AnimeZupCăutare

[Terminat] Angel without soul - sez.1

Vin si eu pe aici...ma primiti?
Deci,fic'ul este superb.
Descrierea este una dintre cele mai bune pe care le-am citit :) .Ai un mod de a descrie pe care nimeni nu-l mai are.Stii cand sa introduci linia de dialog si asta e bine.
Imi place ca nu grabesti actiunea.Este exact la locul ei.
Intamplarile sunt interesante,mai ales ca Kiru este fratele mai mic a lui Matsu si schimbarea de comportament a lui Inaru.Oare ce s-a intamplat cu el?
Oricum,eu il adorrr pe Inaru :)

Spor la scris!!
Astept nextu' :)
Hey guys, mersi pentru commuri >:D< Deci.. sa clarificam, Kiru este fratele mai mare al lui Matsuro ^^ Si, daca sunt frati asta nu inseamna ca nu poate exista incest >:) Nu stiti ce planuri am [-(
Sa vedem, lectura placuta .. Ah, da, si vorbesc din perspectiva lui Matsu-chan :3
PS: Sper sa nu existe greseli, capitolul e necorectat :">

~Capitolul 8 File rupte din trecut~


Ramasasem cu acel soc, dar mi-a trecut repede atunci cand mi-am adus aminte de ce ma aflam in acest spital. M-am ridicat de pe scaun si am fost nevoit sa mai urc inca un etaj ca sa ajung in sala unde era bunica fetei.
Dupa ce am intrat in incapere, imediat la o ora dupa aceea am iesit cu un zambet fericit ce-mi alinta trasaturile frumoase ale fetei. Eram bucuros ca bunica fetei se simtea bine. Acum trebuia doar sa ajung acasa si sa o sun, asta pentru ca fusesem neatent si nu-mi luasem telefonul. Am preferat sa iau liful si sa ajung la parter, asa ca am asteptat pe acel colidor lung, apasand pe butonul verde ce chema cutia aceea mica ce te transporta de la un etaj la altul. M-am sprijinit de perete in timp ce asteptam, gandindu-ma la blond. Fratele meu mai mare? Am dat negativ din cap, inca nevenindu-mi sa cred ca acele vorbe fusesera adevarate. Mi-am propus totusi sa nu scot nicio vorba in fata lui Inaru despre discutia mea cu blondul si trebuia doar sa astept sa vad ce se intampla. Poate totusi Kiru facea rost de acea dovada si se afla a fi fratele meu, dar totusi asta nu schimba lucrurile. Tot la Inaru ramaneam, tot acolo stateam, nu ma mutam nicaieri.
Cand liftul ajunse la etajul meu am pasit acolo, vazand ca nu sunt singur. Am apasat pe butonul ce arata clar pe el un "P" de la parter. Erau doi tipi in lift ce pareau a vorbi prin limbajul semnelor. Probabil aveam probleme cum erau toti pacientii din acest spital. Am oftat, iesind cat mai repede din cladire si uitandu-ma din nou dupa gardieni. De fapt acum nu doream altceva decat sa scap de Inaru, insa incercarea mea a esuat, simtind o mana greoaie pe umarul meu ce ma obliga sa privesc in spate. Era pentru a doua oara cand se intampla asta pe ziua de azi. Trupul meu se intoarse cu fata spre brunetul ce ma saruta scurt pe frunte. Deja ma obisnuisem cu noul sau comportament si totusi nu intelegeam de ce se poarta asa. Am ramas calm fara a schita vreo expresie anume.
-Ce faci pe aici? Ai venit sa ma vizitezi? ma intreba tipul din fata mea ce era cu putin mai inalt decat mine. Parea foarte mandru de meseria lui, facandu-ma sa zambesc ca-si gasise ceva de lucru intr-un timp asa scurt.
-Da, am mintit, nestiind daca sa ii spun adevaratul motiv pentru care venisem.
Oricum nu l-ar fi interesat si in plus imi era frica ca m-as putea da de gol. Chiar parea al naibii de fericit pentru slujba asta si sincer sa fiu si eu eram mandru de el. Dupa o discutie scurta imi spuse ca se intoarce la treaba lui si ma saruta din nou pe frunte, simtind cum mici fiori imi traversau tot trupul ce incepuse sa se incalzeasca. Ce naiba faceam? De ce de fiecare data cand se apropia asa mult de mine deveneam prea sensibil. Obrajii mi se faceau rosii iar corpul se incalzea, trimitand fiori peste tot. Nu ma puteam, indragosti de el. In primul rand eram baieti si in al doilea rand verisori. Am dat negativ din cap, venindu-mi sa-mi trag cateva palme zdravene. Si ce daca eram baieti? Am dat scurt din umeri, incruntandu-ma apoi. Parca aveam doua personalitati : una indragostita de Inaru si cealalta care nu il agreea deloc.
Am ajuns repede acasa si cum am trecut pragul m-am dus sa imi iau telefonul sunand-o pe Mizuki, insa nu avea semnal asa ca i-am lasat un mesaj vocal.
-Buna Mizuki! Sa stii ca ti-am vizitat bunica, se simte foarte bine si tocmai am aflat ca peste doua zile va iesi din spital. Sper ca si tu esti bine si sa stii ca de abia astept sa ne vedem peste cateva saptamani la scoala.
Imediat dupa asta am inchis telefonul si m-am trantit pe canapeaua din sufragerie. Acum ca brunetul lucra ca si gardian cred ca avea programul foarte incarcat deci cat mai ramasese din vacanta aveam sa stau mai mult singur. Mi-am lasat capul pe spate si mi-am trecut mana peste cateva suvite satene din breton. Mai avea mult pana sa se intunece iar eu nu stiam ce sa fac. Ma gandeam ca va fi foarte placut sa petrec atata timp singur, fara Inaru sau altii care sa ma deranjeze, dar ma inselasem. Era foarte plictisitor sa fiu sincer.
Imediat, cateva ganduri imi zburara spre povestea lui Kiru ce ma facu sa imi cutremur trupul. Am tresarit, ridicandu-ma brusc in picioare si ducandu-ma la etaj, sau mai bine zis in pivnita, acolo unde nu mai intrasem de cand facusem curatenia de vara de acum trei ani. Am urcat treptele cu grija, acea incapere nefiind luminata. Nici nu ma mira ca becul se arsese pentru ca oricum nu umblam niciodata prin pivnita. Doar cand eram mai mic si ma jucam cu Inaru jocurile acelea in care unul se ascundea iar celalalt trebuia sa il gaseasca. Mereu ma piteam in pivnita iar el nu ma gasea niciodata.
Mi-am scos telefonul din buzunar aceea fiind singura mea sursa de lumina in momentul de fata. Stiam unde sa ma indrept asa ca nu mi-a luat mult timp sa ajung in partea cealalta a incaperii, care bineinteles si ea era prost luminata. Am dat de cateva panze de paianjen dar am incercat sa le evit pe cat posibil. Cu toate ca imi era frica de intuneric si de insectele mici cum ar fi paienjenii, am reusit sa ajung unde mi-am propus. Nu aveam mai mult de doua maini dar m-am descurcat sa tin cutia ce am luat-o de jos intr-o mana si telefonul pentru a lumina, in cealalta. Am traversat cu grija pe langa celelalte lucruri neimportante din pivnita si am ajuns inapoi pe holul luminat. Am lasat cutia jos, inchizand usa in urma mea. Nemaiavand rabdare m-am asezat exact acolo, intr-o pozitia turceasca, pe jos. Mi-am tras cutia mai aproape de mine, strecurandu-mi apoi micutul aparat inapoi in buzunar. Cutia era foarte prafuita, nici nu ma mira la cati ani statuse acolo, in acea camera uitata de mine. Observ cum lacatul era descuiat, asa ca rasuflu usurat. Ar fi fost si culmea ca lacatul sa fie inchis si sa existe o cheie pe undeva departe, m-as fi simtit ca intr-un film horror. Am desfacut cutia maronie si prafuita, privind foarte curios inauntru. Exact cum ma asteptam, pozele vechi din familie erau inca acolo. Am luat tot teancul, incepand sa le privesc pe fiecare in parte. Prin majoritatea pozelor era mama impreuna cu tata la nunta, iar in unele eram si eu. Claritatea era foarte proasta, pozele fiind alb-negru. Trebuia sa ma multumesc cu atat. Insa nu de asta luasem eu cutia din pivnita, ci aveam nevoie de o poza ce imi daduse multi ani la rand sperante si ma pusese pe ganduri, dar odata cu ascunderea cutii in casa asta, clipele acelea le-am uitat, ducandu-se ca apa unui izvor la poalele muntelui, fara a se mai intoarce.
Aveam mult de cautat la cate poze erau, plus ca majoritatea membrilor din acele poze vechi nici macar nu ii cunosteam. Ori se schimbasera atat de mult incat nu le mai recunosteam chipurile, ori nici macar nu avusesem ocazia sa ii cunosc. Aveam mult de munca daca voiam sa gasesc ceea ce cautam.


