AnimeZupCăutare

[Terminat] Angel without soul - sez.1

123…5›
Asa...sa vedem. Am decis sa incep un fic nou.Postez un capitol, insa sunt inainte doar cu cateva ch-uri...Sa nu ma huiduiti daca nu iese ceva bine :">
Apropo, vreau critici, multe critici si dure daca se poate. Vreau sa imi perfectionez stilul de a scrie.

Let`s start with characters :

Matsuro ( 16 ani )
Inaru ( 21 ani )
Kiru ( 18 ani ) ( apare in al doilea capitol )
Mizuki ( 15 ani )


PS: Dacă vor mai apărera personaje, voi pune pozele cu ele atunci.


~Capitolul 1 Sperante~




Fulgi de nea, atatia fulgi de nea. Pamantul e acoperit cu aceasta mantie si soarele de abia se mai vede dupa norii cenusii. E asa frig, foarte frig.Din gura mea ies aburi fierbinti iar nasul imi e rosu,la fel si mainile dezvelite ce nu poarta niciun material deasupra ca sa le incalzeasca. Stau jos, langa o banca ce este si ea acoperita cu zapada. Ninge in continuu de ore bune, peisajul e mirifc, pacat ca sunt singur aici, printre acesti straini albi ce pica din cer. Corpul imi e cuprins de un vant puternic ce vine din toate partile. E o iarna grea, asta s-a vazut de la inceput!
In departare se vede o umbra. Ba nu, nu e o umbra, se misca si… se apropie din ce in ce mai mult. Acum cand corpul imi e inghetat iar ochii impaienjeniti imi e atat de greu sa ma ridic. Parca imi striga numele, parca vrea sa ma trezesc din aceasta transa. Privirea imi este atintita spre aceasta persoana ce, din umbra neagra, s-a transformat intr-un tanar acoperit cu un palton inchis la culoare, un fular si o caciula groasa de acelasi negru. Ii pot vedea doar cateva suvite din par, este un saten cu ochii atat de stralucitori si verzi. Pacat ca nu ii pot vedea mai bine trasaturile,o chii imi sunt inchisi din cauza acestei temperaturi scazute. Totul s-a terminat, am fost abandonat aici si nimeni nu ma mai poate ajuta. Cand singele ingheata si puterea e asa scazuta, speri ca cineva sa te ajute. Oare acea persoana din fata mea a fost doar o iluzie? Daca nu,atunci de ce sta aici si nu ma ajuta? Am nevoie de ajutorul cuiva! Ma simt… atat de … rece…


-Matsu…Matsuro,trezeste-te!

Totul se sterge, dispare acel alb pur, totul e altceva acum. Unde sunt? Ma ridic in capul pieptului si prima persoana ce o vad este verisorul meu mai mare cu aproximativ cinci ani.E foarte enervant, il urasc, e cel mai mare cretin, nenorocit, mincinos. Prea mult de spus pentru o persoana asa dezgustatoare. In fiecare zi sunt nevoit sa ii vad chipul ala adormit, cu cearcane, parul brunet si ochii aceia cafeniu deschis, mai mult rosii. Sigur poarta lentile!
Il privesc pret de cateva secunde. Patetic! M-a trezit dintr-un vis asa frumos.

-Pleaca! Il privesc atent, dandu-i mana la o parte de pe mine. Am zis pleaca! Ridic tonul de data asta, dandu-mi seama ca nu reactioneaza, ba din contra , incepe sa ma priveasca asa atent, de parca e vina mea ca el se afla in aceasta camera. Si asa a declarat ca nu ii place camera mea. Spune ca patul e prea mic si ferestrele la fel. Are dreptate, mie insa imi place.

-Mereu esti asa irascibil, pustiule. Ce e? Te-ai trezit iar cu fata la cearsaf?
Replicile lui ma enerveaza, incep sa ma incrunt usor si sa strang din pumn. Irascibil? Ba nu, doar ca moaca lui in fiecare dimineata aici, ca sa dea tonul de trezire,ma scotea pur si simplu din sarite. Ce treaba avea el cu mine si cu programul meu de somn?

Am decis sa ma comport cu indiferenta,poate de data asta as fi scapat mai repede de el. Imi frec ochii cu podul palmelor,incepand sa zambesc atunci cand amintirile acelui vis imi apar in minte. Acel barbat bine facut arata asa superb, ochii, parul si totul era perfect. Ma sprijin in maini,dandu-mi patura la o parte de pe picioare si coborand usor din pat. Spre deosebire de alte dimineti, soarele era mai puternic de data asta.

Era si normal,doar eram in mijlocul verii. Ies rapid din camera si inchid usa,ca si cum nu mai era nimeni in incapere cu mine. Holul e asa lung,inca doua usi pana sa ajung la baie. Pasesc alene, cu capul plecat si indreptat spre picioarele mele subtiri, fara pic de muschi. Mai terebuie sa mai trec pe la sala!

In sfarsit ajunsesem in fata usii, o usa maro, lacuita de mult timp cu o inscriptie ca sa ghideze noii veniti ca aici este baia,in cazul meu sa ii ghideze si pe cei adormiti. Apas pe clanta, pregatit sa deschid usa, insa o voce groasa imi zguduie corpul si sparge momentul relaxant de tacere.

-Ti-am facut pranzul ! imi spune Inaru,tipul de mai devreme care se presupunea ca este verisorul meu mai mare.

Intr-adevar eram singuri in aceasta casa, care era defapt era o vila la exterior,plus gradina din spate , insa la interior era absolut normala, cu camere normale, mobilier normal si tot asa. Parintii lui au locuit aici,dar au decis ca este destul de mare incat sa il lase singur. Eu, neavand parinti, ma aflu cu imbecilul asta in imensa camera. Omul asta nu il pot numi familia mea, cu toate ca este singurul care a avut grija de mine de cand am fost mic, nu il pot suporta datorita trecutului ce impiedica prezentul si viitorul.

-Stai putin… Ai zis pranz? Dar cat e ceasul? il intreb curios.

Ma uit cu coada ochiului la el, vazand ca era imbracat intr-o pereche de blugi mulati si un tricou verde cu o pantera desenata in fata. Spre deosebire de mine, care aveam doar o pereche de pantaloni largi si scurti, albi, in care dormeam, el era mult mai imbracat. Realizand ca nu primesc raspuns la niciuna din intrebari am decis sa il tratez iarasi cu indiferenta si sa imi continui drumul pentru a reusi sa ma spal pe fata si pe maini, in plus eu nu meritam atatea explicatii din partea lui. Indiferenta trebuia sa-l doara. Incercarea mea de a apasa iar pe clanta si a intra in baie a esuat si de data asta. O pereche de maini reci imi inconjoara talia, tresarind. Ce il apucase pe tipul asta? Il fulger cu privirea, incercand sa stau calm. Fusesem prins de catre Inaru,din nou… Stiu ca adora sa ma vada speriat, lipsit de putere, de asta il uram. Ii placea sa preia controlul oricand si oriunde. Strang din ochi, dandu-i un cot in burta.

-Lasa-ma! strig la el si intru in baie,inchizand usa in urma mea. Rasusesc cheiea in broasca si fac un pas mare cat sa ajung in fata oglinzii.

Dezgustator! Cum putea sa ma atinga in halul ala? Chipul imi este curatat de apa rece in care imi vad reflectia atunci cand o adun in palma. Nu as putea macar o ora sa uit de el, sa fiu singur si sa imi fac de cap cu colegii? Dau negativ din cap si imi afund fata in palmele pline de acel lichid pur, transparent.

Daca nu mi-as fi udat chipul inainte de a-mi privi fata rotunda din nou,as fi zis ca plang. Defapt ce fac? Chiar plang? Sunt asa un idiot, sensibil si naiv. De ce nu-mi pot stapani sentimentele? Oglina capata culoare, chipul meu aprins si rozaliu sta exact in fata mea, parca incercand sa imi vorbeasca.

-De ce sunt asa ? imi spun, vorbind cu mine insumi. Voiam doar un moment de relaxare, sa stiu ca sunt in siguranta, ca pot sta linistit oriunde merg, oriunde ma aflu. Dar sunt atatea persoane in jur care doar profita .

Oftez adanc si imi afund pentru ultima data chipul in palmele inmuiate , pentru a sterge acele picaturi de cristal ce-mi pica din ochi neconditionat. Imi sterg chipul umezit cu un prosop alb, de bumbac. Era in jur de ora treisprezece insa eu ma simteam ca si cum era sase dimineata. Nici nu doream sa mai ies din acea mica incapere stiind ca Inaru ma asteapta afara. Ce aveam sa fac? Imi iau inima in dinti si imi lipesc urechea de usa, poate totusi imi dadeam seama daca ma asteapta, sau daca a plecat. Speram doar sa nu se mai intample ca atunci, in trecut, cand a profitat de mine.

Acele timpuri au trecut, ar trebui sa ma gandesc doar la viitor si la prezent, insa amintiri imi apar in fata ochilor in ceata si nu-mi dau pace.

Un zgomot se aude din camera mea, era soneria de la telefon. O setasem sa se auda asa tare in caz ca era vreun telefon important iar eu eram intr-o alta incapere. Stiind ca nu avea cine sa ma sune altcineva decat Mizuki-chan, am descuiat imediat usa fara sa mai tin cont de tipul brunet de dupa suprafata de lemn si am luat-o la fuga cu pasi imensi spre camera mea. M-am trantit in pat si mi-am strecurat mana sub perna. Am prins micul aparat in mana mea firava si am apasat pe butonul verde, de accept.
-Buna Mizuki , ii raspund pe un ton copilaresc. Mereu foloseam acest ton cand vorbeam cu ea, probabil pentru ca o placeam, o placeam cu adevarat. Era singura fata care mi-a atras atentia pana acum, insa la cat de naiv eram nu-i puteam spune ce simt pentru ea. Cu un zambet pe fata, am asteptat sa vad ce are de spus.

-Trebuie sa ne intalnim, Matsuro, ma anunta ingrijorata, zambetul de pe fata mea micsorandu-se din ce in ce mai mult, pana a disparut intr-u totul.

Dupa o discutie foarte scurta, in care am incercat sa ii cer indicii pentru motivul pentru care m-a sunat, am inchis amandoi telefonul. M-am ridicat grabit din pat si am inceput sa ma imbrac, fara a cauta ceva anume.
Well, well ^^ Vad un yaoi pe`aici:>
Revin cu un edit cand pot :]
_______________
Nu ma pot abtine sa nu comentez:))
Pai ideea mi se pare originala. Deci Matsuro este agresat de varasu` Inaru, sper ca nu i-a facut nimic rau, sau macar sa nu-i faca...
Ai grija la semnele de puctuatie, am observat ca le pui cand nu trebuie, dupa fiecare semn se lasa spatiu. Tu lasi cateodata, dar alteori nu. Greseli de tastare, nu am vazut ceea ce e bine >:D<
M-ai facut curioasa cu privire la ingrijorarea lui Mizuki. Sper sa nu intarzii mult. Te pup si-ti urez spor la scris!
Byeeh! :]
Hey Gurls, am venit cu nextu` ^^ Sper ca e mai bun ca primul capitol. Aici o sa apara si Kiru, pe la inceput voi vorbi din perspectiva lui, poate o sa aibe si el fane :perv: . Inca ceva, sper ca citesc mai multi ficul decat il comenteaza xD


~Capitolul 2 Intalnire cu un inger~


Imi trebuia un job de vara. Aveam nevoie de bani pentru masina ce doream sa mi-o cumpar. Parintii mei, mai bine zis tata e intr-o situatie foarta proasta cu banii, iar eu i-am promis ca o sa ma descurc singur. Pe timpul verii lucrez aici, la un magazin cu jocuri video fiind vanzator. Salariul nu e cine stie ce, dar stiu foarte bine sa economisesc. Sunt foarte mandru de mine.

