AnimeZupCăutare

[Terminat] Angel without soul - sez.1

Hey dear >:D< Imi place ca ai postat repede, astfel, nu mai intarzii eu.. :-w
Some errors:
"trezist" - trezit
"al naiba" - al naibii
"pregatitati" - pregatiti
"fericiti" - fericit
Well, in`afara de aceste minuscule greseli, am vazut lipsa unor virgule, dar asta e o nimica toata. Oricine face astfel de greseli. :*
Si chiar ma bucur ca ai adus capitolul, asa cum spuneam. Sa inteleg ca Gaby este din nou "cauza" ? :]] I`m so glad! ^^ Dar, sunt mai fericita ca Matsu si Kiru sunt frati vitregi, asta e o nimica toata, e mult mai bine decat sa fie frati de sange. >.>
Hmm.. Prima data cand am vazut poza tipului numit Dan, m-am speriat un pic [ nah, asa-s eu ], adica credeam ca o sa aiba un alt rol in fic, cine stie .. ? Eu credeam ca o sa fie un posibil pericol pentru ceilalti, chiar si pentru Inaru. Ah, ca tot vorbeam de Inaru, sunt curioasa sa vad ce fata va face cand va afla ca Matsu stie de faza cu fratii. :X Nici nu stiu la ce reactie sa ma astept. :]]
Cam atat... Sper sa nu intarzii. Eu astept. ^.^
Frati, frati, frati! Sex... @-) Te implor, vreau sa-l vad... Vreau yaoi-ul, ma chinui si ma doare asta, femeie!:(( Vreau sex, Kiru si Matsuro, salbatic, incet, frumos, dulce, oricum, orice fel de sex, amor, dragoste, numai sa fie! Innebunesc, dar imi place la nebunie!
Ma bucur nespus ca astia doi sunt frati si ca va ramane cu el! Sper:-w
Sa stii ca,d aca nu raman amandoi, vin dupa tine si fac ce am in minte acum cu ei doi! >:) [ Nimic neplacut.... *blushing*]
Un capitol sweet, ca si celelalte, doar ca n m-ai lamurit de ce era gol cand s-a trezit si vreau sa aflu acest lucru :-w
Bafta oricum in continuare si tine-o tot asa! Si adu=ne next rapid!!!! @_@ *kiss*
Waaa:((eu vreau sa aiba si ceva de zis Inaru...pacat ca il scoti din peisaj, eu nu vreau:o3 chiar imi era drag:x si chiar imi placea mullllt de el:d mi se parea un tip super interesant , misterios:x rau:x da bun:)) vorba aceea;;) dragutzz dar extrem de delicious
Asa..lasand asta, capitolul a fost dragut, ai scris ceva, dar preferam putin mai mult^_^ , Kiru pare...nu stiu, eu nu stiu dar ..nu imi pot forma o parere despre el, una clara si limede, nu am prea mult ce comenta despre el, am niste pareri, dar sunt nefondate,deci mai bine le pastrez pentru mine, deci nu stiu ce sa cred de el. Oricum il vreau pe Inaru, dar poate nu va mai aparea nu? Eh..asta e. Sa vedem ce va urma.
Succes la scris. Bye bye
Next, next, next. Sper ca n-am intarziat si thx 4 teh comments >:D< Btw Gaby, nu am zis ca Matsuro era gol, ci am zis ca a verificat daca e fara haine. Stii, mereu cand o facea cu Inaru se trezea gol :)) Anyway... lextura placuta girls .

~Capitolul 14 Pierderea unei legaturi~



Trecusera doua zile de cand ma aflam in locuinta fratelui meu mai mare iar Inaru, cel ce imi era verisor, nu daduse niciun semn de viata. Imi venea greu sa cred ca inca era la servici sau ca nici nu observase ca lipsesc. Era ciudat faptul ca ma gandeam numai la lucruri rele si imi era teama sa nu fi patit ceva : un accident, cine stie? Intotdeauna eram negativist, deci nici de data asta nu mi-am schimbat gandul. Trebuia oricum sa dau pe acasa, nu sa vorbesc cu brunetul, ci sa imi iau lucrurile si sa ii spun ca luasem decizia de a ma muta la Kiru, acum ca aflasem ca suntem frati.
Blondul nu era acasa, probabil umbla prin oras cu prietenii, ori era la munca, nici nu am indraznit sa intreb atunci cand a plecat. Trupul meu se tari pana la baie, facand un dus scurt.
Apa rece ce-mi atingea tandru pielea fina si moale ma facea sa tresar la fiecare picatura, neputand sa imi relaxez deloc trupul. Eram prea stresat atunci cand gandurile imi fugeau la fratele meu. Nu stiam cu cine umbla si parca mi s-ar fi rupt sufletul cand ma gandeam ca ar fi cu o fata in oras, iubita lui. Nu numai blondul era cauza emotiilor mele ce sarisera dintr-o data inauntrul meu, ci si Inaru. Imi era teama ca patise ceva, iar acest gand nu dorea sa imi dea pace deloc. Ma puteam convinge intr-un singur mod : sa ma duc acasa sa il vad.

