Acesta a fost un capitol ciudat din punctul meu de vedere. Nu ma asteptam ca fantoma lui Lucas sa apara, iar mai mult de atat sa nu carecumva sa imi spui ca urmeaza yaoi intre cei doi?! Cat despre Matthew sunt chiar curioasa ce este cu acest nou personaj. Sincer pana si mie imi este dor de Eric, sper sa apara in capitolul urmator, iar apoi sa fie cu Caleb. Mie una nu-mi prea surade ideea ca Lucas sa fie cu Caleb, prea tarziu Lucas, Caleb este a lui Eric! Bafta la scris si anunta-ma te rog cand pui nextul.
Capitulare
Thanks, friends ! *huuug*
*
Asa cum ma asteptam, ajunsesem in camera noastra si Lucas isi lua comod un loc in patul mare, privindu-ma. Ochii sai erau ciudati, nu lasau sa se inteleaga nimic. Erau goi. Pielea sa alba, palida, ma facea sa ma infiorez numai cand o priveam. Imi doream cu adevarat sa revina la viata...
- De ce te afli aici? intrebasem scurt, asezandu-ma in pat, langa el. Incepusem sa ma dezrac lenes de hainele pe care le aveam pe mine, privindu-l fix pe Lucas. Vorbeam incet, nevrand sa ma auda cineva. Se auzi o bataie in usa si eu, aproape gol, m-am infasurat intr-un capot de matase care era al lui Eric al meu, cerand ca persoana in asteptare sa intre.
- Caleb, spuse Elisa rapid, privindu-ma cu ochii mari, Eric... Eric... Contele, spuse repede, oftand. M-am uitat transfigurat de spaima la ea, nestiind ce vrea sa spuna, dar fata, inainte ca eu sa pot spune ceva, continua: Domnul a vrut sa va simtiti bine cat timp lipseste, deci casa aceasta este a ta, Caleb.
Fata se uita la mine atenta, facandu-ma sa surad cu tristete.
- Multumesc, domnisoara Elisa, am spus inclinand solemn din cap, apoi fata, inlinadnu-se si ea, disparu din fata mea. Am zambit trist, mergand dupa ea pana ce am incuiat usa, apoi m-am intors in pat, asezandu-ma langa Lucas, care astepta prividu-ma fix.
- Sunt aici pentru ca tu ma vrei. Si eu te vreau pe tine, rosti uitandu-se fix la mine. Mi-am inchis ochii,realizand ceea ce vrea scumpul meu pe care-l iubeam enorm. Caleb, imi pare rau ca, atunci cand am trait, nu am avut curajul sa-ti spun... Te-am vrut dintotdeauna, micutule, voiam sa fac dragoste cu tine. De fiecare data cand dormeai la mine, spuse si o lacrima i se prelinse pe chipul palid, de fiecare data cand erai acolo si dormeam cu capul pe umarul tau... Mereu imi venea sa urlu.
Am suspinat fara sa vreau, uitandu-ma fix la el. Acum, ca ma iubisem cu alt baiat, nu mi se mai parea ingrjiorator sau ciudat.
- E tarziu... am spus in soapta, dar Lucas a inclinat din cap. Neintelegand, m-am uitiat la el trist. Si eu te vreau... Dar nu pot, nu putem. Intelegi? Eu... Eu si Eric... Lucas, eu tin la Eric la fel de mult cum tin si la tine. Poate de-ai fi avut curajul sa-mi spui, relatiile dintre noi ar fi fost altelte. Acum nu mai putem face nimic, oricat mi-as dori sau ti-ai dori si tu....
Lacrimile curgeau pe chipul meu. Nu ma puteam abtine. M-am adnit la momentul cand am stat cu el in mausoleu, in prima sa noapte. M-am dus usor spre el, in pat, asezandu-mi capul pe umarul sau, fiindca nu imi puteam stapani suita de lacrimi ce siroia pe chipul meu acum.
Ochii-mi albastri, uzi, il priveau pe Lucas, iar acesta, strangandu-ma la piept, imi spuse:
- M-am intors pentru a-ti da un cadou. Vreu doar sa te iubesc, intelegi? Nu o sa plec niciodata de langa tine, dragostea mea, voi fi mereu aici.
Am vrut sa protestez, insa Lucas ma oprise, prinzandu-mi buzele intr-un sarut. Niciodata nu simtisem asa ceva, era superior oricarui saurt pe care-l avusesem in toata viata mea. Mi-am inchis ochii, intredeschizandu-mi inacelasi timp buzele pentru a-l primi. Limba sa fina, dar rece se strecura in gura mea, cautandu-mi-o pe-a mea. Simteam cum stomacul mi-o luase razna, inima-mi batea din ce in ce mai tare si lacrimile mi se oprisera, fiindca nu mai simteam nevoia sa plang. O fericire nespusa imi invadase trupul si mintea.
Ne sarutam lung, Lucas mangaindu-ma usor pe par. Era atat de frumos, incat nu ma putusem abtine. M-am uitat la el cand imi elibera buzele, apoi m-am pus deasupra lui, sarutandu-l usor pe gurita mica, pe care imi doream s-o simt din nou.
- E... Altfel, am spus incet, iar baiatul isi inclina capul, intelegand.
- Doar sunt mort, nu? Sunt mort si totusi sunt aici, sunt aici pentru tine, gata sa te iubesc si sa te pretuiesc asa cum meriti. Mi-a fost enorm de dor de tine, dragostea mea. Mi-a fost dor sa te privesc. Esti atat de frumos, incat nu m-am putut abtine sa nu revin pentru tine.
Imediat cand am auzit cele spuse de el, am protestat:
- Nu vreau sa nu ai fericirea vesnica si linistea din cauza faptului ca eu te iubesc si vreau sa fii cu mine! am spus incepand sa plang, fiindca, intr-adevar, nu-mi doream ca bunul meu prieten sa sufere.
- Dar oricum nu voi pleca, dragostea mea. M-am sinucis, doar nu te astepti sa merg in Rai, nu? Am murit inainte de vreme, astfel ca voi fi mereu aici. De fapt, pot merge oricum, intelegi? intrebasem zambind. Am chicotit usor, uitandu-ma fix in ochii sai. Avea dreptate.
- Cum ma poti avea? intrebasem in soapta, iar el incepuse sa rada. Avea un ras cristalin, frumos, insa nenatural. M-a trecut un fior auzindu-l razand. Trecuse atata timp, incat mi se facuse dor de el, sa-l tin in brate si sa-l mangai usor, sa-i aud povestirile amuzante si de multe ori sadice...
- Simplu. Culca-te! imi spuse in soapta. Voi fi acolo, in vis, si te voi face al meu.
Mi-am inchis ascultator ochii. Trebuia sa recunosc ca imi doream asta. Eram rosu la fata si nu ma puteam abtine,aveam naparata nevoie sa-l simt. Nu stiam ce avea sa spuna Eric despre mine, insa acum chiar nu mai gandeam in niciun fel, aveam nevoia de a-l simti pe Lucas cum n-o mai facusem in viata mea.
O campie vasta se intindea in fata mea, plina de flori, cu niste peisaje geniale pe care stiam ca trebuia sa le desenez cat mai rapid, insa stiam ca nu pot face asta, deoarece Lucas trebuia sa apara si eu eram imposibil de convins sa ratez aceasta intrevedere cruciala. Abia acum realizam cat de mult tinusem eu la Lucas. Ma duruse enorm in momentul in care realizasem ca nu mai e langa mine, cand il pierdusem, insa nu puteam face nimic altceva acum, ma durea prea tare tot ce se intamplase.
Lucas aparse din spatele meu si ma luae in brate. Stiam ca e un vis, constientizam absolut totul. Stiam prea bine si ca discutasem in urma cu ceva timp, stiam ca Eric era plecat de la conac si eu... Eu eram aici, cu cineva care murise in urma cu ceva timp, care se dovedea ca-i placeau baietii si eu eram gata sa ma culc cu el.
Indiferent de ceea ce se intamplase, indiferent de cate lucruri le gandeam, stiam ca n aveam sa fiu in stare sa fac nimic altceva in afara faptului ca trebuia sa simt ceea ce avea Lucas al meu sa-mi daruiasca. Imi simtea minima batand din ce in ce mai tare.
Simtindu-i mainile brunetului, m-am cutremurat. Mi-amdat capul pe spate si m-am relaxat, apoi am simtit cum sunt luat in brate si dus spre un loc pe care nu-l cunosteam. De fapt, n-aveam habar unde ne aflam, insa ma simteam ca un rege in bratele celui pe care-l iubisem. Mi-am inchis ochii, neputand rezista tentatiei acesteuia de a memora fiecare lucru care se intampla.
Pleoapele mi se lasara peste ochii albastri si am simtit ca si cum cadrul din jurul meu se schimba, dupa care, privind din nou, am vazut cum ma aflam pe malul unui lac. Il mai vazusem undeva, in visele mele, insa era prima oara cand ma simteam atat de bine.
- Vom intra in apa, ingeras, imi spuse si, brusc, am simtit cum toate hainele mele dispar, dupa care apa ma inghite usor. Lucas inca ma tinea in brate si m-am simtit divin in bratele sale, niciodata nu fusese mai placut sa stau langa cineva. Nici macar Eric nu era asa, ma simteam dibin acum si nu-mi puteam stapani toate sentimentele ce ajunsesera sa puna stapanire pe mine.
- Lu...Lucas! am spus in soapta cand am simtit ca incepe sa-mi sarute gatul.
*
Asa cum ma asteptam, ajunsesem in camera noastra si Lucas isi lua comod un loc in patul mare, privindu-ma. Ochii sai erau ciudati, nu lasau sa se inteleaga nimic. Erau goi. Pielea sa alba, palida, ma facea sa ma infiorez numai cand o priveam. Imi doream cu adevarat sa revina la viata...
- De ce te afli aici? intrebasem scurt, asezandu-ma in pat, langa el. Incepusem sa ma dezrac lenes de hainele pe care le aveam pe mine, privindu-l fix pe Lucas. Vorbeam incet, nevrand sa ma auda cineva. Se auzi o bataie in usa si eu, aproape gol, m-am infasurat intr-un capot de matase care era al lui Eric al meu, cerand ca persoana in asteptare sa intre.
- Caleb, spuse Elisa rapid, privindu-ma cu ochii mari, Eric... Eric... Contele, spuse repede, oftand. M-am uitat transfigurat de spaima la ea, nestiind ce vrea sa spuna, dar fata, inainte ca eu sa pot spune ceva, continua: Domnul a vrut sa va simtiti bine cat timp lipseste, deci casa aceasta este a ta, Caleb.
Fata se uita la mine atenta, facandu-ma sa surad cu tristete.
- Multumesc, domnisoara Elisa, am spus inclinand solemn din cap, apoi fata, inlinadnu-se si ea, disparu din fata mea. Am zambit trist, mergand dupa ea pana ce am incuiat usa, apoi m-am intors in pat, asezandu-ma langa Lucas, care astepta prividu-ma fix.
- Sunt aici pentru ca tu ma vrei. Si eu te vreau pe tine, rosti uitandu-se fix la mine. Mi-am inchis ochii,realizand ceea ce vrea scumpul meu pe care-l iubeam enorm. Caleb, imi pare rau ca, atunci cand am trait, nu am avut curajul sa-ti spun... Te-am vrut dintotdeauna, micutule, voiam sa fac dragoste cu tine. De fiecare data cand dormeai la mine, spuse si o lacrima i se prelinse pe chipul palid, de fiecare data cand erai acolo si dormeam cu capul pe umarul tau... Mereu imi venea sa urlu.