Ma uit spre usa de la intrare si nimeni nu-si face aparitia. Stau cu coturile pe tejghea, aproape adormit caci de doua ore incoace nu am niciun client. Ma ridic de pe scaunul inalt si pasesc printer rafturi, uitandu-ma spre afisele cu jocurile noi. Ar trebui sa le incerc si eu, chiar daca nu eram un maniac al jocurilor video, macar de plictiseala. Imi trec mana prin parul ravasit, dand bretonul la o parte din ochi, lasand stralucirea lor galbena sa lumineze incaperea. Cealalta mana se duce spre gat, jucandu-se cu colierul albastru ce reprezinta un fluture. Dupa putin timp ma plictisesc sa ma tot plimb printer rafturi. Ma intorc la locul meu si stau intins cu capul pe tejghea, deasupra mainilor incrucisate. Bucuria mea la aceasta meserie : primeam acelas salariu indiferent daca aveam sau nu clienti. Simt cum ma ia somnul si trec din lumea reala, in lumea visului. Ma vad pe un varf de munte, atingand norii. Ma ridic pe varfuri si… Ah, soneria de la intrare !
Imi ridc brusc capul si privesc spre usa ce tocmai se deschisese. Doua persoane isi fac aparitia, mai exact un baiat destul de inalt, parul saten deschis cu un ten foarte alb imbracat intr-un tricou negru si o pereche de blugi de aceeasi culoare, impreuna cu o fata blonda, ce pare cam timida, imbracata si ea intr-o fusta scurta si un maieu galben, cu bretele. Imi aranjez parul blond, dorind sa dau o impresie buna caci erau primii clienti pe ziua de azi. Ma ridic de pe scaun si traversez un mic hol, mergand spre ei.

-M-ai speriat Mizuki, am crezut ca s-a intamplat ceva.
-Stai calm Matsuro, trebuia sa folosesc tonul ala la telefon ca sa fiu sigura ca nu intarzii.
Fara sa vreau aud discutia celor doi, observandu-le zambetul de pe fata. Nu gaseam nimic amuzant in discutia lor , insa micutele zambete de pe fetele lor m-au facut si pe mine sa zambesc, insa totusi mi-am mentinut tonul rece.
-Va pot ajuta cu ceva? i-am intrebat, odata ajuns in fata lor. Imi mai asez o data sacoul gri ce-l purtam impreuna cu ecusonul pe care scria numele meu, adica Kiru Tamasu , afisand un zambet calm, fara sa schitez altceva.
Cei doi ma privesc atent, fiind inconjurati acum toti trei de o liniste ce predomina chiar dinainte ca ei sa vina. Nu spunea nimeni nimic, asa ca m-am gandit ca n-au inteles ce am intrebat. Poate aveam un accent diferit si n-au putut auzi. Pregatit sa intreb inca o data, tipul saten isi desprinde buzele, lasand cateva propozitii sa isi faca aparitia. Ma gandeam daca au intrat din greseala aici, pentru ca nu pareau nicidecum interesati de jocuri video.
-Am nevoie de un joc pentru PS3, am cautat in tot orasul si…
Isi lasa privirea in jos, lucru ce ma amuza. Incep sa chicotesc, intorcandu-ma cu spatele la ei si luand-o inainte.
-Urmati-ma ! le-am spus calm, mergand cu pasi marunti spre un raft din stanga magazinului plin cu o multime de jocuri . Aveau de unde alege, speram doar ca le pot fi de ajutor si mai mult. In timp ce inaintam odata cu ei, trageam o privire cu coada ochiului, analizandu-l pe tip, oprindu-ma la privirea lui. Iar eu care credeam ca decat ochii mei sunt asa stralucitori. Le arat raftul, facand un pas in spate. Existau peste 100 de jocuri acolo, plus inca cele de pe rafturile din dreapta. Amandoi priveau incantati,insa nici de data asta nimeni nu spunea nimic.
-Hmm…Mizuki, ce zici de Naruto Ultimate Ninja 5 ?
Cei doi incepura o alta discutie, insa de data asta nu m-am mai bagat intre ei. Nu auzeam nimic, chiar daca vorbeau atat de tare. Privirea imi era atintita asupra tipului saten, care din ce dedusesem eu il chema Matsuro, un nume frumos de altfel. Era slab , iar privirea lui ma atrasese intr-un fel sau altul. Imi parea foarte cunoscut acel chip alb, fara nicio pata, acei ochi micuti si caprui deschis, acele buze subtiri, lipsite de culoare. Nu, chiar nu aveam idee de unde il cunosc, dar parea interesant. In coltul gurii imi apare un zambert malefic, pe care il foloseam deseori, dar nu semnifica nimic rau.

Dupa ce pustii si-au ales jocul, l-am chemat pe saten la tejghea, acesta trebuind sa plateasca si bineinteles sa mai completeze ceva. Nici eu nu stiu exact despre ce era vorba, insa seful imi spusese ca atunci cand un clint cumpara ceva, trebuia sa completeze un mic formular care nu cerea nu stiu ce informatii, insa erau importante pentru firma de unde cumparam jocurile video, ca un fel de sondaj de la cumparatori. Formularul nu cerea decat un nume si jocul pe care cumparatorul la ales, insa eu i-am cerut si adresa, totusi, poate aveam nevoie de ea vreodata. Tanarul completeaza totul fara ezitare, stand in permanenta cu un zambet pe buze. Chipul lui nu exprima intocmai fericire, parca zambea fortat.
-Atat? ma intreaba, radicand privirea spre mine. Il privesc fix in ochii sai caprui, privirile noastre intalnindu-se. Mi se parea mie sau se inrosise? Imi duc o mana in capul lui, ciufulindu-l. Nu m-am putut abtine din a face asta !
-Sigur! Asta e tot!



Era din ce in ce mai cald. Soarele nu tinea cu noi, din contra dorea sa ne arda tenul sau sa facem insolatie. Ajunsi in parc ne asezam pe o banca, eu impreuna cu Mizuki. O privesc zambaret, neputand sa stau suparat sau nervos in preajma ei. Chipul ei angelic ma facea mereu fericit. Pacat ca nu stia ce simt pentru ea. Daca ar fi fost asa simplu sa spui “te iubesc” as fi facut-o de mult. Nu eram un pervers, insa pozitia pe care o adoptasem acum ma facea sa ma uit excact spre decolteul ei. M-am inrosit imediat, simtind cum obrajii imi ard. Parca nu era de ajuns caldura de afara, acum si trupul imi ardea. Toata senzatia pornea de la fata, apoi cobora spre trup, maini si picioare. Ma priveste in ochi.
-Ce e? ma intreaba amuzata, probabil si ea observase chipu-mi rosu.
Am ezitat sa ii raspund caci si vocea imi tremura. Imi mut privirea in alta parte, strangand in mana jocul ce tocmai il cumparasem. Imi las capul pe spate si privesc cerul senin. Nici macar un nor, nicio pasare sau avion. Era asa gol, doar soarele il acoperea cu totul. Imi inchid ochii, gandindu-ma doar la ce voi face cand o sa ajung acasa. Nu voiam sa dau iar ochii cu Inaru, nu voiam sa mai locuiesc cu el, nu mai voiam nimic. Oftez, deschizand brusc ochii si amintindu-mi de trecut. Trebuia sa sterg cumva acele amintiri.
-Matsu, imi pare rau dar va trebui sa plec. Matusa mea are nevoie de ajutor in bucatarie.
Blonda isi lua la revedere de la mine. Doream sa mai raman in parc si sa aman sosirea mea acasa, dar era imposibil, nu doream ca Inaru sa imi tina morala ca vin tarziu. Imi scutur capul si ma ridic de pe suprafata din lemn, privind-o pe Mizuki-chan cum se indeparteaza. Daca as fi putut sa o sarut sau macar sa o iau in brate. Inchid ochii, strangand din pumn si abtinandu-ma la varsarea oricarei lacrimi. Acum trebuia doar sa ma concentrez asupra drumului spre casa. Timpul trecu repede iar soarele se ascunde rapid pe undeva pe la apus. Era intuneric iar eu inca nu plecasem din parc. Ma miscam alene, de parca stiam ca avea sa se intample ceva urat acasa. Trebuia sa gandesc pozitiv. Am afisat un zambet victorios si am grabit pasul, iesind pe poarta parcului. Strazile erau aglomerate, muzica din cluburi bubuia iar trotuarele erau si ele pline de mii si mii de straini. Am vrut sa scap putin de galagia urbana si am luat-o pe scurtatura. Eram obisnuit cu acel drum, il foloseam des cand veneam de la scoala si eram mort de foame, fiind nevoit sa ajung mai repede acasa. Locul era cam pustiu, fiind si de asteptat. Drumul era prost luminat, insa era sigur. Niciun om sau caine de care sa ma speri. Inaintez grabit de data asta, de parca cineva ma fugarea. Respiratia mea devine din ce in ce mai proasta, simtind cum inima era pregatita sa-mi iasa din piept. Nu cu mult in fata mea am putut observa ultima strada, acea strada care ducea spre casa. De aici de jos puteam vedea lumina aprinsa in camera mea. M-am incruntat stiind ca nu putea fi altcineva acolo decat Inaru. Dau buzna pe usa de la intrare si urc repede treptele. Inca suflam greu de la drumul pe care-l avusesem. Deschid usa de la camera mea, inchizand-o apoi cu piciorul . Am avut dreptate! Inaru se afla in camera mea , langa pervaz, stand cu capul scos pe geam.

-De ce esti aici? L-am intrebat printre multe guri de aer. Trebuia sa ma calmez, asa ca m-am descaltat si m-am asezat pe marginea patului. Asteptam un raspuns plauzibil din partea lui. Aranjez putin patura, apoi il privesc atent dar fara sens. Nu mi-a raspuns nici la a doua intrebare pe care i-am pus-o. Aveam senzatia ca miroase a alcool, dar probabil era doar imaginatia mea . Ma pregatesc sa ma intind pe spate, poate ca daca eram indiferent cu el avea sa plece, cand… isi intoarce capul spre mine. Chipul lui ma speria, avea un zambet malefic si ochii bulbucati, rosii. Cearcanele erau acum si mai proeminente, de parca ar fi fost niste semne din nastere. Se apropie cu pasi lenti de mine, lasandu-si chipul in jos, in acelas timp ducandu-si mainile spre curea. Cu cat se apropia de mine cu atat mirosea mai mult a alcool.
-Doamne,Inaru, pleaca de aici. Duhnesti, esti beat. Iesi din camera mea ! ma agit, prinzand cearsaful in pumni, tragand usor de el. Aveam de gand sa imi acopar gura si mai ales ochii caci in secunda urmatoare si-a desfacut slitul si si-a dat drumul la pantaloni, scapand repede si de triou. Nici bine nu reusisem sa imi reglez respiratia si bataile inimii ca totul a luat-o de la inceput, ba mai mult, inima imi batea atat de tare incat nu o puteam opri.
-Inaru, esti beat ! am continuat insa fara rost. Se parea ca avea de gand sa faca ceva si nimeni nu-l putea opri. Mi-am ascuns chipul cu cearsaful, dorind sa ma ascund undeva, sa dispar din acel loc ori sa mor sau sa lesin.
Simt cum cearsaful este tras de pe mine, la fel si hainele ce erau sfasiate de mainile sale puternice. Ochii lui exprimau atata ura. Era clar ca se imbatase in acest timp si singurul lucru era sa-si satisfaca placerile cu … mine, desigur.
-Inaru, te rog, inceteaza ! am tipat cu toata puterea ce o mai aveam , incercand sa ies din camera si sa fug, gol, asa cum eram. Mi-ar fi placut sa imi opresc toata respiratia, toate bataile inimii si sa mor in acel loc, si asa traiam degeaba. Pentru el eram daor o jucarie folositoare doar atunci cand nu avea cu cine sa-si satisfaca placerile. As fi vrut sa am un frate mai mare… care sa ma apere…
Ma bucur ca ai postat atat de repede. >:D<
So, descrierea nu este deloc seaca sau plictisitoare, deci este bine deocamdata.Si revenind la tanarul Kiru, bineinteles ca sunt o fana de a sa : )) Am dubii in legatura cu cel ce l-a urmarit pe Matsuro, eu cred ca este chiar Kiru, desi nu m-ar deranja... ;))
Si revenind la partea cea mai grava, cea mai importanat, idiotul de Inaru o sa regrete daca indrazaneste sa puna mana pe Matsu :die: Jur ca il ucid! >:)
Sper sa postezi repede ca eu iti urez tot succesul din lume. Astept yaoi`ul ^^ Te pup:*
Te-am citit si eu. ^ ^
Am observat ca nu duci deloc lipsa de descriere. o.o Nu ma intelege gresit, e un lucru bun. M-am uitat la infatisarea personajelor, imi place grafica, sa vedem si cum vor 'juca'. Am mai observat ca nu folosesti alineate, lasi un rand liber. Personal, cred ca se vede mai bine cu alineat, dar tu faci cum doresti. xD Greseli de tastatare nu cred c-am zarit, esti foarte ok la capitolul asta. Sa inteleg deci ca Matsuro ca a mai avut experiente anterioare neplacute cu baieti? Ma rog, cu varu-su. Ce pot spune? Ideea mi se pare originala, bafta la scris, incerc sa mai trec cu comentarii! ^ ^
Am venit cu urmatorul capitol, multumesc de comentarii ^^
@ChuuLuvsYaoi : Nu, defapt Inaru e mai mare cu 5 ani decat Matsuro, asta am vrut sa zic, nu ca are 5 ani :)) Doamne, cum sa aibe 5 ani? Fii mai atenta cand citesti daca vrei sa intelegi ceva. Ma indoiesc ca ai observat ca vorbesc din perspectiva a doua personaje : Kiru si Matsuro.
@Țiușcă : As vrea sa scriu cu alineat, stiu ca ar arata mai bine, dar eu scriu ficul mai intai in Word si ... mi se pare cam greu sa fac cu alineat, plus ca unele cuvinte mi le considera gresite si le modifica el ( dar in engleza ~.~ )