Aud vagi batai in usa, deschizandu-mi ochii. In jurul meu erau numai fotografii impreuna cu o cutie goala. Doamne, cine ar fi putut fii la usa? Sigur era Inaru, venise de la servic iar pe mine ma apucase somnul tocmai acum. M-am ridicat in picioare si am inceput sa strang pozele, bagandu-le rapid in cutia ce semana cu un cufar. Am impins-o cu piciorul la capatul holului apoi am coborat in graba treptele sa deschid usa. Imediat ce am apasat pe clanta si am vazut ca in fata mea nu era Inaru, picioarele mi s-au inmuiat. Am inghitit in sec, dorind sa inchid usa cat mai repede posibil, dar forta cu care o impingea tipul din fata reusi sa o intreaca pe a mea.
-Ce vrei? ma adresez eu persoanei din fata mea care nu era altcineva decat Kiru.
-Am venit sa vorbim.
-Din nou? In niciun caz. Ar fi bine sa pleci, Inaru poate veni in orice moment, i-am spus, parca izgonindu-l cu acea replica.
-Nu-ti face probleme, am avut grija sa aflu cand ii se termina tura.
Impinse usa si intra in casa fara ca macar sa depuna efort. Nu am avut de ales asa ca am inchis sufrata de lemn in urma lui, privindu-l foarte atent. Oare despre ce voia sa vorbim? Niciunul dintre noi nu mai spunea nimic, asa ca am decis sa sparg eu linistea.
-Ce e?
-Deci pana la urma esti curios, nu? spuse acesta, ranjind slab si apropiindu-se de mine.
Nu aveam de gand sa ii raspund, doar sa inceapa odata sa vorbeasca si sa-mi spuna motivul pentru care venise aici. Mi-am mutat privirea in alta parte doar pentru a nu o intalni pe a lui.
-N-am facut rost de dovada, dar am ceva important sa-ti spun. E in legatura cu Inaru…
Cand i-am auzit numele verisorului meu picioarele parca mi s-au inmuiat iar bataile inimii erau mai intense decat inainte. Mi-am indreptat privirea curioasa spre el, incercand sa par cat de cat indiferent, cu toarte ca era greu sa ascund asta, mai ales lui, care mi se parea expert in deducerea sentimentelor ce le purtam.
-Nu ai observat nicio schimbare de a lui in ultima vreme?
Se apropia din ce in ce mai mult de mine, prinzandu-ma deodata de brat si tinandu-ma atat de strans de parca nu avea de gand sa-mi mai dea drumul vreodata. Nu astepta vreun raspuns din partea mea si continua :
-Se poarta ciudat. Comportamentul lui nu e asta. Se poarta tandru si pasional, protector si calm, insa…el nu e asa. Nu vreau sa-ti spulber vreun vis dar, Matsuro, el nu e asa. Nu am de gand sa te supar cu ceva, dar vreau sa iti spun adevarul. Inaru se comporta asa pentru ca va veni un moment cand va trebui sa alegi unul din noi si el deja pregateste terenul… Poate va mai dura asta, dar acel moment o sa soseasca mai devreme sau mai tarziu.
Atat avusese de spus, apoi pur si simplu disparu ca si pe holul spitalului.
Heya Sweetie! :*
So, capitolul.:X
Si, daca sunt frati asta nu inseamna ca nu poate exista incest 19 Nu stiti ce planuri am 33
- Ohohoo, ce-o sa am de citit! >:) Then, will be so much yaoi. :X Deciiii, deja nu mai judec. Prea mult yaoi strica... Neah`.... :))
Cu toate ca ai zis ca (,) capitolul este necorectat, eu cred ca am observat doar cateva greselute. Astea`s o nimica-toata. ^^
Si in legatura cu planul lui Inaru... Nu sunt deloc de acord. Deci asta incearca el sa faca. [-( Si eu care incepeam sa-l judec gresit, I mean, proasta de moi ii dadea o sansa la iubirea lui Matsu. :[[ Btw, nu stiu ce se va intampla, se pare ca s-a creat un triunghi. I love it! I kiss you and Good Night, dear. :]
Merci pentru clarificare. :)) Am reusit sa citesc aseara, dar n-am putut ramane sa mai las si un comentariu. Deci am avuta dreptatee! ;33 Kiru are planuri! ^ ^ Hm, sunt curioasa cat e de adevarat ca Inaru se preface. Desi e destul de credula chestia, cu atat mai mult cu cat pana nu de mult se purta in halul ala cu Matsu. Ahh, iar micutul chiar incepea sa aiba incredere in el. Y.Y Am observat ca nu ai greseli de tastare, de exprimare nu in minte sa fi zarit, iar asta e foarte bine.. personal, apreciez lucrarile curate. xD Alte minuni de comentat nu prea vad acum..ah, si merci ca mi-ai amintit, mai uit. :o3 Ganbatte cu nextu. ;33
:))) Acum pot spune cu siguranta c Inaru e preferatul meu:)) Deci putin imi pasa mie ca el se preface si " pregateste" terenul:x Bravo lui, baiat destept;)) In schimb eu sunt sigura ca daca chiar nu ai simtii nimic pentru o persoana nu te-ai schimba doar ca acea persoana sa ramana nimic, deci trebuie sa existe sentimente, sau..chiar daca Inaru "credE " ca nu simte nimic, e imposibil sa nu simte, nu stiu..eua m ceva ce el, in gen...ca nu stiu, e asa misterios si pare ca nu stie exact ce vrea, adica la inceput se comporta totusi urat cu Matsu, si acum se comporta frumos. De ce un om ar incerca sa schimbe radical situatia? Si sa luam altfel situatia de ce se culca cu Matsu? Fiindca nu avea ce face? Poate, dar totusi atractia exista, fiindca daca nu i-ar fi placut de Matsuro nu s-ar fi culcat cu acesta.
Deci raman la parerea ca Inaru :x e :x super:)))

Succes la scris si la postat. Multa inspiratie. Bye bye:D
Mersi pentru comentarii >:D< Nu m-am gandit niciodata ca Inaru o sa fie un asa personaj cu multe fane :> Eu, sincera sa fiu, ma gandeam ca cel ce va avea o gramada de fane va fi Kiru. So? Sa fac un sondaj? :)) In fine, am venit cu noul capitol so.. lectura placuta ( si sper ca nu am intarizat prea mult... )