Dupa ce trupul meu de abia se invatase cu temperatura enervanta a apei, tocmai atunci fusesem nevoit sa ies din baie caci statusem destul. Imi infasor talia cu un prosop si ma indrept spre camera mea. Defapt nu se putea numi camera mea pentru ca nu dormeam singur acolo, stateam impreuna cu Kiru in ea datorita apartamentului ce avea doar un dormitor, insa nu ma deranja atata timp cat nu imparteam acelas pat cu el. Cu toate ca as fi vrut ca in fiecare seara sa ma tina in brate si sa ii simt respiratia calda in ceafa mea, sa imi sopteasca cuvinte frumoase si sa imi ofere cate o sarutare din cand in cand, nu puteam accepta ideea ca am putea ajunge la o partida nebuneasca de sex. Imi era rusine de propriile ganduri atunci cand ii vedeam trupul sculptat atat de bine si-mi imaginam o noapte amoroasa cu el. Singura persoana cu care imi impartisem trupul fusese Inaru si speram ca va fi si ultima.
M-am imbracat intr-un tricou negru cu inscriptia "Pain" pe spate, o pereche de blugi pe care mi cumparase Kiru si in picioare, adidasii negri. Am iesit pe usa si, odata ajuns afara, am incercat sa ma orinetez pentru a gasi drumul spre casa mea. Era destul de greu pentru ca erau o multime de strazi si intersectii iar acel cartier nu imi era prea bine cunoscut, asa ca am luat un taxi. Era mult mai simplu oricum, pentru ca in doar zece minute am si ajuns la destinatie. Am platit soferului si m-am ridicat grabit de pe bancheta din spate, apoi am inchis usa. Nici nu observasem cat de repede automobilul plecase de langa mine, caci ajunsesem in fata usii. Nu doream sa par ca eram ingrijorat, ci doar ca venisem sa imi iau hainele si restul lucrurilor. Degetele mele se ridicara usor si, inainte de a ciocani, pipaira usor suprafata neteda din lemn. Persoana ce imi deschisese usa era chiar Inaru, in carne si oase. Eram fericit ca nu patise nimic si totusi chipul sau impreuna cu acel zambet malefic ma speria, facand ca tot trupul meu sa stea nemiscat. Ma trase inauntru cu toata forta lui, apoi tranti usa in urma mea, impingandu-ma pe scaunul cel mai apropiat.
-Unde dracu ai fost? se resti la mine, eu inca privind buimac in jur.
Partea buna a lucrurilor era ca inca nu aflase ca dormisem la Kiru, insa partea proasta era aceea ca eu trebuiea sa ii spun asta. Nici nu mai astepta raspunsul din partea mea si continua :
-Te-am cautat peste tot, la scoala, la prietena aia a ta Mizuki si chiar si prin baruri si cluburi. Idiotule, tu stii ca mi-am facut griji pentru tine?
Vorbea de parca statuse acasa tot timpul asta si isi vazuse de treaba, fara ca macar sa isi faca griji, sau cel putin asa mi se parea mie. Cred ca pana la urma Kiru avea dreptate. Brunetul ma tinea doar pentru a-si satisface placerile.
-Crezi ca esti singurul care s-a ingrijorat? Si mie mi-a fost teama ca ai patit ceva. i-am raspuns, prinzand putin curaj.
Mi-am marit ochii atunci cand ridica palma in aer, probabil pentru a ma lovi, insa se opri imediat ce mi-am lasat capul si privirea in jos pentru a ma feri.
Se tranti pe scaunul de langa mine, luandu-si o tigara din pachetul de pe masa. Si-o aseza rapid in coltul gurii, intre buze, si, dupa ce o aprinse, incepu a trage cu putere din ea tot acel fum nociv pentru a se calma. Niciodata nu il mai vazusem asa de incruntat si nervos. Totusi trebuia sa ii spun adevaratul motiv pentru care venisem aici, acela ca doream sa imi iau lucrurile si sa ma mut la Kiru, pentru ca nu doream sa ii dau impresii gresite, cum ca am venit acasa ca sa imi cer scuze si sa raman aici. Dar nu era asa usor pe cat parea caci comportamentul lui incepuse a ma speria. De teama ca m-ar putea lovi, ori mai rau, viola, nu mi-am ridicat capul din pamant si am asteptat ca el sa ma intrebe unde am fost si ce am facut, insa tacea. Nu imi punea nicio intrebare, fapt pentru care toate gandurile incepusera sa ma roada. Am prins putin curaj si mi-am desprins buzele, scotand un sunet, ca si cum ar fi trebuit sa fie inceputul unei propozitii pe care nu o puteam continua din cauza emotiilor. Ridica o spranceana in asteptarea mea, insa toate replicile se pierdusera sin u stiam ce sa zic.
-Ma mut la Kiru, am simtit o usurare ca i-am zis asta, insa mai erau multe lucruri de spus. A facut rost de acele acte si se pare ca suntem frati.
Inca nu imi dusesem privirea din podea pe undeva mai sus, insa m-am ridicat in picioare si am incercat sa privesc spre scarile ce duceau la etaj.
-Am venit sa imi iau lucrurile, am rostit in timp ce am inaintat pe scari.
Inaru nu facuse inca nicio miscare asa ca am rasuflat usurat si mi-am asezat o mana pe balustrada, grabind pasul pana sus. Am pasit pe holul de la etaj pana am ajuns in fata unei usi, ce trebuia sa fie usa de la camera mea. Era intredeschisa, gandindu-ma ca atunci cand am plecat nu am lasat-o asa. Fata mea capata o expresie ciudata, si cu toate ca incercam sa par calm, nu puteam. Am impins usor usa si cand am trecut pragul, am observat o silueta aproape goala intinsa in patul meu. Mai bine spus era un tip blond, slab si cu tenul alb, mai putin obrajii ce ii erau complet rosii. Trupul era patat pe alocuri cu picaturi de transpiratie, la fel si cearsaful ce il tinea in zona intima. Stateam in fata lui cu gura cascata incercand sa inteleg ce se intampla, insa nu aveam nicio idee pentru ca eram deadreptul socat.
-Oh, tu trebuie sa fii Matsuro, verisorul lui Inaru. Ce tragedie, mi-a spus ca ii plac blonzii. Ce pacat, tu esti roscat.
Vocea lui ma dezgusta, mai ales ca dupa fiecare cuvant tragea aer in piept si scotea un geamat, de parca cu cinci minute in urma ajunsese la orgasm. Se acoperi mai bine cu cearsaful, apoi incepu a se juca cu o suvita din parul lui, pentru a-mi atrage mie atentia ca el era blond.
-Nu sunt roscat, sunt saten ! am ripostat eu, incercand macar cu aceasta replica sa ii dau peste nas.
Niciunul din noi nu mai spuse nimic atunci cand in incapere aparuse Inaru ca un fulger, parca de abia acum aducandu-si aminte ca il lasase pe ala blond din greseala in camera mea.
-Cine dracu e el? Si de ce e la mine in camera? am urlat, dorind sa ii dau un pumn tipului brunet ce se afla langa mine.
-Nu fi asa gelos, tot tu esti mai bun! imi raspunse cu o calmitate in voce pe care nu o mai auzisem pana atunci. Isi duse o mana in parul meu, iar degetul de la cealalta mana se aseza pe buzele mele.
-Adica l-ai adus pe asta aici pentru a-mi lua locul? Nenororcitule! Tu ti-ai batut joc de mine tot timpul asta. Esti un nemernic, si tu, si lacusta aia din patul meu. Kiru avea dreptate, te-ai schimbat din cauza ca-ti era frica sa nu ma duc la el, altfel ti-ai fi putut pierde valoroasa bijuterie pe care o puteai inlocui oricum cu lacusta aia.
Am indicat cu degetul spre tipul ce statea in pat, apoi am trecut pe langa Inaru ca un fulger pentru a ma asigura ca nu va avea cum sa ma opreasca. Am iesit din camera rapid si am coborat scarile. Trupul imi tremura atunci cand in fata ochilor imi apareau imagini cu Inaru si blondul ala in patul meu. Nu puteam accepta asa ceva! Imi dadusem seama ce prostie am facut sa ajung aici. Imi simteam trupul slabit si ochii inecati in lacrimile sarate ce se prelingeau ca un izvor pe obrajii mei, ajungand pana la barba, apoi dandu-si drumul ca niste picaturi inocente de ploaie. Inima mi se sfasia cand ma gandeam ca fusesem inlocuit cu barbatul ala, ca fusesem mintit atata timp si ca fusesem pentru el doar o jucarie sexuala. Ochii imi erau impanzit de acele lacrimi ce nu se mai opreau, incat imaginea deveni neclara si imi era greu sa cobor treptele. M-am prins de balustrade si m-am lasat in jos, caci picioarele nu mai erau in stare sa ma tina. Am cazut acolo, exact ca un amarat de copil ce fusese abandonat. Voiam sa nu fi plecat de acasa si sa fi ramas in asteptarea lui Kiru, imi era atat de teama ca eram cu cei doi in casa incat mi-as fi dorit sa ma inec din lipsa de aer.
Mi-am simtit trupul tras de o mana puternica. Nu-i puteam observa chipul caci ochii imi erau inchisi, macar asa lacrimile nu mai deveneau atat de abundente. Am simtit cum coboara scarile cu mine si ma aseaza pe ceva moale, care de abia mai tarziu realizasem ca era fotoliul din sufragerie. Imi sterse lacrimile, iar atunci cand mi-am deschis ochii speram sa fie fratele meu, insa chipul brunet si fata palida imi dadu fiori. Nu, nu era Kiru, ci Inaru!
Imi stranse tare incheietarua mainii si se apropie de chipul meu, in acel moment simtind cum raman fara aer. Mirosea a tigari si a bauturi alcoolice, deci picasem foarte prost ca ajunsesem intr-un moment ca acesta.
-Stiu ca esti gelos, nu poti ascunde asta, imi spuse acesta, scancind din dinti cand imi stranse incheietura mai tare.
-Da-mi drumul, nu sunt animalul tau!
-Ba da, chiar esti, ma contrazise, facandu-mi inima sa bata cu putere.
-Nu, nu sunt. Niciodata nu am fost. Acum da-mi drumul si uita de mine.
-Chiar te deranjeaza Damian? Il pot da afara daca vrei, si asa nu m-a satisfacut indeajuns.
Damian? Ce nume mai e si asta? Chiar ii se potrivea lacustei aleia. Am ripostat si mi-am tras mana din stransoare, cu atata putere incat am reusit sa scap.
-Ntz, rau baiat! ranji brunetul, lipindu-si fruntea de a mea. Sufla spre mine tot acel fum de tigara, imediat dupa ce-l trase in plamani, facandu-ma sa tusesc. Se parea ca-l amuza foarte tare, pentru ca imediat incepu a rade.
-Esti asa naiv, Matsuro.
-Esti asa naiv, Matsuro.
Ohh, deci jur ca o sa-l omor pe Inaru! Daca inainte il adoram sau cel putin il placeam, acum il urasc de moarte! : - L Si cred ca totul a incput cand l-a adus pe tipu` ala in patul lui Matsuro! Chiar.. Ce nume e ala Damian? :S Fratee, e oribil!
:]] Da, eu m-am infuriat de gelozie , probabil. Hai las- naibii de treaba ! Parca as fi in locul lui Matsu. =]]
Btw, nu am vazut greseli, soo.. very good, dear>:D<
M-am mirat la faza cand Inaru nu reactionase, prima data cand ii spusele marea veste.. : - ? Credeam ca n-o sa reactioneze pana la final, dar iata ca m-am inselat.. :|
Well, grabeste-te cu nextu`. Eu te astept! :*