~Capitolul 3 Trup slabit~


Ochii ii sclipeau de bucuria ca ma putea atinge din nou, ca va putea profita de trupul meu slabit. Stateam gol in fata lui fara sa stiu ce sa fac. Pe masura ce se apropia de mine, inima imi batea ca o nebuna vrand sa iasa afara si sa evadeze. Privirea lui exprima ura, cu siguranta nu aveam cum sa scap de aici, sau macar sa ma ascund. De prea multe ori am cazut in capcanele lui, voiam sa ma schimb sa ripostez insa trupul nu actiona asa cum doream eu, statea intins pe suprafata moale, ca o statuie. Rugamintile mele erau in zadar, nu avea sa se opreasca prea curand din a-si satisface placerile cu mine. Ochii incepura sa imi lacrimeze, lasand la iveala picaturile marunte ce se prelingeau pe obrajii-mi calzi si ajungeau pe cearsaf. Ma imobilizat cu o mana, strangandu-mi incheieturile bratelor si ridicandu-le deasupra capului. Era prea puternic si dorinta de evadara esuase inca de la inceput. Imi ridica piciorul cu cealalta mana, inghitind in sec. Si-l aseza pe umar apoi incepu sa ma penetreze brusc, fara pic de ezitare. In acel moment gura mi se umplu cu gemete de durere iar obrajii erau umezi de acel lichid sarat. Miscarile lui erau din ce in ce mai puternice, la fel si stransoarea. Corpul imi tremura, nefiind obisnuit cu atata durere, iar fata imi era rosie.
-In..a…ru…spun printre gemete, incercand sa ii atrag atentia ca era gresit ceea ce facea.
Faptul ca nu ma baga in seama si ma ignora complet, continuandu-si treaba imi provoca sila. De ce eram eu aici? De ce nu m-ar fi putut calca o masina inainte sa ajung acasa?
Imi inchid ochii, muscandu-mi buzele atunci cand ii simt limba pe abdomenul meu. Urca din ce in ce mai mult, pana la gat, lasand urme de saliva pe toata pielea alba, care acum ardea. As fi urlat si mai mult pana as fi reusit sa scot toata durerea din mine dar stiam ca asta nu m-a ajuta la nimic. Buzele lui se plimbara pe intregul meu gat, oferindu-mi durere si in zona aceea. Incepu sa isi infiga coltii ascutit in pielea gatului meu ca un vampir insetat de sange, de acel lichid vascos si rosu. Orice particica din corp imi ardea insa pe el nu il interesa asta. Am incercat sa ripostez , sa imi misc mainile sau picioarele insa in zadar. Corpul lui greoi era ca o pereche de catuse ce ma bloca din a face orice miscare. Ochii imi erau inchisi, insa imagini imi apareau in minte, imagini ce imi provocau si mai multa scarba, asa ca i-am deschis. Privirea lui ramasese aceeasi , lucru ce ma inspaimanta si mai tare. Ma penetreaza din ce in ce mai adanc, simtind o durere foarte puternica la mijloc. Macar de mi-as fi putut duce mana acolo. Buzele imi sunt acaparate intr-un sarut salbatic iar limba lui se plimba prin lacasul meu umed, dorind sa imi faca si mai mult rau. Brusc simt cum buza imi sangereaza, fusesem muscat de acel om fara suflet.

Dupa ce isi terminase toata treaba cu mine m-a lasat acolo ca o carpa prafuita si patata de sange ce eram. Nu insemnam nimic pentru el, decat o jucarie ce o folosea doar cand avea chef, apoi o arunca la gunoi ca pe oricare alta. Ochii plini de lacrimi s-au inchis acum, iar buzele patate de sangele inchegat isi pierdusera orice frumusete.

**

Ma saturasem de linistea din casa, trebuia sa ies afara, sa iau aer si sa ma plimb prin aglomeratia urbana din capitala. Imi iau o camasa alba impreuna cu o cravata si o pereche de blugi albastrii, largi. Vazand vremea de afara prin sticla geamului de la bucatarie, realizez ca imi alesesem o tinuta potrivita, in plus trebuia sa trec si pe la birou sa iau actele sefului meu, deci imi trebuia neaparat o camasa alba.
Imi trec mana printre suvitele blonde si ies din casa, indreptandu-ma spre centru. Vantul trecea prin bretonul subtire, deranjandu-mi privirea galbena, indiferenta. Cu cat ma apropiam mai mult spre piata din centru, cu atat vedeam ce aglomeratie e, dar nu ma deranja, eram obisnuit.
Lumea era grabita iar timpul nu statea nici catusi de putin in loc. Toti se indreapta spre o destinatie necunoscuta, nici macar eu nu stiu incotro ma indrept. Ma avant in multimea de oameni ce stateau in fata unui copil ce isi plimba mainile pe corzile unui instrument maroniu, din lemn, numit chitara. Suntele ce le provoca erau unele lente, mirifice pentru urechile umane. Nu stiam ce exprima insa era un lucru placut sa il asculti. Tipul era imbracat in niste haine murdare, ba mai bine zis era aproape gol, cu un tricou rupt la colturi si o pereche de pantaloni verzi, murdari si aceia. Era de mirare ca la cat de bine canta, aspectul fizic era injositor. Unii oameni mai nerabdatori aruncau banuti pe o batistuta alba, iar ceilalti asteptau sa termine cantecul melancolic si dupa ce isi stergeau lacrimile, aruncau si ei cate ceva stralucitor, o moneda sau doua. Am trecut indiferent pe langa acea multime, chiar daca melodia imi unsese sufletul intr-un fel. Doar numele meu era Kiru, domnul indiferent.
Nici acum nu stiam incotro ma indrept, insa un trup slabanog ce de abia se tinea pe picioare imi atrase atentia. Parea confuz, nestiind incotro se indreapta, parea singur, suparat. Fac un pas marunt in fata si nici pe ala nu apuc sa il termin, cand tipul isi intoarce privirea spre oameni, de parca acum se trezise la viata. Parul saten si chipul lui nu mai aveau aceeasi stralucire. L-as cunoaste oriunde chiar si dupa o operatie estetica : era Matsuro. Ce patise? Fata ii era diferita, la fel si trupul ce parea atat de slabit. Privea buimac in jur, de parca nu cunostea oamenii, lumea si nimic din preajma acestuia. De la bun inceput imi atrasese atentia tipul, asta probabil ca orientarile mele sexuale ieseau la iveala din cand in cand. Devenisem curios, mai ales ca puteam da de el oricand, ii stiam adresa, dar nu puteam aparea la el la usa fara un motiv. Nu il cunosteam bine, ba chiar de loc. Ii stiam numele si atat, iar acum modul in care arata ma ingrijora intr-un fel. Ce tot vorbesc? Domnul Kiru indiferentul si perversul a disparut? Ridic o spranceana, vorbind cu subinconstientul meu. Imi trec neconditionat limba peste buza inferioara si inaintez prin multime, obiectivul meu fiind ajungerea la Matsuro. Parca nu ma apropiam deloc de el, faceam o multime de pasi dar nici macar cu un centimetru nu mai ajungeam aproape de trupul lui inalt si slab, din contra, se pierdea si el in multime odata cu mine. Chipul ii disparu printre miile si miile de straini, pana l-am pierdut in valurile de oameni. Aglomeratie idioata!
Nu se putea sfarsi asa. Daca imi aduc bine aminte, ii stiam adresa de cand isi cumparase jocul acela pentru play station, era simplu sa ajung la el acasa. Curiozitatea ma omora, probabil era un defect de al meu. Tot ce trebuia sa fac era sa ma abtin de la gandurile perverse ce le tineam incuiate in mine in ultima vreme si sa gasesc un motiv pentru care apaream in fata usii lui. Nu voiam sa par un obsedat, asa dintr-o data, nu? Isi putea forma oricum o parere despre mine, eram indiferent iar eu asta consideram o calitate.
Ma intorc la firma si incep sa rascolesc prin niste sertare actul in care arata clar locul unde statea satenul. La dracu`, nu gaseam nimic in legatura cu casa lui, din contra, dadeam de o multime de foi care ar fi trebuit aruncate pana acum. Strang usor din pumn din cauza nervilor. Tocmai cand aveam nevoie de ceva nu gaseam. Imi musc buza inferioara, infigandu-mi din ce in ce mai mult dintii in ea pana un lichid rosu isi facu aparitia.
-Uite ca m-am si muscat, murmur, trecandu-mi limba peste acel lichid rosu si vascos.
Dupa inca putin timp de cautat am si gasit hartia, ochii parca sclipindu-mi la atingerea acelei foi albe unde nu scria nimic altceva decat adresa lui Matsuro. Bun, acum nu-mi mai trebuia decat un motiv pentru care apaream la locuinta lui. Asta era partea cea mai grea, dar sigur gaseam ceva. Sunt baiat destept! imi spun, afisand un zambet incurajator in coltul gurii.
Tin bine hartia in mana, verificand la fiecare colt al strazii numerele ca nu cumva sa gresesc adresa. Imi mai aranjez o data cravata in timp ce pasesc pe o poteca inconjurata in colturi de flori si de un gard varuit in alb. Poteca era alcatuita din niste placi de cristal, asa de mult straluceau in bataile soarelui. Parfumul florilor se strecura pe sub nasul meu, mangaindu-mi fiecare dorinta. Ochii imi erau orbiti de pomii incarcati si mesele de sah din curte. Imi ridic capul si fixez cu privirea o casa imensa de un verde deschis cu ferestre mari.
-Aici locuieste? ma intreb, facand ochii cat cepele. Cine ar fi crezut ca un printisor ca el statea intr-o vila ca asta ?!
Acum planul meu o luase putin pe ruta gresita. Daca nu era acasa? Daca raspundea altcineva la usa? Ma indoiam sa locuiasca singur in imensa casa. Ascund hartia in buzunar, inaintand ca un domn pe covorul rosu pana ce ajung la usa din fata, care si ea era stralucitoare si frumos lacuita. Pe acea suprafata din lemn scria numarul casei cu niste cifre arabe, stiind clar ca nimerisem bine. Imi apropii doua degete de usa si incep sa bat usor, apasand de doua ori si pe sonerie. Nu dura mult si usa incepu sa se deschida, dupa aceasta aflandu-se o silueta la fel cum o vazusem in centru, slaba si inalta, imbracata intr-o pereche de pantaloni si o bluza larga, alba cu dungi maro. Ochii mici nici nu iti dadeai seama daca te privesc, iar obrajii si chipul palid ma faceau si mai curios. Acesta era Matsuro, cu siguranta, insa nu arata ca in ziua in care si-a cumparat jocul.
Incepe a ma analiza, stand nemiscat fara sa reactionez intr-un fel. Totul parca se petrecea in reluare, iar eu stateam ca o statuie in fata lui. Isi deschide ochii mult mai bine, parca realizand cine se afla in fata lui.
-Kiru? ma intreaba pustiul din fata mea cu o voce sfioasa, de abia reusind sa il aud.
Era ceva in neregula cu el, nu ma inselam. Era schimbat intr-u totul. Aspectul fizic cat si psihicul lui nu mai ereau aceleasi. Ridic o spranceana, vazand cum imi face loc sa intru, asa ca nu am ezitat si am pasit in incapere.
Totusi… de unde imi stia numele?
Buna Bubu >:D<