Am suspinat fara sa vreau, uitandu-ma fix la el. Acum, ca ma iubisem cu alt baiat, nu mi se mai parea ingrjiorator sau ciudat.
- E tarziu... am spus in soapta, dar Lucas a inclinat din cap. Neintelegand, m-am uitiat la el trist. Si eu te vreau... Dar nu pot, nu putem. Intelegi? Eu... Eu si Eric... Lucas, eu tin la Eric la fel de mult cum tin si la tine. Poate de-ai fi avut curajul sa-mi spui, relatiile dintre noi ar fi fost altelte. Acum nu mai putem face nimic, oricat mi-as dori sau ti-ai dori si tu....
Lacrimile curgeau pe chipul meu. Nu ma puteam abtine. M-am adnit la momentul cand am stat cu el in mausoleu, in prima sa noapte. M-am dus usor spre el, in pat, asezandu-mi capul pe umarul sau, fiindca nu imi puteam stapani suita de lacrimi ce siroia pe chipul meu acum.
Ochii-mi albastri, uzi, il priveau pe Lucas, iar acesta, strangandu-ma la piept, imi spuse:
- M-am intors pentru a-ti da un cadou. Vreu doar sa te iubesc, intelegi? Nu o sa plec niciodata de langa tine, dragostea mea, voi fi mereu aici.
Am vrut sa protestez, insa Lucas ma oprise, prinzandu-mi buzele intr-un sarut. Niciodata nu simtisem asa ceva, era superior oricarui saurt pe care-l avusesem in toata viata mea. Mi-am inchis ochii, intredeschizandu-mi inacelasi timp buzele pentru a-l primi. Limba sa fina, dar rece se strecura in gura mea, cautandu-mi-o pe-a mea. Simteam cum stomacul mi-o luase razna, inima-mi batea din ce in ce mai tare si lacrimile mi se oprisera, fiindca nu mai simteam nevoia sa plang. O fericire nespusa imi invadase trupul si mintea.
Ne sarutam lung, Lucas mangaindu-ma usor pe par. Era atat de frumos, incat nu ma putusem abtine. M-am uitat la el cand imi elibera buzele, apoi m-am pus deasupra lui, sarutandu-l usor pe gurita mica, pe care imi doream s-o simt din nou.
- E... Altfel, am spus incet, iar baiatul isi inclina capul, intelegand.
- Doar sunt mort, nu? Sunt mort si totusi sunt aici, sunt aici pentru tine, gata sa te iubesc si sa te pretuiesc asa cum meriti. Mi-a fost enorm de dor de tine, dragostea mea. Mi-a fost dor sa te privesc. Esti atat de frumos, incat nu m-am putut abtine sa nu revin pentru tine.
Imediat cand am auzit cele spuse de el, am protestat:
- Nu vreau sa nu ai fericirea vesnica si linistea din cauza faptului ca eu te iubesc si vreau sa fii cu mine! am spus incepand sa plang, fiindca, intr-adevar, nu-mi doream ca bunul meu prieten sa sufere.
- Dar oricum nu voi pleca, dragostea mea. M-am sinucis, doar nu te astepti sa merg in Rai, nu? Am murit inainte de vreme, astfel ca voi fi mereu aici. De fapt, pot merge oricum, intelegi? intrebasem zambind. Am chicotit usor, uitandu-ma fix in ochii sai. Avea dreptate.
- Cum ma poti avea? intrebasem in soapta, iar el incepuse sa rada. Avea un ras cristalin, frumos, insa nenatural. M-a trecut un fior auzindu-l razand. Trecuse atata timp, incat mi se facuse dor de el, sa-l tin in brate si sa-l mangai usor, sa-i aud povestirile amuzante si de multe ori sadice...
- Simplu. Culca-te! imi spuse in soapta. Voi fi acolo, in vis, si te voi face al meu.
Mi-am inchis ascultator ochii. Trebuia sa recunosc ca imi doream asta. Eram rosu la fata si nu ma puteam abtine,aveam naparata nevoie sa-l simt. Nu stiam ce avea sa spuna Eric despre mine, insa acum chiar nu mai gandeam in niciun fel, aveam nevoia de a-l simti pe Lucas cum n-o mai facusem in viata mea.
O campie vasta se intindea in fata mea, plina de flori, cu niste peisaje geniale pe care stiam ca trebuia sa le desenez cat mai rapid, insa stiam ca nu pot face asta, deoarece Lucas trebuia sa apara si eu eram imposibil de convins sa ratez aceasta intrevedere cruciala. Abia acum realizam cat de mult tinusem eu la Lucas. Ma duruse enorm in momentul in care realizasem ca nu mai e langa mine, cand il pierdusem, insa nu puteam face nimic altceva acum, ma durea prea tare tot ce se intamplase.
Lucas aparse din spatele meu si ma luae in brate. Stiam ca e un vis, constientizam absolut totul. Stiam prea bine si ca discutasem in urma cu ceva timp, stiam ca Eric era plecat de la conac si eu... Eu eram aici, cu cineva care murise in urma cu ceva timp, care se dovedea ca-i placeau baietii si eu eram gata sa ma culc cu el.
Indiferent de ceea ce se intamplase, indiferent de cate lucruri le gandeam, stiam ca n aveam sa fiu in stare sa fac nimic altceva in afara faptului ca trebuia sa simt ceea ce avea Lucas al meu sa-mi daruiasca. Imi simtea minima batand din ce in ce mai tare.
Simtindu-i mainile brunetului, m-am cutremurat. Mi-amdat capul pe spate si m-am relaxat, apoi am simtit cum sunt luat in brate si dus spre un loc pe care nu-l cunosteam. De fapt, n-aveam habar unde ne aflam, insa ma simteam ca un rege in bratele celui pe care-l iubisem. Mi-am inchis ochii, neputand rezista tentatiei acesteuia de a memora fiecare lucru care se intampla.
Pleoapele mi se lasara peste ochii albastri si am simtit ca si cum cadrul din jurul meu se schimba, dupa care, privind din nou, am vazut cum ma aflam pe malul unui lac. Il mai vazusem undeva, in visele mele, insa era prima oara cand ma simteam atat de bine.
- Vom intra in apa, ingeras, imi spuse si, brusc, am simtit cum toate hainele mele dispar, dupa care apa ma inghite usor. Lucas inca ma tinea in brate si m-am simtit divin in bratele sale, niciodata nu fusese mai placut sa stau langa cineva. Nici macar Eric nu era asa, ma simteam dibin acum si nu-mi puteam stapani toate sentimentele ce ajunsesera sa puna stapanire pe mine.
- Lu...Lucas! am spus in soapta cand am simtit ca incepe sa-mi sarute gatul.
Vai, vai, vai! Cat am pierdut! Nu stiu cum de ai postat trei capitole si eu nu le-am citit. Insa inainte de a ma apuca sa invat pentru examene trebuie sa-ti las nu preamarit comm.
Ce pot sa spun? Esti uimitoare. A aparut si Lucas, chiar daca e mort nu vrei sa il aduci intr-ob alta stare. Nu ca om ci ca sentiment. Eu cred ca acele sentimente ce vrei sa-l infatisezi tu e iubirea si sferant. Creezi, nu stiu cum sai zic ca nu-i antiteza, niste asemanani intre cei doi si vrei sa compari cuplul: Caleb si Lucas cu cuplul: Caleb si Eric pentru ca noi sa ne dam seama ca iubirea dintre Caleb si Eric e mai presus de cuvinte, e mai mult decat sex si e mai mult decat un suflet. Sunt doua, dar fac cat unul.
Faptul ca esti experta in aceste lucruri ma lasa pe mine pa ganduri. Te poti juca cu sentimentele lor cum doresti. Chiar daca Eric a plecat si Caleb e trist, Lucas il va ajuta sa treaca peste aceste lucuri rele cum l-a ajutat Eric e Caleb sa treaca de moartea lui Lucas.
Insa Lucas nu a murit. Traieste in inima si sufletul lui Caleb si va trai mereu, in fiecare noapte si in fiecare zi.
Te ador descri minunat si sti ce insemana dragostea adevarata si cum sa o descri. Ficul tau nu mai e unu banal fic. Intri citesti primul capitol si intri intr-un basm, intr-o poveste din care pana la sfarsit nu mai poti iesti. Am citit multe ficuri de pe acest forum si am multi idoli, dar tu esti unul dintre cei
mai mari. Ficul asta nu o sa se termine niciodata. Indiferent cand va veni The End-ul ficul va dainui mereu pentru ca Lucas va trai la infinit!
Te admir, jos palaria! NU te conosc atat de bine ca Mira, dar esti idolul meu si vei fi mereu! Astept nextul! Ja ne!
Ce pot sa spun? Esti uimitoare. A aparut si Lucas, chiar daca e mort nu vrei sa il aduci intr-ob alta stare. Nu ca om ci ca sentiment. Eu cred ca acele sentimente ce vrei sa-l infatisezi tu e iubirea si sferant. Creezi, nu stiu cum sai zic ca nu-i antiteza, niste asemanani intre cei doi si vrei sa compari cuplul: Caleb si Lucas cu cuplul: Caleb si Eric pentru ca noi sa ne dam seama ca iubirea dintre Caleb si Eric e mai presus de cuvinte, e mai mult decat sex si e mai mult decat un suflet. Sunt doua, dar fac cat unul.
Faptul ca esti experta in aceste lucruri ma lasa pe mine pa ganduri. Te poti juca cu sentimentele lor cum doresti. Chiar daca Eric a plecat si Caleb e trist, Lucas il va ajuta sa treaca peste aceste lucuri rele cum l-a ajutat Eric e Caleb sa treaca de moartea lui Lucas.
Insa Lucas nu a murit. Traieste in inima si sufletul lui Caleb si va trai mereu, in fiecare noapte si in fiecare zi.
Te ador descri minunat si sti ce insemana dragostea adevarata si cum sa o descri. Ficul tau nu mai e unu banal fic. Intri citesti primul capitol si intri intr-un basm, intr-o poveste din care pana la sfarsit nu mai poti iesti. Am citit multe ficuri de pe acest forum si am multi idoli, dar tu esti unul dintre cei
mai mari. Ficul asta nu o sa se termine niciodata. Indiferent cand va veni The End-ul ficul va dainui mereu pentru ca Lucas va trai la infinit!
Te admir, jos palaria! NU te conosc atat de bine ca Mira, dar esti idolul meu si vei fi mereu! Astept nextul! Ja ne!
Ok, deci nextul asta m-a facut sa nu mai pricep nimic. Caleb ce vrea pana la urma? nu de alta, dar am intrat in ceata. Mai intai il iubeste pe Eric, acum pe Lucas si cu care ramane la final? Devine din ce in ce mai interesant. Sper doar sa nu ia ficul o intorsatura urata, desi presimt ceva nu prea in regula in urmatoarele capitole. Sunt chiar curioasa sa vad din acest "razboi" al sentimentelor cine va iesi invingator. bafta la scris si te rog anunta-ma cand pui nextul. ja ne!
Nu stiu cand am comentat ultima data. Sorry.
Vreau sa stii ca am citit fiecare capitol in parte, chiar daca n-am comentat. Si cum nu stiu cand postezi, intru de mai multe ori pe zi sa vad daca ai pus nextul.
Ar trebui sa publici povestea asta fiindca are acel ceva special. E ciudata relatia dintre Caleb si Lucas si nu cred ca iubindu-se cu el in vis , l-ar insela pe Eric. Din contra, cred ca Eric l-ar intelege.