PS: Primaaaa>:)
Matsuro e gelos?!Nu ma mir,Inaru arata bine 8-> Anyway in sfarsit a intrat si el pe scena,abia asept sa vad reactia lui Kiru,sper totusi sa se termine cu bine.Faza cu "lacusta" ma facut sa rad:]] Parca nu se oprea din spus asta,orbit de gelozie :| Oricum Matsu e cam slab si foarte credul,probabil daca nu ar fi aflat de Kiru inca ar fi stat precum un catel loial cu Inaru.Capitolul a fost destul de grozav si sa nu mai spun de"lacusta" aia care a incercat sa-l faca gelos pe Matsu,nu-mi plac blonzii >> Si presupun ca Inaru l-a mintit ca ii plac blonzii ca se se culce cu el,asta nu poate sa stea o zi fara sex sau cum?Ma asteptam ca Inaru sa faca ceva cand i-a spus Matsuro ca se muta,acum n-are de gand sa-l sechestreze la subsol,nu?[mda..eu si filmele de groaza]Anyway fic-ul este super tare,astept next-ul.
Ok deci uite-ma si pe mn pe aici in sfarsit...ti-am citit ficul de la inceput dar nu am apucat sa comentez.Iti ador ficul,imi place atat de mult ideea si personajele sunt delicioase :))..In fine nu imi vine sa cred ca lui Inaru ii pasa atat de putin de Matsu si a fost in stare sa il inlocuiasca in doua zile...si mai zice ca e si ingriorat pentru ca nu stie pe unde a umblat..cat de prefacut poate sa fie.Imi pare foarte rau pentru Matsu ,sper sa scape cumva de situatia in care l-a pus Inaru si sa nu pateasca cv:((.Poate il salveaza Kiru asta ar fi foarte interesant:X...Spor la scris si astept next-ul:*
Hmm Inaru:))mie tot imi place..stiu, sunt disperata, obsedata. dar mie mi s-a pus pata pe el si chiar de este un nenorocit, un escroc, un netrebnic bun de nimic eu tot il plac, fiindca eu totusi consider ca ceva bun exista in el. Nu stiu, ceva nu ma face sa cred ca e rau, nu stiu, am motivele mele pentru care consider ca el chiar simte ceva pentru Matsuro.
So...eu chiar cred ca i-a lipsit Matsuro :o3, fiindca daca nu i-ar fi fost asa poate s-ar fi comportant indiferent si nu ar fi cautat compania altcuiva pentru a-i tine locul. Nustiu...e parerea mea:d
Astept continuarea, succes la scris baby:* :X Kissu

Bye bye si huuugz!
Fetelor, multumesc pentru comentarii ^^ Sunt asa happy ca imi citeste cineva ficul ;)) So... here's teh next :D