Ma bucur ca ai pus noul capitol.Imi place foarte mult!Vreau capitolul urmator neaparaaaat.Sunt curioasa ce vor face acolo acasa la Matsuro :>:>
Kiru mi se pare de treaba pana acum si imi place comportamentul lui si cred ca sunt singura careia ii place de Inaru ( imi plac aia care agreseaza :> ).Iar eu cred ca povestea va decurge cam asa : Kiru o sa il apere pe Matsuro de Inaru.Dar ramane la alegerea ta cum vor fi urmatoarele capitole.Cam atat am avut de spus,astept urmatorul capitol.
Pa Bubu :-h
Heii! Ficul tau imi place la nebunie, mai ales ca e yaoi. Ideea e frumoasa, imi place. Sincer, ti-am citit ficul de cand l-ai postat, insa nu ti-am dat comm pana acum ca nu aveam ce zice, poate doar laude. Nu ca acum ar fi ceva diferit, dar vreau sa stii ca si eu iti citesc fiecare capitol cu placere si savurez fiecare litera. Chiar imi place. Naratiunea, descrierea si dialogul sunt foarte ok, nu am ce comenta despre ele, iar actiunea nu este grabita.
Ah, sa nu uit, am mai spus cat il ador pe Kiru? Nu, nu cred. La descrierea facuta de tine, mi-l imaginez pe Yuki Eiri, ca personaj, iar el, el e iubirea mea:))
Abea astept continuarea si sper sa nu ne lasi prea mult sa asteptam... pleaseee;;)
Buuun, sambata in sfarsiiit! Am timp sa comentez\:d/ pentru inceput... Te-as ruga sa ma ierti ca n-ai vazut un com de la mine pana acum, dar stau prost rau cu timpul si am foarte multe capitole de scris, teme si indatoriri de copil de 15 ani si bla bla.
Ma rog, sa revenim la oitele noastre:-?
Am vazut greseli de scriere si nu e o mare problema, toti avem, insa eu, fiind perfectionista, tre` sa specific si acest lucru:)) Parca am vazut si cateva de gramatica si, bineinteles, virgulitele, dar acolo, spre marele meu noroc, nu e prea mult, deci e ok, timpul le vindeca.
Ce-as putea spune despre continut? :-? Destul de interesant, insa iti sugerez sa nu mai dai enter si sa lasi spatiu dupa fiecare fragment, spatiile se lasa cand lipseste o parte neimportanta din poveste ^^ Iti mai sugerez sa scrii la inceput din punctul cui de vedere povestesti, ca poate mai sunt ametiti care nu stiu [ ma refer exclusiv la mine:)):X]
Bun:-? Nu-mi vine sa cred ca tipu` a fost violat:o3 Bine, ar fi putut fi descris mult mai detaliat:-" Dar e foarte tare oricum. Chiar imi place ideea si sunt tare curioasa sa vad ce se va intampla in continuare :D
Deci... Bafta la scris >:D<
hei, am revenit. scuze ca atat de tarziu. ma tot uitam la numele ficului dar aveam impresia ca nu ai postat inca.. trecem peste. capitol lungt, descriere din plin. ^ ^ Inaru mi s-a parut atat de.. mdeh, necizelat e prea putin spus. mi s-a parut crud, cam fara scrupule. ce imi place e ca te axezi pe unele detalii, pe mine ma atrag. xD sper doar ca Kiru sa nu-l raneasca si el pe Matsu cum a facut-o varu-su - ma indoiesc. sunt curioasa ce 'scuza' a gasit blondul ca sa-si faca prezenta pe acolo, dar mai ales m-a suprins ca i-a retinut numele. xD alte chestiute de-si spus nu cred ca am momentan. spor la scris nextul, il astept! :*
Nu stiam ca am atatia cititori, multumesc mult pentru comentarii >:D< Nu va faceti griji, incerc sa fiu foarte punctuala si sa nu intarzii mult, sunt deja cu un capitol inainte ca sa ma asigur ca nu intarzii ;)) Am eu o tehnica :))
Deci acum vorbesc din perspectiva lui Kiru, so...spor la citit .


~Capitolul 4 Iluzii~



Ajuns pe canapea, am incercat sa ma fac cat mai relaxat, dar gandurile mele perverse nu ma puteau lasa sa stau deoparte, calm si doar sa ii ascult vocea tanarului. Imi duc o mana spre fata lui, privindu-i trupul ce statea langa al meu. Ii prind intre degete doua suvite din parul saten, rasucindu-le. Mana mea rece coboara pe obrajii sai calzi, ajungand apoi pana la gat, unde dau de semnele unor muscaturi.
-Ingrozitor! Ce ti-au facut?
Ma incrunt, mai mult din cauza gandului ca nu am fost eu cel ce a profitat de trupul acestuia, ca in halul in care arata. Baiatul nici nu se sinchisea sa imi raspunda intrebarilor, era ametit si tacut. Ma priveste cu ochii sclipitori, zambindu-mi slab.
-Nimic, imi spune cu atata incredere, incat am renuntat sa il iau la intrebari.
Imi musc iarasi buza, de data asta fara sa-mi mai infig coltii in ea, incercand sa ma calmez din a-l dezbraca sau, stiu si eu, altee chestii. Rasuflu , uitandu-ma in alta parte. Oriunde dar nu in ochii lui. Acea privire parca ma chema la joaca. Imi iau mana de pe el, ridicandu-ma in picioare.
-Si locuiesti singur aici?
Ezita sa imi raspunda pentru inceput, insa pe acelas ton imi spune ca impreuna cu el mai locuieste si Inaru, acesta fiind varul sau. Din spusele lui am inteles doar ca nu il suporta.
-Papusel, esti cam naiv, ii zic in timp ce ma duc cu pasi marunti spre pervaz, fara sa il pierd din priviri.
Acum ca stiam ca e singur pana la ora noua seara si ca nu aveam cum sa dea de mine daca profitam de el, gandurile mele deja o luau razna.
-Stii ca nu e bine sa lasi straini in casa, neh? afisez un zambet malefic la aceste vorbe, trecandu-mi limba peste buze.
Chipul lui se ridica usor si il priveste pe al meu, tarandu-si trupul greoi de pe canapea, pana la mine. Fiecare pas pe care il facea il aducea mai aproape de corpul meu bine conturat de muschi, care se puteau observa foarte bine prin camasa alba ce o purtam, deschisa la primii trei nasturi.
-Stiu ca esti un prieten de al lui Inaru, chiar nu imi pasa ce o sa imi faci acum. Violeaza-ma, omoara-ma, insa nu mai vreau sa stau in lumea asta !
Vorbele acelea m-au facut sa il privesc si mai atent, cu ochii mari, observand ca mici picaturi stateau in coltul ochilor sai, pregatite sa isi dea drumul pe obrajii lui palizi in orice moment. Parea foarte hotarat in ceea ce zicea, dar sincer, eu nu cunosteam niciun Inaru.
-Papusel, te-ai dat singur de gol. Inaru e cel care te-a violat si arati in halul asta? ridic o spranceana, prinzandu-i barba intre doua degete ale mainii mele, stergandu-i lacrimile ce nu mai aveau rabdare, inainte sa cada, insa altele apareau in locul lor.
-Nu sunt aici ca sa te violez. Nu am venit cu intentie rea, am continuat, dorind sa il calmez.
Pe cine pacaleam? Daca nu ar fi fost in starea aia as fi profitat de ocazie si… Cine stie? L-as fi facut al meu. Insa nu suportam sa vad atata drama, atatea lacrimi si atata plans.
Imi apropi chipul de al sau, simtindu-i respiratia calda ce se apropia de buzele mele. Pustiul asta chiar nu stia cu cine are de aface? Eram ca o vulpe inchisa intr-o cusca, ce de abia astepta sa iasa de acolo, fugind victorioasa spre prada.
-Pustiule, nu mai plange. Doar nu vrei sa decurg la propriile mele metode pentru a te opri, nu?
Chipul lui se inbujora usor, iar unele lacrimi isi dadura drumul, altele ramasara in coltul ochilor. Am dat negativ din cap, miscandu-mi degetul pana in coltul ploapelor sale, stergand lichidul usor sarat. Imi lipesc scurt buzele de ale lui, tinandu-mi ochii intre-deschisi si observindu-i privirea mirata, in timp ce isi mari ochii. Nu reactiona in niciun fel, parea speriat dar chiar nu avea de ce . Imi trec limba peste buzele lui, patrunzand cu ea in lacasul umed si cald, cautandu-i disperat limba. Odata ce am gasit-o, incep sa o sug cu pofta, simtind cum obrajii baiatului devin din ce in ce mai rosii si calzi. I-am simtit mainile pe abdomenul meu, impingandu-ma. Respectandu-i dorinta, am oprit sarutul pe care aveam de gand sa il fac si mai pasional.
-Papusel, stai calm, vulpea inca nu a iesit din cusca.
I-am facut cu ochiul, explicandu-i apoi de ce ajunsesem sa il sarut, cu calm, ca nu cumva sa il sperii si mai mult decat era.
-Ti-am spus sa te opresti din plans… Daca nu ai facut-o tu de buna voie, te-am fortat eu.
Vorbele mele nu il speriau catusi de putin, insa nici nu radea de fericire. Nu schita nicio expresie a fetei.
-Uite, scuze pentru tot. Ma imgrijoreaza starea ta, daca as stii defapt cine e acel Inaru, am spus ultima propozitie in soapta.
Bineinteles ca nu simteam nimic pentru tanarul din fata mea, dar ca orice om aveam si eu mila atunci cand cineva era la anaghie, mai mult sau mai putin, doream sa ajut cu ce pot. Nu imi statea mereu in fire sa ajut, dar daca chiar era nevoie, o faceam.
-Eu…
Buzele lui nici nu au avut timp sa termine propozitia, caci ma lua in brate, bineinteles nu intentionat, insa trupul lui de abia mai statea pe picioare. Ii sarut scurt fruntea fierbinte si il iau pe sus, ca o mireasa, urcand scarile cu el. Nu stiam unde e camera lui, dar odata ajuns la etaj am cautat o incapere cu pat unde as putea sa il asez. Am impins usa cu piciorul, reusind astfel sa o deschid, apoi am intrat impreuna cu el in brate, asezandu-l tandru pe pat, invelindu-l cu o patura. Nu stiam cu ce sa il ajut, trebuia doar sa astept sa isi revina. Si totusi nu aflasem de unde imi stia numele. Oftez scurt si ies din camera , inchizand usa in urma mea discret. Cobor scarile si ma asez in living, pe canapeaua imensa, maronie, impreuna cu cele doua perne dintr-un material catifelat, maronii si ele. Ma trantesc acolo, stand si privin ceasul de perete din fata mea. Secundarul se misca asa greu. Ahh, aveam de asteptat o multime de timp. Imi duc doua degete spre frunte, masand-o usor. Imi inchid in acelas timp ochii, dorindu-mi sa visez ceva.