~Capitolul 9 Culori incolore~


Trecusera atatea zile si totul decurgea la fel : varul meu era plecat la servici iar eu stateam cincisprezece ore singur din douazeci si patru. Era un adevarat chin in ultima vreme pentru ca nu exista saptamana in care Kiru sa nu ma viziteze, bineinteles pe ascuns. Nu stiam cat voi mai rezista asa, pentru ca deja devenise nebunesc nu numai pentru mine ci si pentru mintea mea. Totul se invartea numai in jurul meu iar eu nu stiam cui ar trebui sa ii tin secret si ce. Eram oboist de-adreptul si nu era in regula caci peste doua ore avea sa inceapa din nou scoala, un nou an scolar obositor si toate cele. Macar asa mai puteam scapa de vizitele neanuntate ale tipului ce se presupunea a fi fratele meu mai mare.
Nu trecu mult timp si deja m-am vazut alaturi de colegii mei si de Mizuki ce crescuse atat de mult in aceasta vacanta. Era o tipa superba, parul ei blond si-l vopsise, sau mai bine spus isi facuse cateva suvite mai rebele, ceva mult mai inchise decat culoarea ei naturala. Nu vreau sa fiu nesimtit, insa se dezvoltase destul de bine in vara asta si chiar era o companie placuta. Nu ma puteam plictisi niciodata alaturi de ea pentru ca mereu gaseam ceva de discutat. Mi-am revazut prietenii si colegii, insa si profesorii. Nu stiam cum va decurge noul an scolar , insa imi parea mai greu ca oricand, mai ales ca tineam cont si de greutatile de acasa.
Orele trecura repede si ma aflam in fata liceului cu blonda si inca doi tipi care aveau propria lor discutie.
-Mi-a fost dor de tine, Matsu, imi zice aceasta cu chipul ei bland, facandu-mi obrajii sa devieze putin de la culoarea lor normala, facandu-se rozalii.
Am decis sa mai ramanem dupa ore pe afara. Chiar daca era toamna timpul ne permitea iar vremea era cat de cat placuta. Fara ploi in ultima vreme! Am mers la o cofetarie, ceva mai departe de scoala asa ca imediat ce am ajuns acolo, osteniti dupa acel drum, ne-am comandat fiecare cate o prajitura si un suc.
-Suntem prieteni, nu? ma intrebat aceasta cu un zambet strengar pe fata.
Nu stiam ce ar putea urma dupa intrebarea asta pentru ca nu o mai folosise niciodata. Am aprobat din cap cu o miscare simpla, ducand paiul la gura si tragand din el lichidul cu acid din sticla.
-In excursie, atunci cand am fost cu parintii, am intalnit un tip. M-am inteles bine cu el acele zile si tocmai cand trebuia sa plecam am aflat ca e din oras cu noi. Uite, stiu ca eram cu parintii atunci, dar am avut grija sa nu afle ca am facut-o cu el de vreo doua ori.
Brusc incepu sa rada in hohote, privindu-ma printre genele ei mari si negre, ranjind parca victorioasa. Era cat pe ce sa ma inec cu sucul cand am auzit ce a spus. Ea era Mizuki? Fata de care ma indragostisem acum mult timp? Mi-am mutat privirea undeva prin incaperea imensa sa vad daca nu cumva atrasesem privire altor oameni asupra noastra, insa momentan nicio reactie din partea lor. Ma simteam penibil sa vorbesc despre asta cu Mizuki, ce parea ca se schimbase enorm in acea excursie.
-Inainte sa inceapa scoala m-am mai vazut cu el de cateva ori. Tu stii ce bun e?
Am inghitit in sec la acele replici ale ei, simtindu-ma penibil fata de mine, fata de ea si de aceasta situatie. Nu stiu cu ce drept venea sa imi spuna aceste chestii, dar sigur in ultima vreme toti o luasera razna. Nu numai ca aflasem despre Kiru, Inaru se schimbase, la fel si eu si acum si tipa din fata mea de care ma indragostisem?
A inceput sa imi povesteasca tot iar singurele mele reactii erau sa ii evit privirea, pentru ca pur si simplu ma dezgusta. Voiam sa se termine totul mai repede si sa plec acasa, si asta s-a si intamplat. Dupa ce termina de mancat isi lua poseta imi facu cu ochiul, lasandu-ma pe mine sa platesc, apoi iesi din cofetarie si se urca intr-o masina rosie ce se parea ca o astepta de mult acolo. Am oftat, platind bauturile si prajitura apoi am plecat spre casa, avand privirea abatuta si lasata de tot in pamant. Totul luase o intorsatura asa proasta. Tocmai cand prinsesem curaj si aveam de gand sa imi spun sentimentele mele fata de ea, tipa se schimbase, nu in rau, ci in foarte rau. Vorbele ei ma dezgustau, la fel si sentimentele ce le simtisem pentru ea atunci. Nu cred ca ma mai atragea intr-un fel sau altul Mizuki, insa nu aveam ce sa ii fac. Acceptam sa ramanem prieteni atata timp cat nu-mi mai aducea aminte despre cel cu care se distrase in excursie.
M-am oprit in fata casei mele si am realizat ca becurile erau aprinse. Ori Inaru ajunsese mai devreme acasa, ori eu intarziasem. Am deschis usa si mi-am aruncat ghiozdanul pe jos, pe undeva pe langa canapea apoi am urcat treptele spre camera lui. Am deschis usor usa ce fu urmata de un scartait, apoi mi-am strecurat capul inauntru insa nimeni nu era acolo. Becul era insa aprins si-mi aduceam perfect aminte ca nu l-am lasat asa de dimineata. Am mers pe hol pana in dreptul usii de la baie, auzindu-se niste zgomote ce veneau de la dus. Am deschis la fel de discret usa si mi-am strecurat capul inauntru, zarind o silueta bine lucrata prin acei mii de aburi calzi ce pluteam din podea pana la tavanul inalt. Am inghitit in sec atunci cand barbatul ce-si limpezea trupul de spuma ma privi fix in ochi.
-Sc..Scuze, nu am vrut sa te deranjez, am murmurat, asteptandu-ma oarecum la un tipat din partea verisorului meu ce-si relaxa trupul in acea baie fierbinte.
-Adu-mi si mie prosopul, zise el usor chicotind, indicand cu degetul aratator un prosop de pe gresie ce parea a fi fost aruncat acolo intentionat.
Am pasit in baie usor ezitand, fara a vedea mare lucru prin acei aburi. M-am aplecat si am luat prosopul de jos, intinzandu-i-l lui Inaru ce-mi multumi. Trebuia sa ies din baie cat mai repede, dar parca ceva ma tinea acolo. Nu, chiar trebuia sa o fac. Am tras aer in piept si m-am intors cu spatele la el, radicand piciorul pentru a pasi inainte si a iesi din incaperea plina cu aburi. N-am apucat sa il si las jos caci m-am simtit tras de brat cu o atata forta incat m-a facut sa imi pierd echilibrul sis a cad pe spate, in cada. Apa fierbinte imi umezi imediat hainele, insa parul era inca ud. Simteam cum sunt scufundat acolo, privindu-l pe brunetul ce imi ranjea de sus. El m-a tras? Dar… de ce a facut asta? M-am ridicat in genunchi, aruncandu-mi rapid tricoul ud de pe mine. Nu suportam hainele ce-mi stateau lipite de corp pentru ca mi se pareau incommode. Daca eram singur in baie sigur as fi scapat si de materialul ce-mi acoperea pielea de la bust in jos. Barbatul ma prinse de maini si ma ridica cu mare usurinta, tragandu-ma mai aproape de el. Isi lipi pielea calda a abdomenului de spatele meu gol, eu tusind de cateva ori din cauza aburilor ce-mi furau respiratia. Inima incepu sa-mi bata mai tare probabil din doua motive. As fi avut nevoie de mai mult aer sin u numai, as fi preferat ca Inaru sa stea mai departe de mine.
-Scuze, i-am spus usor iritat, dorind sa plec exact in acel moment din bratele lui, asa ca mi-am smult trupul din stransoarea lui puternica.
Imi inconjura talia cu mana, tragandu-ma iarasi spre el. Niciodata nu as putea scapa din stransorile lui datorita muschilor ce ii erau foarte dezvoltati si mari. Am inghitit in sec, de data asta intorcandu-mi capul spre chipul sau. Ochii lui negri de abia mai sclipeau printre acei aburi, iar buzele si obrajii lui mi se pareau ca sunt atat de palizi. Parul ravasit si ud ii statea in toate directiile, mai putin bretonul ce ii era lipit de frunte.
Imi prinse umerii intre palmele sale calde si ma impinse, obligandu-ma sa-mi lipesc trupul caldut de suprafata rece a faiantei. Am scos un sunet din cauza temperaturii ce o avea faianta, ceea ce se parea ca il excita pe Inaru. Dupa ce-si mai musca buza de cateva ori, isi lasa mainile in jos, pana la sfarcurile mele, incepand sa ciupa usor mugurii intariti. Cred ca-mi simtea si bataile inimii si tot. Mi-am lasat capul spre slitul de la pantaloni atunci cand i-am vazut mainile ce-mi dadeau cureaua jos si-mi desfaceau fermuarul. Acum nu stiam ce e in capul meu, dar de abia asteptam sa intre in mine. Parca tanjeam dupa acea senzatie ! Spre surprinderea lui l-am ajutat sa elimin hainele in plus, bineinteles si boxerii, acum stand in fata lui gol. L-am privit cateva secunde in ochi, asta pana cand imi prinse buzele intr-un sarut salbatic, cautandu-mi limba in acel lacas umed. Imediat ce o prinse, mi-a scos-o afara dinca vitatea bucala si a inceput sa o suga cu pofta. Palmele sale imi treceau printre suvitele de par, impingandu-ma sub apa fierbinte ce isi dadea drumul din dus. Imediat trupul meu se uda in totalitate, la fel si parul saten.
Mainile lui fierbinti imi alunecau pe trup o data cu apa, fara a opri sarutul. Limbile noastre se jucau inafara lacasului cald, asta pana cand Inaru ajunse cu mana dreapta spre zona mea sensibila, strangand-o usor. Am facut un pas inapoi, oprind sarutul ce devenise prea dinamic. Cobori usor cu limba spre gatul meu, unde-mi musca pielea fina, in timp ce mana sa se plimba de o parte si de alta a organului meu ce incepu sa se intareasca. Dupa ce lasa darele de saliva pe pielea gatului, imi apuca talia si ma intoarce brusc cu spatele la el, eu indoindu-a. Palmele le tineam intinse inainte lipite de faianta, iar capul aplecat pentru a nu-mi intra apa in ochi. Nici nu mi-am dat seama ce avea de gand sa faca ca imediat ma penetra, facandu-ma sa-mi ridic capul brusc inainte si sa scot un sunet de durere, pentru ca intrase prea mult. Am inghitit greu, deschizandu-mi gura si mai mult. Cand incepu sa se miste inauntrul meu, il simteam atat de adanc iar orice urma de placere disparuse. Mi-am dus o mana spre abdomen, simtind cum o durere incepu sa-si faca aparitia in acel loc.
-In..Inaru ! am strigat, incercand sa nu cad, cu toate ca ma tinea strans ca nu cumva sa ma vada pe jos.
Se apleca dspre urechea mea si-mi saruta lobul impreuna cu cateva suvite ude de par.
-O sa fie bine, imi spuse calm, muscandu-mi usor urechea.
Si ce naiba e cu durerea aia de abdomen ?! Sa nu-mi spui ca Inaru l-a lesinat cu o lovitura! [-(
But.. Sa revin.. ^.^
Deci prima data cand citisem acolo ca Matsuro intrase in baie peste un tip, credeam ca este vreun alt personaj. Well, yes, eu ma gandeam numai la prostii in acel moment, cum ca acest tip poate avea o legatura in viata satenului, si Doamne fereste! Credeam ca va fi violat de un strain! =))
:]]
Deci ficul asta este o adevarata nebunie in ceea ce priveste yaoi`ul. Adica nu stiu cu cine sa "tin". But... "Nebunia" asta e in sensul bun. Darling, continua!
I`ll be here! >:D<
scuzee >.< desi l-am citit de ieri, am avut niste chestiute urgente de facut, si am uitat sa trec si cu un comentariu. ^^' descrierea, dialogul, naratiunea mi-au placut si in capitolul asta, n-am nimic de comentat pe tema asta. ;33 uhm, cam urat de Matsu la faza cu prietena aia a lui, mi-a parut si dezamagit, si dezgustat. :)) ma rog, vad ca dupa un dus, Inaru e fresh. xD scena a fost bine descrisa, mi-am putut imagina clar ce s-a intamplat. as fi vrut sa scriu mai altfel comentariul asta, dar nu stiu cand mai intru, si deh. ^^ seara draguta si sa ne pregatesti un next bun bun. <3
Buna bubulina mea >:d< . Vreau sa-ti spun ca ideea e geniala, iar capitolul asta a fost very HOT.. Mi-a placut mult scena dintre cei doi :X:X...adica ai descris-o foarte bine incat mi-am imaginat fiecare detaliu. Chiar creadeam ca Inaru a devenit mai tandru cu Matsuro pentru ca a realizat ca tine la el, dar m-ai surprins cu ''pregatirea terenului'' si prefacatoria lui (chiar si asa, imi place) :x. Totusi, sper ca Matsuro sa-l aleaga pe Kiru si sa apara un nou incest :X...vreau sa-l vad si pe Kiru ''in actiune''. Sper sa postezi cat mai repede :*..spor la scris!
Am venit cu noul capitol mai repede decat m-am asteptat :)) In fine, acest capitol vreau sa il dedic lui gabytsswh pentru comentariu de la profil ( mersi scumpo :* ) si pentru LovelyVampire ce prefera sa-mi spuna personal ( adica la scoala :)) ) parerea despre fic. Bineinteles sper ca si ceilalti cititori sa-l citeasca cu mare placere ^^
Tot din perspectiva lui Matsuro vorbesc so, spor la citit guys!