~Capitolul 15 Naivitatea~



Vocea lui imi facea ca trupul meu sa imi tremure din toate incheieturile. In acel moment nici numele nu cred ca mi-l mai stiam. Din nou siroaie de lacrimi pornira din ochii mei, incepand sa imi ude chipul palid.
-Te rog, Inaru, lasa-ma sa plec ! am spus cu jumatate de gura, caci ramaneam din ce in ce mai mult fara aer.
Din spatele brunetului, pe trepte, puteam observa o silueta ce-si tara trupul excitat, in jos, pana ce ajunse langa cel din fata mea. Isi lasa capul spre el si ii inconjura gatul cu ambele maini, privindu-ma printre suvitele blonde de par. Da, era chiar Damian, probabil incercand sa imi faca in ciuda ca Inaru era al lui si nu al meu. Simteam gelozie, cu adevarat simteam, insa daca stateam mai bine sa ma gandesc, la ce imi facuse Inaru, chiar nu meritau ca aceste sentimente sa existe. Isi lipi buzele de gatul lui si incepu sa il sarute violent, din acea cauza brunetul scotand si niste gemete.
Chiar nu doream sa particip la astfel de scene, mai ales acum cand eram distrus. Damian ma privea cu dispret si totusi cu superioritate atunci cand ii intoarse capul verisorului meu dintr-o miscare si isi introduce rapid limba in gura, miscand-o ce multa agitatie. Mi-am intors capul intr-o parte la vederea acelui gest, si mai exact spre usa. Nu era departe de mine, as fi putut iesi oricand, mai ales cand cei doi nu erau atenti, dar nu-mi venea sa plec fara lucrurile mele. Am dat sa ma ridic de pe fotoliu, insa la cat de mult am stat sa ma gandesc daca o voi face sau nu, acestia terminasera deja sarutul.
Brunetul ii facu semn lui Damian sa urce inapoi in camera, de parca acum urma o discutie ceva mai ciudata. Privirea si gesturile lui Inaru ma speriau, mai ales atunci cand ma impinse si am reusit sa cad inapoi cu spatele de suprafata tare a fotoliului.
-Esti un nenorocit. Nu ma poti tine aici ca un caine, am spus ca vreau sa plec.
Se ridica in picioare, caci se lasase in genunchi atunci cand pur si simplu se linsese cu blondul, caci alta expresie mai buna nu as fi putut gasi. Facu cativa pasi inapoi incat sa ma poata cuprinde in intreaga arie vizuala.
-Nu cred ca-ti doresti sa pleci fara sa stii tot adevarul. Uite, prostutule, stiam ca asa se va intampla si am pregatit dinainte terenul. Ti-am zis, esti foarte naiv ca ai venit aici si ca nu ai avut grija de frati-tu, imi ranji acesta, atat de malefic pentru ca atunci cand a adus aminte de Kiru am tresarit brusc.
Nu am inteles exact la ce s-a referit, insa sigur nu era ceva de bine. Am vrut sa il intreb despre ce e vorba, dar a vorbit fara a-i mai adresa vreo intrebare.
-Presupun ca ti-a vorbit despre mine, si cred ca stii cu ce ma ocup. Stai calm, nu am incercat sa te droghez pana acum.
Isi aseza mainile incrucisate la piept, privindu-ma cu un aer de superioritate. Chiar ma simteam inferior, mai ales ca ma privea de sus, iar eu, dupa ce ca eram scund, mai stateam si pe fotoliul ala incomod. Am inghitit in sec, parca timpul de la o replica la alta trecea foarte greu. Avea dreptate, Kiru imi povestise chiar cu cateva zile in urma despre "meseria" lui Inaru, adica traficul de droguri.
-Nu cred ca mai are rost sa te duci acasa, pentru ca oricum nu va mai fi nimeni acolo.
-Ce? am tresarit la auzul acelor cuvinte, inima parca sarindu-mi din piept si stand acolo, fara a se mai misca.
-Cum ai auzit, am pregatit deja terenul.
Trase rapid un scaun si se aseza pe el, in fata mea, insa avand aceeasi pozitie, cu mainile la piept. Incepu a rade atunci cand probabil imi vazu chipul asa speriat.
-Nenorocitule, ce i-ai facut?
Am injurat cate ceva, imediat ce am inceput a ridica tonul la el. Am sarit de pe fotoliu insa ma avertiza ca nu-mi va spune nimic in plus daca nu voi sta calm. Il cunosteam bine si nu suporta galagia, oricat de nervos ar fi fost.
Ma rodea curiozitatea sa aflu ce s-a intamplat asa ca am facut ce mi-a spus. Isi intinse mana spre mine, nefiindu-i deloc greu la cat de aproape isi pusese scaunul de fotoliu. Degetele sale mari imi atingeau pometii incalziti de la atatea lacrimi sarate ce ii umezisera.
-Kiru nu se va mai intoarce. A fost baiat rau ca si tine si nu m-a ascultat cand i-am spus sa nu mai incerce sa mi te fure. Pentru ca tu esti doar al meu si oricine ar incerca sa te ia, are de aface cu mine.
Incepu a-mi mangaia obrazul pentru a ma calma, insa simteam mai multe tensiune ca inainte.
-Ce i-ai facut? se auzi vocea mea tremurata, urmata de cateva oftaturi si suspine. Imi tineam lacrimile acolo unde le era locul, fara a le da drumul.
-Eu? Nimic, zise ironic, apoi isi lasa chipul spre urechea mea, trecandu-si limba peste pavilionul acesteia. Cel mai probabil e la spital, sopti, muscand usor de lob.
Am tresarit din nou, simtind cum bataile inimii accelereaza. Nu stiam sigur din ce motiv ramasesem fara aer pentru ceva timp. Ori din cauza vestii data de Inaru, ori din cauza gesturilor sale ce incepeau a ma excita, mai ales ca urechea, as putea spune, era punctual meu erogen.
-Cum adica la spital?
Mi-am dat capul intr-o parte si mi-am acoperit locul atins de el cu limba, pentru a nu se mai repeta.
-Baietii mei nu au mila cand vine vorba sa le dau un ordin.
Vorbea asa de calm de parca totul era ca intr-o poveste, o poveste urata, sau un vis, mai bine spus un cosmar. Chipul ce de mult se putea asemana cu un inger, parul saten si ochii de acel caprui foarte deschis se stersesera intr-u totul. Lacrimile si starile din acel moment ma deprimau, mai ales ca blondul, Kiru, era singura persoana in care mai aveam incredere.
Nu intelegeam de ce inca stateam in casa asta si nu faceam ceva, cum ar fi sa plec. L-am impins pe brunet din fata mea si m-am ridicat in picioare, dandu-i o palma peste fata. L-am privit dezgustat apoi m-am grabit sa ajung spre usa si am iesit afara. Totul luase o intorsatura proasta, pana si vremea se schimbase din prost in si mai prost. Un vant puternic navalea afara, neputand sa imi tin suvitele de par locului, acestea zburand rebele prin toate partile.
Ma simteam mult mai bine stiind ca reusisem sa ii dau o palma dupa toata discutia ce am avut-o. Acum ma indreptam spre spital, bineinteles pentru a-mi cauta fratele.
Am ajuns repede, si odata intrat pe poarta spitalului mi-am dres vocea, apoi am oprit o asistenta si am intrebat de Kiru Tamasu, insa doamna imbracata in halatul alb isi ceru scuze si ma lasa fara vreun raspuns pentru ca se grabea. Am inaintat in cladirea inalta si am vorbit cu alte doua asistente ce nu pareau a sti cine este acel Kiru.
Am oftat caci trebuia din nou sa fac toata treaba singur. Am urcat la etajul unu, pentru ca la celelalte etaje nu avea ce cauta un om in starea lui Kiru, fiecare etaj avand propriile cazuri de boala.
De data asta nu am mai tinut cont ca ma aflu in aceasta cladire cu tot felul de oameni bolnavi, miros urat si aspect dezgustator, tot ce voiam era sa il gasesc pe blond.
Am cautat in toate saloanele insa niciun chip nu-mi era cunoscut. Incepeam sa imi pierd speranta, dar nu m-am dat batut. Stiam ca se afla aici, intins pe patul acela alb, in cel mai bun caz.
Am coborat treptele iarasi spre parter si am verificat si acolo saloanele, poate totusi ma inselasem. Pot spune ca mi-a luat o ora sa il caut pe Kiru, insa nici atunci nu l-am gasit. Speranta disparuse intr-u totul. Nu stiam ce sa fac, doream sa fiu optimist si sa cred ca e bine, dar nu era de gasit. M-am asezat pe una din treptele spitalului, parca nedorind sa mai plec de aici pana nu aveam de gand sa il gasesc. Nu credeam ca voi spune asta, dar aveam de gand sa dorm acolo pana ce aflam ca fratele meu este bine. Lacrimile incepura iarasi a-mi umezi chipul palid, eram distrus. Nu mai stiam ce inseamna fericire si nu stiam cum arata o persoana ce tinea mult la tine. Ma simteam cu totul intr-o alta lume, atat trupul, cat si sufletul meu ce acum tinea atata ura pentru Inaru.