Mi-ar fi placut un pic mai profunda discutia dintre Caleb si Lucas, din camera, dar a fost ok, oricum. Descrieri super.
Astept continuarea.
Vreau sa stii ca am citit fiecare capitol in parte, chiar daca n-am comentat. Si cum nu stiu cand postezi, intru de mai multe ori pe zi sa vad daca ai pus nextul.
Ar trebui sa publici povestea asta fiindca are acel ceva special. E ciudata relatia dintre Caleb si Lucas si nu cred ca iubindu-se cu el in vis , l-ar insela pe Eric. Din contra, cred ca Eric l-ar intelege.
Mi-ar fi placut un pic mai profunda discutia dintre Caleb si Lucas, din camera, dar a fost ok, oricum. Descrieri super.
Astept continuarea.
Multumesc de comuri! Next:
*
Lucas ma aseza in apa, unde apa era mica. O salcie cu plete lungi ne ferea de privirile curioase, daca ar fi putut exista cineva care sa ne poata vedea, fiindca toata actiunea se desfasura in realitea visului meu, insa stiam, in acelasi timp, ca totul se intampla si in realitatea umana. Stiam ca nu prea avea logica tot ceea ce gandeam, insa era bine pentru mine sa ma gandesc la altceva in afara de ceea ce avea sa se intample. Intr-un fel sau altul, stiam prea bine ca o luam nitel razna.
- Iti iubesc parul... rosti Lucas coborandu-si privirea in parul meu, incepand sa miroasa si sa se joace cu acesta. Incet, buzele lui coborasera pe gatul meu, inceapand sa ma sarute. Simteam c-o iau razna din cauza placerii ce im era provocata. Mi-am inchis ochii, dandu-mi capul pe spate, si simteam cum gura calda a lui Lucas urca incet spre lobul urechii. Mi-am dat capul pe spate, cuprins de vraja pasiunii.
- Lucas... am soptit incet, simtind cum mana as stanga merge spre interiorul copasei mele. Mangaie usor, dupa care urca tot mai mult, spre organul excitat, provocandu-mi o placere nemaipomenita. Buzele sale imi sarutau lobul si, in urmatorul moment, ma facu sa gem, fiindca imi prinse cu dintii pavilionul, provocandu-ma sa gem incet.
Ii simteam mana pe organul intarit si rosisem, realizand cat de rusinat eram. Nu-mi venea sa cred ca ma aflu aici, cu Lucas. Imi provoca o caldura nebuna in tot corpul, ma facea sa gem de placere. Nu ma asteptam niciodata la asta, fiindca era superior oricarei relatii pe care o avusesem.
Limba lui imi mangaia lobul si cobora usor in jos, provocandu-mi o durere de nesuportat. Pieptul imi trepida si simteam cum ceva, acolo, ma facea sa gem de placere si durere in acelasi timp. Voiam mai mult.
- Mai mult? interbase Lucas, iar eu ramasesem cu rasuflarea taiata. Iti citesc gandurile, dragostea mea. Vrei mai mutl? Spune-mi-o, ceruse si am gemut raspunsul, agatandu-ma cu mainile de umerii sai. L-am tras deasupra mea si i-am pus stapanire pe buze, incepand sa-l sarut usor pe buzele acum calde.
Isi furisa limba in gura mea cu tandrete, incepand sa si-o miste usor, cercetandu-mi caldura umeda si cautand-o pe a mea in acelasi timp. M-am incordat incantat, neputandu-ma abtine. Era placut, ma simteam ca un inger.
- Chiar esti un inger, imi spuse Lucas cu buzele inca lipite de ale mele, apoi continua sarutul. O miscare intre picioarele mele ma facuse sa gem usor si sa ma arcuiesc incantat. Lucas surase, apoi isi cobori buzele in apa, pe pieptul meu, incepand sa sarute sfarcurile unul cate unul.
Nici macar Eric nu se misca asa, nu avea experienta pe care o avea pretiosul meu prieten mort.
- Existi? intrebasem oftand de placere cand ii simtisem cum imi trece limba peste sfarcul stang, in timp ce pe cel drept il mangaia cu mana, dandu-mi o senzatie profunda, pe care n-o mai simtisem niciodata. Era un maestru al acestor arte.
- Da, exist. Si ce facem acum e real. Stii ce-i ala un duh? Eu sunt un duh si ma pot materializa pentru tine. Faptul ca lam fost un foarte bun prieten cu Eric, iubitul tau, ma face sa ma arat si lui. Nu-i e frica de mine. Si da, dragostea mea, ma poti picta, imi spuse facandu-ma sa rosesc,fiindca imi citise gandurile din nou.
Gemusem incantat, neptandu-ma abtine nici de aceasta data. O caldura nebuna ma facuse sa gem lung, incapabil de orice alta reactie. Mi-am inchis ochii strans, oftand de placere. Incet, Lucas isi cobori mana pe testiculele mele, incepand sa le mangaie usor. Le stranse in palma cu blandete si gemusem iarasi. Eram rosu din cauca tuturor reactiilor pe care le aveam.
Mana lui coborase tot mai mult, pana ce simtisem doua degete cum ma apasa usor in acel loc. Am scos un scancet speriat, fiindca nu ma asteptam la acest lucru. Mi-am inchis ochii, neputandu-ma abtine. Lucas ma saruta apasat pe buze, dupa care ma parunse cu cele doua degete.
- De cate ori ai facut-o pana acum cu el? intrebase in soapta, iar eu raspunsesem scurt:
- Doua ori... Sau poate trei. Nu stiu exact, nu am tinut minte, tot ce stiu e ca am avut o buna perioada de agonie. Eric a spus ca sunt foarte ingust acolo... Si de-asta mor de durere de fiecare data, am spus nestiind nici macar de ce eram atat de sincer, fiindca muream de rusine.
- Vad si eu cat de ingust esti, spuse chicotind usor si mi-am trecut limba peste buzele usor intredeschise, neputandu-ma abtine sa nu chicotesc cand realizasem la ce se refera. M-am uitat lung la el ,trecandu-mi limba peste buze. Nu aveam niciun pic de rabdare, trebuia sa il am, sa il simt acolo.
- Hai, te rog... am ceurt in soapta, iar el zambi si ma pupa usor pe buze. Am zambit si eu, cu toate ca-mi parea rau.
- Nu-ti fa griji pentru Eric, imi spuse ridicad din umeri, apoi imi lua picioarele si mi le puse in jurul taliei lui, tragandu-ma usor spre el. Ii simteam organul acolo, pozitionat intre picioarele mele, si mi-am inchis ochii strans. Calmeaza-te si stai relaxat, imi spuse incet si, usor, se impinse in interiorul meu.
Scosesem un scancet prelung, simtind cum acel loc incepe sa ma arda, fiindca, trebuia sa recunosc, avea dimensiuni destul de mari. M-am arcuit in incercarea de a ma retrage, fiindca era neplacut de dureros sa-l simt acolo. In acelasi timp,durerea mi se parea incitanta si nu ma puteam abtine,
*
Lucas ma aseza in apa, unde apa era mica. O salcie cu plete lungi ne ferea de privirile curioase, daca ar fi putut exista cineva care sa ne poata vedea, fiindca toata actiunea se desfasura in realitea visului meu, insa stiam, in acelasi timp, ca totul se intampla si in realitatea umana. Stiam ca nu prea avea logica tot ceea ce gandeam, insa era bine pentru mine sa ma gandesc la altceva in afara de ceea ce avea sa se intample. Intr-un fel sau altul, stiam prea bine ca o luam nitel razna.
- Iti iubesc parul... rosti Lucas coborandu-si privirea in parul meu, incepand sa miroasa si sa se joace cu acesta. Incet, buzele lui coborasera pe gatul meu, inceapand sa ma sarute. Simteam c-o iau razna din cauza placerii ce im era provocata. Mi-am inchis ochii, dandu-mi capul pe spate, si simteam cum gura calda a lui Lucas urca incet spre lobul urechii. Mi-am dat capul pe spate, cuprins de vraja pasiunii.
- Lucas... am soptit incet, simtind cum mana as stanga merge spre interiorul copasei mele. Mangaie usor, dupa care urca tot mai mult, spre organul excitat, provocandu-mi o placere nemaipomenita. Buzele sale imi sarutau lobul si, in urmatorul moment, ma facu sa gem, fiindca imi prinse cu dintii pavilionul, provocandu-ma sa gem incet.
Ii simteam mana pe organul intarit si rosisem, realizand cat de rusinat eram. Nu-mi venea sa cred ca ma aflu aici, cu Lucas. Imi provoca o caldura nebuna in tot corpul, ma facea sa gem de placere. Nu ma asteptam niciodata la asta, fiindca era superior oricarei relatii pe care o avusesem.
Limba lui imi mangaia lobul si cobora usor in jos, provocandu-mi o durere de nesuportat. Pieptul imi trepida si simteam cum ceva, acolo, ma facea sa gem de placere si durere in acelasi timp. Voiam mai mult.
- Mai mult? interbase Lucas, iar eu ramasesem cu rasuflarea taiata. Iti citesc gandurile, dragostea mea. Vrei mai mutl? Spune-mi-o, ceruse si am gemut raspunsul, agatandu-ma cu mainile de umerii sai. L-am tras deasupra mea si i-am pus stapanire pe buze, incepand sa-l sarut usor pe buzele acum calde.
Isi furisa limba in gura mea cu tandrete, incepand sa si-o miste usor, cercetandu-mi caldura umeda si cautand-o pe a mea in acelasi timp. M-am incordat incantat, neputandu-ma abtine. Era placut, ma simteam ca un inger.
- Chiar esti un inger, imi spuse Lucas cu buzele inca lipite de ale mele, apoi continua sarutul. O miscare intre picioarele mele ma facuse sa gem usor si sa ma arcuiesc incantat. Lucas surase, apoi isi cobori buzele in apa, pe pieptul meu, incepand sa sarute sfarcurile unul cate unul.
Nici macar Eric nu se misca asa, nu avea experienta pe care o avea pretiosul meu prieten mort.
- Existi? intrebasem oftand de placere cand ii simtisem cum imi trece limba peste sfarcul stang, in timp ce pe cel drept il mangaia cu mana, dandu-mi o senzatie profunda, pe care n-o mai simtisem niciodata. Era un maestru al acestor arte.
- Da, exist. Si ce facem acum e real. Stii ce-i ala un duh? Eu sunt un duh si ma pot materializa pentru tine. Faptul ca lam fost un foarte bun prieten cu Eric, iubitul tau, ma face sa ma arat si lui. Nu-i e frica de mine. Si da, dragostea mea, ma poti picta, imi spuse facandu-ma sa rosesc,fiindca imi citise gandurile din nou.
Gemusem incantat, neptandu-ma abtine nici de aceasta data. O caldura nebuna ma facuse sa gem lung, incapabil de orice alta reactie. Mi-am inchis ochii strans, oftand de placere. Incet, Lucas isi cobori mana pe testiculele mele, incepand sa le mangaie usor. Le stranse in palma cu blandete si gemusem iarasi. Eram rosu din cauca tuturor reactiilor pe care le aveam.
Mana lui coborase tot mai mult, pana ce simtisem doua degete cum ma apasa usor in acel loc. Am scos un scancet speriat, fiindca nu ma asteptam la acest lucru. Mi-am inchis ochii, neputandu-ma abtine. Lucas ma saruta apasat pe buze, dupa care ma parunse cu cele doua degete.