~Capitolul 10 Punctul slab~



Lumina imi strapunge privirea si ma face sa-mi deschid ochii. Primul lucru pe care il vad este imensa incapere in care ma aflam, adica sufrageria de la parter. Ma ridic brusc in capul oaselor si vad ca sunt invelit cu un cearsaf subtire, alb, ce mirosea tot a sampon. Imi trec mainile prin par, apoi ma dezvelesc. Eram imbracat doar in boxeri si ciudat, iar nu-mi aminteam ce am facut aseara. Cand sa ma ridic de pe canapea o durere imi inconjura talia, facandu-ma sa ma aplec usor in fata. Acum parca totul venea la normal, aducandu-mi aminte putin cate putin.
-Ah, nenororcitul ala, e atat de, de..
Am oftat, uitandu-ma in sus, spre treptele ce duceau la etaj. Imi clatin capul, toate imaginile din seara trecuta din baie, venindu-mi in minte. Raman nemiscat cand imi aduc aminte ca azi ar fi trebuit sa fie joi, deci aveam ore in exact… zece minute. Am urcat in camera mea si m-am schimbat rapid intr-un tricou alb cu inscriptii rosii, foarte subtire si o pereche de pantaloni mai inchisi la culoare. Mi-am facut ghiozdanul atat de rapid cum nu o mai facusem pana acum. In timp ce coboram treptele si am iesit din imensa casa, durerea nu inceta sa apara. Nu stiam daca puteam rezista asa la toate orele, mai ales ca aveam si sportul. In fata casei mele parcheaza o masina. Nu ma pricepeam foarte bine la asa ceva, insa era destul de mare si luxoasa, avand o culoare destul de draguta, un visiniu foarte inchis. Usa se deschise usor, apoi se auzi o alarma activandu-se. Din masina nu iesise altcineva decat Kiru, tipul blond care se presupunea ca imi e frate mai mare. Am marit ochii instantaneu apoi m-am intors cu spatele la el si mi-am cautat cheile prin buzunar, dar ghinionul meu, nu le mai gaseam. Odata ce am apucat micutul obiect cu care aveam sa deschid usa, nu mai nimeream gaura cheii. Firar ! Mainile incepusera sa imi tremure din cauza ca ma grabeam sa intru mai repede in casa inainte ca blondul sa ma vada, daca nu o facuse deja.
-Hey, Matsuro, nu te mai ascunde ca o pisica ! s-a rastit, atunci cand reusisem sa deschid usa si sa trec piciorul peste prag. M-am bosumflat la replica lui. Nimeni nu ma facea pe mine o pisica ce se ascundea. Adevarul e ca nu-mi era frica de el si totusi nu aveam chef de mutra lui. M-am intors dintr-o singura miscare cu fata la el, ca in armata, stand in pozitia "drepti".
Kiru imi facu scurt cu mana in sensul sa ma apropi de el. Ce avea de gand sa faca? Sa ma duca la scoala cu masina aia? Odata ce m-am asigurat ca am incuiat bine usa casei, am pasit pe alee, pana la trotuar, acolo unde se afla si blondul impreuna cu frumoasa lui masina. Am analizat-o mai indeaproape, apoi am zis sa-mi continui drumul. Doar nu avea de gand sa ma ia pe sus si sa ma bage cu forta in masina. Asa ca l-am ignorat total, luand-o pe trotuarul de langa strada, pe drumul meu obisnuit catre scoala. Dandu-mi seama ca sunt in intarziere, am vrut sa grabesc pasul ca sa ajung la prima ora. In ultima vreme aveam cam multe absente si era de abia inceputul semestrului, deci nu trebuia sa lipsesc prea mult. Nici n-am apucat sa fac doi pasi ca m-am simtit tras de brat cu atata putere, parca eram batut de vant, caci atunci cand mi-am deschis ochii ma aflam cu spatele pe capota masinii, iar mainile imi erau prinse si ridicate deasupra capului de catre Kiru, ce statea deasupra mea cu tigarea in coltul gurii. Zambetuil lui pervers imi facura fiorii sa imi treaca prin tot corpul, bataile inimii accelerandu-se. Doar cand ii vedeam acel chip si cand ma gandeam in ce pozitie ma pusese, incepusem sa ma sperii.
-Trebuie sa ajung la scoala, am ripostat eu, incercand sa scap din acea stransoare, dar la naiba, nu-mi reusea niciodata.
Acesta incepu sa chicoteasca, semn pentru care mi-am ridicat genunchiul si l-am lovit direct intre picioare. Chiar trebuia sa ajung la scoala !
Atunci cand l-am lovit, tigarea aproape fumata cazu din gura lui exact pe cimentul rece de langa masina . Chipul lui deveni serios, buzele arcuindu-se brusc intr-un ranjet malefic, parca avea de gand sa ma omoare. Mi-am miscat bratele si picioarele pentru a putea scapa, insa nu am strigat, nu am vrut sa para ca acest tip din fata mea ma viola, ar fi fost rusinos. Fata lui se aproapia din ce in ce mai mult de a mea, fapt pentru care am si inchis ochii. Atunci cand aveam sa ii deschid doream sa ma trezesc in patul meu cald, iar acesta ar fi trebuit sa fie un vis. Insa nu a fost asa! Mi-am simtit buzele prinse intr-un sarut, acesta strecurandu-si limba in lacasul meu umed. Voiam sa il opresc, dar nu aveam cum sa ii pun mainile pe abdomen ca sa il imping caci acestea inca erau stranse deasupra capului meu. Incepuse sa ma doara spatele pentru ca sarutul devenise din ce in ce mai apasat, acesta venind cu chipul intr-al meu, fapt pentru care pozitia devenea incomoda. Se juca cu limba mea, insa eu nu reactionam in niciun fel, si totusi puteam sa ii simt gustul tigarii ce tocmai o fumase, insa mirosul nicidecum. Simteam vag un parfum foarte cunoscut si placut mie, de asemenea.
In momentul in care opri sarutul si imi dadu drumul mainilor, mi-am deschis mai mult ochii, ca si cum i-as fi adresat o intrebare.
-Asta e pentru ca nu ai fost baiat cuminte si m-ai lovit. Acum spune-mi, daca tot esti in intarziere, nu vrei sa te duc eu la scoala?
Acesta nu mai astepta raspuns si ma apuca de mana apoi ma trase in partea dreapta a masinii, acolo unde era locul de langa sofer. Deschise usa si imi facu semn sa intru. M-am conformat pentru ca intr-adevar eram in intarziere. Odata ajuns in masina lui, am ramas cu gura cascata la aspectul acesteia. Scaunele erau imbricate in huse lucioase de pielea, crem, iar bordul era diferit fata de al altor masini. Totusi de ce intrasem in masina acestui strain? Pentru ca inafara de nume si locul unde lucra nu stiam absolut nimic despre el si viata sau trecutul sau. Gandul la acel sarut ma speria si totusi ma linistea pentru ca nu fusese unul atat de dur, sau din suflet, sa ii zic asa. Fusese pur si simplu o "rasplata" din partea lui ca il lovisem. Dupa asta sigur m-as fi facut "baiat cuminte".

Nu aveam de ales pentru ca si asa eram in intarziere. Centurile de siguranta s-au activate singure iar eu am continuat sa admir interiorul masinii. Atunci cand porni motorul iar masina a inceput sa se indeparteze de casa mea, mi-am lipit fata de geam, admirand privelistea chiar daca cunosteam foarte bine imprejurarile, mi se pareau altfel privite din masina. Aud un chicot, ceea ce ma face sa-mi indrept toata atentia spre Kiru.
-Ce e? il intreb, stand incruntat.
-Esti un copil, imi raspunse acesta, facandu-ma sa-mi duc mainile incrucisate la piept.
-Ba nu, nu sunt ! m-am bosumflat.
-Ba da, esti ! ma contrazise acesta. Apropo, Vrei inghetata? Ma intreba in timp ce masina opri la un semafor, noi asteptand sa treaca secundele si sa se faca din nou verde.
Nu ii intelegeam comportamentul deloc, mi se parea un om prefacut pentru ca numai acele tipuri de oameni puteau trece de la o stare la alta atat de usor si totusi era ciudat ca ma simteam bine in preajma lui. Parca eram protejat de ceva anume, insa nu-mi dadeam seama ce era acest sentiment care uneori ma speria in interior, insa exteriorul il admira din toate punctele de vedere.
Fata mea capata un zambet larg, urmat de un "da" convins. Schimba viteza apoi porni din nou, auzindu-l iar cum rade.
-Ti-am zis eu ca esti un copil.
Doar eu aveam impresia sau chiar radea de mine? Bine, aveam si eu unele slabiciuni ca orice om, cum ar fi inghetata.
Dupa ce am mai parcurs jumatate din drum, blondul opri masina in fata unui magazin, ce la iesire avea un stand cu inghetata. Deci nu glumise? Ne-am dat amandoi jos din automobile, si, cum era si de asteptat, eu am fost primul ce s-a apropiat de vitrina cu sutele de arome de inghetata. Mi-am lipit palmele de geam, privind entuziasmat.
-Deci ce aroma vrei? se auzi vocea blondului din spate, ce-si aseza o mana pe umarul meu.
Imi era foarte greu sa ma decid pentru ca aveam o multime de arome preferate. Am stat cateva secunde cu ochii si gura cascata, apoi am aratat cu degetul spre aroma de capsuni, apoi spre cea de menta si fistic. Kiru aproba din cap si incepu sa vorbeasca cu vanzatorul ce purta un halat alb si subtire. Lua cornetul si imi puse cele trei cupe, iar blondul le plati. Eram foarte incantat, asta se putea observa dupa fata mea.
Am urcat inapoi in masina si pana am ajuns in curtea scolii deja terminasem dulcea inghetata.
Inca din interiorul automobilului priveam fetele curioase ale colegilor ce asteptau sa vada cine va iesi din ea. Eram foarte speriat caci nu aveam chef de ora de interogatoriu din partea lor. Era bine totusi ca aveam sa ajung la timp in clasa.
-Kiru, multumesc mult ! i-am zambit apoi am iesit din masina de o culoare visiniu inchis. Privirile tuturor erau atintite asupra mea, dar le-am ignorat si m-am indreptat spre inalta cladire, adica liceul la care invatam. Cand am urcat primele trepte, mi-am intors capul inapoi insa masina inca nu pornise din loc. Priveam discret spre locul unde parcase, cu coada ochioului, ca nu cumva sa imi vada reactiile. M-as fi simtit si mai jenant. Din pacate n-am mai avut timp sa vad acel chip angelic ce conducea automobilul pentru ca am fost asaltat de intrebarile colegilor, asta pana cand am intrat in clasa iar orele au inceput. Totusi gandul imi era numai la blond si la sarutul ce mi-l oferise. Ce era acest sentiment ce-mi zguduia toate gandurile? Nu, e imposibil !
heya. :* KAWAII! ^^ Matsu mi-a parut atat de dulce si de copil in capitolul asta. Cat despre sarutul ala.. eh, a fost o placere nevinovata. xD Kiru nu mai vine cu dovada aia? :- w Ar fi dragut sa se mute Matsu. Sau ma rog, sa apara conflicte gen gelozie *dar nu Matsu sa fie cel care nutreste sentimente din astea [- (*. Intelegi tu unde bat. Mi-au placut si dialogurile dintre cei doi, au fost haioase. xD Pentru ca altceva nu as avea ce sa-ti spun momentan, te las, si sper sa ne pregatesti un next interesant. : * seara draguta. :o3
Ohh, shit! Ce intarziata sunt! -.-"
Btw, ma bucur ca ai postat, crede-ma ca verificam in fiecare zi topicu` asta. :]] Si... Revin. ^^ Deci intalnirea cu Kiru mi s-a parut extrem de ciudat, sau poate mi s-a parut ciudata atitudinea lui. :-? Totusi, ma bucura faptul ca Matsuro incepe, parca, sa simta ceva pentru blond. Din cate am observat, dupa acel sarut s-a gandit la el. : > Si dimpotriva, chiar ma incanta ideea asta; iata ca am ajuns si la faza cu sarutu`.:X Jur ca am ramas masca. O.O Cred ca am fost un pic uimita sa vad ca Matsu nu prea a "ripostat" :))
Hmm.. Asta am avut de spus. Sper sa continui! :] Te astept! * hug *
Ok, am promis sa comentez si eu pe aici... Cred. Oricum imi face placere sa dau comentarii, ca avem nevoie si de asa ceva, si sa explic unele chestii - daca am ce. Ai greseli la virgule, iubita, pentru ca nu pronunti cu voce tare ~nu ca eu as face-o, eu m-am obisnuit de mica din cauza cititului sa le pun curect:))~, dar astea se vindeca destul de usor, zic eu.
IN fine, o sa spun in mare, nu neaparat in legatura cu acest capitol. E bine pus la punct firul narativ si e chair interesanta situatia in care se gaseste baiatul asta, Matsuro. Inaru mi se pare o mare jigodie pe care as da-o dracului. Si sa-l violeze? Drace! A cata oara e? si se comporta asa brutal cu el :-< Imi pare tare rau, insa aceste lucruri fac ficul sa fie mai interesant. Din punct de vedere al yaoi-ului nu am ce sa comentez - nu rau. E foarte bun, insa e descris cam '' fugitiv '' ( Eu sunt fana descrierii la sange cand vine vorba de yaoi. fiindca il ador *blushing* ) Oricum nici ceea ce faci tu nu e rau, e chiar formidabil si, desigur, cerintele si modul de gandire al tuturor este mult diferit, ceea ce ne face si pe noi sa fim unici. ~ Intru in teorie, asa ca o sa o las balta *laughing*
Incantator ficul si acum, referindu-ma exclusiv la capitolul precedent, e de-a dreptul coplestiro. Drace, deci Kiru se presupune ca ii e frate si il saruta? @-) Bine, bine, nu ca pe mine m-ar deranja acest lucru *blushing* I love it:*
Back cu edit in curand daca mai e ceva! :* Tine-o tot asa! :*
~Capitolul 11 Luat pe nepregatite~