-Ce faci aici? Am auzit slab o voce ragusita de femeie.
-Astept pe cineva, am murmurat, stergandu-mi cu podul palmelor lacrimile.
-Pleaca! S-a terminat programul de vizita, ma izgoni aceasta, conformandu-ma imediat.
Ajunsesem in mijlocul strazii, asteptand parca o masina sa vina si sa ma calce, caci daca Kiru nu era la spital, in Rai sigur ajunsese, acolo unde il voi urma si eu.
Stai!Vrei sa spui ca Matsuro nu s-a gandit la posibilitatea ca Inaru l-a mintit si defapt Kiru n-are nimic si e acasa "linistit" gandindu-se unde ar putea fi Matsu?O_o La cate ii trec prin cap lu' Inaru probabil faza cu "e la spital" are alt sens si Matsuro a inteles gresit.Ah,uite-ma si pe mine m-a apuca sa iti continui povestea -.-" Gomen nasai! m(_ _)m.
Uhm...gelozia lui Matsuro cat si iubirea sau mai bine spus naivitatea pe care o arata fata de Inaru,e prea credul,daca il opreste unul pe strada si-i zice ca-l iubeste sigur se face rosu la fata si se intimideaza.
Oricum dabia astpt sa vad next-ul :bv:D
Ohh...minunat capitol...atat dramatism:X..Imi pare foarte rau pentru Matsu,e mult prea naiv si nu ia in calcul posibilitatea ca Inaru sa il fii mintit.Naivitatea lui ii va aduce numai necazuri.Sper ca Inaru sa inceteze o data cu atitudinea asta de maniac posesiv si sa se comporte asa cum trebuie cu Matsu.Despre Kiru nu stiu ce sa zic..intr-adevar se poate a fii patit ceva sau nu.Eu sper totusi sa nu pentru ca Matsu e atasat prea mult de el si sufera enorm numai la gandul ca acesta sa fie ranit,poate si mai rau:(
Grabeste-te si adu-ne next-ul!!>:d<
Ajunsesem in mijlocul strazii, asteptand parca o masina sa vina si sa ma calce, caci daca Kiru nu era la spital, in Rai sigur ajunsese, acolo unde il voi urma si eu.
Ohhh, haide, haideee! Eu nu vreau moarteee! E chiar atat de mult sa cer asta ?!
O.O
Dar, revenind... NU pot sa cred cat de nenorocit poate fi Inaru! Deci, daca i-a facut ceva lui Kiru... :-L Jur ca nu mai apuca ziua de maine! Auzi si tu! In spital? Huh, daca ii face ceva si lui Matsu, ca vad ca il influenteaza nu numai cu idioul ala blond, ci si cu moartea, practic, il provoaca sa moara; cred ca-l bag eu in spital....>.<"""""
Soo... Eu nu mai am cuvinte... :| Sunt... masca:| Sper sa vi repede cu nextu`. :o3 Sunt foarte, foarte, foarte curioasaaa! :o3 Bye bye, iubita` ^^
Bun... De ce nu e comul meu la captiolul trecut? >.> Imi cer iertare, poate am uitat sa comentez [-o< Il citisem, asta stiu xD. Bun, sper sa-mi ierti uitarea idioata *puppy eyes* am foarte multe pe cap. Acum... Sa '' read '' !
Inaru... E un nenorocit si imi vine sa ii dau una, sa-l omor, sa il rup in jumatati etc. MA enerveaza x( PE cand ducleata asta de Matsuro.. Mai ca l-as pupa pe baiatul asta. Si da, e foarte naiv. M-am prins pana si eu, care sunt foarte airuita, ca Inaru a facut-o intentionat. Faza insa cu blondul e nasoala, m-a cam deranjat pana si pe mine. Sper totusi sa fie bine Kiru @-) Abia astept sa vad ce se va intampla in continuare.
Nu-mi place faza cu Raiul;, nu suna prea bine... Nu in sensul ca nu e bine pusa, nu suna bine moartea X_X Vreau sa-l gaseasca csi sa fie fericiti *dreaming*
Oricum, bafta la scris:* A fost un capitol demn de recitit! *puppy eyes* So... I`m gonna read again:))
Buna bubulina, yeeey new chaaap :x:x
Mi-a placut capitolul, mai ales cand Matsuro ia dat o palma ( ce curaj are baiatu :> ) lui Inaru, chiar merita dupa ce la adus pe ala acasa. Cica ii plac blonzii, ia ca ma fac si eu blonda pentru el :)), glumeam.
Ajunsesem in mijlocul strazii, asteptand parca o masina sa vina si sa ma calce, caci daca Kiru nu era la spital, in Rai sigur ajunsese, acolo unde il voi urma si eu.

Ce? Nu imi spune ca vrei sa il omori pe Matsuro, adica... nu, te rog, nu-mi spune asta, nu vreau sad ending T_T

Bafta la scris in continuarea coleguta mea de banca si astept nextul.
Multumesc mult de comentarii guys >:D<
Sper ca nu am intarziat prea mult. Din cauza ca am avut impresia asta n-am mai corectat nextul, asa ca sper sa nu existe prea multe greseli :">


~Capitolul 16 Foi rupte din jurnal~



Strazile parca inghitisera toate masinile, caci rar mai vedeai cate un far aprins in acea bezna, iar lumina aia venea din sensul opus mie. Vantul imi spulbera orice dorinta si orice gand, cazand in genunchi acolo, in mijlocul strazii ce incepu a fi navalita de picaturi de ploaie, acei mici soldati ce obisnuiau sa poarte un razboi cu pamantul. Lacrimile ce-mi curgeau din ochi nu erau nimic pe langa picaturile mari si reci ce se dezlipeau de norii negri.
-Ce s-a intamplat, micutule? aud o voce pitigaiata a unei doamne ce se apropie de mine, asezandu-si o mana pe unul din umerii mei uzi.
In cealalta mana tinea o umbrela pe care o aseza deasupra capului meu pentru a ma proteja de ploaie. Ma ajuta sa ma ridic si sa ma scutur de praful ce-l purtam cu mine inca de cand plecasem de pe treptele spitalului. Ma lua de mana apoi ma intreba bland unde locuiesc si de ce stateam in ploaie. Vocea calda ma calma, multumindu-i din suflet pentru ajutorul primit atunci cand ma conduse spre casa. Ii dadeam in jur de treizeci si ceva de ani, cu toate ca era intuenric si nu imi dadeam seama exact de varsta acesteia.
-Va multumesc din suflet, o sa va raman dator, i-am adresat, urcand treptele spre scara blocului si facandu-i cu mana.
-Nu e nicio problema, micutule.
Dupa aceasta, pleca, lasandu-ma sa imi continui drumul. Probabil daca nu era aceasta femeie as fi ajuns calcat de vreo masina. Ah, nici nu vreau sa ma gandesc!
Am ajuns in fata usii apoi am descuiat-o cu ajutorul cheii, ramanand socat cand becul din dormitor era aprins. Inchid usa de la intrare si ma grabesc spre locul cu pricina, observand chipul blondului ce statea intins pe pat, tinand telefonul mobil in mana.
-Kiru, am tresarind, trecand de prag in graba si ducandu-ma la el, esti teafar, am continuat atunci cand i-am analizat din priviri fata fara nicio zgarietura.
Barbatul se ridica in capul oaselor si incepu a chicoti, apoi ma prinse de mana si ma trase langa el, mirosindu-ma.
-Ai fost la spital?
-Da, te-am cautat, murmur, privind in jos.
-De ce tocmai la spital?
Nu imi venea sa ii spun adevaratul motiv,caci ma simteam mintit de Inaru, ma simteam ca o carpa. Probabil incerca sa scape de mine si nu stia ce motiv sa spuna in asa fel incat sa plec mai repede si sa isi continue treaba cu lacusta aia, Damian.
-Nu-mi spune ca ti-a povestit Inaru raspunse, apucandu-mi barbia si obligandu-ma sa il privesc in ochi.
-Ba da, am fost la el ca sa-mi iau lucrurile si mi-a zis ca gasca lui te-a prins si ar trebui in cel mai bun caz sa fii la spital, mi-am dat eu drumul cuvintelor, explicandu-i calm de ce il cautasem acolo.
Ma impinse usor dupa ce isi aseza mana la gura si imi ignora privirea. Incercam sa inteleg ce se petrece si de ce se comporta asa. Totusi, gandul la ceea ce imi spusese mai de mult imi trecu iar prin minte. De la o atingere am fi trecut la un sarut, de la un sarut am fi ajuns la...
Am scuturat din cap, fiind trezit de rasul lui.
-Si chiar crezi ca ma lasam batut de tipii aia? Nu vezi ce am pe mine? raspunse cu subinteles, radicand ambele brate si incordandu-se, muschii sai iesind la iveala.
Dumnezeule, arata mult mai bine cand se incorda. Am ramas uimit la ceea ce purta pe sub piele, pacheteii de muschi pe care mi i-as fi dorit dar din pacate nu-i putusem avea niciodata. Umerii lati si abdomenul perfect ce iesea la iveala nu puteau fi ignorati.
-Dar tu de cate ori mergi la sala? il intreb serios, si totusi avand un zambet pe fata atunci cand mi-am dat seama ca in loc sa ii faca gasca lui varumeo ceva, ii facuse el tipilor din gasca.
Surase, apoi se ridica din pat si porni spre bucatarie, nu inainte de a ma ciufuli. Chiar ma bucuram ca revenise la vechile obiceiuri, fiind nemaipomenit de fericit ca fratele meu era in sfarsit langa mine, atunci cand crezusem ca l-am pierdut pentru totdeauna.
-Mancam ceva? ma intreba, descizand frigiderul si privind inauntru.


