam ce simteam,atat de amestecate si tulburatoare erau sentimentele ce se zbateau inauntrul meu.Probabil am stat,impreuna,asa,ceva timp,pentru ca Angela reveni in tocul usii;fara ceai,probabil isi daduse seama si singura cu nu mai avea niciun rost.
OCC:Nemo;
'Nu, nu, nu cred asa ceva, nu dinou, nu cu o persoana la care tin! Asta e deja vu! Nu mai suport! Trebuie sa fie o cale prin care sa . . . Da stiu!' Nemo se oprise din plans, isi sterse lacrimile, se ridica in capul oaselor si incepu:
" Nu miscati! Ramaneti aici, revin imediat!" Si cu aceste ultime cuvinte iesi ca un fulger pe usa. Alergand spre camera ei se impiedica de cateva ori dar ajunsese acolo. Dintr-un dulapior mic scoase o cutie incuiata cu un lant [pe care il rupse ca pe un fir de par] si scoase o carte extrem de veche. 'Nu mi-a placut niciodata cititul dar acum e ultima solutie!' Cu ideea Asta in cap Nemo se intoarse la prieteni ei unde Lissa era inca in stare de soc.
" Ascultati il pot aduce la viata cu un pret: sa ii dau jumatate din magia mea si jumatate din putere mea. Angela, am nevoie de tine! Te rog tine aceast praf si cand iti spun eu il arunci peste Axel. Ok? Sa incepem."
In acel moment Nemo incepuse sa citeasca o incantatie din aceea carte iar la semnalul sau ingerul isi facu' treaba.