Orele au trecut repede, poate chiar mai repede ca niciodata, iar mie, insa, ma tot bantuiau acele ganduri despre blond. Era imposibil sa simt ceva pentru el si mai ales ca se putea sa fim si frati. Parea o persoana de treaba, insa in lumea asta multi stiu sa se prefaca si nu trebuia sa am incredere in oricine.
Imediat ce aud soneria din capatul scolii, ies din sala de clasa primul, pentru ca stiam ca cineva o sa ma astepte afara. Cobor pe treptele liceului cu ghiozdanul la spate, avand grija sa nu intru cu capul in vreun coleg, sau mai bine spus profesor. Nu ma mira asta pentru ca oricum eram neatent, cel mai mult ma preocupa daca acea masina de un visiniu inchis si luxoasa, al carui sofer era Kiru parcase din nou in fata scolii, la fel cum o facuse inainte sa inceapa orele de curs. Nu stiu de ce eram atat de nerabdator, insa blondul ma anuntase dinainte ca va veni sa ma duca acasa dupa ore. Tot timpul in acele minute de la cursuri m-am gandit cum ar trebui sa procedez, sa plec fara el sau sa astept masina si sa ma ia? Nu stiu ce aveam de pierdut, poate pana la urma imi dezvaluiam acele ganduri ce ma tot rodeau si ascundeau diferite sentimente si emotii pe care nu le mai simtisem pana atunci. Prin acea imbulzeala din fata cladirii am reusit sa osberv nu departe de mine o masina sport, draguta si lucioasa, inchisa la culoare cu o tenta de visiuniu, bineinteles inchis. Geamul automobilului fiind deschis, puteam observa persoana ce statea in partea stanga, la volan. Era un tip imbracat intr-o camasa alba impreuna cu un sacou negru, sau cel putin era de un albastru inchis. Mai mult de atat nu puteam observa pentru ca pozitia pe acel scaun, care sigur era comfortabil, nu-mi dadea voie. Chipul sau alb, impreuna cu ochii galbeni ce ii scoteau in evidenta parul matasos si fin, blond, mi-au facut emotiile din nou sa apara. Am inghitit in sec atunci cand am ajuns atat de aproape de acea masina luxoasa, nestiind daca sa deschid usa sau nu.
-Haide, ce mai astepti? ma cutremura vocea lui, ce parea mult mai groasa decat a mea. Parca ma trezise dintr-o transa, asa ca am deschis usa si m-am asezat langa el, pe scaunul masinii acoperit cu husa luciasa si frumos colorata.
Din nou privirea imi fu atintita spre lucrurile din masina, inca nevenindu-mi sa cred ca pasisem in asa ceva, parca era un vis.
-Cum a fost?
Acea voce ma facea sa ma cutremur intr-u totul, insa nu stiam de ce. Mi-am balansat capul intr-o parte si in alta, incercand sa gasesc cateva cuvinte, fara a da de inteles ca mai tot timpul ma gandisem la el.
-Ca oricand, ii spun destul de calm, incercand sa ii evit privirea.

Tot drumul nu am mai scos nici un sunet pentru ca m-as fi simtit prost sa deschid eu un subiect plictisitor sau pe care Kiru l-ar fi urat, asa ca am tacut si am admirat peisajul, mai bine spus drumul de la scoala spre casa pe care il cunosteam foarte bine. Totul deveni ceva mai straniu atunci cand drumul se schimba, imprejurarile parca imi erau necunoscute de ochiul meu si sigur nu ma inselam. Il privesc pe tipul de langa mine ce purta o discutie la telefon. Cu toate ca nu era pe difuzor puteam auzi foarte bine vocea barbatului cu care vorbea. Imi parea atat de cunoscuta si totusi poate ma inselam asa ca am asteptat sa termine convorbirea. Automobilul spre opri la o trecere de pietoni, imediat ce Kiru isi aseza micutul aparat in buzunar am profitat de ocazie. M-am rasucit spre el in asa fel incat sa ii privesc chipul intr-u totul, luand o pozitie cat de cat comfortabila, tinand cont ca centura mi se parea cam stransa.
-Unde ma duci? ii spun pe un ton usor ezitand, de frica ca ar putea sa imi dea un raspuns care m-ar fi facut sa sar afara din masina.
Acesta ma privi confuz, dupa care incepu sa rada.
-La mine acasa, spuse fara pic de ezitare, razand in continuu de parca ar fi trebuit sa stiu asta.
In momentul acela am simtit un puls puternic ce-mi apasa inima. La el acasa? Cu ce ocazie? De ce? Ce voia de la mine? O multime de ganduri si intrebari fara raspuns imi strapungeau mintea mea din ce in ce mai confuza. Aveam atatea intrebari sa ii pun insa timpul se scurgea atat de repede, incat ajunsesem la destinatie, adica acasa la el, sau mai bine spus in fata unui bloc inalt cu vreo zece etaje. Reusi sa parcheze masina lasandu-ma pe mine stupefiat. Nu aveam de gand sa cobor nici in ruptul capului pana ce nu aflam adevaratul motiv pentru care ma adusese aici, insa timiditatea buzelor mele nu ma lasa sa il intreb ce ar fi trebuit sa stiu. Parca tot trupul riposta in fata ideilor mele, la fel si buzele ce stateau lipite una de alta de parca cineva pusese super-glue pe ele. Am coborat amandoi din masina, blondul activand alarma insa acel sunet imi parea deja prea cunoscut de aceea nici macar nu-i mai auzisem ticaitul atunci cand apasa pe un buton de la brelocul cheilor. Am urcat amandoi aproximativ doua sau trei etaje pana ce am ajuns in fata unei usi lacuite, de un maro deschis. In fata usii scria si numarul apartamentului, insa chiar nu am tinut minte acest detaliu, in acel moment parandu-mi-se neimportant.
-Kiru, spune-mi, de ce a trebuit sa vin aici?
Acesta descuie usa fara a-mi raspunde, de parca eu vorbeam singur si eram o musca pe langa el. Din nou nu aveam de gand sa imi fac aparitia in camera pana nu imi dadea acele explicatii ce erau foarte necesare, insa ma chema inauntru cu un simplu gest al mainii. M-am comformat si am pasit peste prag, insa nu ma simteam in largul meu. Acesta mi-o lua inainte si se dezbraca de sacoul negru ramanand in camasa deschisa la primii nasturi. Abdomenul frumos conturat se putea observa foarte bine prin camasa usor transparenta, mai ales in locul acela liber unde nasturii nu mai aveau rol, acolo unde se descheiase. Am incetat sa ma mai holbez la el, nedorind sa par un obsedat. Oricum ma simteam destul de jenat si confuz.
-Imi spui? ii reamintesc eu, stand ca pe ghimpi pe canapeaua pe care tocmai ma asezasem.
Blondul nici de data asta nu imi raspunse si pleca in bucatarie unde nu statu mai mult de cinci minute, dar parca trecusera cinci ore pentru ca in acel timp avusesem rabdare sa analizez intregul apartament. Se parea ca aici locuia el. Nu era cine stie ce incapere, era simpla insa placuta ochiului. Ma mira faptul ca exista o foarte mare diferenta intre acest apartament si masina sa, ce parea mult mai luxoasa decat locul asta. In sufrageria unde ma aflam eu era un televizor, o mini-biblioteca, doua canapele si in mijloc o masuta de geam cu cateva carti pe ea si o pereche de ochelari. Langa fereastra din stanga mea mai era un dulapior unde erau asezate alte carti. Am putut observa in fata mea, langa televizor o usa care ducea spre bucatarie, langa ea fiind o alta usa care probabil ducea spre dormitor. Incaperea chiar era draguta, insa asta nu ma facea sa ma simt mai bine.
In pragul usii se afla trupul sculptat al lui Kiru ce statea sprijinit de unul din pereti, avand o sticla de suc de portocale in mana impreuna cu doua pahare. Picaturile reci de pe acel strat de geam se scurgeau incet pe palmele sale mari, in comparatie cu ale mele. Am tresir cand i-am vazut expresia usor perversa a fetei.
-O sa dormi cu mine. Tu chiar nu stiai? Inaru e de noapte la spital in seara asta si am zis sa-ti fac un bine. Presupun ca iti e frica de intuneric.
Am tusit, parca inecandu-ma cu aer cand am auzit acele vorbe ale lui. Adica sa dormim amandoi in aceeasi casa? Eu cu el? Am dat negativ din cap imediat ce i-am auzit replicile. Nu ma mai puteam opri din a repeta acest gest de sute de ori, parca eram un robot cu bateriile incarcate, insa se parea ca blondul nici nu bagase de seama expresia mea. Totusi avea dreptate, Inaru chiar lucra de noapte in seara aceasta si as fi fost nevoit sa stau singur in imensa mea casa. Aseza paharele pe masa si puse suc in ele, stand apoi langa mine. Trupul meu in comparatie cu al sau era atat de fragil, incat ma facu sa-mi intorc privirera spre el, analizandu-l scurt din privi.
-Un bine? Sa stii ca preferam sa stau singur acasa decat cu tine, i-am spus rapid, parca dandu-ma usor intr-o parte pentru a-i cuprinde mai bine trupul inalt in aria mea vizuala.
Dupa ce tipul din fata mea adopta o expresie de catel suparat, insa totusi amuzat de replicile mele, am inghitit in sec. Se parea ca nimic din vorbele si ideile mele nu il deranjau, din contra, parca il amuzau. Nu ma simteam deloc in largul meu si cu toate ca parca doream sa ies pe usa aia cat mai repede, ceva ma oprea. Probabil acel ceva era dorinta de a afla de ce prefera sa ma tina cu el aici si sa dorm. Cu siguranta Inaru nu il pusese sa faca asta. Apucaram amandoi paharele reci umplute cu sucul de portocale unde ii se putea observa pulpa. Am inghitit lichidul, asezand inapoi paharul avand grija sa nu il vars. Cand se ridica in picioare, parea un munte fata de trupul meu ce se obisnuise putin cu inaltimea lui. Credeam ca avea de gand sa imi spuna totul, acum cand paream si eu cat de cat relaxat, insa nu a fost asa. Disparu din camera cat ai zice peste, lasandu-ma pe mine cu gura cascata. Ma gandeam sa profit de moment si sa plec, dar m-as fi simtit foarte prost. Brusc ii aud vocea lui in ecou, usor infundata si mult mai groasa ca inainte, din baie :
-Nu-ti face griji, nu ma deranjeaza daca dormi aici. O sa avem ocazia sa ne povestim mai multe daca tot suntem frati, nu?
Noroc ca era liniste, altfel nu as fi putut auzi toata propozitia lui, cu toate ca dedusesem foarte greu unele cuvinte, insa am reusit sa leg fraza si sa inteleg excat ce a zis. Poate ca nu trebuia sa ma sperii chiar asa de tare. In primul rand tipul blond parea de treaba, chiar daca eram incapatanat si nu prea incercam sa accept asta, pentru simplul fapt ca el venise la mine sa imi spuna ca suntem frati asa, de buna voie, luandu-ma prin surprindere.