Dupa ce am mancat, ne-am dus amandoi pe canapeaua imensa din sufragerie si am inceput a vorbi vrute si nevrute, pana cand ramasesem cu vreun subiect de discutie. Mi-am lasat capul in poala lui, acesta jucandu-se cu suvitele mele de par si zambindu-mi, muscandu-si uneori buzele, parca abtinandu-se din a face ceva ce m-ar deranja.
-Deci te-ai ingrijorat pentru mine?
-Normal, esti fratele meu, i-am raspuns, punandu-mi mainile incrucisate la piept, insa tot ramasesem in acea pozitie.
Mi-am inchis ochii, miscarile sale cu degetele pe fruntea mea parca relaxandu-ma.
-Intr-un final tot nu am reusit sa imi iau lucrurile, am oftat.
-Mergem maine!
-Vii si tu? am tresarit de fericire, crezand ca imi va spune ca are treaba, sau orice alta scuza, numai ca sa nu dea ochii cu brunetul meu verisor.
-Sigur, daca doar cu ajutorul meu iti poti recupera lucrurile, atunci vin.
Nu-mi puteam crede urechilor ce auzisem. Cu toate ca inima mea o luase razna doar de la o simpla replica de a lui, imi venea sa sar pe el si sa ii prind obrajii in palmele mele apoi sa il sarut, si totusi n-am facut-o. Probabil cum ma abtineam eu se abtinea si el.
-Te anunt de acum, sa nu te mire prezenta unei lacuste pe acolo, i-am zis, afisand un zambet sters pe fata cand gandul imi zburase la tipul blond ce parea a fi inlocuitorul meu.
-Lacusta? chicoti, probabil gandindu-se la sensul propriu.
-Da, lacutsa, la firgurat, am mormait. Era unu acolo, in patul meu si
Am inceput a-i povesti ce imi vazusera ochii, simtind cum incepea sa se enerveze asa ca am schimbat subiectul, vorbind despre zilele de scoala.

In scurt timp ne ridicaram amandoi in picioare si am mers la bucatarie de unde ne-am luat o doza rece de coca-cola de la frigider. Picaturile transparente ce se scurgeau pe doza de aluminiu m-au facut sa tresar atunci cand, in locul acelui fier, imi imaginam trupul lui Kiru impreuna cu picaturile ce se scurgeau lin, intr-un mod incitant pe trupul acestuia. Am inghitit in sec, scuturandu-mi capul. Nu-mi veneam sa cred la ce ma gandeam si uneori imi era tare frica caci poate blondul reusea a citit ganduri, iar acestea erau unele cam perverse, pana si eu imi dadusem seama de asta.

Ne-am pregatit de culcare, ducandu-ne in dormitor amandoi. Nu stiu cum, insa de data asta ne aflam amandoi in acelas pat. Ne uitam unul in ochii celuilalti fara a spune ceva, pana ce eu am cedat, simtind cum obrajii se imbujorau usor, asa ca mi-am bagat capul in plapuma.
-Daca iti e frig, mai aduc o patura, ma anunta blondul ce parea a fi foarte grijuliu.
-Nu, imi e bine. Noapte buna, i-am zis dulce.
Mi-am inchis ochii, apoi m-am intors pe o parte, dorind din tot sufletul sa adorm, dar gandul ca stateam atat de aproape nu ma ajuta cu nimic. Dintr-un motiv banal, probabil, trupul mi se incalzi atunci cand i-am simtit mana dupa talia mea. Cred ca deja adormise pentru ca ii puteam vedea chipul cu coada ochiului. Respiratia sa calda pe care i-o simteam in ceafa imi facea ca inima sa isi grabeasca bataile inimii, si dintr-un ritm al ticaitului de ceas, deveni ceva mult mai alert. Cum as fi putut dormi in halul asta? Totusi, am inchis ochii si am inceput a ma gandi la altceva, cum faceam atunci cand eram mic si imi era frica de intuneric. Inaru imi spusese sa ma gandesc la ceva frumos, cum ar fi un camp cu flori, iepuri si alte chestii, insa eu ii intorsesem replica si i-am zis ca nu-s fetita. Incepuseram amandoi sa radem, dar asta facea parte din copilaria mea. Si datorita prezentului, ea devenise o alta bucata rupta dintr-un jurnal.

Dupa tot ce se petrecea, am incercat sa fac ce imi spusese Inaru, insa pe acea pajiste nu numai flori si iepuri apareau, ci si Kiru gol. Dumnezeule!! De ce ma gandeam la asta? Am tresarit brusc, simtindu-mi la un moment dat cum inima chiar se oprise in loc, la propriu, caci am simtit o mana in locul umflat din pantalonii mei.
-Kiru, ce faci? am scancit din dinti, privind iarasi cu coada ochiului in directa lui, vazand ca avea ochii inchisi.
Oare dormea si pur si simplu visa, sau se prefacea? Am dus o mana spre pantalonii mei, dandu-i bratul la o parte si rasufland usurat cand acesta isi lua mainile de pe mine. Asta nu insemna ca voi avea sa dorm.
Imi muscam buza inferioara de nenumarata ori, facand asta atunci cand eram stresat ori foarte obosit si nu puteam adormi.
"lacutsa" - lacusta