Trupul satenului vibra sub atingerile mele fine. Limba mea facea cerculete mici in jurul sfarcurilor sale intarite. Ii auzeam bataile inimii. Chipul lui exprima placere pura, cu ochii intre-deschisi si obrajii rozalii. Buzele ii erau desprinse, scotand gemetele ce ma excitau. Stateam deasupra trupului sau gol, atingandu-i fiecare particica a corpului cu tandrete, sarutand gatul usor ranit de niste muscaturi ce nu pareau a fi de la mine.
Gura lui fu inundata de gemete puternice de placere, in timp ce ii tineam fesele in mainile-mi mari, penetrandu-l incet. Expresia lui faciala ma excita din ce in ce mai mult, facandu-ma sa scot si eu unele gamete de placere. Il penetram din ce in ce mai adanc, tinandu-mi o singura mana pe talia sa, in timp ce Matsuro se juca cu cateva suvite din parul meu, stergandu-mi sudoarea de pe frunte.
Pozitia era perfecta. Matsuro intins pe patul moale, cu spatele lipit de cearsaful alb, patat pe alocuri cu picaturi de transpiratie, iar eu deasupra, fara a ma lasa cu toata greutatea peste el. Imi musc buza inferioara, lipindu-mi fruntea fierbinte de a lui, apoi coborand usor spre buzele sale. Ii simteam respiratia greoaie, ramanand o clipa nemiscat pana ce avea sa isi revina cat de cat. Ii acopar buzele lucioase cu ale mele, oferindu-i un sarut pasional, in timp ce limba mea isi facu aparitia in lacasul sau cald si umed, explorandu-i fiecare coltisor. Limbile noastre se intalneau in acel loc, simtindu-i pana si eu fiorii din intregul corp ai pustiului. Imi mut ambele maini pe talia lui, rasucindu-ne astfel incat el statea deasupra mea. Il asez pentru a putea sa fie penetrat singur, eu doar tinandu-i talia strans. Incepe sa se miste deasupra mea, arcuindu-si spatele la fiecare miscare de dute-vino, scotand acele icnete de placere, umplandu-i gura. Simteam cum nu mai rezist mult, ajungand imediat la orgasm. Era si de asteptat dupa acele clipe perfecte. Lichidul albicios isi facu aparitia inauntrul lui, trantindu-se apoi epuizat langa mine. Ii mangai pielea obrajilor fierbinti, sarutandu-i scurt si tandru buzele rosii, trecand o mana prin parul sau saten si ciufulit. Ma asez langa el, punandu-i capul pe abdomenul meu bine lucrat pentru a-mi asculta bataile necontrolate ale inimii.



-Ah, l-a naiba, s-a trezit ! murmur, odata ce imi deschid ochii si privesc spre partea de jos a pantalonilor, un loc mai umflat. Visasem, si inca ce mai vis am avut. Imi duc mana spre pantaloni, pipaind prin materialul blugilor organul intarit. Zambesc satisfacut la visul ce-l avusesem, ma exitase la culme . imi inchid scurt ochii incepand sa ranjesc intr-un fel characteristic numai mie. Daca si visul ala ar devenit realitate… am continuat propozitia la fel de incep ca si prima.
Ma ridic de pe canapea si pasesc spre geam, unde imi scot o tigare din pachetul micut, impreuna cu o bricheta. Stau rezemat in coturi, pe pervazul rece, privind afara. Ar fi trebuit sa plec deja, Matsuro dormea linistit iar eu daca as mai fi stat catusi de putin, sigur as fi dat buzna la el in camera. Dau negative din cap, tragand puternic din tigara, expirand apoi jumatate din fum pe gura.
exitase - excitase - Asta a fost unica greseala. : ))
First, iti multumesc (,) ca m-ai anuntat>:D< Second, nu ma asteptam sa postezi atat de repede. Good then.
^^
Si sa revin la lucrurile importante.... Mai, nu credeam ca atitudinea lui Kiru va fi atat de perversa, si mai ales sa se poarte asa in fata lui Matsuro - de neimaginat. :]] Si da, cred ca oricine si-ar dori sa aiba asemenea vis. :X
Scumpo, vreau sa citesc nextu` sa vad ce se mai intampla cu baietii astia, inclusiv cu Inaru. TRe` sa existe o legatura intre el si Kiru. :-? Ja`, mai vorbim! xD
Buna din nou. Nu cred ca mai e nevoie sa-ti spun ca si aces capitol mi-a placut, nu?[la naiba, tocmai am facut-o:))] Uh, cat il pot adora pe Kiru. E asa pervers si, si... superb. Ce sa mai... personajul meu preferat. Ce mai vise are si el:))
Mi-a placut cum ai descris totul, in special o... parte:))
Mi-ar placea ca Inaru sa-l gaseasca acolo. oare ce ti-ar zice?
Pai... imi place ca pui capitolele atat de repede. Il astept cat de curand si pe urmatorul;;)
Asa... ce sa mai spun eu... Ah, da, greseli de tastare nu am vazut si nu cred ca ai.
Abea astept continuarea si succes in continuare[ nu ca ai avea nevoie]
next. next. next. :33
ha, mi s-a parut atat de cumva atunci cand Kiru i-a spus ca n-ar trebui sa lase straini in casa.. desi nu ma asteptam la o reactie de genu din partea lui Matsu. stai bine la descriere, imi place. xD recunosc, nu ma asteptam la un asemenea vis. (intr-o fantezie, si tot am avut parte de yaoi. :))) dupa greselute nu prea m-am uitat, n-am zarit. Imi place cum te exprimi, in special frazele mai luungi (obsesie de-a mea, nu ma lua in seama). curiozitatea mea e ce se va intampla daca vine Inaru si-l gaseste acolo pe Kiru cu Matsu. Spor la scris! :*
Mi-am propus sa citesc ficul de cand ai postat primul capitol, dar lenea asa-_- ma doboara:d
Oricum,acum am citit:d-cu intarziere, dar am facut-o . Capitolele sunt bune,dar intotdeauna e loc de mai bine, mi-ar place sa descrii mai in larg sentimentele personajelor, siar fi dragut sa faci ceva si din perspectiva lui Inaru:-? desi pare el asa rau, nu stiu, imi atrage atentia...
Matsuro, e putin ciudat, gen....vrea sa moara fiindca a fost violat si alte deastea, dar ii zice lui Kiru sa il violeze, sa il omoare, ca nu ii pasa, daca chiar nu i-ar pasa, nu ar suferi...Ar trebui sa te implici putin mai mult in suferinta lui,cred...sa o accentuezi si sa ii prezinti gandurile.
In rest totul e ok, nu am o parere prea elaborata fiindca de abia ai scris primele capitole, te voi citii in continuare, asa ca succes la scris si postat!

Multa inspiratie!:*
Mersi pentru commuri >:D< Am venit cu un nou capitol ^^ Deci vorbesc din perspectiva lui Matsuro si sper ca o sa va placa. Saptamana asta o sa fie ceva mai ocupata pentru mine, voi posta urmatoarele capitole si imi cer scuze daca o sa intarzii cu ele :">