Nu trecu mult si deja m-am vazut imbracat intr-o pereche de pijamale, bineinteles mai largi decat cele pe care obsinuiam sa le port, pentru ca materialul ce imi acoperea corpul nu imi apartinea, ci era de drept al lui Kiru. Culoarea acestora imi placea mult de aceea incercam sa nu mai tin cont cat de largi stateau pe mine, simtind doar boxerii mai stramti in comparatie cu celelalte haine, de parca nu as fi purtat nimic. Nu numai eu eram imbracat in pijamale, ci si tipul care ar fi trebuit sa imi fie frate. Priveam amandoi ecranul televizorului, negasind nici un canal care sa ne placa amandurora. Brusc ecranul deveni negru, sunetul pe care il provoca tv-ul nemaiauzindu-se nici el. Kiru adopta un chip serios ce incepu sa imi cutremure usor trupul si mai ales gandurile ce le aveam in acel moment.
-Chiar trebuie sa vorbim, de abia am avut timp sa te vad saptamana asta.
Tonul cu care spusese toate astea ma speria, mai ales ca eram obisnuit cu chipul sau vesel, mereu fiind prezent un zambet pe buzele sale, iar acum era cu totul diferit. Imi spusese toate alea de parca era obligat sa ma pazeasca sau viziteze in fiecare saptamana.
Imi facu semn mai intai sa ma duc in dormitor si asa am si facut, fiind urmat de el. Spre surprinderea mea dormitorul sau avea doua paturi, nu unul singur. Am rasuflat usurat cand am vazut distanta dintre cele doua suprafete acoperite cu un cearsaf albastru spre alb, o patura mai groasa si doua perne, una mai mare iar cealalta mai mica. Dupa ce fiecare si-a adoptat propriile pozitii in patul lui, ne priveam unul pe celalalt, eu ramanand doar tacut si fiind atent la vorbele lui.
-Stiu ca o sa te sperie asta, dar ar fi bine sa asculti totul de la cap la coada, altfel poti intelege gresit si sa stii, nu mai explic de zece ori pentru un pici neatent ca tine.
Bun, am ajuns si eu pe aici, ca nu pot lipsi! >:) Si ma bucur ca l-ai scris si acum... :o3 si o sa te sacai sa scrii si data viitoare >:) [ De-ai face-o si tu pt mine... ? *laughing* ]
Acum sa comentam! *evil laugh* Greselute, greselute! Vad ca nu stii sa scrii unele prepozitii sau locutiuni prepozitionale. Iti sugerez sa le cauti pe Gogulica, la Dex online, sau sa le gasesti sinonime si sa le folosesti pe acelea pentru a eivta greseala [ Eu asa face *big grin* *laughing* ]
In rest nu prea am ce comenta referitor la acest aspect, ceea ce ma incanta! *love struck*
Despre continut:o3 Ai-ai-ai *dreaming* Imi place muult! L-a luat acasa @-) Daca i-ar si face... :-" Eh... *big grin*
Ai cam facut comparatia intre trupurile lor de prea multe ori, devenind usor suparator, iubita. Ai mai mare grija pe viitor!
Pat se[parat?! SI... '' pici neatent ''?! Vrei sa spui ca el nu e cum parea inainte?! :O
Bun, chiar trebuie sa scrii cap urmator:-w
Heya dear>:D< Merci ca m-ai anuntat. ^^
Well, sa incep. > : )
Mi-a placut cum ai pus accentul pe sentimente si emotii. : > De parca Matsuro chiar incepe sa simta ceva pentru dragul de Kiru. Ofc, eu sunt mai mult decat incantata. >:) Crede-ma, eu ma astept la muuulte din partea blondului, dar astept sa ma surprinzi. ;]]
Si ideea cu mutatu` la Kiru, eh, ma rog, dormitu` la Kiru, nu e deloc rea, cunt la fel ne nerabdatoare si de incantata ca si Gaby. (O.O) Si am ajuns la finalul acestui capitol.... Ce e atat de important de spus? Uhmm, de ce sa nu se sperie Matsu...? Ohh, sper sa fie vorba de yaoi. :pls: Aa, da, eu nu ma leg de greselute ca nu prea am vazut, si oricum, Gaby le-a cam spus. :]
Yep, asta am avut de spus. Iti urez succes, honey! * free hugs *
Uh...ce cute pare cand se gandeste numai la lucruri interzise :]] Defapt el asta astepta,dar e timid. :-? Fic-ul e chiar grozav si mi-am facut timp sa-l citesc si pe acesta[minune!!]. L-ai derutat pe saracul Matsuro nu stie cu cine sa ma tina,daca tine cu Kiru asa zisul sau frate cu care deja are fantezii,crede ca ii va fi bine,dar nu poate sa se desparta de Inaru fiind verisorul sau si cel cu care a stat toti anii acestia.E destul de complicat sa-ti dai seama prin ce trec saracele personaje,oricum fic-ul e super tare,astept sa vad ce se intampla in continuare :D.
asa.. putin cam intarziata, dar cred ca e ok. *deja e o caracteristica a mea sa uit sa mai las si comentarii >.>* ma bucur ca acesta a unul din ficurile la care nu ma gandesc 'oare cand se temina odata capitouluul?!'. ideea e ca stii sa-ti faci atent cititorul pe tot parcursul capitolulul, iar asta e de apreciat. :d am impresia ca am vazut niste greseli de exprimare chiar pe la inceput.. *ha, am gasit, chiar in primul rand, in loc de 'mie', ar fi trebuit 'pe mine( ma bantuiau...)' :]* ai avut actiune, si mi-a parut ca a decurs chiar bine, ai facut loc pentru toate. ^^ mi-a placut ca ezitarile lui de a merge cu Kiru nu mi-au pacut suparatoare. e naspa sa te plictisesti de prea multe indoieli. >.> eh, vad ca nu e si cazul tau. ;3 de ce am impresia ca nu se va intampla nimic intre ei in acea noapte? anymay, sunt curioasa de discutia dintre cei doi. o.o doh, cred ca te las cu atat. vezi sa aiba o discutie bunabuna. ^^ Si speeer sa apuc sa dau si eu comentariul ca tot omul data viitoare. ~.~ :*
:))Poate sunt rea dar eu il vreau pe Inaru, serios, Kiru poate fi de treaba si bun si etc...dar nu stiu, nu are acelasi farmec pe care il adopta Inaru, si desi pare a fi tipul cel bun( ma refer la Kiru) pe mine nu ma impresioneaza, chiar deloc. Pare bun, cica e bun, dar...nu stiu, nu se face placut...Eu il vreau pe Inaru...Si Matsu s-a indragostit de Kiru? Hm... nu imi convine, dar nah, daca asta e dragostea lui eu ce as putea sa fac ? Nimic, doar ca:o3 vezi tu, eu il vreau pe Inaru:o3 ce? el ce face?sta ca bufnita la munca?in loc sa il recupereze pe Matsu:|?
Oricum vreau nextu sa vad ce se intampla. Succes la scris!

Kissu si bye bye.:*
Hey! Am adus nextul mult mai repede din cauza ca m-a batut Gaby la cap, ar trebui sa ii multumiti :)) Glumesc xD ! Oricum a fost weekend si am reusit sa il fac mai repede. So... lectura placuta sweetyz >:D<

PS: Acesta este primul meu capitol in care folosesc atatea linii de dialog si dau atatea explicatii. Sper ca a iesit cum trebuie!