- De cate ori ai facut-o pana acum cu el? intrebase in soapta, iar eu raspunsesem scurt:
- Doua ori... Sau poate trei. Nu stiu exact, nu am tinut minte, tot ce stiu e ca am avut o buna perioada de agonie. Eric a spus ca sunt foarte ingust acolo... Si de-asta mor de durere de fiecare data, am spus nestiind nici macar de ce eram atat de sincer, fiindca muream de rusine.
- Vad si eu cat de ingust esti, spuse chicotind usor si mi-am trecut limba peste buzele usor intredeschise, neputandu-ma abtine sa nu chicotesc cand realizasem la ce se refera. M-am uitat lung la el ,trecandu-mi limba peste buze. Nu aveam niciun pic de rabdare, trebuia sa il am, sa il simt acolo.
- Hai, te rog... am ceurt in soapta, iar el zambi si ma pupa usor pe buze. Am zambit si eu, cu toate ca-mi parea rau.
- Nu-ti fa griji pentru Eric, imi spuse ridicad din umeri, apoi imi lua picioarele si mi le puse in jurul taliei lui, tragandu-ma usor spre el. Ii simteam organul acolo, pozitionat intre picioarele mele, si mi-am inchis ochii strans. Calmeaza-te si stai relaxat, imi spuse incet si, usor, se impinse in interiorul meu.
Scosesem un scancet prelung, simtind cum acel loc incepe sa ma arda, fiindca, trebuia sa recunosc, avea dimensiuni destul de mari. M-am arcuit in incercarea de a ma retrage, fiindca era neplacut de dureros sa-l simt acolo. In acelasi timp,durerea mi se parea incitanta si nu ma puteam abtine,
Am sosit si eu...cu o foarte mare intarziere, dar sti ce program nebun am 
Si vad ca baietii au luat-orazna cat timp am lipsit (nu ca m-as supara). Caleb e un dulce (genul meu de dulce) ce isi imparte patul (sau patul lui Eric mai bine zis) cu doi barbati (dintre care unul e fantoma...cred) pe care ii iubeste. Faci un triunghi conjugal? Ar fi o idee buna. Am auzit ca se poarta zilele astea
si in ficuri si in realitate.
Oricum, imi place cum au evoluat personajele, actiunea in general si modul tau de a scrie. Se vede ca nu e orice fel de poveste, ci o poveste la care ai tinut si in conceperea caruia ai pus suflet si munca. Astept cu nerabdare sa vad ce se intampla in continuare. Mult spor si multa inspiratie:*
(si ganduri perverse)

Si vad ca baietii au luat-orazna cat timp am lipsit (nu ca m-as supara). Caleb e un dulce (genul meu de dulce) ce isi imparte patul (sau patul lui Eric mai bine zis) cu doi barbati (dintre care unul e fantoma...cred) pe care ii iubeste. Faci un triunghi conjugal? Ar fi o idee buna. Am auzit ca se poarta zilele astea
si in ficuri si in realitate.Oricum, imi place cum au evoluat personajele, actiunea in general si modul tau de a scrie. Se vede ca nu e orice fel de poveste, ci o poveste la care ai tinut si in conceperea caruia ai pus suflet si munca. Astept cu nerabdare sa vad ce se intampla in continuare. Mult spor si multa inspiratie:*
(si ganduri perverse)Multumesc, Mira, pentru comentariu!
*
Lucas ma aseza in apa, unde apa era mica. O salcie cu plete lungi ne ferea de privirile curioase, daca ar fi putut exista cineva care sa ne poata vedea, fiindca toata actiunea se desfasura in realitea visului meu, insa stiam, in acelasi timp, ca totul se intampla si in realitatea umana. Stiam ca nu prea avea logica tot ceea ce gandeam, insa era bine pentru mine sa ma gandesc la altceva in afara de ceea ce avea sa se intample. Intr-un fel sau altul, stiam prea bine ca o luam nitel razna.
- Iti iubesc parul... rosti Lucas coborandu-si privirea in parul meu, incepand sa miroasa si sa se joace cu acesta. Incet, buzele lui coborasera pe gatul meu, inceapand sa ma sarute. Simteam c-o iau razna din cauza placerii ce im era provocata. Mi-am inchis ochii, dandu-mi capul pe spate, si simteam cum gura calda a lui Lucas urca incet spre lobul urechii. Mi-am dat capul pe spate, cuprins de vraja pasiunii.
- Lucas... am soptit incet, simtind cum mana as stanga merge spre interiorul copasei mele. Mangaie usor, dupa care urca tot mai mult, spre organul excitat, provocandu-mi o placere nemaipomenita. Buzele sale imi sarutau lobul si, in urmatorul moment, ma facu sa gem, fiindca imi prinse cu dintii pavilionul, provocandu-ma sa gem incet.
Ii simteam mana pe organul intarit si rosisem, realizand cat de rusinat eram. Nu-mi venea sa cred ca ma aflu aici, cu Lucas. Imi provoca o caldura nebuna in tot corpul, ma facea sa gem de placere. Nu ma asteptam niciodata la asta, fiindca era superior oricarei relatii pe care o avusesem.
Limba lui imi mangaia lobul si cobora usor in jos, provocandu-mi o durere de nesuportat. Pieptul imi trepida si simteam cum ceva, acolo, ma facea sa gem de placere si durere in acelasi timp. Voiam mai mult.
- Mai mult? interbase Lucas, iar eu ramasesem cu rasuflarea taiata. Iti citesc gandurile, dragostea mea. Vrei mai mutl? Spune-mi-o, ceruse si am gemut raspunsul, agatandu-ma cu mainile de umerii sai. L-am tras deasupra mea si i-am pus stapanire pe buze, incepand sa-l sarut usor pe buzele acum calde.
Isi furisa limba in gura mea cu tandrete, incepand sa si-o miste usor, cercetandu-mi caldura umeda si cautand-o pe a mea in acelasi timp. M-am incordat incantat, neputandu-ma abtine. Era placut, ma simteam ca un inger.
- Chiar esti un inger, imi spuse Lucas cu buzele inca lipite de ale mele, apoi continua sarutul. O miscare intre picioarele mele ma facuse sa gem usor si sa ma arcuiesc incantat. Lucas surase, apoi isi cobori buzele in apa, pe pieptul meu, incepand sa sarute sfarcurile unul cate unul.
Nici macar Eric nu se misca asa, nu avea experienta pe care o avea pretiosul meu prieten mort.
- Existi? intrebasem oftand de placere cand ii simtisem cum imi trece limba peste sfarcul stang, in timp ce pe cel drept il mangaia cu mana, dandu-mi o senzatie profunda, pe care n-o mai simtisem niciodata. Era un maestru al acestor arte.
- Da, exist. Si ce facem acum e real. Stii ce-i ala un duh? Eu sunt un duh si ma pot materializa pentru tine. Faptul ca lam fost un foarte bun prieten cu Eric, iubitul tau, ma face sa ma arat si lui. Nu-i e frica de mine. Si da, dragostea mea, ma poti picta, imi spuse facandu-ma sa rosesc,fiindca imi citise gandurile din nou.
Gemusem incantat, neptandu-ma abtine nici de aceasta data. O caldura nebuna ma facuse sa gem lung, incapabil de orice alta reactie. Mi-am inchis ochii strans, oftand de placere. Incet, Lucas isi cobori mana pe testiculele mele, incepand sa le mangaie usor. Le stranse in palma cu blandete si gemusem iarasi. Eram rosu din cauca tuturor reactiilor pe care le aveam.
Mana lui coborase tot mai mult, pana ce simtisem doua degete cum ma apasa usor in acel loc. Am scos un scancet speriat, fiindca nu ma asteptam la acest lucru. Mi-am inchis ochii, neputandu-ma abtine. Lucas ma saruta apasat pe buze, dupa care ma parunse cu cele doua degete.
- De cate ori ai facut-o pana acum cu el? intrebase in soapta, iar eu raspunsesem scurt:
- Doua ori... Sau poate trei. Nu stiu exact, nu am tinut minte, tot ce stiu e ca am avut o buna perioada de agonie. Eric a spus ca sunt foarte ingust acolo... Si de-asta mor de durere de fiecare data, am spus nestiind nici macar de ce eram atat de sincer, fiindca muream de rusine.
- Vad si eu cat de ingust esti, spuse chicotind usor si mi-am trecut limba peste buzele usor intredeschise, neputandu-ma abtine sa nu chicotesc cand realizasem la ce se refera. M-am uitat lung la el ,trecandu-mi limba peste buze. Nu aveam niciun pic de rabdare, trebuia sa il am, sa il simt acolo.
- Hai, te rog... am ceurt in soapta, iar el zambi si ma pupa usor pe buze. Am zambit si eu, cu toate ca-mi parea rau.
- Nu-ti fa griji pentru Eric, imi spuse ridicad din umeri, apoi imi lua picioarele si mi le puse in jurul taliei lui, tragandu-ma usor spre el. Ii simteam organul acolo, pozitionat intre picioarele mele, si mi-am inchis ochii strans. Calmeaza-te si stai relaxat, imi spuse incet si, usor, se impinse in interiorul meu.
Scosesem un scancet prelung, simtind cum acel loc incepe sa ma arda, fiindca, trebuia sa recunosc, avea dimensiuni destul de mari. M-am arcuit in incercarea de a ma retrage, fiindca era neplacut de dureros sa-l simt acolo. In acelasi timp,durerea mi se parea incitanta si nu ma puteam abtine sa nu o arat. Lacrimile imi siroiau acum pe chip, desi ultima data cand o facusem cu Eric nu plansesem.
Am oftat usor, realizand ca eram jalnic. Ma durea ingrozitor, dar nu trebuia s-o arat.
- E in regula, a spus in soapta si ma saruta usor. Poti plange, ai plans pentru mine, poti plange si din cauza mea.
Am chicotit usor, desi am facut-o printre lacrimi, si m-am arcuit, gemand si scancind in acelasi timp. Simteam si placere, dar si durere, si abia puteam sa fac fata. Nu-mi venea sa cred, parca era mai rau decat prima data, desi, in acealsi timp, mai bine decat oricand, ma simteam divin.
Era ca si cum.. Dar de ce ma miram?! Pana la urma, Lucas al meu era mort, iar eu faceam dragoste cu o persoana care se intorsese din morti special pentru mine, fiindca varsasem deseori lacrimi pentru el. Ma simteam mai rau ca niciodata si in acealasi mai bine. Imi era rusine de Lucas... Si realizam ca avea sa-mi fie foarte greu sa il mai privesc in ochi. Aveam proasta presimtire ca avea sa se intample ceva foarte, foarte rau.
Am oftat arcuindu-ma. Incepusem sa ma misc in acelasi timp cu Lucas, uitand de orice jena pe care o aveam pentru a ma putea simti bine. Voiam sa traiesc clipa, sa ma simt bine si sa iubesc. Incepusem sa gem incantat, simtind cum durerea dispare. Lucas era cald, iar acea senzatie imi dadea impresia ca nu ma mai alfu pe acea lume, era ca si cum faceai contactul cu un obiect fierbinte si in acelasi timp atat de rece, incat iti prooca fiori.
Nu intelegeam ce se intampla, dar puteam spune ca-mi place la nebunie. Eram rosu in obraji si simteam cum pulsul mi-o luase razna, inima imi batea din ce in ce mai tare si simteam ca mor de placere. Lucas ma saruta usor, bucurandu-se de ceea ce se intampla intre noi. Usor, isi coborase mana intre picioarele noastre, incepand sa imi mangaie usor organul ce exploda din cauza placerii absolute in curand.