~Capitolul 5 Lacrimi inecate in fum~


Simt o durere puternica de cap, dar nici ca-mi dau seama de la ce vine. Imi desprind cu greu pleoapele, deranjat fiind de razele soarelui ce au patruns cu usurinta prin sticla geamului ce avea perdelele trase. Imi frec ochii cu podul palmelor si ma ridic din pat de parca era pentru prima data in ultimii o suta de ani cand faceam asta. In timp ce ma ridicam, observ ca nu ma aflu in camera mea. Patul era asezat in alta parte si era mai mare, iar langa fereastra se afla un birou plin cu niste foi mototolite si aruncate peste tot pe suprafata lui. Nu putea fi decat camera lui Inaru, mai ales ca geamul nu avea perdeaua trasa, eu obisnuind sa nu le tin asa. Injur printer dinti, dorind sa sparg ceva, chiar daca era un obiect neinsemnat, mare sau mic, trebuia sa ma razbun pe ceva sau cineva. Ies din camera lui plin de nervi si trantesc usa in urma mea, coborand bosumflat treptele scarilor ce parca nu se mai terminau. Odata ajuns in living, trec pe sub arcada unde defapt ar fi trebuit sa fie o usa, si ajung in bucatarie unde ii zaresc silueta brunetului ce isi savura cafeaua de dimineata.
-Nenorocitule! Ce am facut aseara? m-am rastit la el, stand exact in fata sa cu mainile incrucisate la piept si tinand un ritm alert al piciorului. Ma priveste atent, apoi observ cum il bufneste rasul, fapt pentru care ma enervez si mai mult.
-Aseara? Poate vrei sa spui acum doua nopti, mi-a spus acesta ce parea ca se fi inecat din cauza rasului cu lichidul maroniu si amar din cescuta alba.
-Tu ma faci prost? Crezi ca-s somnambul? Cum am ajuns in camera ta?
Ridic o spranceana nervos, mentinandu-mi acea pozitie cu mainile in san, incercand sa par superior in fata lui.
-De unde vrei sa stiu eu? Aseara cand am venit tu dormeai acolo ca un motanel, asa ca nu te-am trezit.
Cuvintele pe care mi le spunea au inceput sa ma puna pe ganduri. Nu ii statea in caracter sa minta, daca avea ceva de spus imi spunea direct pentru ca oricum stia ca eu nu pot ridica tonul la el. Sau chiar daca o faceam, aveam totusi frica lui.
-Deci ma faci somnambul?
Trag celalalt scaun de la masa si ma asez pe el, scotand o tigara din pachetul micut ce se afla pe masa. O analizez din cateva priviri si o asez in coltul buzelor, mai intai mimand ca fumez, apoi cautand din priviri o bricheta.
-Ti-o aprind? ma intreaba brunetul cu un ranjet pervers pe chip, zarind obiectul ce-l cautam exact in mana lui.
-Ia incearca, i-am spus nerabdator, fiind pentru prima data cand as fi fumat.
Intinse mana cu bricheta spre buzele mele, aprinzand tigara. Bun, acum era aprinsa, insa cum trebuia sa procedez? Trageam fumul si ce faceam cu el? Pe unde il scoteam? Doream niste indicatii dar mai bine ma lipseam decat sa vina din partea lui. Curios, am inceput sa trag cu putere din tigara, tinand-o langa buze cu ajutorul unui deget. Fumul imi taiase orice rasuflare iar ochii imi erau rosii de la acel efect nociv. Ce naiba? Cu ce am gresit?
Incep sa tusesc, trecandu-mi o mana pe langa buze, luand cu ea tigarea si punand-o in scrumiera. Aud niste chicote parca in ecou, intrand prin ambele urechi fara sa mai iasa. Rasul ala imi era asa cunoscut, ii apartinea lui Inaru.
-Ia mai taci, sunt incepator! incerc sa il conving, luand pentru a doua oara tigarea din scrumiera, ducand-o la buze. Incercarea mea esua din nou caci dupa ce trageam fumul cu atata putere, chipul mi se inrosea iar ochii imi lacrimau, tusind. Gura lui scotea niste sunete infundate, ca un fel de rasete ce nu ar fi vrut sa fie auzite de mine, dar la linistea din casa era imposibil. Ma stresa felul cum radea. De ce radea de mine? Adica la ce sa ma astept din partea lui?
Iau intregul pachet de tigari impreuna cu bricheta si ma ridic de la masa. Obiectivul meu era sa urc pana in camera mea unde aveam sa incerc pana imi reausea. Inaru ma fixeaza cu privirea, devenind brusc serios fara a mai schita vreun zambet, nici macar unul mic.
-Ce crezi ca faci cu alea? ma intreba cu subinteles, referindu-se la pachetul de tigari si bricheta.
Prea tarziu, nu mai avea cum sa ma opreasca, deja pusesem piciorul pe prima treapta si eram hotarat sa ajung pana in camera mea. Ma mai intreba inca o data acelas lucru, fara sa ii raspund. Eu pur si simplu inaintam facandu-ma ca ploua.
-Băi, ala e singurul meu pachet! se rasteste la mine si fara a mai ezita se ridica de pe scaun, venind in urma mea. Grabea pasul, ajungand astfel chiar in spatele meu. Nu aveam de gand sa alerg pe trepte si sa cad, imi mai spargeam si nasul, insa am grabit putin pasul ca sa nu fiu prins de el, dar in zadar. Ma apuca de talie si m-a tras astfel incat mi-am lipit spatele de abdomenul lui. Bricheta reusi sa imi cada din mana la acel impact, insa pachetul de tigari inca il tineam strans si nu aveam de gand sa i-l inapoiez prea curand. Isi aseza buzele pe gatul meu, simtindu-i respiratia calda si limba umeda ce incepu sa se plimbe pe pielea mea. Trupul incepu sa-mi vibreze, simtind o multime de fiori ce se plimbau pe sirea spinarii si mai ales in zona aceea unde ma atinsese cu limba.
-Inaru, lasa-ma! am murmurat, incercand sa scap din stransoarea lui, dar ma tinea cu putere in brate incat imi era imposibil. Nu parea ca auzea ceea ce ii spun, plimbandu-si limba in continuare pe gatul meu sensibil. Mi-am inchis ochii, incercand sa imi mentin respiratia normala pentru ca deja deveneam excitat.
-Te rog, Inaru! am murmurat, lasandu-mi gatul in jos in partea opusa locului unde se juca el cu limba, ca si cum imi placea ceea ce facea si ii lasam loc liber. Limba lui se juca pe pielea mea fina, lasandu-si amprenta acolo, dandu-mi drumul intr-un final nu inainte sa imi sarute pavilionul urechii si sa il muste usor. Credeam ca am scapat odata ce m-am simtit eliberat, asa ca m-am aplecat sa iau bricheta de jos, dar nici macar n-am avut timp ca m-a prins de incheietura mainii si m-a rotit astfel incat sa ajung cu fata spre el. M-a impins, urcand cateva trepte ca nu cumva sa cad iar el sa fie deasupra caci asta ii era si intentia. Ma impinge mai mult si ma lipeste cu spatele de perete observand ca nu reuseste sa ma lase jos. Isi pune palmele de o parte si de alta a capului meu nelasandu-ma nici macar sa respir caci imi acapara buzele intr-un sarut la care ar fi trebuit sa ripostez dar nici macar nu am facut-o. Mainile imi tremurau, neputand sa il imping de langa mine. Limba lui se misca in interiorul lacasului meu umed cautand-o pe a mea. Odata ce o gasi incepu sa se joace cu ea si sa o suga pasional. Obrajii mi se incalzisera si simteam cum imi ardeau la fiecare atingere a limbii lui prin gura mea. Incepu sa-mi exploreze lacasul cald fara sa tina cont ca aproape ramasesem fara aer. Isi desprinse buzele cat sa luam amandoi portia de oxigen necesara, apoi se apropie din nou, trecandu-si limba peste buzele mele. Ma musca instinctiv dar nu atat de tare cum o facea de obicei. Simteam bataile inimii cum imi apasau pieptul cu putere, incercand sa le fac neobservate. Chipul lui ma privea atent cu acel zambet pervers si malefic in acelas timp, facandu-ma sa incghit in sec. Observand reactia mea, profita de ocazie si isi strecura ambele maini pe sub tricoul meu, atingandu-mi cu varfurile degetelor spatele-mi cald. Tresaream la fiecare atingere caci mainile ii erau reci in comparatie cu pielea mea ce se incalzise treptat. Simteam cum ard iar asta era numai din vina lui. Isi musca buzele pofticios, urcand din ce in ce mai mult cu mainile, apoi cobori din nou, prinzandu-mi talia. Cu miscari bruste imi dadu tricoul jos, sau mai bine zis il “sfasie” de pe mine caci nici nu avusesem timp sa clipesc si deja m-am vazut fara el. Isi apleca chipul spre sfarcuri, trecandu-si de cateva ori limba in jurul lor. Tot sangele mi se adunase in obraji si ii simteam cum ard, fiind sigur pe mine ca ma inrosisem ca un rac. Nu intelegeam ce avea de gand sa faca, dar era sigur pe el. Imi apuca mana dreapta, ridicand-o destul de mult si inclestandu-si degetele printre ale mele. Limba lui se plimba in jurul mugurilor intariti, muscand cu pofta de ei. Am scos un scâncet, abtinandu-ma de la alte comentarii. Nu stiam de ce, dar acum actiona mult mai tandru ca alta data, parca nu era Inaru cel de mult, era alta persoana, alt om, mai pasional.
Cobora din ce in ce mai mult, lasand dâre de saliva prin locurile pe unde trecea cu limba ca si cum imi marca abdomenul. Ajuns la curea, incepu sa o desfaca cu dintii parca dorind sa imi arate cat de experimentat era in asta. Inca exista moment de scapare, mai ales acum cand isi lasase mainile pe corpul meu, dar nu actionam in niciun fel si nici macar nu incercam sa ma gandesc la un asemenea plan. Nu era din cauza fricii, ci doar eram curios cine este acest tip, caci Inaru sigur nu era.
Buna din nou! Deci acest capitol a fost... Wow!!! Deci esti sigura ca acela e Inaru? Adica... doamne, chiar nu-mi vine sa cred ca e acelasi tip ce l-a violat pe Matsuro, dar, oh, il ador asa cum e. E... chiar pe placul meu. Cred ca am sa ajung sa-l indragesc mai mult ca pe Kiru [ asta o sa vedem cand vei posta urmatoarele capitole, cine stie ce mai ai in cap:))]
Deci nu-mi vine sa cred cat de rea esti. Adica... tocmai cand devenea totul mai interesant, tu gata... te-ai oprit Vrei sa ma omori... asta vrei:((
Astept cu nerabdare continuarea si sper sa nu ma lasi sa fierb prea mult ;;)
Hey! Am trecut si eu pe la tine :> Yaoi... nice :X Mi-a luat ceva timp sa citesc tot, caci capitolele sunt lungi, dar a meritat XD Imi place cum ai descris totul, nu ma refer doar la scenele HOT :)) Simpatic Matsuro asta, dar neajutorat in acelasi timp, cred ca nu a avut un trecut prea fericit. Acum e prins intre doi tipi HOT. Mie Inaru, desi rebel si neobrazat, mi se pare cel mai atragator, dar si Kiru :X Interesant ca Inaru s-a schimbat astfel, sper sa nu il mai faca sa sufere pe saten. Spor la scris, sper sa ai multa imaginatie! :* Sa ma anunti si pe mine cand o sa pui next-ul. Buh bye!
Am venit cu noul capitol guys >:D< Si multumesc din nou pentru comentarii. Btw, vorbesc din perspectiva lui Matsuro ;)) >:)