~Capitolul 12 Adevarul~



Stresul incepuse sa apara atunci cand buzele sale nu se mai miscau deloc, parca blondul dorind sa actionez eu primul. Ca sa vada ca eram atent la ceea ce avea sa imi spuna, am aprobat din cap dupa fiecare replica a lui, cu toate ca mii de fiori imi navaleau intregul trup ce era nerabdator si totodata fricos sa auda ce avea de spus Kiru.
-Vreau sa vorbim despre Inaru. Sper ca nu i-ai zis nimic din ce ti-am spus atunci, la spital.
-Despre Inaru? Nu inteleg ce legatura are el in toate astea.
-Are, ma contrazise blondul, adoptand o pozitie turceasca in mijlocul patului sau.
Isi aseza mainile pe genunchi si incepu sa se joace cu materialul ce ii acoperea pielea.
-Tu chiar crezi ca e atat de usor in a ma abtine sa nu iti fac ceva? Inaru e periculos, il cunosc de mult si din pacate e in stare de multe. Ma vezi pe mine cat un munte, dar am si eu problemele mele.
-Cum adica sa imi faci ceva? am ridicat o spranceana la spusele lui, caci acea replica avea multe sensuri iar eu nu stiam pe care sa il aleg.
-Ma abtin cu greu sa nu te ating, pentru ca de la o scurta atingere porneste un sarut iar de la sarut…
Nici nu l-am lasat sa termine replica si am intervenit.
-De ce ar trebui sa ma atingi, ori saruti? Nu-mi spune ca si tu.. esti la fel ca Inaru.
-Uite, fratioare, fiecare are preferintele lui, iar iubirea poate ajunge foarte departe, incat nu mai tine cont de varsta sau de sex.
-Te inseli! am intervenit revoltat. Dumnezeu a lasat barbatul si femeia pe pamant ca sa se iubeasca, nu sa veniti voi cu orientarile voastre.
Am dat negativ din cap in timp ce mi-am pastrat ideea, crezand ca parerea mea este cea mai buna. Blondul surase, facandu-ma pe mine sa imi indrept toata atentia spre el.
-Ce e, nu este asa?
Tanarul isi schimba pozitia, revenind langa marginea patului, avand spatele usor curbat, parca stand cocosat din cauza oboselii. Ma privea atat de patrunzator incat privirea mea nu o mai putu intalni pe a lui, asa ca mi-am intors brusc capul.
-Nu-mi spune ca atingerile lui var-tu nu te excita!
Inima mi se opri in loc, odata cu ea si respiratia, la auzul acelor cuvinte. De unde stia el ce faceam eu cu Inaru? Sau cel putin ce imi facea el mie, ce sentimente aveam sau ce emotii traiam? Am inghit greu tot aerul ce imi statea de ceva vreme in piept, fara sa iasa afara din mine, ori sa intre in plamani. Se lasase deodata linistea, parca tanarul blond asteptand sa ii dau un raspuns, insa chipul meu rosu era singurul raspuns pe care il puteam da in acel moment.
-Defapt nu despre asta voiam sa vorbesc cu tine. As dori sa tii secret inca putin, pana cand vom face rost de dovada. Am un prieten ce se ocupa cu asa ceva, si maine a ramas sa ma intalnesc cu el. Daca tot dormi la mine, maine dimineata ai putea merge cu mine, te-am invoit eu de la scoala.
Isi facea atatea planuri, actionand dinainte ca totul sa iasa bine. Deci reuseam sa scap de ore, asta era partea buna a lucrurilor, dar deja simteam emotiile cum imi impanzeau si cea mai intunecata si mica particica a corpului meu, atunci cand as fi aflat ca imi e frate.
-Stii, ti-am spus ca trebuie sa te gandesti cu cine vei vrea sa locuiesti. Vreau sa iti spun ca nu te voi lasa pe mainile acelui nemernic, chiar daca asta inseamna sa locuiesti cu mine si sa fiu nevoit sa te privesc cu un scut invizibil pe tine, doar asa, ca sa nu iti fac vreun rau.
Vorbele sale imi dadeau seama cat de mult se abtinea din a-si duce mai departe gandurile perverse. Ma speria intr-un fel si totusi ma bucura faptul ca se putea abtine. Oricum, pana si eu stiam ca odata si odata tot nu-si va mai putea mentine aceste idei si se va napusti asupra mea asemenea unui tigru ce si-a prins prada.
-Nu inteleg de ce este necesara o asemenea alegere.
-Matsuro, stiu ca tii mult la Inaru, dar incerc sa te fac sa intelegi ca el nu este persoana potrivita. Nu e un om bun, vrea doar sa profite de tine.
-Si de unde stii tu asta? il intreb pe un ton nervos, maraind atunci cand mi-am intors privirea spre el. Nu avea dreptul sa il critice in halul ala, nici macar nu il cunostea.
-Pentru ca il cunosc foarte bine. Ti-as spune mai multe despre el, insa tu, pici neatent, i-ai putea spune totul fara sa vrei, iar atunci eu as pica prost .
-Ar trebui sa ai incredere daca tot ma crezi fratele tau mai mic.
Mi-am lasat capul trist in jos. Eram curios si voiam sa stiu tot adevarul pentru ca ma saturasem sa traiesc cu atatea minciuni. Blondul avea dreptate, chiar incepusem sa simt ceva pentru Inaru, mai ales atunci cand si-a schimbat comportamentul si a reusit sa ma surprinda cu tandretea lui. Insa Kiru imi spusese ca doar se preface, si el nu mi se parea un om mincinos, chiar daca nu il cunosteam de mult. Imi era greu sa fac o alegere sau pe cine sa cred, ori cui sa ii tin secret. Mintea mea era foarte incarcata si voiam doar sa ma odihnesc, dar imi era teama ca maine ar putea fi prea tarziu ca sa aflu adevarul.
-Trebuie sa ai incredere!
-Bine, uite, Inaru se ocupa cu traficul de droguri si chiar nu m-ar mira daca si el se drogheaza. Am lucrat de mult cu el, asta pana cand am aflat adevarul despre asta. Ma mintise in tot acel timp, ascunzandu-mi in bagaje drogurile ca eu sa le transport din afara pana aici, in Japonia. Daca ma crezi, tot drumul nu am stiut ca am asa ceva ascuns in bagaj si spre surprinderea mea nu am fost prins. Ma are la mana cu chestia asta, caci se spune ca e prieten cu politia, si ea s-ar putea sa stie despre traficul lui, insa pana si lor le e frica de gasca lui Inaru. Stiam ca are un verisor mai mic, insa de abia atunci cand am vorbit cu el, in ziua aceea cand erai intins pe scarile casei, gol, mi-a spus ca suntem frati.
Povestea lui continua, iar eu eram atent la fiecare detaliu, incercand sa nu imi scape ceva. Totul se lega, si tocmai aflasem multe despre Inaru. Ma temeam sa mai pun piciorul in casa mea, de frica ca verisorul meu stie ca aflasem adevarul, insa Kiru ma incurajase. Acum eram si mai confuz, insa aveam sa astept pana maine, atunci cand amandoi ar fi trebuit sa alergam dupa acel act ce ne dovedea ca suntem frati. Trebuia sa iau o decizie rapida, dar si corecta.


Incercam doar sa privesc tavanul prin acea bezna pentru ca oricum nu aveam sa inchid un ochi toata noaptea, sau cel putin cat mai ramasese din ea, dupa spusele blondului. Ma simteam usurat pentru ca aflasem tot adevarul si spre surprinderea mea, nu ma simteam chiar atat de prost pentru ca stiam ca exista cineva care ma ajuta in aceste situatii, cum ar fi barbatul ce dormea in patul de langa mine. Maine aveam sa aflu si restul adevarului ce ma rodea atat de mult. Sa fi fost oare fratele meu? Nu imi cunosteam reactia daca as fi aflat acest lucru, insa preferam ca raspunsul la intrebare sa fie "da", mai ales acum cand aflasem adevarata fata a lui Inaru. Imi venea sa il strang de gat pentru tot ce imi facuse, mai ales ca in ultimul timp se comporatse atat de bine cu mine incat chiar l-am crezut. Juca bine rolul unui verisor mai mare ce are grija de cel mic. Ma simtisem bine in preajma lui in ultima vreme si da, chiar si in acele momente de placere. Voiam sa dau buzna odata peste el si sa ii spun tot ce Kiru imi dezvaluise. Sa aud din gura lui tot adevarul fara a mai spune pic de minciuna, insa promisesem ca tin toate astea secret, cel putin pana cand se dovedea intr-adevar ca eu si Kiru eram frati de sange.
Bun, am avut ceva treaba la teme, abia acum am ajuns si eu si pe-aici!
Micutul Matsuro mi se pare un naiv si jumatate... si mersi ca ai posta tpt miine:-" Si e foarte dragut punctul tau de vedere. Kiru insa prwa isi da pe fata toate gandurile. Sunt chiar curioasa ce naiba se intampla pana la urma. >.>
Bun, acum, ca adevarul e dat pe fata... Inaru sa se duca dracului! :D Sper ca nu o sa fie atat de fraier incat sa-i spuna totul, ca s-a ales praful -_- SPer sa fie totul bine @-)
Sii... ghinion, dar vreau next iar:))
Bafta la scris! :o3
asaa, de data asta am ajuns oarecum la timp. sunt mandra de mine. :)) revenind la fic.. te-ai descurcat foarte bine cu detaliile/explicatiile de care ne-ai precizat la inceput *descriind mai..complex, sa pun asa, ai avut o alta dinamica a povestii*, ai fost coerenta pe tot parcursul capitolului, iar greselute de tastare nu am zarit. dialogul a fost si el bine lucrat. dupa parerea mea, o lucrare curata, felicitari! :* haa, am avut dreptate ca nu vor face nimic, plus ca am aflat si cateva chestiute despre Inaru. o.o acum nu stiu cum va reactiona el cand Matsu se va muta la frati-su, dar sper sa fie o scena pe care sa o citesc fara sa clipesc. xD bravo inca o data, te-ai descurcat, si sper sa gasesc si in capitolele urmatoare genul asta de descriere, da foarte bine. miscarile, gesturile, aspectul si expresivitatea personajelor mi se par niste lucruri care merita punctate. dupa mine, cresc valoarea lucrarii. ^ ^ si.. cred ca te las cu atat. ganbatte! :*
Deci, Gaby, iti multumesc enorm!! >:) Iata ca a venit capitolul mai repede. :]]
sa te privesc cu un scut invizibil pe tine
First, din moment ce ai spus sa te, nu mai are rost sa spui si pe tine. Atentie la pronume! ^^ Second, nu prea se leaga propozitia, parca pare fara noima. But, astea-s simple greseli. Calm down, nu te omor din astea. :]]
Soo, chiar ai dat multe detalii, dar a fost foarte bine. Hm... Si eu care credeam ca Inaru a facut ceva mai grav [ stiu si eu.. ? ], insa se ocupa cu traficul de droguri, si e culmea! Cum adica si Kiru e bagat in prostia asta ?! Auzi, deci e .. santajat. [-(
Mda, si legat de "ziua de maine", ofc, din fic, sunt curioasa! Haide, stiu ca (,) chiar daca Matsu este fratele blondului, asta n-o sa-l opreasca pe el din nimic. Si mai stiu ca asa ai mai spus tu odata. > : ) Crede-ma, astept nextu` cu nerabdare, mare nerabdare! :o3
Dan - http://i53.tinypic.com/2dj9j49.jpg