In scurt timp, miscarile ce se intetisera in interiorul meu devenisera mai lente... Si din ce in ce mai lente. Lucas arata la fel de satisfacut ca mine. Gemuse de cateva ori, aproape la unison cu gemetele mele, si simtisem cum se elibereaza in interiorul meu, creandu-mi din nou acea senzatie inaltatoare, care ma innebunea.
- Te iubesc! imi spuse si ma saruta.
- Si eu...
Nu eram sigur daca faceam bine expunandu-mi sentimentele in fata lui, dar era zadarnic sa ma ascund, stiind ca-mi citeste gandurile. Speram doar ca Eric sa ma ierte...
*
Lucas ma aseza in apa, unde apa era mica. O salcie cu plete lungi ne ferea de privirile curioase, daca ar fi putut exista cineva care sa ne poata vedea, fiindca toata actiunea se desfasura in realitea visului meu, insa stiam, in acelasi timp, ca totul se intampla si in realitatea umana. Stiam ca nu prea avea logica tot ceea ce gandeam, insa era bine pentru mine sa ma gandesc la altceva in afara de ceea ce avea sa se intample. Intr-un fel sau altul, stiam prea bine ca o luam nitel razna.
- Iti iubesc parul... rosti Lucas coborandu-si privirea in parul meu, incepand sa miroasa si sa se joace cu acesta. Incet, buzele lui coborasera pe gatul meu, inceapand sa ma sarute. Simteam c-o iau razna din cauza placerii ce im era provocata. Mi-am inchis ochii, dandu-mi capul pe spate, si simteam cum gura calda a lui Lucas urca incet spre lobul urechii. Mi-am dat capul pe spate, cuprins de vraja pasiunii.
- Lucas... am soptit incet, simtind cum mana as stanga merge spre interiorul copasei mele. Mangaie usor, dupa care urca tot mai mult, spre organul excitat, provocandu-mi o placere nemaipomenita. Buzele sale imi sarutau lobul si, in urmatorul moment, ma facu sa gem, fiindca imi prinse cu dintii pavilionul, provocandu-ma sa gem incet.
Ii simteam mana pe organul intarit si rosisem, realizand cat de rusinat eram. Nu-mi venea sa cred ca ma aflu aici, cu Lucas. Imi provoca o caldura nebuna in tot corpul, ma facea sa gem de placere. Nu ma asteptam niciodata la asta, fiindca era superior oricarei relatii pe care o avusesem.
Limba lui imi mangaia lobul si cobora usor in jos, provocandu-mi o durere de nesuportat. Pieptul imi trepida si simteam cum ceva, acolo, ma facea sa gem de placere si durere in acelasi timp. Voiam mai mult.
- Mai mult? interbase Lucas, iar eu ramasesem cu rasuflarea taiata. Iti citesc gandurile, dragostea mea. Vrei mai mutl? Spune-mi-o, ceruse si am gemut raspunsul, agatandu-ma cu mainile de umerii sai. L-am tras deasupra mea si i-am pus stapanire pe buze, incepand sa-l sarut usor pe buzele acum calde.
Isi furisa limba in gura mea cu tandrete, incepand sa si-o miste usor, cercetandu-mi caldura umeda si cautand-o pe a mea in acelasi timp. M-am incordat incantat, neputandu-ma abtine. Era placut, ma simteam ca un inger.
- Chiar esti un inger, imi spuse Lucas cu buzele inca lipite de ale mele, apoi continua sarutul. O miscare intre picioarele mele ma facuse sa gem usor si sa ma arcuiesc incantat. Lucas surase, apoi isi cobori buzele in apa, pe pieptul meu, incepand sa sarute sfarcurile unul cate unul.
Nici macar Eric nu se misca asa, nu avea experienta pe care o avea pretiosul meu prieten mort.
- Existi? intrebasem oftand de placere cand ii simtisem cum imi trece limba peste sfarcul stang, in timp ce pe cel drept il mangaia cu mana, dandu-mi o senzatie profunda, pe care n-o mai simtisem niciodata. Era un maestru al acestor arte.
- Da, exist. Si ce facem acum e real. Stii ce-i ala un duh? Eu sunt un duh si ma pot materializa pentru tine. Faptul ca lam fost un foarte bun prieten cu Eric, iubitul tau, ma face sa ma arat si lui. Nu-i e frica de mine. Si da, dragostea mea, ma poti picta, imi spuse facandu-ma sa rosesc,fiindca imi citise gandurile din nou.
Gemusem incantat, neptandu-ma abtine nici de aceasta data. O caldura nebuna ma facuse sa gem lung, incapabil de orice alta reactie. Mi-am inchis ochii strans, oftand de placere. Incet, Lucas isi cobori mana pe testiculele mele, incepand sa le mangaie usor. Le stranse in palma cu blandete si gemusem iarasi. Eram rosu din cauca tuturor reactiilor pe care le aveam.
Mana lui coborase tot mai mult, pana ce simtisem doua degete cum ma apasa usor in acel loc. Am scos un scancet speriat, fiindca nu ma asteptam la acest lucru. Mi-am inchis ochii, neputandu-ma abtine. Lucas ma saruta apasat pe buze, dupa care ma parunse cu cele doua degete.
- De cate ori ai facut-o pana acum cu el? intrebase in soapta, iar eu raspunsesem scurt:
- Doua ori... Sau poate trei. Nu stiu exact, nu am tinut minte, tot ce stiu e ca am avut o buna perioada de agonie. Eric a spus ca sunt foarte ingust acolo... Si de-asta mor de durere de fiecare data, am spus nestiind nici macar de ce eram atat de sincer, fiindca muream de rusine.
- Vad si eu cat de ingust esti, spuse chicotind usor si mi-am trecut limba peste buzele usor intredeschise, neputandu-ma abtine sa nu chicotesc cand realizasem la ce se refera. M-am uitat lung la el ,trecandu-mi limba peste buze. Nu aveam niciun pic de rabdare, trebuia sa il am, sa il simt acolo.
- Hai, te rog... am ceurt in soapta, iar el zambi si ma pupa usor pe buze. Am zambit si eu, cu toate ca-mi parea rau.
- Nu-ti fa griji pentru Eric, imi spuse ridicad din umeri, apoi imi lua picioarele si mi le puse in jurul taliei lui, tragandu-ma usor spre el. Ii simteam organul acolo, pozitionat intre picioarele mele, si mi-am inchis ochii strans. Calmeaza-te si stai relaxat, imi spuse incet si, usor, se impinse in interiorul meu.
Scosesem un scancet prelung, simtind cum acel loc incepe sa ma arda, fiindca, trebuia sa recunosc, avea dimensiuni destul de mari. M-am arcuit in incercarea de a ma retrage, fiindca era neplacut de dureros sa-l simt acolo. In acelasi timp,durerea mi se parea incitanta si nu ma puteam abtine sa nu o arat. Lacrimile imi siroiau acum pe chip, desi ultima data cand o facusem cu Eric nu plansesem.
Am oftat usor, realizand ca eram jalnic. Ma durea ingrozitor, dar nu trebuia s-o arat.
- E in regula, a spus in soapta si ma saruta usor. Poti plange, ai plans pentru mine, poti plange si din cauza mea.
Am chicotit usor, desi am facut-o printre lacrimi, si m-am arcuit, gemand si scancind in acelasi timp. Simteam si placere, dar si durere, si abia puteam sa fac fata. Nu-mi venea sa cred, parca era mai rau decat prima data, desi, in acealsi timp, mai bine decat oricand, ma simteam divin.
Era ca si cum.. Dar de ce ma miram?! Pana la urma, Lucas al meu era mort, iar eu faceam dragoste cu o persoana care se intorsese din morti special pentru mine, fiindca varsasem deseori lacrimi pentru el. Ma simteam mai rau ca niciodata si in acealasi mai bine. Imi era rusine de Lucas... Si realizam ca avea sa-mi fie foarte greu sa il mai privesc in ochi. Aveam proasta presimtire ca avea sa se intample ceva foarte, foarte rau.
Am oftat arcuindu-ma. Incepusem sa ma misc in acelasi timp cu Lucas, uitand de orice jena pe care o aveam pentru a ma putea simti bine. Voiam sa traiesc clipa, sa ma simt bine si sa iubesc. Incepusem sa gem incantat, simtind cum durerea dispare. Lucas era cald, iar acea senzatie imi dadea impresia ca nu ma mai alfu pe acea lume, era ca si cum faceai contactul cu un obiect fierbinte si in acelasi timp atat de rece, incat iti prooca fiori.
Nu intelegeam ce se intampla, dar puteam spune ca-mi place la nebunie. Eram rosu in obraji si simteam cum pulsul mi-o luase razna, inima imi batea din ce in ce mai tare si simteam ca mor de placere. Lucas ma saruta usor, bucurandu-se de ceea ce se intampla intre noi. Usor, isi coborase mana intre picioarele noastre, incepand sa imi mangaie usor organul ce exploda din cauza placerii absolute in curand.
In scurt timp, miscarile ce se intetisera in interiorul meu devenisera mai lente... Si din ce in ce mai lente. Lucas arata la fel de satisfacut ca mine. Gemuse de cateva ori, aproape la unison cu gemetele mele, si simtisem cum se elibereaza in interiorul meu, creandu-mi din nou acea senzatie inaltatoare, care ma innebunea.
- Te iubesc! imi spuse si ma saruta.
- Si eu...
Nu eram sigur daca faceam bine expunandu-mi sentimentele in fata lui, dar era zadarnic sa ma ascund, stiind ca-mi citeste gandurile. Speram doar ca Eric sa ma ierte...
Vad ca nu mai e citit. Oricum, nu voi lasa un topic neterminat, va arata inestetic, asa ca iata nextul :
*
Eram livid la fata a doua zi dimineata si abia ma puteam ridica din pat. Trupul imi urla de durere si toata placerea pe care o resimtisem aseara disparuse. Era mai rau decat prima data, abia puteam face un pas fara sprijin. Simteam ca ma dezintegrez, imi simteam oasele urland din ce in ce mai tare de durere si imi venea sa plang.
M-am dus la usa, deschizand-o, iar Elisa intra straniu de serioasa in camera mea.
- Esti bine? intreba fara nicio formalitate si am dat negativ din cap. Se uita la patul care era ravasit si continua: Toata noaptea ai scancit de durere.
Tonul ei ma speria. Nu-mi venea sa cred ce se intamplase. M-am uitat fugitiv pe pat, incercand sa intrezaresc daca cearsaful purta urmele a ceea ce se intamplase in urma cu o noapte acolo, dar, spre fericirea mea, era curat, imaculat, desi foarte transpirat, ravasit si sifonat. Am oftat.
- Imi pare rau, am spus in soapta. Sper ca nu v-am trezit sau ceva in genul...
Fata se apropie de mine, desi eram aproape gol, si ma impinse in pat .Dadu negativ din cap, apoi imi luase temperatura.
- Esti palid... Cred ca esti bolnav, s-ar putea sa te fi luat curentul aseara, cand ati venit tu si Matthew de pe drum. Poate ati gonit sau ceva de genul sau... incepuse, dar eu am dat negativ din cap si mi-am trosnit gatul. Fata facu o fata care ma sperie pana si pe mine si scoase un strigat de teama. Imediat, o femeie in varsta, grasuta si scunda veni in camera. Urma un schimb rapid de replici intr-o limba pe care eu n-o cunosteam, apoi femaia spuse:
- Strigoi...
Am cascat ochii.
- Cum?! Ce strigoi?! Unde?! am spus speriat ,ducandu-mi mana la gat. Mi-am tras mai mult pantalonii pe care-i aveam pe mine, aproape disperat, iar femeia grasuta imi spuse:
- Cred ca ai fost victima unuia...