~Capitolul 6 Sentimente false?~



Mi-a desfacut numaidecat cureaua, facandu-ma sa tresar cand si-a pus o mana de o parte si de alta a blugilor mei, tragandu-i cu putere pana ce au atins podeaua. Il priveam oarecum speriat atunci cand a inceput sa imi sarute pielea de deasupra boxerilor, stiind ce va urma in continuare. Isi aseza doua degete pe elasticul acelui material, ridicandu-si privirea spre mine, de parca ar fi vrut sa ma intrebe “pot sa o fac?”. Nu stiam ce ar fi trebuit sa raspund, insa capul meu s-a balansat dintr-o singura miscare in semn afirmativ. Atunci isi arcui buzele intr-un zambet mult mai pervers, facandu-ma acum sa regret ca il lasasem.
Ma simteam de parca cineva ma controla intr-u totul, venindu-mi sa ma dau cu capul de pereti ca il lasasem sa ajunga pana aici. Imi dadu boxerii jos, punandu-si mainile pe fesele mele, masandu-le intr-un mod excitant. Am tresarit din nou, scotand doua sunete de placere, unul mai subtire si scurt, altul mult mai gros decat primul. Nu-mi puteam imagina ce are de gand sa faca, dar imi placea la nebunie atunci cand isi lipi buzele calde si umede de organul meu ce incepuse sa se intareasca inca de cand ma sarutase prima data. Ce tot vorbesc? Eu eram cel care ii daduse voie sa ajunga la locul interzis, totul se intampla din vina mea si totusi nu regretam deloc. Isi plimba limba pe fiecare participa de piele, nescapandu-i nici macar un centimetru, facandu-si intr-un final aparitia si sunetele ecxitante ce imi infundara gura. Chipul lui afisa un zambet satisfacut , continuandu-si treaba de parca acesta era doar inceputul. Ma lasa usor in jos, asezandu-ma in asa fel incat sa stau cu spatele pe scari, intins. Nu era chiar un loc comfortabil, dar doream sa isi termine treaba acum ca incepuse atat de bine. Ma mira chiar si pe mine modul in care gandeam. Cu siguranta Inaru nu era el, dar nici eu nu eram mai normal. Imi saruta scurt abdomenul, prinzandu-mi organul in mana stanga si miscand-o pe toata suprafata lui, de sus in jos. Nici de data asta nu m-am putut abtine, buzele desprinzandu-se si lasand o data cu ele gemetele sa iasa la iveala. Se parea ca acest lucru il excita si pe el.
Ochii i-am inchis pentru scurt timp, insa i-am redeschis imediat ce s-a oprit, revenind iarasi cu mainile la fesele mele. Isi plimba palmele pe pielea mea, ajungand in locul acela si introducand incet un deget, privindu-ma in ochi. Voiam sa ii spun nu, dar gura imi fu astupata de buzele sale calde si moi, sarutandu-ma scurt ca si cum mi-ar fi spus ca totul este bine.
Mai adauga un deget, incepand sa le invarta pe amandoua inauntrul meu. Mi-am dus o mana spre gura atunci cand mi-am muscat buza. Preferam sa ascund acele sunete rusinoase decat sa le auda el, insa mi-a indepartat cu incredere mana, spunandu-mi din privi ca nu il deranjau deloc sunetele excitante pe care le scoteam.
Mai adauga inca un deget, acum fiind trei inautrul meu. Marise ritmul, asta se putea cunoaste dupa trupul meu ce incepea sa transpire, devenind din ce in ce mai agitat. Nu stiu de ce ma privea cu atat incredere, dar imi placea al naibii de mult comportamentul sau nou. De cand devenisem eu asa obsedat de aceste chestii? Mi-am muscat buzele instinctiv, chemandu-l parca din priviri mai aproape de mine pentru a-mi oferi un alt sarut. Asa si facu, buzele noastre se unira din nou, formand un sarut si mai pasional decat cel dinainte. Limbile noastre se jucau, oferindu-mi sarut dupa sarut. Eram asa excitat, cred ca si el isi daduse seama de asta. Respiratia mea nu mai era de mult normala, standu-mi parca ceva in gat ce nu imi permitea sa imi iau doza de oxigen necesara. Ma apuca de picioare in acelas timp cand isi dadu cureaua jos de la pantaloni si isi deschise slitul, penetrandu-ma usor. Asta fusese doar inceputul caci pe parcurs continua cu penetrari mai rapide si mai adanci insa din nou privirea lui calma ma facea sa am incredere in el. Mi-am lasat capul pe spate gemand de placere fara a ma opri catusi de putin. Credeam ca e un vis, ca nimic din toate astea nu s-au intamplat iar eu acum ma aflam in patul meu, savurand aceste momente. Imi tinea strans picioarele parca nedorind sa-i scap. Devenea din ce in ce mai incomod pe jos, mai ales pe acele trepte reci pe care trupul meu le-a incalzit cu putin timp in urma. Nu numai spatele ma durea ci si partea din fata atunci cand ma penetrat atat de adanc incat mi-am muscat buza.
-Inaru, murmur, prinzandu-i mana si strangand usor de ea, insa asta nu il facu sa se opreasca, dar nici eu nu voiam.
Mi-am inchis ochii, profitand fiecare moment de placere pe care mi-l oferea. Nici nu stiam ce sa mai cred : visez sau nu? Ochii mi s-au deschis brusc cand, printre acele saruturi si atingeri tandre, se auzira batai in usa. Am inghitit in sec din instinct si m-am ridicat in capul oaselor, avand o expresie usor iritata pe fata, simtind cum imi venea sa explodez de nervi ca cineva ne intrerupsese. Nu ma asteptam ca Inaru sa bage asta in seama, dar amandoi stateam si priveam usa ce nu era foarte departe de trepte. Imi oferi un sarut scurt apoi isi sterse cu o mana fruntea usor patata de firicele de transpiratie, inchizandu-si slitul la pantaloni. Se ridica si porni spre usa nu inainte sa imi arunce tricoul largut ce imi acoperea aproximativ tot corpul, sau mai bine zis de la abdomen in jos. L-am luat imediat si m-am acoperit cu el, inca simtindu-mi obrajii inbujorati. As fi vrut sa il opresc, sa il tin cumva langa mine ca acele momente sa nu fie intrerupte.
Ce tot ziceam? Asta nu trebuia sa se intample… Dar acum preocuparea mea, dar si a lui, era cine ne deranjase momentul. Cand deschise usa, un trup inalt si bine facut isi facuse aparitia de dupa el, dar din pacate nu ii puteam vedea fata din cauza lui Inaru ce statea exact in dreptul lui. Incercam sa ma calmez si sa revin la normal, sa imi reglez respiratia si sa imi recapat culoarea pielii.
Priveam atent pachetul de tigari de pe podea impreuna cu micuta bricheta ce era langa el, gandindu-ma ca de acolo incepusera toate astea. Am schitat un zambet micut, apoi mi-am dat una peste frunte ca sa imi revin. Simteam cum nu numai Inaru se schimbase, dar si eu. Cum ajunsesem in halul asta? Adica tanjeam dupa atingerile lui si acele saruturi atat de tandre si pasionale. Mi-am mai dat inca o palma peste frunte ca sa ma trezesc mai bine, incercand sa deduc cine este persoana din fata usii. Am profitat de ocazie cand varul meu isi lasa corpul pe greutatea piciorului stang, sprijinindu-se de peretele de langa usa. Atunci am reusit sa deduc cine era acea persoana, era insusi Kiru. Inima imi statu in loc, trecandu-mi toate acele iamgini in fata ochilor. Atunci cand el venise acasa la mine din nu stiu ce motiv, iar eu am crezut ca e un prieten de al lui Inaru. Atunci cand el a incercat sa ma calmeze si sa imi spuna ca nu il cunoaste, atunci cand… m-a dus in camera si am reusit sa adorm, gandindu-ma ca sunt in siguranta. Dar expresia de pe chipul blondului parea ca il cunoste pe Inaru, ceea ce ma ingrijora foarte mult. Mi-am afundat chipul in palme, simtind cum trupul incepuse sa imi tremure. Nu imi puteam controla mainile si picioarele caci doream sa plec de acolo, sa fug undeva si sa ma ascund. Ma gandeam la ce este mai rau, cum ar fi ca Inaru isi terminase treaba iar acum era randul blondului. Mi-am privit palmele ce imi tremurau iar ochii mei incepura sa se umezeasca, mici picaturi ca de roua plimbandu-se pe obrazul meu pana la barba, unde au cazut si au disparut. Incercam sa le sterg cu podul palmelor pe fiecare, dar in schimb apareau altele si asa se formase un izvor pe fata mea, unul ce nu avea sa se opreasca prea curand. Ii observam reactiile blondului ce isi strangea pumnul, muschii incordandu-se atunci cand m-a vazut. Il impinse pe varul meu si reusi sa intre in camera, grabind pasul si ajungand in fata mea. Buzele mi s-au desprins, dorind sa ii spun sa plece, sa nu ma atinga, caci presimteam ca va urma ceva rau, dar degeaba. Ochii imi lacrimau fara incetare si trupul imi tremura, in timp ce blondul ma privea. Se lasa in jos, intinzand mana spre mine. Tocmai atunci prinsesem curaj sa zic ceva.
-Lasa-ma, pleaca dracu de aici, plecati cu totii, lasati-ma! am urlat, facandu-mi-se groaza de ceea ce va urma.
Kiru se opri brusc, iar chipul lui adoptase o privire groaznica, parea dezamagit intr-un fel, dar si suparat. Mana lui continua sa se apropie de mine, iar eu nu am reactionat altcumva decat sa ma indepartez de acesta, dar nu prea aveam unde. Respiratia imi devenise iar greoaie, simtindu-ma de parca eram pe cale sa mor, ca si cum aveam sa ma prabubesc sau inec, vazand pentru ultima data lumina zilei.
-Kiru, lasa-l, mormai brunetul in timp ce se apropia de noi.
Isi aseza o mana pe umarul sau, oftand si tragandu usor de el. Nu pricepeam ce se intampla, pareau ca se cunosc insa Kiru imi vorbise cu atata incredere ca nu cunostea niciun Inaru incat eu, ca un prost l-am crezut. Si iata-ma acum aici, intins aproape gol in fata lor, fara vreo cale de scapare.
Se indepartara amandoi de mine, nu inainte ca unul din ei sa imi spuna ca ar fi mai bine sa urc in camera mea. La cat de derutat eram nu mi-am dat seama decat cand am ajuns acolo cine fusese cel ce mi-a zis asta. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma bag in pat, invelindu-ma cu patura subtire si sa ma calmez, dar chipul celor doi imi venea mereu in minte.
"pot sa o fac?" - OMG! Ce intrebare! Ar fi fost mult mai incitant daca o spunea cu voce tare. :))
Well, n-am ce comenta in privinta greselilor, cred ca am vazut cateva, but it doesn`t matter. ^^ Mai, eu cred ca Inaru si Kiru chiar au o legatura stransa, prea ciudate au fost privirile [ pe care mi le-am imaginat ] dintre cei doi. : - ? Si partea cea mai importanta din acest capitol a fost raspunsul afirmativ al lui Matsuro. Eu chiar nu ma asteptam la asta, credeam ca o sa-l refuze sau ca o sa-l dea afar in suturi. Btw, ma bucur ca m-am inselat, chiar daca Inaru este un "personaj negativ" din ce am observat eu, a fost tare sa vad o scena yaoi, foarte hot. Asta da yaoi! :X
Scumpo, astept cu cea mai mare nerabdare nextu`. :]
DEEEEEEEECCCCIIIIIIIIIIIIIIIIIIII: Ideia e devina! Faza asta ultima cu privirea celor doi, ca se cunosteau si starea aia ciudata care mi-a oferit-o si ...WTF! Esti un geniu:|
Nu am cuvinte, am ramas masca, nu credeam ca o sa ma uimeasca atat de tare, deci pentru acest capitol postat , esti pentru mine un geniu! A fost nu am cuvinte, ideia in sine, mi se pare superba . Sunt inca in stare de soc. Nu stiu cum sa explic , ideia fiind atat de mareata dandu-mi atatea emotii si stari de spirit diferite si la urma m-am simtit de parca eu as fi fost personaju principal sie u vedeam privirea celor doi! Eu...eram acolo si privirile lor impregnate in mintea mea si eu ma simteam k dracu:|
Serios! Deci..wow:| Vreau nexu! Urgent!
auu, am pierdut un capitol, dar aveam impresia ca inca nu ai postat. xD ma rog, frumoase ambele capitole, si lungute de altfel. ^ ^ nu stiu daca a fost lungimea capitolului sau modul in care ai descris, dar si sa te felicit. xD am remarcat printre randuri ca Inaru si-a schimbat comportamentul, e mai grijuliu, e tandru, nu pare sa-l foteze pe Matsu. Ahh, deci cei doi se cunosteau pana la urma. Urat, pacat de increderea lui Matsu in Kiru. Destul de incalcite ultimele doua capitole; atat pentru personaje, cat si pentru mine. Mi-au placut. ^ ^ Cam atat ar fi pentru moment, am sa incerc sa ma interesez mai des daca ai postat ceva. ^ ^ Succes! ;33
Saptamana a fost cam ocupata si de aceea postez acum. Sper ca nu am intarziat foarte mult :"> So... capitolul asta o sa fie ceva mai lung, dar a meritat asteptarea ;) O sa vedeti la ce ma refer !


~Capitolul 7 Secrete~


Ploapele imi erau grele dar am reusit sa le deschid intr-un final. Am stat sa meditez cateva secunde cat sa imi dau seama ce se intampalse inainte sa adorm. Inima mi se oprise in loc cand acele momente intime cu Inaru mi se derulasera in fata ochilor, apoi cand Kiru a aparut la usa. Am dat negativ din cap, ridicandu-ma in capul oaselor. Nu putea fi adevarat, sigur visasem, fusese un vis frumos ce s-a terminat cu un cosmar, dar macar nu fusese ceva real. M-am dezvelit de cearsaf, ridicandu-ma de tot in picioare. Ochii imi erau atintiti spre trupul meu gol, ramanand masca. De ce eram in halul asta? Unde imi erau hainele? Am inceput sa ma studiez mai bine, realizand ca intr-adevar eram gol. Singurul lucru de care imi era teama era acela ca toate cele petrecute nu s-au intamplat in vis, ci in realitate. Imi iau rapid ceva de imbracat pe mine fara sa mai tin cont de culoarea sau cat de confortabile erau hainele si am deschis usa, pasind discret pe hol. Doua voci ce imi pareau cunoscute, se auzeau din bucatarie, reusind sa imi atraga atentia. Inaintez cat se poate de incet, ajungand in fata treptelor ce duceau la parter, aproape de bucatarie. Zaresc pe a doua treapta un pachet de tigari urmat de o bricheta mica ce ma facura imediat sa cred ca ma inselasem amarnic. Inima incepu sa imi bata din ce in ce mai tare iar picioarele mi se inmuiara cand am vazut doua siluete asezate la masa din bucatarie, pe doua scaune. Mi-am scuturat usor capul, dorind sa mai fac cativa pasi dar am cazut acolo, in genunchi, tinandu-ma strans de balustrada scarilor. Priveam atent acele doua siluete, fiind sigur ca blondul era Kiru, iar cel brunet era chiar varul meu, Inaru. Mainile incepura sa imi tremure odata ce am reusit sa deduc o parte din convorbirea lor.
-Ar fi bine sa nu ii spunem, rostise Inaru, strangand usor din pumn.
-Tu chiar esti un idiot. Dupa tot ce i-ai facut ai pretentii sa-l las aici la tine? In niciun caz, o sa il iau acasa. Va sta cu mine, ii raspunse hotarat Kiru, facandu-ma sa par din ce ince mai interesat de conversatia lor.
Din discutia lor am dedus ca o mare parte o pierusem si ca am venit sa ascult cam tarziu, caci nu intelegeam mare lucru, mai ales ca eram foarte derutat. In orize caz vorbele lor ma speriau si nu puteam intelege cine este personajul negativ si cel pozitiv din aceasta poveste. De ce sa merg la Kiru acasa? De ce sa stau cu el? Am dat negativ din cap, nemaisuportand sa stau si sa ii privesc fara sa inteleg ceva.
-Eu nu plec nicaieri, am tipat, atragand privire celor doi asupra mea. Am ramas in aceeasi pozitie, pe trepte, uitandu-ma nervos la ei. Speram ca unul sa imi povesteasca tot, de la inceput pana la sfarsit, astfel nu aveam cum sa inteleg ceva.
-Te-ai trezit asa repede? intreba brunetul, parand cam agitat in privinta asta, ca si cum ascundea ceva.
Chiar daca nu mi-a pasat niciodata de el ii cunosteam comportamentul. Era si normal tinand cont anii pe care ii petrecusem alaturi de el.
Pleoapele mele greoaie cazura brusc, ochii inchizandu-se. Doream un moment de liniste pentru a ma calma si a nu izbucni in plans. Cobor usor treptele, cu ochii intre-deschisi si privirea derutata. Trupul meu ametiti se tara usor pana ce ajunse in fata lor. Mi-am ridicat pumnul cu putere si am lovit masa, acolo unde cei doi stateau.
-Voi.Vreau sa imi spuneti imediat ce se intampla! am urlat din toate puterile, neputand absolut nimeni si nimic sa ma controleze in acel moment.
Uram cnd totul decurgea asa, cand toti stiau un secret si mi-l ascundeau. De ce trebuia sa fiu eu cel mai mic? Privirea lui Kiru se facuse iarasi trista si cu toate ca avea chipul bland nu puteam avea incredere in el. Inca ii uram pe amandoi, pe brunet ca imi tinea atatea secrete, ca pana acum a profitat de mine si azi, totul s-a schimbat. Iar pe Kiru, pentru ca tipul ala a incercat sa ma distruga, sa imi distruga niste sentimente, sa ma minta, sa intrerupa orice moment placut. Am cazut slabit in genunchi, in fatal or, chipul meu fiind patat cu lacrimi sarate, nereusind sa ma opresc. Acele picaturi mici ce curgeau din ochii mei devenira incontrolabile, iar inima-mi atat de puternica incat o simt cum iese din piept.
-Va rog, am zis aproape fara vlaga, nici propria-mi voce nereusind sa mi-o aud.
Inaru sari imediat si ma apuca de brat, tragandu-ma dupa el, in picioare. Ii facu semn blondului sa plece iar acesta s-a supus, facandu-se imediat o liniste nespusa atunci cand parasi incaperea. Plecase undeva. Unde? Chiar nu ma interesa atata timp cat nu-i mai vedea chipul prin preajma. L-am apucat pe Inaru de material, strangandu-l la pieptul meu, lasand lacrimile sa se intalneasca cu bluza cea noua pe care o purta acum pe el. Nici macar nu ii luasem seama ca s-a imbracat, atat de derutat eram. Incepu sa se joace cu cateva suvite satene din parul meu, putand sa ma calmez cat de cat. Macar nu mai eram asa deprimat cand isi apropie buzele caldute de fruntea mea, unde-mi putea simti pulsul chiar si in acel loc. Nu mi-am scos chipul din pieptul sau nici dupa ce m-am oprit din plans. Ma simteam protejat, ceea ce mi-am dorit din totdeauna.