Well, ca sa vezi. :> Doar o greseala, sau cel putin, asta am observat eu; daca mai sunt altele, sunt sigura ca alti useri o sa ti le corecteze. ^^
Btw, ma bucur ca ai postat. Si cu starea mea foarte buna [ alaturi de melodia de la Florence and the machine ], crede-ma, chiar sunt bine-dispusa. :]
So... Vad ca (,) Kiru este in regula. Good, ca daca-i facea ceva Inaru.. Eeh, asta e partea a doua. * laughs *. Si exact cum a spus si el, la ce corp are... * perv smile *
Dar revenind... o.o" Hm-hm. Ceea ce s-a intamplat la finalul capitolului mi-as fi dorit sa mai continuie. Pai da, la ce minte am, e ceva normal, deci nu te ingrijora. :)) In rest.. Totu` e ok si ofc, astept capitolul urmator ! Bafta muulta ! * smile & hug *
Ma bucur nespus ca te-ai gandit sa ne aduci nextul, fierbeam in suc proopriu, nu alta! Sunt happy ca sunt bine ambii baieti, Kiru in special. Sa fiu sincera, credeam ca ai sa aduci o drama pe-aici...Sau Inaru sa-l violeze pe Matsuro. E bine sa vezi ca te inseli, cel putin in cazul meu, care de obicei am dreptate. xD
Siii.... Matsuro il vrea. Foarte draguta treaba:> Abia astept sa-l si aiba... sau Kiru pe el:>
Baai =)) baiatul asta e mai pervers ca mine, care imi imaginam un elev... si un profesor pe catedra, acolo =)) L-ai facut un eprvers si jumatate si ador asta! Incantatoooor de-a dreptul, nu am cum sa apreciez un asa talent. Mai ai insa de lucrat la propozitii si la descriere. Se poate si mai bine.
Bafta in continuare:*
Hmm sa vedem...un capitol foarte reusit:x...ma bucur ca nu te-ai apucat si u de dramatisme ca ma saturasem.Ce pot sa spun..ma bucur ca dragul de Kiru nu a patit nimic si ca lui Inaru i-au cam fost date planurile peste cap;;) Si ce vise are si Matsu...Kiru gol..delicios:X...sper ca nu ne mai tii mult pe jar...vreau si eu sa se intample ceva intre astia doi:((...si asta inseamna cat de curand:))
Pot sa continui ce ai inceput in capitolul asta numai ca ar fii bn ca si Kiru sa fie treaz si sa fie constient de ceea ce face:> Soo, bafta la scris si hai cu next-ul>:d<
Da-mi voie sa-ti zic ca da, citisem inainte sa ma anunti;))but cu timpul stau cam prost. Si de asta nu prea am mai comentat. Dar ma revansez- sper:d
So..am citit, e interesant, dar tot nu am o parere proasta despre Inaru( bine in momentul acual am eu ceva cu baieti rai:))imi place sa le dau prioritate..nu stiu de ce, de fapt stiu, dar sunt motivele mele)
So ...as vrea sa se rezolve misterul asta mai repede, Inaru chiar sa se devodeasca a fi un nenorocit sau nu si sa iasa din vietile lui Matsu si a lui Kiru. Kiru..ceva imiz ice ca e ceva si cu el, dar poate nu enimic. Nu stiu..vreau sa vad cum decurge actiunea. Pana acum a fost interesant.
So...astept capitolul urmator.
Succes la postat si multa inspiratie! Bye bye
Matsu are ganduri perverse, imi place :X Desi e prea naiv, adica el chiar a crezut ca (,) Kiru e in spital?Pe bune? Inaru va trebui omorat,vad eu cu ce-l omor :-?.
Anyway, ma bucur totusi ca nu l-a calcat vre-o masina sau nu a patit ceva, desi era imposibil e personajul principal.
Um... se incinge atmosfera, Matsuro are ganduri perverse si... nu cred ca o sa se mai abtina mult, nici el , nici Kiru care sigur il visa in acel moment pe Matsuro.
Sankyu for teh comms >:D< Am venit cu nextul si de data asta vorbesc din perspectiva lui Inaru, pentru ca am vrut sa vedeti ce gandeste si el ^^. Citire placuta !


~Capitolul 17 Legaturi~



Fumul nociv ce se ridica deasupra mea, spre tavan, acel fum ce venea de la tigarea ce ar fi trebuit sa ma calmeze, se imprastia in toata incaperea, trezindu-mi toate simturile. Geamul din fata mea devea din ce in ce mai enervant caci, neavand perdea, soarele reusea a patrunde cu usurinta in camera si a-mi distrage toata atentia.
Chipul meu palid nu schita nicio expresie si, daca m-as fi uitat in oglinda, cred ca si eu ma speriam de propria fata.
Sunetul pasilor dinspre trepte ma facura sa imi indrept toata atentia spre persoana ce il provoca. Ma aflam in bucatarie fumand a patra tigare ce ar fi trebuit sa fie calea mea de scapare, dar din pacate nici acestea nu isi mai faceau efectul, ba din contra, ma enervau si mai mult.
-Ce mai faci, pisoias? intreba persoana din capatul scarilor, coborand repede jos si venind in bucatarie, spre scaunul unde ma aflam eu. Imi zambi slab apoi ma imbratisa, tinandu-si mainile incolacite la gatul meu. Blondul purta decat o camasa albastra si o pereche de boxeri negri, lasandu-i picioarele slabe dezvelite.
-Ia-ti hainele si pleaca, m-am rastit la el fara a-i trage vreo privire.
-Dar pisoias, voiam sa raman aici cu tine, se milogi acesta.
Credea ca dupa doua partide de sex nebun aveam sa locuim impreuna? Se insela amarnic. El nu insemna nimic pentru mine, ci doar o jucarie, cum insemnau multi.
-Damian, am zis sa iti iei hainele si sa pleci! m-am rastit pentru a doua oara, de data asta fulgerandu-l cu privirea, astfel incat in secunda urmatoare se dezlipi de langa mine si urca inapoi spre camera unde dormise, mai bine spus camera verisorului meu saten.
Ma tot gandeam la el in ultima vreme. Cum putusem fi asa neatent incat mi-a scapat printre degete?
-Futu-i, am marait, aruncand tigarea pe jumatate fumata pe langa scrumiera de langa mine.
Am inghitit si ultima particica de fum din gura, fara a o mai da afara, ci tinand-o acolo in plamani. Nu stiu ce m-ar fi putut calma daca tigarile nu, poate doar sa imi vad verisorul cum se intoarce la mine. Nu acceptam ideea de a spune ca fusese vina mea, poate doar ca il neglijasem in ultima vreme sau… cine stie? L-o fi amenintat nemernicul ala de Kiru cu ceva.
Mi-am asezat coatele pe masa din lemn si mi-am sprijinit fruntea in palme, lasand suvitele brunete sa imi acopere tot chipul.
-Am plecat pisoias, ma anunta Damian, dupa care iesi.
Singurul sunet pe care l-am mai putut auzi a fost acela provocat de usa de la iesire, rasufland usurat cand stiam ca acum ramasesem singur, fara blondul ala care nici macar nu ma satisfacuse. Mi-am cuprins suvitele lungi de par intre degete si am inceput sa trag usor de ele, apoi din ce in ce mai tare pentru a avea o scuza pentru lacrimile ce au urmat sa imi umezeasca obrajii. Picau fara mila din ochii mei, fara a-mi da seama cand aveam de gand sa incetez caci nu imi statea in fire sa plang.
Am dat negativ din cap, dorind sa ma ridic de pe scaun si sa o iau la fuga pentru a-l cauta pe Matsuro, caci o zi fara el mi se parea un an. Chipul lui angelic, impreuna cu buzele subtiri si rosii imi apareau mereu in minte. Ochii mari si parul saten ce ii acoperea uneori fruntea, completau desenul ce se forma in fata ochilor mei. In acest moment nu ma gandeam decat ce ar face pustiul, pentru ca, sa recunosc, mi se facuse foarte dor de el.