Nu-mi venea sa cred! Deci Lucas ma mintise, el nu era un duh, el era un strigoi... Si se hranea cu esenta mea vitala. De aceea vrusese sa se intample ce se intamplase aseara. Incepusem sa tremur si m-am asezat in pat, tragand patura pe mine. Mi-era frica si simteam ca am nevoie de Eric al meu, sa fie langa mine.
- Domnule, spuse femeia plinuta, sa va fac un ceai?
Am dat afirmativ din cap si mi-am strans picioarele la piept. Ma durea tot trupul ingrozitor, parul balai imi era ravasit pe cearsaf, iar ochii mei albastri si plini de viata inainte acum erau acum speriati. Nu ma simteam deloc bine.
- Elise, un strigoi? intrebasem in soapta, iar ea se apropie de mine si se lasa pe marginea patului, inceapand sa-mi mangaie parul, aranjand suvitele. In acel moment, l-am vazut pe Lucas in coltul camerei cel mai indepartat. O lacrima i se prelinsese pe obraz.
- Nu stiu... Cand va veni Eric, vom face o slujba, cred, spuse fata incercand sa ma linisteasca. Se ridica de pe pat si iesi, spunand ca va veni sa vada ce fac. Inlinasem in acel moment din cap si, cand ea inchise usa, incepusem sa plang.
- M-ai mintit... am spus cu chipul livid indreptat catre fantoma din colt, fantoma celui pe care-l iubeam.
- Nu te-am mintit, dragostea mea. Zgarietura aceea e facuta fara sa vreau. Adormisesi deja... Si am vrut sa te tin in brate, dar te-ai foit si te-am zgariat cu unghiile, imi spuse. Iti jur, Caleb, nu ti-as face rau!
- Ce dragut! am replicat nervos. Lucas, ma doare tot corpul, incat m-as simti mai bine fara el! am spus disperat, iar el se apleca deasupra mea.
- E din cauza ca sunt astfel, nu ai cum sa nu simti durere, mai ales ca tu... Esti micut.
Rosisem si m-am intors cu mare greutuate cu spatele la el, stergandu-mi lacrimile. Nu-mi placea sa ma vada plangand.
- Daca te implor sa pleci, vei pleca? Vei avea odihna vesnica? intrebasem, dar el dadu negativ din cap.
Eram disperat. Nu voiam sa innebunesc eu din cauza faptului ca el, cel mai bun prieten al meu, mort, ma bantuia. Mi-am inchis ochii strans.
"Lucas, te implor... " mi-am spus in minte ,insa nu i-am putut cere sa dispara. Ma durea sufletul si trebuia sa recunosc sa tineam la el. Pana la urma, se intorsese pentru mine si fusese langa mine mai tot timpul. Nu stiam ce sa mai cred, imi doream sa vina cat mai rapid Eric.
- Il voi chema, imi spuse Lucas si disparu.
Atmosfera din camera deveni placuta, iar eu incetasem sa mai plang. Nu intelegeam de ce se facuse aceasta schimbare, fiindca Lucas nu trebuia sa fie o aparitie rea... Dar se parea ca era si pe mine ma ingrijora teribil acest lucur.
Servitoarea plinuta veni cu ceaiul meu si cu niste leacuri babesti, incepand sa-mi trateze rana de la gat.
- Stiu, imi spuse Eric sarutandu-ma. Ajunsese dupa-amiaza inapoi la conac, cu treburile rezolvate. Se uita la mine cu teama, nestiind ce sa spuna, in timp ce eu imi ceream iertare din privire. Nici macar nu ma puteam misca, atat de rau imi era. Acesta isi daduse jos pelerina de drum si acum statea doar in camasa si pantaloni langa mine. Imi tineam capul pe coapsa sa, plangand usor. Stiu, Caleb, ca Lucas te-a avut in vis, imi spuse in soapta. Am stiut-o tot timpul, fiindca te-a dorit mereu. A fost aici pentru tine...Si eu il pot vedea. Si Matthew l-a vazut, dupa cum mi-a spus Lucas.
Ramasesem cu gura cascata. Oare Eric avea vreo legatura? Am tacut,ascultand in continuare.
- Micutule, nu te condamn, dar trebuie sa ne intoarcem inapoi la bunica ta. Vezi tu, eu eram mic... Si am avut aceeasi problema: un bun prieten de-al meu, un baiatel ce pe-atunci avea sase ani, a murit. A fost ucis, mai precis.Calcat de o trasura. M-a bantuit... Pana ce am fost dus la bunica ta, iar aceasta a facut cateva slujbe si am fost scapat de el.Stiu ca poate si cu Lucas...
- Trebuie sa ii spun ca... Am facut... ? interbasem socat, iar Eric dadu afirmativ din cap. Acum, dupa ce ca ma durea trupul de-mi venea sa mor, mai trebuia si sa ii spun bunicii mele ca ma culcasem cu un baiat... Si o fantoma!
- Nu te alarma, ii vom spune amandoi... imi spuse in soapta si ma saruta pe buze cu tandrete.
- Nu esti suparat? intrebasem plin de speranta si el dadu negativ din cap.
- Stia mca se va intampla asta. Sunt suparat fiindca suferi, in rest insa e totul in regula. Te iubesc!
- Si eu, Eric, am spus cuibarindu-ma la pieptul sau. Ii stateam in brate si, fara prea mare greutate, l-am sarutat usor pe buze.
Elisa intrase in acel moment si zambi cu tristete vazandu-ne astfel.
- Stapane, am inceput deja sa pregatim bagajele pentru intoarcere, spuse si Eric ii multumi, dupa care ma saruta din nou.
*
Eram livid la fata a doua zi dimineata si abia ma puteam ridica din pat. Trupul imi urla de durere si toata placerea pe care o resimtisem aseara disparuse. Era mai rau decat prima data, abia puteam face un pas fara sprijin. Simteam ca ma dezintegrez, imi simteam oasele urland din ce in ce mai tare de durere si imi venea sa plang.
M-am dus la usa, deschizand-o, iar Elisa intra straniu de serioasa in camera mea.
- Esti bine? intreba fara nicio formalitate si am dat negativ din cap. Se uita la patul care era ravasit si continua: Toata noaptea ai scancit de durere.
Tonul ei ma speria. Nu-mi venea sa cred ce se intamplase. M-am uitat fugitiv pe pat, incercand sa intrezaresc daca cearsaful purta urmele a ceea ce se intamplase in urma cu o noapte acolo, dar, spre fericirea mea, era curat, imaculat, desi foarte transpirat, ravasit si sifonat. Am oftat.
- Imi pare rau, am spus in soapta. Sper ca nu v-am trezit sau ceva in genul...
Fata se apropie de mine, desi eram aproape gol, si ma impinse in pat .Dadu negativ din cap, apoi imi luase temperatura.
- Esti palid... Cred ca esti bolnav, s-ar putea sa te fi luat curentul aseara, cand ati venit tu si Matthew de pe drum. Poate ati gonit sau ceva de genul sau... incepuse, dar eu am dat negativ din cap si mi-am trosnit gatul. Fata facu o fata care ma sperie pana si pe mine si scoase un strigat de teama. Imediat, o femeie in varsta, grasuta si scunda veni in camera. Urma un schimb rapid de replici intr-o limba pe care eu n-o cunosteam, apoi femaia spuse:
- Strigoi...
Am cascat ochii.
- Cum?! Ce strigoi?! Unde?! am spus speriat ,ducandu-mi mana la gat. Mi-am tras mai mult pantalonii pe care-i aveam pe mine, aproape disperat, iar femeia grasuta imi spuse:
- Cred ca ai fost victima unuia...
Nu-mi venea sa cred! Deci Lucas ma mintise, el nu era un duh, el era un strigoi... Si se hranea cu esenta mea vitala. De aceea vrusese sa se intample ce se intamplase aseara. Incepusem sa tremur si m-am asezat in pat, tragand patura pe mine. Mi-era frica si simteam ca am nevoie de Eric al meu, sa fie langa mine.
- Domnule, spuse femeia plinuta, sa va fac un ceai?
Am dat afirmativ din cap si mi-am strans picioarele la piept. Ma durea tot trupul ingrozitor, parul balai imi era ravasit pe cearsaf, iar ochii mei albastri si plini de viata inainte acum erau acum speriati. Nu ma simteam deloc bine.
- Elise, un strigoi? intrebasem in soapta, iar ea se apropie de mine si se lasa pe marginea patului, inceapand sa-mi mangaie parul, aranjand suvitele. In acel moment, l-am vazut pe Lucas in coltul camerei cel mai indepartat. O lacrima i se prelinsese pe obraz.
- Nu stiu... Cand va veni Eric, vom face o slujba, cred, spuse fata incercand sa ma linisteasca. Se ridica de pe pat si iesi, spunand ca va veni sa vada ce fac. Inlinasem in acel moment din cap si, cand ea inchise usa, incepusem sa plang.
- M-ai mintit... am spus cu chipul livid indreptat catre fantoma din colt, fantoma celui pe care-l iubeam.
- Nu te-am mintit, dragostea mea. Zgarietura aceea e facuta fara sa vreau. Adormisesi deja... Si am vrut sa te tin in brate, dar te-ai foit si te-am zgariat cu unghiile, imi spuse. Iti jur, Caleb, nu ti-as face rau!
- Ce dragut! am replicat nervos. Lucas, ma doare tot corpul, incat m-as simti mai bine fara el! am spus disperat, iar el se apleca deasupra mea.
- E din cauza ca sunt astfel, nu ai cum sa nu simti durere, mai ales ca tu... Esti micut.
Rosisem si m-am intors cu mare greutuate cu spatele la el, stergandu-mi lacrimile. Nu-mi placea sa ma vada plangand.
- Daca te implor sa pleci, vei pleca? Vei avea odihna vesnica? intrebasem, dar el dadu negativ din cap.
Eram disperat. Nu voiam sa innebunesc eu din cauza faptului ca el, cel mai bun prieten al meu, mort, ma bantuia. Mi-am inchis ochii strans.
"Lucas, te implor... " mi-am spus in minte ,insa nu i-am putut cere sa dispara. Ma durea sufletul si trebuia sa recunosc sa tineam la el. Pana la urma, se intorsese pentru mine si fusese langa mine mai tot timpul. Nu stiam ce sa mai cred, imi doream sa vina cat mai rapid Eric.
- Il voi chema, imi spuse Lucas si disparu.
Atmosfera din camera deveni placuta, iar eu incetasem sa mai plang. Nu intelegeam de ce se facuse aceasta schimbare, fiindca Lucas nu trebuia sa fie o aparitie rea... Dar se parea ca era si pe mine ma ingrijora teribil acest lucur.
Servitoarea plinuta veni cu ceaiul meu si cu niste leacuri babesti, incepand sa-mi trateze rana de la gat.
- Stiu, imi spuse Eric sarutandu-ma. Ajunsese dupa-amiaza inapoi la conac, cu treburile rezolvate. Se uita la mine cu teama, nestiind ce sa spuna, in timp ce eu imi ceream iertare din privire. Nici macar nu ma puteam misca, atat de rau imi era. Acesta isi daduse jos pelerina de drum si acum statea doar in camasa si pantaloni langa mine. Imi tineam capul pe coapsa sa, plangand usor. Stiu, Caleb, ca Lucas te-a avut in vis, imi spuse in soapta. Am stiut-o tot timpul, fiindca te-a dorit mereu. A fost aici pentru tine...Si eu il pot vedea. Si Matthew l-a vazut, dupa cum mi-a spus Lucas.