~Capitolul 13 De la inceput~


Toata noaptea ma foisem in acel pat, motiv pentru care dimineata aveam ochii cat cepele .As mai fi vrut inca o ora in plus, poate acele saizeci de minute m-ar fi putut adormi! In momentul in care m-am ridicat in capul oaselor si mi-am frecat ochii, patul de langa mine era gol. Mi-am dezvelit trupul de cearsaful alb cu care fusesem invelit toata noaptea, dorind sa vad daca mai aveam hainele pe mine, ca de obicei cand ma trezeam eram gol, dintr-un motiv necunoscut mie. M-am dat jos din pat imediat, iesind din camera si ajungand in cateva clipe in sufragerie, unde vad un trup intins pe canapea. Sigur era Kiru. Dar ce facea acolo? Dormea?
M-am apropiat incet de canapea, ajungand atat de aproape de el incat ii puteam vedea ochii inchisi. De ce dormise acolo? L-am deranjat eu noaptea?
Am oftat scurt si mi-am intors capul spre ceasul din perete, ce arata ora douasprezece. Atat de mult dormisem? Mi-am frecat ochii mai bine sa vad daca secundarul se misca, poate ceasul nu avea baterii. Nici nu am avut timp sa constat daca mergea sau nu pentru ca brusc mi-am simtit mana acaparata de o stransoare, facandu-ma sa ma dau inapoi si sa cad peste Kiru pe canapea. Intr-o fractiune de secunda m-am trezist deasupra lui, acesta afisandu-mi un zambet larg si pervers. Inca ma tinea strans de mana ca sa nu ma pot ridica. Chipurile noastre erau atat de apropiate incat simteam cum tot sangele imi urca in obraji si imi colora pigmentul fetei. Ma simteam penibil, stiind ca inainte cu o seara imi spusese toate acele lucruri, cum ca se abtine din a ma atinge.
Am incercat sa imi retrag mana, insa odata ce si-a dus bratul pe spatele meu am tresarit, ramanand nemiscat. Atingerile lui imi faceau trupul sa tremure usor, si cu toate ca nu facea nimic mai mult, ma simteam al naiba de excitat. Mana sa mare se misca pe intregul meu spate, urcand pana la gat. Isi infipse o mana in parul meu si ma saruta scurt pe frunte, dandu-mi drumul. Am sarit ca ars de pe el atunci cand m-am simtit liber, stand in picioare cu capul plecat ca sa nu mi se vada roseata. Am inghitit in sec atunci cand s-a ridicat si el in picioare, avand impresia ca avea de gand sa ma ia pe sus si sa ma duca in dormitor, in pat si apoi Jeez, de ce ma gandeam la aceste lucruri?
-Trebuie sa ne grabim, am vorbit cu Dan ca ne vom intalni in centru peste o jumatate de ora, imi spuse acesta, apoi disparu in baie.
Pana atunci eu trebuia sa-mi aranjez parul si sa ma schimb, apoi aveam si eu de gand sa intru la baie, sa ma spal pe fata si pe dinti.
Nu trecu mult timp si eram amandoi gata, imbracati si dichisiti, pregatitati sa ne intalnim cu acel domn care ne-ar fi ajutat in aflarea adevarului. Centrul era aproape de locuinta blondului asa ca am mers pe jos fara a mai lua masina. Eu eram obisnuit sa mananc ceva dimineata, si pana la ora aia nu pusesem gura pe nimic. Imi simteam burta cum scoate anumite sunete, cerandu-mi de mancare, dar nu i-am spus nimic barbatului de langa mine, nu doream sa ii impun ceva, cum ar fi sa ma hraneasca, pentru ca nu era datoria lui, cred. Inaintam amandoi pana cand ajungem in centru, unde se afla si posta. Kiru se aseaza pe o bancuta, facandu-mi semn sa stau langa el.
-Se pare ca am ajuns mai devreme, imi spuse acesta atunci cand analiza din priviri persoanele din jurul nostru si constata ca niciunul dintre acestia nu era Dan, omul cu care trebuia sa ne intalnim.
Odata ce m-am asezat langa blond, am simtit tot corpul cum este impanzit de fiori. Eram prea aproape de el si toti ne priveau de parca am fi fost impreuna, cu toate ca nu faceam nimic altceva decat sa stam pe banca. Se auzi un chicot scurt din partea brunetului, facandu-ma sa imi intorc privirea spre el.
-Stai si tu mai relaxat. Apropo, stiu ca iti e foame, vom termina repede aici, ok?
Am aprobat din cap, bucurandu-ma intr-un fel ca imi citea gandurile si ca nu eram eu nevoit sa ii spun "Imi e foame, vreau mancare!". S-a ridicat in picioare atunci cand un barbat imbracat la costum cu o servieta neagra in mana se apropie de noi. Avea parul brunet si scurt, insa unele suvite ii stateau mai rebele. Parea destul de tanar, mai ales atunci cand ne schita un zambet si dadu mana cu blondul. I-as fi dat in jur de douazeci si cinci de ani. O luara inainte, purtand o discutie la care am incercat sa nu fiu prea atent, dar imi era destul de greu la cat de tare vorbeau.
-Am facut rost de acte.
-Si?
-Uite, Kiru, trebuie sa mergem la firma. Sunt multe si le am acolo, nu le-am luat cu mine.
-Bine, am inteles asta, dar nu te-ai uitat peste ele?
-Ba da, replica domnul brunet, pe care il chema Dan. Insa oricum nu as fi inteles nimic pentru ca aveti nume diferite, nu?
-Da, e mai complicat.
-Deci ar trebui sa fiti frati vitregi? intreba iarasi acel domn ce vorbea atat de repede incat ma cam chinuiam sa inteleg ce zice.
Kiru nu raspunse nimic la acea intrebare, apucandu-mi mica mana in stransoarea lui. Inima incepu a-mi bate cu putere, parca dorind sa iasa din piept. Asa am mers tot drumul, pana la firma unde trebuia sa ajungem. Am intrat in incaperea simpla unde se aflau doua scaune, un birou si un dulap foarte inalt, probabil cu multe acte. Langa acestea mai era o canapea mai mica si o masuta scunda cu niste pahare pe ea. M-am asezat acolo, duncandu-mi ambele maini la burta ca sa ascund acele sunete. Mi se facuse ingrozitor de foame si probabil nu numai asta era cauza, ci si emotiile. Amandoi incepura sa caute niste acte, insa pe mine chiar nu ma interesa ce fac ei acolo. Trebuia sa termine mai repede si sa mananc.
-Astea sunt, zise vocea groasa a brunetului.
Kiru le lua in mana si incepu sa le citeasca. Era ca un fel de arbore familiar, dar fara poze, doar nume. Scria si despre parintii lui si despre ai mei, si undeva liniile noastre se intersectau. Fata blondului capata un zambet imens, diferit de celelalte pe care le folosea pana acum, adica nu mai era pervers, exprima doar fericire.
-Ce e? Nu ma mai tine in suspans, am zis, ridicandu-ma rapid de pe canapeaua moale si uitand de toata durerea de burta.
Imi inmana hartiile si, cu toate ca ma uitam ca boul la poarta noua la ele, Dan ma lamuri.
-Acele foi arata ca sunteti frati frati vitregi.
-Cum asa? am ridicat o spranceana, nevenindu-mi a crede.
-Vezi tu, aveti nume diferite de familie, pentru ca mama ta a fost cu tatal lui.
Stiam despre asta, insa acel tata vitreg, nu ma gandisem niciodata ca mai are un fiu. Ramasesem pur si simplu fara cuvinte. Deci chiar eram frati? Am scos un sunet ciudat, ce nu exprima nici bucurie nici tristete, mai bine spus il scosesem pentru ca eram entuziasmat. Kiru ma apuca de umeri si ma trase spre el, luandu-ma in brate. Dan parea foarte fericiti, probabil ca avea sa faca rost de niste bani, nu din cauza legaturilor noastre familiare.
Singurul lucru la care ma gandeam era alegerea pe care trebuai sa o fac, pentru ca in seara in care am dormit numai la aia ma gandeam. Inaru, fiind verisorul si omul cu care locuiam, mintindu-ma atata timp, am decis ca el sa fie persoana la care renuntam. Nu numai ca aveam sa uit toate amintirile cu el, insa nici ochii cu acesta nu mai trebuia sa dau. Probabil faceam alegeri gresite, dar in momentul de fata l-as fi vrut doar pe Kiru langa mine, pentru ca el era fratele protector pe care mi l-am dorit dintotdeauna, numai ca in mintea mea nu era doar un frate, ci incepusem sa simt ceva mai mult pentru el. Fiind incapatanat nu acceptam asta, chiar daca inima mea tinea la el, creienul era impotriva.


Ajunseseram amandoi inapoi acasa, unde, de data asta, m-am simtit mult mai comod. Parca ceva ne lega mai mult acum, acel ceva fiind adevarul.
-Chiar nu-mi vine sa cred, am zis entuziasmat, luand loc pe o canapea.
Chiar ramasesem fara cuvinte,eram atat de fericit si totusi imi era frica la reactiile verisorului meu.
Kiru puse mana pe telefon, comanda pizza apoi se aseza langa mine si ma privi atent.
-Si? Te-ai mai gandit la ce ti-am spus aseara?
Schita un zambet in coltul buzelor, facandu-ma sa ma inrosesc si sa ii ignor privirea. Inainte de a-i raspunde, venise comanda de pizza. Vorba aia, salvat de clopotel ! Am inceput amandoi sa mancam delicioasa pizza in sufragerie, privind la televizor, razand si vorbind chestii ca intre frati, despre servici, scoala si alte preferinte ale noastre. Nici nu-mi venea sa cred ca doar in cateva ore aflasem atatea despre el. Se parea ca ne intelegem bine, chiar ca niste frati. Totusi, el intotdeuana imi aducea aminte ca am o decizie de luat.
uite-ma-s. mi-am zis sa-mi fac si eu aparitia ceva mai devreme. ^ ^ am observat ca ai pastrat acelasi stil de a descrie, tin sa te felicit. actiunea s-a derulat normal, ai avut timp sa prezinti cam tot ce ti-ai propus, zis eu. cu dialogul observ ca nu ai probleme, esti coerenta si nu te incurci in virgulite. chiar mi-a placut. ha, sa nu uitam de faza cu 'jeez..'. :)) mi-a parut amuzanta. ^ ^ cat despre fratia dintre cei doi, curios lucru ca sunt vitregi, eu nu ma asteptam. Si Inaru cam pierde teritoriu, ca sa zic asa. xD Matsu a decis sa plece cu Kiru.. o.o face ca urmatorul capitol sa fie mult mai misterios decat ma asteptam. bravo, bravo. :d astept suprizee. ^ ^ mi se pare o chestiuta esentiala sa-ti lasi cititorul gen 'si mai departe cum eeee?'. cam atat ar fi. ^ ^ *hug*