Am asteptat mult si bine in acea pozitie, incercand din rasputeri sa opresc lacrimile ce-mi curgeau necontenit. Pentru prima data simteam cum este sa pierzi pe cineva, pentru ca sincer, cat de mult as fi luptat nu cred ca-mi mai recuperam scumpul verisor.
Bataile insistente in suprata de lemn si niste sosote imi distrag atentia. Tresar la auzul acestora si privesc curios usa. Cine ar putea fi? Damian intra singur ca boul fara sa mai anunte, deci nu era el. M-am ridicat alene de pe scaun si m-am indreptat spre usa, nu inainte de a pune tigarea in scrumiera, pentru ca o lasasem exact langa aceasta. In timp ce inaintam, am realizat ca una din voci imi e foarte cunoscuta. Chipul meu parca se luminase cand m-am gandit ca dupa usa era chiar Matsuro. Mi-am sters fata de lacrimile sarate si mi-am frecat putin ochii. In momentul cand am deschis-o nu mi-am dat seama ca se putea observa foarte bine ca plansesem, pentru ca aveam ochii rosii si fata inca umeda.
Cum era si de asteptat, in fata mea era chiar Matsuro, insa nu era singur. Pustiul era insotit de un barbat inalt, blond cu ochii galbeni si trasaturi adevarat masculite, adica umeri lati si trup bine sculptat.
Din prost, o dadeam in si mai prost, caci pustiul era insotit de Kiru. Cum dracu nu avea nicio zgarietura? Nici macar pe fata sau pe maini, era ca scos de la cuptor. Am ramas oarecum uimit cand acesta ma fulgera cu privirea, nevenindu-mi sa cred cu ce tupeu venise aici.
-Ce dracu vreti? l-am intrebat pe blondul ala, chiar daca vorbeam la plural, dorisem doar lui sa ma adresez.
-Stii prea bine, imi raspunse, apoi il apuca pe Matsu de mana si trecu pe langa mine, inaintand in incapere.
Satenul parea putin speriat si totusi din privirea lui puteam observa ca se simte protejat de catre fratele sau mai mare. Dar ce dracu? Eu eram mai mare cu trei ani decat Kiru. De ce el? De ce l-a ales pe el?
Am injurat ceva, apoi am trantit usa de la intrare si i-am privit cu mainile in san.
-Ii vreau lucrurile, apoi plecam. Stai calm, nu am venit sa depunem nicio plangere, ma anunta barbatul inalt si blond, apoi ii facu semn pustiului sa urce sa isi ia lucrurile.
Matsuro imi tot ignora privirea, soptindu-i apoi blondului ceva la ureche care, spre norocul meu, reusisem sa inteleg.
-Nu, lacusta aia, asa cum ii spui tu, a plecat de mult ! l-am anuntat pe saten, acesta luandu-si talpasita pe scari si urcand spre camera lui.
Ramasesem doar eu cu frati-so mai mare. Ne uitam unul la altul fara a spune vreun cuvant, si totusi aveam atat de multe sa il intreb, dar nu stiam cum sa incep, apoi imi era teama ca nu voi mai termina.
In timp ce se apropie de mine, am reusit sa observ ca eram la aceeasi inaltime, ciudat era insa diferenta de varsta.
-Ar fi bine sa il uiti, pentru ca oricum i-ai facut destule, imi vorbi acesta calm, tragand cu privirea uneori spre trepte pentru a se asigura ca inca eram singuri.
-Ai putea sa uiti o persoana la care tii? il intreb pe acelas ton, dorind sa ramanem calmi pana la sfarsitul discutiei.
-Nu-mi spune ca tii la el pentru ca e imposibil. Tu chiar esti patetic! Nu i-ai facut nimic pentru a-i demonstra asta si ai pretentia sa creada ca tii la el?
Incepu a rade cu subinteles, facandu-ma pe mine sa ma gandesc la spusele lui. Avea un strop de adevar, sau poate unul mai mare. Pur si simplu nu aveam un stil anume de a arata ca tin la cineva si totusi o faceam, fara ca respectivul sa isi dea seama.
-De unde stii tu ca nu am facut-o?
-Pentru ca, vezi tu, pustiul s-a atasat mult de mine. Spre deosebire de tine, stiu ca vorbesc cu cei ca ei. Mi-a spus multe despre voi si despre trecutul vostru.
-Te-a mintit! m-am rastit eu, nelasandu-l sa isi termine fraza.
-Asta e scuza ta? rase, apoi facu cativa pasi in spate si il privi pe satenul ce coborase cu un bagaj.
Fu ajutat de Kiru, apoi micutul meu verisor il apuca de mana si ii facu semn sa plece.
Ma simteam ca un gunoi, probabil la fel de prost ca atunci cand Matsuro il vazuse pe ala in patul lui. Stiam exact prin ce trecuse, dar mi se parea atat de tarziu pentru a mai face ceva. Totusi, stiam ca sunt un luptator si nu aveam de gand sa pierd in fata blondului, chiar daca simteam ca ii va fi mai bine cu el decat cu mine, nu puteam renunta la o persoana pe care chiar o indrageam.
-Cand iti vei gasi o adevarata scuza poate. Defapt nu, nici atunci nu ti-l voi da, zise tipul inalt cu ochii galbeni, apoi imi facu scurt cu mana in semn de salut si pleca cu pustiul.
Ramasesem iarasi singur, mai confuz ca inainte, insa aveam sa ma gandesc la ceea ce spusese. Pentru prima data ma simteam un alt om, nu stiu daca in sensul bun sau rau.
Eu sunt fana noua.Citesc povestea de mult,dar am avut ceva probleme cu contul de n-am postat.
Nu sunt experta in gramatica,timpuri si chestii din astea,dar n-am vazut nici o greseala.
Stiam eu.Stiam eu ca Inaru nu e atat de rau precum pare,desi i-a facut anumite chestii lui Matsuro,stiam ca are ceva bun in el. >:) Imi place lupta dintre cei doi,dar nu ma pot hotari cu cine sa tin...Poate cu Matsuro! :)
Pai...Ce mai am de spus?O,da!Astept capitolul urmator. Bye! :bye:
:(( Nuuu...esti lea, lea , lea, m-ai facut sa ma indragostesc de sentimentele lui Inaru, p bune, cand ma duci la Matsuro cand la kiru,apoi la Inaru, acum si eu sunt confuza, nu stiu cu cine sa tin. E drept ca Inaru nu s-a comportat deloc bine cu Matsuro, adica intr-un fel l-a violat si nu ia pasat de sentimentele sale TT^TT, dar totusi pare ca ar face orice sa il aiba inapoi:| Sa trecem la gramatica am vazut vre-o doua sau 3 greseli, dar nu le mai gasesc, eh oricum nu erau importante. :D
Fani. a scris:
-Ai putea sa uiti o persoana la care tii?
stii, macar a recunoscut :(. Dar tot prost ramane, adica Matsuro l-a iubit, dar daca el nu stie sa aprecieze ceva decat dupa ce pierde acel lucru, in cazul acesta acea persoana, nu e vina nimanui :D
Ce ma bucur ca postezi atat de repede capitolele. * laughs & happy * Btw, nu mi-a "sarit" nicio greseala in ochi, cred ca am fost absorbita de citit. Si sincera sa fiu, speram la ceva yaoi intre Kiru and Matsu. :X Ofc, everyone wants some yaoi, right? :>
Well, a fost surprinzator sa vad ca scrii si din perspectiva lui Inaru, caci este prima data cand. ^^ Si desigur ca vroiam sa-i aflu ... xD Ei bine, poate are planuri malefice >:) Who knows? : - "
Si... De ce a trebuit sa descrii partea cu insecta aia, Damian ?! Ohh, frate, il urasc mai mult decat pe oricine.. I think... o.o""
Darling, I hope you`ll come fast with the next chapter, like always. >:D< So, success ! * hug *
Cam tarziu ,dar uite ca trec si eu pe aici:D Mi-a placut ca ai descris din perspectiva lui Inaru si i-am putut vedea sentimente pentru matsu,desi aveam eu o banuiala.Imi pare rau pentru el,dar si-a facut-o cu mana lui.Nu a stiut sa ii arate lui Matsu ca tine la el,l-a ranit si acum l-a pierdut.Sincera sa fiu acum nici nu stiu de partea cui sa fiu,a lui Ianru sau a lui kiru...hmm...grea alegere:((Ma voi gandi la asta pana e vei posta capitolul urmator.
Hai repede cu next-ul si adu si ceva yaoi daca poti!:* zbye>:d<