Ramasesem cu gura cascata. Oare Eric avea vreo legatura? Am tacut,ascultand in continuare.
- Micutule, nu te condamn, dar trebuie sa ne intoarcem inapoi la bunica ta. Vezi tu, eu eram mic... Si am avut aceeasi problema: un bun prieten de-al meu, un baiatel ce pe-atunci avea sase ani, a murit. A fost ucis, mai precis.Calcat de o trasura. M-a bantuit... Pana ce am fost dus la bunica ta, iar aceasta a facut cateva slujbe si am fost scapat de el.Stiu ca poate si cu Lucas...
- Trebuie sa ii spun ca... Am facut... ? interbasem socat, iar Eric dadu afirmativ din cap. Acum, dupa ce ca ma durea trupul de-mi venea sa mor, mai trebuia si sa ii spun bunicii mele ca ma culcasem cu un baiat... Si o fantoma!
- Nu te alarma, ii vom spune amandoi... imi spuse in soapta si ma saruta pe buze cu tandrete.
- Nu esti suparat? intrebasem plin de speranta si el dadu negativ din cap.
- Stia mca se va intampla asta. Sunt suparat fiindca suferi, in rest insa e totul in regula. Te iubesc!
- Si eu, Eric, am spus cuibarindu-ma la pieptul sau. Ii stateam in brate si, fara prea mare greutate, l-am sarutat usor pe buze.
Elisa intrase in acel moment si zambi cu tristete vazandu-ne astfel.
- Stapane, am inceput deja sa pregatim bagajele pentru intoarcere, spuse si Eric ii multumi, dupa care ma saruta din nou.
Scuze ca nu am mai trecut cu comentarii de ceva vreme. So, nu ma asteptam la... Un strigoi sincer am ramas mai surprinsa decat personajul insasi. Eu de la inceput am spus ca nu sunt de acord cu faptul ca Lucas l-a avut pe Caleb [desii am avut parte de un yaoi superb] deoarece eu il consider pe Caleb doar al lui Eric. Ma bucur ca a reusit sa-l inteleaga contele si ca nu este furios sau ceva de genul si sper ca vor face cumva totul in regula la final. Bafta la scris. Ja ne!
Mersi de comentariu!
*
Ne aflam inapoi, in fata casei bunicii mele. Eram usor nelinistit, nu stiam cum au sa decurga toate lucrurile. Am oftat prelung, nestiind ce sa fac si cum sa ii spun.
- Eric, vreau sa avem o atitudine distanta, te implor, i-am spus inainte sa iesim din trasura. Dupa aceea, nestind ce sa mai fac, am iesit din trasura si am pornit catre casa bunicii. Aceasta imi zambi binevoitoare de la fereastra casei, apoi cobori. Desi era in varsta, inca se tinea destul de bine. Incepu sa alerge spre mine entuziasmata, deschizandu-si bratele catre mine. Cum ajunsesem la usa, aceasta imi deschise si ma lua in brate, strangandu-ma cu putere la pieptul ei.
Am chicotit usor, pupand-o pe obraz.
- Buna ziua, spuse Eric venind cand eu iesisem din bratele ei icnapatoare. Ii lua mana intr-a lui si i-o saruta galant, facand-o pe bunica mea sa zambeasca incantata. Aceasta il lua si pe el in brate, pupandu-l.
- Bine ati venit inapoi, scumpii mei baieti! Ai pictat, Caleb? intreba adresandu-mi-se si am dat afirmativ din cap, energic. Eric facu semn unui servitor sa aduca tablourile, apoi m-am uitat fix in ochii ei, strabatandu-le ochii mari si frumosi, de culoare cenusie.
- Buni, putem intra? am intrebat sovaind, iar aceasta se scuza imediat.
- Imi cer iertare, da! Intrati, intrati!
Si eu, si Eric intraram dupa bunica. Acesta isi aseza discret mainile pe talia mea, iar eu tresarisem usor ingrijorat. Imi inchisesem ochii si acesta se indeparta rapid, asezandu-se unde ii indica bunica. In urma noastra, intra cel cu tablourile, mai putin cele care ne aratau pe noi in anumite ipostaze intime si care ar fi putut da de banuit.
Bunica puse prajituri pe masa, dupa cate se vedea, proaspat facute, si Eric incepu sa ma nance cu pofta. Eu, pe de alta parte, am ramas doar privindu-le. Eram nelinistit.
- Ia spune tu, balaiul bunicii, imi spuse facandu-ma sa rosesc ,ce s-a intamplat cu veselia ta de alta data? Si ce... Ce ai pe gat? intreba devenind alba la fata. M-am apropiat usor de ea, asezandu-ma la picioarel ei. Caleb, mititelule, ce s-a intamplat?
Era speriata, poate chair mai speriata decat mine. Se uita la Eric piezis.
- Buni, ma poti scapa? El a fost...
Oftasem prelung si ochii mi se umplusera de lacrimi. Nu-mi venea sa cred, insa eu ma lasasem pacalit si cel mai bun prieten al meu, care acum era strigoi. Ma atacase, iar eu abia daca puteam accepta aceste lucruri. Mi-am inchis ochii disperat, nestiind cum sa reactionez. Imi venea sa plang, sa ma descarc, insa Eric veni langa mine si ma stranse la pieptul sau, in incercarea de a ma linisti. Imi intoarse chipul spre al sau cu tandrete, dar bunica paru sa nu bage de seama acest lucru.
- Poate, dar spune-mi cum a fost, ce s-a intamplat.
Mi-am inchis ochii, oftand prelung. Am hotarat sa ii spun numai finalul povestii.
- Era noapte... Si am adormit, am avut un vis ciudat in care eram ranit si acum ma doare tot corpul, abia merg.Eram fleasca tot si o fata, Elisa, a spus ca toata noaptea scancisem si gemusem de durere, cearsafurile erau ravasite... Si cand m-am intors spre ea, a remarcat semnul de pe gat, pe care eu nu il stiu nici acum, si a venit o femeie grasuta s ia spus "strigoi"...
Mi-am inchis ochii, stiind ca nu ii pot spune in vecii vecilor tot adevarul. Ar insemna sa ma condamn singur si s-o am pe bunica mea pe constiinta. Mi-am inchis ochii, lasand suvoiul de lacrimi sa curga pe chipul meu.
- Buni, am spus rapid, eu, in noaptea in care Lucas a murit, am fost acolo, sa stau cu el, si... Si l-am vist, se facea ca e vampir sa uceva de genul, dar, cand m-am trezit,totul era in regula... Si apoi mi-am spus toata noaptea ca nu vreua sa moara, vreau sa ramana cu mine... Si de atunci a inceput sa tot apara peste tot, si aici,acasa, si la conac, si in padure si spunea ca nu-mi va face rau...
- Si eu il vedeam, se amesteca Ericcalm. Si nu numai eu. Cand am venit eu incoace, sa merg l aMaretia Sa regele, Caleb m-a condus pana la o rascruce si l-a insotit la intoarcere un prieten, servitor, Matthew, l-a vazut si el si toate astea, spuse tanarul rapid, facandu-ma sa oftez prelung.
Mi-am lasat capul in scurbura gatului lui Eric, scancind prelung. Acesta ma lua in brate si bunica zambi dulce, inca nepricepand ce se intampla de fapt itnre noi doi.
- Hai, mergeti la culcare. Conte, imi cer iertare pentru umila mea casa si... incepuse, dar Eric o oprise printr-un gest al mainii.
- Daca pot sta... spuse zambind, iar bunica scutura energic din cap. Cat timp ii ia sa-l purificati? intrebase usor si imi zambise. Se ridicase cu mine in brate si mana lui se incolaci cu mana mea, dar bunica mea tot continua sa zambeasca senin, ca si cand nu observa semnele.
- Sigur ca poti sta, dragul meu Conte, spuse surazand. Timp? Trebuie sa se pregateasca. Si eu. O saptamana, raspunse bunica mea si mi-am inchis ochii. O saptamana de chin... E sigur? intrebase Eric si bunica a dat negativ din cap, oftand. Imedait, brunetul schimba subiectul: Haideti, pretioasa doamna, haideti sa vedeti tablourile dulcelui dumneavaostra nepot!
Bunica se fastaci usor, iar eu rosisem de-a binelea. Ignorandu-mi trupul ce urla de durere, m-am aruncat intr-un fotoliu de catifea, privind un punct fix in spatiu. Imi era atat de frica.. Dar totusi trebuia sa ma tin tare. Nu aveam sa fac si eu aceleasi greseli ca Lucas sau altii, fiindca fiecare e unic prin felul sau de a fi. Am oftat lung si am zambit spre Eric.
Acesta incepuse sa-i arate tablourile unul cate unul bunicii mele, care era uimita de fiecare data.
- Caleb e o comoara! spuse Eric facandu-ma sa zambesc si sa oftez.
Mi-amintisem cat de pretios ma aratasem pentru el: avusese grija de mine ca de un bibelou, exceptand momentele cand imi provocase acea durere groaznica. Nu concepeam acum sa se repete din onu acele lucruri, isna stiam si ca sunt jalnic, fiindca asa spuneam de fiecare data: "Nu mai fac, nu mai fac! " si tot asa. Dar rezistam, ma tineam eu departe ? Nu, desigur. Eram incapabil sa nu iubesc acea durere dulce provocata de Eric. Cea facuta de Lucas insa...
Oftasem din nou. Eram obosit si nu stiam ce sa fac sa-mi tin ochii deschisi. Bunica admira in continuare tablouri, iar eu ma ridicasem din locul meu si, scancind la fiecare miscare pe care-o faceam. M-am indreptat spre biblioteca si mi-am inchis ochii, iar cand am ajuns acolo, am luat o sticla de vin vechi, avuta, din cate stiam eu, de la parintii mei, de la nunta lor. Am oftat zambind si am luat trei pahare.
- Buni, am spus scancind, dumneata vrei vin?
Femeia se uita la sticla si zambi cu tristete, apoi dadu afirmativ din cap. Am turnat pentru toti trei si am luat o gura din paharul meu, apoi le-am dus paharele amandurora. Eric imi multumi si bau imediat, aratandu-si printr-un geamat de placere multumirea referitoare la acel vin.
M-am asezat pe canapea, band cu sete din vinul din paharul meu. O picatura mi se prelinse pe barbie, dar am lins-o usor si, privind pe fereastra, i-am observat ochii lui Lucas: sticlosi, amenintatori... Rosii si malefici.
- Eric! am spus disperat si le-am indicat locul. Se uitasera si ramasesera masca amandoi, vazandu-l pe baiat. Bunica ridica un crucifix, iar eu mi-am inchis ochii, ,oftand. Lacrimile imi curgeau pe chip...
*
Ne aflam inapoi, in fata casei bunicii mele. Eram usor nelinistit, nu stiam cum au sa decurga toate lucrurile. Am oftat prelung, nestiind ce sa fac si cum sa ii spun.
- Eric, vreau sa avem o atitudine distanta, te implor, i-am spus inainte sa iesim din trasura. Dupa aceea, nestind ce sa mai fac, am iesit din trasura si am pornit catre casa bunicii. Aceasta imi zambi binevoitoare de la fereastra casei, apoi cobori. Desi era in varsta, inca se tinea destul de bine. Incepu sa alerge spre mine entuziasmata, deschizandu-si bratele catre mine. Cum ajunsesem la usa, aceasta imi deschise si ma lua in brate, strangandu-ma cu putere la pieptul ei.
Am chicotit usor, pupand-o pe obraz.