Au trecut doua saptamani de cand nu l-am mai vazut pe Kiru, insa nici Inaru nu a mai adus vorba de el. Ma aflam intins pe canapeaua din sufragerie, fiind singur acasa de aproximativ trei ore, verisorul meu mai mare cautandu-si o slujba. Inainte lucra ca barman intr-un club de noapte, iar acum, dupa ce clubul daduse faliment era in cautarea unei noi sluje. Mai nou stateam singur mult timp, dar nu ma deranja asta atata timp cat aveam ce face. Ma aflam in fata Play Station-ului, jucandu-ma diferite joculete pe care ori le cumparasem recent ,ori le imprumutasem de la prieteni, cum ar fi Mizuki. Ca tot adusesem vorba de ea, zilele astea mi-a trimis un mesaj ca bunica ei este la spital si m-a rugat mult sa ii fac o vizita pentru ca ea era plecata cu parintii ei intr-o excursie. Bine ca mi-am amintit !
Imi clatin usor capul, gandindu-ma ca la ora asta, la spital trebuia sa fie deshis pentru vizite si aveam destul timp sa ma pregatesc, plus ca nu doream sa intarzii foarte mult. Trebuia sa ii raspund blondinei ca sa nu se ingrijoreze. I-am promis! Las jocurile deoparte pe moment si urc pana in camera mea, cautand ceva cu care sa ma imbrac. Nu dura mult pana ce am gasit o pereche de blugi mulati, de o culoare mult mai deschisa decat restul pe care obisnuiam sa ii port, un tricou albastru inchis impreuna cu o geaca neagra, de piele pe care aveam de gand sa o port acum, fiind sfarsitul verii. Dupa ce m-am incaltat si am iesit pe usa casei, am privit poteca impreuna cu florile de langa aceasta. Frumoasele flori fusesera luate de vantul nemilos caci majoritatea nu mai aveau aceleasi petale colorate si dese. Se vedea ca vine toamna, lucru ce ma ingrijora pentru sanatatea mea, eu fiind foarte sensibil la raceli.
Vantul imi arunca cateva suvite satene in aer, rascolindu-le ca si crengile unui copac, in toate partile, ciufulindu-ma. Mai bine mi-as fi luat si o caciula ! Pacat ca mi-am dat seama de asta cand am ajuns in fata portilor spitalului. Odata intrat, trebuia sa le spun gardienilor pentru cine am venit, insa nu-mi aminteam sigur numele bunicii lui Mizuki. Mi-am lovit usor fruntea, simtind cum tot sangele mi se urca in cap de nervi. De obicei eram calm, dar probabil era din cauza frigului. Inaintez putin cate putin insa niciun gardian nu-mi sare in cale sa ma ia la intrebari, asa ca am considerat asta pur noroc. O iau drept inainte vazand in fata mea imensa cladire, cu peretii pe alocuri cazuti. Exteriorul deja ma ingrijora, dar interiorul cum o fi fost? De mult nu mai intrasem intr-un spital si consideram aceste cladiri foarte infricosatoare, mai ales cele din orasul nostru unde primarul nu se ocupa catusi de putin de aspectul spitalului in care oamenii bolnavi isi duceau singuri traiul, ajutati uneori de cate o asistenta. Am grabit pasul ca nu cumva vreun gardian sa ma vada si, cand eram gata sa trec de pragul unei usi ce ma ducea direct in spital, il vad pe Inaru cu coada ochiului stand de vorba cu cineva.
Maresc involuntar ochii atunci cand il vad imbracat in costumul de gardian. Eram intr-un fel fericit ca isi gasise o slujba si chiar nu imi pasa ce fel de slujba era atata timp cat el se simtea bine, insa picioarele mi se inmuiara cand l-am vazut stand de vorba cu o persoana cunoscuta, blondul ala, Kiru. Iarasi aparea in peisaj?
Am strans usor pumnul, neavand timp de alte discutii. Prioritatea mea era sa vorbesc cu bunica blondinei apoi, dupa ce reuseam sa o si contactez sa ii spun ca este bine, aveam de gand sa-l iau pe Inaru la intrebari, fiind drepturile mele de verisorul sau mai mic.
Am intrat in cladire fiind uimit de mirosul ingrozitor de acolo. Ultima data cand pasisem intr-un spital a fost cand Inaru intrase in coma alcoolica, fusese si pentru prima data si mi-am jurat ca nu mai intru intr-un spital. Faianta alba de pe peretii albastru foarte deschis, rupta pe alocuri si cazuta, scaunele de asteptare de langa usi si persoanele ce umblau prin carucioare imi dadeau mii de fiori pe sirea spinarii. Am incercat sa ignor asta si sa ma concentrez asupra treptelor pe care trebuia sa le urc. Bunica ei statea in sala 178, la etajul doi. Am inaintat nefiind deloc atent la persoanele din jur si nici la tipul din spate ce-mi striga numele. Vocea imi era cunoscuta dar o auzeam atat de slab si fara vlaga incat am crezut ca visez. M-am convins ca inca eram treaz cand ma apuca de brat si ma obliga sa ma intorc cu trupul spre el, realizand in fata mea ca era tocmai Kiru.
-Nenorocitule, pleaca! Tu chiar trebuie sa ma urmaresti peste tot? ma revolt eu, tragand de brat insa fara rezultat, el ma tinea foarte strans.
Nu-mi raspunse, insa incepu sa ma traga de el ajungand pe un colidor prost luminat si “nepopulat” pentru ca nu era niciun pacient sau asistenta pe acolo.
-Trebuie sa vorbim. Calmeaza-te, chiar am nevoie sa ma asculti, imi zise acesta foarte convingator, dandu-mi seama ca din vocea lui nu decurgeau foarte bine lucrurile.
-Nu! Nu vreau sa vorbim nimic! i-am raspuns pe acelas ton ca la inceput, continuand sa-mi trag bratul. In plus am treaba, trebuie sa vizitez pe cineva, am continuat, reusind intr-un final sa scap de stransoarea lui, dar ma prinsese iarasi.
-Chiar trebuie sa vorbim! ma anunta el, impingandu-ma usor incat am facut cativa pasi in spate, asezandu-ma pe scaunul din fata mea.
Am aprobat din cap, facandu-mi deja un plan in minte. Ascultam ce avea de zis apoi puteam pleca linistit in sala 178 pentru a-i vedea bunica blondinei. I-am zis sa inceapa, facandu-i semn ca il voi asculta.
-Stiu ca nu o sa-ti vina sa crezi, dar tu, Matsuro, esti fratele meu mai mic!
Ochii mi se facura cat cepele la acele cuvinte, bufnind apoi intr-un ras usor nesimtit. Am vrut sa ii spun ca se insela amarnic, ca ma confunda sau cine stie, ca nu aveau sa ii mearga glumele cu mine. Eu nu aveam niciun frate, asta era clar ! Nu am apucat sa ii zic aceste cuvinte ca-si aseza degetul aratator pe buzele mele parca spunandu-mi din priviri sa-l ascult atent, apoi sa-mi spun punctul de vedere.
-Stiu ca nu ma crezi, insa am dovada. Bine, dovada nu este la mine, dar vreau sa fac rost de ea cat mai repede. Inaru este un obstacol pentru mine. Si el stie asta si ti-a ascuns tot timpul, iar acum doua saptamani cand am venit acasa la voi si v-am interupt se opri pentru scurt timp si-si drese vocea, tusind pronuntat. Atunci cand m-a vazut a fost foarte socat. Ce-i drept si eu am aflat de la el ca un tip numit Matsuro este fratele meu mai mic. Stiam ca am un frate, dar credeam ca a murit de mult intr-un accident de masina. Nu numai el imi e un obstacol, insa si eu ii sunt lui. Motivele pentru care ti-a ascuns asta sunt necunoscute pentru mine, insa Matsuro, crede-ma, nu vreau sa te mint. Vreau doar sa-mi promiti un singur lucru: nu-i povesti lui Inaru ca ai vorbit cu mine! Tine secret tot ce ti-am zis pana acum sau doar incearca macar. Voi face rost de acea dovada si te vei convinge ca-ti sunt frate.
As fi ramas cu gura cascata la spusele lui daca inca nu-si tinea degetul pe buzele mele. Vorbele sale ma socasera, chiar daca nu pareau foarte adevarate, Kiru era prea convingator. Am vrut sa-l intreb de ce nu mi-a zis pana acum, de unde stia ce ii sunt frate mai mic si de unde avea sa faca rost de acea dovada, insa n-am avut timp caci disparu ca intr-o ceata, lasandu-ma pe mine acolo cu ochii-n soare.
Dupa cum ti-am zis:X imi place Inaru:))oricat de rau ar fi, mi se pare super ok:x l-as vrea acasa:D Nici Kiru nu imi pica rau, doar ca Inaru imi place , e genul de mr.saxobeat care l-ai lua acasa:))indiferent de ce face, tu l-ai vrea:d Mie imi place de el si punct, poate fi cel mai nesuferit om , mie tot imi place, asta e parearea mea.
A si sa nu intelegi ca daca acum imi place Inaru, ii consider pe ceilalti personaje negative:))nops. Doar ca Inaru pentru mine straluceste^_^
Dragut capitolul, mister:x


Succes la scris si postat! Multa inspiratie! Kissu
Dododo. Ia sa vedem.. capitol lung, descrierea si alte chestiute sunt bune. Poate ar fi dragut, sau poate e doar o obsesie de a mea, sa avem ceva mai multa descriere a limbajului trupului-este, nu am ce comenta, dar un surplus m-ar incanta. ^^ Ceea ce am remarcat si tineam sa te intreb este ce simte pana la urma Kiru pentru Matso, ca nu mai stiu sigur. Acum spui ca ii este frate, dar cu un capitol, doua in urma, Kiru avea fantezii cu el. xD si inca ce fantezii.. Dupa logica mea deloc sigura, deduc ca el atunci nu stia inca de faptul ca baiatul ii era frate, permitandu-si altfel sa aiba ganduri d-alea cu el. Daca gresesc, te rog sa ma corectezi. O urma de curiozitatea imi aduce acea dovada a faptului ca Kiru ii este frate. La fel de stupefiant mi s-ar parea ca Matsu sa accepte sa se mute cu frate-su, iar acesta sa-si implineasca fantaziile. xD Hah, cam atat pentru moment. Merci ca m-ai anuntat. Succes cu nextu! :*
123…5›