- Buna ziua, spuse Eric venind cand eu iesisem din bratele ei icnapatoare. Ii lua mana intr-a lui si i-o saruta galant, facand-o pe bunica mea sa zambeasca incantata. Aceasta il lua si pe el in brate, pupandu-l.
- Bine ati venit inapoi, scumpii mei baieti! Ai pictat, Caleb? intreba adresandu-mi-se si am dat afirmativ din cap, energic. Eric facu semn unui servitor sa aduca tablourile, apoi m-am uitat fix in ochii ei, strabatandu-le ochii mari si frumosi, de culoare cenusie.
- Buni, putem intra? am intrebat sovaind, iar aceasta se scuza imediat.
- Imi cer iertare, da! Intrati, intrati!
Si eu, si Eric intraram dupa bunica. Acesta isi aseza discret mainile pe talia mea, iar eu tresarisem usor ingrijorat. Imi inchisesem ochii si acesta se indeparta rapid, asezandu-se unde ii indica bunica. In urma noastra, intra cel cu tablourile, mai putin cele care ne aratau pe noi in anumite ipostaze intime si care ar fi putut da de banuit.
Bunica puse prajituri pe masa, dupa cate se vedea, proaspat facute, si Eric incepu sa ma nance cu pofta. Eu, pe de alta parte, am ramas doar privindu-le. Eram nelinistit.
- Ia spune tu, balaiul bunicii, imi spuse facandu-ma sa rosesc ,ce s-a intamplat cu veselia ta de alta data? Si ce... Ce ai pe gat? intreba devenind alba la fata. M-am apropiat usor de ea, asezandu-ma la picioarel ei. Caleb, mititelule, ce s-a intamplat?
Era speriata, poate chair mai speriata decat mine. Se uita la Eric piezis.
- Buni, ma poti scapa? El a fost...
Oftasem prelung si ochii mi se umplusera de lacrimi. Nu-mi venea sa cred, insa eu ma lasasem pacalit si cel mai bun prieten al meu, care acum era strigoi. Ma atacase, iar eu abia daca puteam accepta aceste lucruri. Mi-am inchis ochii disperat, nestiind cum sa reactionez. Imi venea sa plang, sa ma descarc, insa Eric veni langa mine si ma stranse la pieptul sau, in incercarea de a ma linisti. Imi intoarse chipul spre al sau cu tandrete, dar bunica paru sa nu bage de seama acest lucru.
- Poate, dar spune-mi cum a fost, ce s-a intamplat.
Mi-am inchis ochii, oftand prelung. Am hotarat sa ii spun numai finalul povestii.
- Era noapte... Si am adormit, am avut un vis ciudat in care eram ranit si acum ma doare tot corpul, abia merg.Eram fleasca tot si o fata, Elisa, a spus ca toata noaptea scancisem si gemusem de durere, cearsafurile erau ravasite... Si cand m-am intors spre ea, a remarcat semnul de pe gat, pe care eu nu il stiu nici acum, si a venit o femeie grasuta s ia spus "strigoi"...
Mi-am inchis ochii, stiind ca nu ii pot spune in vecii vecilor tot adevarul. Ar insemna sa ma condamn singur si s-o am pe bunica mea pe constiinta. Mi-am inchis ochii, lasand suvoiul de lacrimi sa curga pe chipul meu.
- Buni, am spus rapid, eu, in noaptea in care Lucas a murit, am fost acolo, sa stau cu el, si... Si l-am vist, se facea ca e vampir sa uceva de genul, dar, cand m-am trezit,totul era in regula... Si apoi mi-am spus toata noaptea ca nu vreua sa moara, vreau sa ramana cu mine... Si de atunci a inceput sa tot apara peste tot, si aici,acasa, si la conac, si in padure si spunea ca nu-mi va face rau...
- Si eu il vedeam, se amesteca Ericcalm. Si nu numai eu. Cand am venit eu incoace, sa merg l aMaretia Sa regele, Caleb m-a condus pana la o rascruce si l-a insotit la intoarcere un prieten, servitor, Matthew, l-a vazut si el si toate astea, spuse tanarul rapid, facandu-ma sa oftez prelung.
Mi-am lasat capul in scurbura gatului lui Eric, scancind prelung. Acesta ma lua in brate si bunica zambi dulce, inca nepricepand ce se intampla de fapt itnre noi doi.
- Hai, mergeti la culcare. Conte, imi cer iertare pentru umila mea casa si... incepuse, dar Eric o oprise printr-un gest al mainii.
- Daca pot sta... spuse zambind, iar bunica scutura energic din cap. Cat timp ii ia sa-l purificati? intrebase usor si imi zambise. Se ridicase cu mine in brate si mana lui se incolaci cu mana mea, dar bunica mea tot continua sa zambeasca senin, ca si cand nu observa semnele.
- Sigur ca poti sta, dragul meu Conte, spuse surazand. Timp? Trebuie sa se pregateasca. Si eu. O saptamana, raspunse bunica mea si mi-am inchis ochii. O saptamana de chin... E sigur? intrebase Eric si bunica a dat negativ din cap, oftand. Imedait, brunetul schimba subiectul: Haideti, pretioasa doamna, haideti sa vedeti tablourile dulcelui dumneavaostra nepot!
Bunica se fastaci usor, iar eu rosisem de-a binelea. Ignorandu-mi trupul ce urla de durere, m-am aruncat intr-un fotoliu de catifea, privind un punct fix in spatiu. Imi era atat de frica.. Dar totusi trebuia sa ma tin tare. Nu aveam sa fac si eu aceleasi greseli ca Lucas sau altii, fiindca fiecare e unic prin felul sau de a fi. Am oftat lung si am zambit spre Eric.
Acesta incepuse sa-i arate tablourile unul cate unul bunicii mele, care era uimita de fiecare data.
- Caleb e o comoara! spuse Eric facandu-ma sa zambesc si sa oftez.
Mi-amintisem cat de pretios ma aratasem pentru el: avusese grija de mine ca de un bibelou, exceptand momentele cand imi provocase acea durere groaznica. Nu concepeam acum sa se repete din onu acele lucruri, isna stiam si ca sunt jalnic, fiindca asa spuneam de fiecare data: "Nu mai fac, nu mai fac! " si tot asa. Dar rezistam, ma tineam eu departe ? Nu, desigur. Eram incapabil sa nu iubesc acea durere dulce provocata de Eric. Cea facuta de Lucas insa...
Oftasem din nou. Eram obosit si nu stiam ce sa fac sa-mi tin ochii deschisi. Bunica admira in continuare tablouri, iar eu ma ridicasem din locul meu si, scancind la fiecare miscare pe care-o faceam. M-am indreptat spre biblioteca si mi-am inchis ochii, iar cand am ajuns acolo, am luat o sticla de vin vechi, avuta, din cate stiam eu, de la parintii mei, de la nunta lor. Am oftat zambind si am luat trei pahare.
- Buni, am spus scancind, dumneata vrei vin?
Femeia se uita la sticla si zambi cu tristete, apoi dadu afirmativ din cap. Am turnat pentru toti trei si am luat o gura din paharul meu, apoi le-am dus paharele amandurora. Eric imi multumi si bau imediat, aratandu-si printr-un geamat de placere multumirea referitoare la acel vin.
M-am asezat pe canapea, band cu sete din vinul din paharul meu. O picatura mi se prelinse pe barbie, dar am lins-o usor si, privind pe fereastra, i-am observat ochii lui Lucas: sticlosi, amenintatori... Rosii si malefici.
- Eric! am spus disperat si le-am indicat locul. Se uitasera si ramasesera masca amandoi, vazandu-l pe baiat. Bunica ridica un crucifix, iar eu mi-am inchis ochii, ,oftand. Lacrimile imi curgeau pe chip...
Whaleu, asa ceva este total neasteptat. Capitolul a decurs frumos, pana cand finalul a intors toata povestea, ajungand la un moment culminant. Ma intreb ce doreste Lucas acolo? Poate ca a venit dupa Caleb. Si si Caleb mi-a dat de gandit sincera sa fiu. Am impresia ca nu se decide in privinta dragostei lui, mai exact pentru cine o simte. Si nu stiu de ce, dar eu cred ca bunica lui Caleb si-a dat seama de relatia lor, dar nu spune nimic. Cat despre Eric, este din ce in ce mai protector si sincer Caleb ar face mare greseala sa-i dea peste nas contelui. Ei bine, sper ca asta sa nu se intample. Bafta la scris si anunta-ma, te rog, daca poti cand pui next-ul. Ja ne!
Oh, scuze,mii de scuze Trix, n-am mai trecut pe aici de foarte mult timp... dar am savurat fiecare capitol in parte. M-ai cam lasat gura-casca(,) cu ultimul capitol, ca de obisei te-ai oprit cam brusc din actiune, din pacate pentru noi, cititorii. Vreau ca bunica lui Caleb sa afle de relatia lor cat mai repede, sunt curioasa de reactia ei. Si, intr-un fel, ma bucur ca el n-a uitat de bunica lui.
Nu prea inteleg de ce Lucas se comporta asa cu(,) Caleb, de ce-l chinuieste si de ce l-a torturat asa in acea seara, dar, cel putin, acum Eric e langa el. Deja abia astept nextul, sa aflu ce se va intampla cu Lucas si toate cele. Mmm, greseli. Parca au fost doua, trei, n-am prea acordat atentie, ca de obicei... in mare mi-a placut tot!
Multa bafta in continuare si nu uita sa ma anunti cand postezi urmatorul capitol, te rog!
Nu prea inteleg de ce Lucas se comporta asa cu(,) Caleb, de ce-l chinuieste si de ce l-a torturat asa in acea seara, dar, cel putin, acum Eric e langa el. Deja abia astept nextul, sa aflu ce se va intampla cu Lucas si toate cele. Mmm, greseli. Parca au fost doua, trei, n-am prea acordat atentie, ca de obicei... in mare mi-a placut tot!
Multa bafta in continuare si nu uita sa ma anunti cand postezi urmatorul capitol, te rog!
Iarta/ma ca n/am mai intrat de asa mult timp.
Stii ca/ti ador povestea. 
Well, Caleb n/ar fi trebuit sa cedeze asa usor in fata lui Lucas, chiar daca e prietenul lui. Ma gandeam eu ca e ceva putred in povestea asta si/mi place ca ai adus si nitel supranatural. Bietul Cal eb, asta/i mai trebuia, sa fie bantuit acum de Lucas. Bine ca s/a intors Eric si l/a dus la bunica lui; ea il va ajuta, sigur.
Nu stiu daca bunica lui Caleb banuieste ceva despre ei doi, sper sa nu aiba vreun soc, cand va descoperi adevarul.
Next.
Stii ca/ti ador povestea. 
Well, Caleb n/ar fi trebuit sa cedeze asa usor in fata lui Lucas, chiar daca e prietenul lui. Ma gandeam eu ca e ceva putred in povestea asta si/mi place ca ai adus si nitel supranatural. Bietul Cal eb, asta/i mai trebuia, sa fie bantuit acum de Lucas. Bine ca s/a intors Eric si l/a dus la bunica lui; ea il va ajuta, sigur.
Nu stiu daca bunica lui Caleb banuieste ceva despre ei doi, sper sa nu aiba vreun soc, cand va descoperi adevarul. Next.
Multumesc mult cititoarelor pentru comentariile aduse ! Va pup!
Next:
*
Dupa cum ma asteptasem, sedinta aceasta de... "exorcism", ca sa-i spun asa, nu avea sa decurga bine. Lucas, cel despre care banuiam ca este strigoi, aparuse. Era mai rau ca niciodata, parea malefic, iar mie deja incepuse sa-mi bata inima mai tare. Eric ma lua in brate si ma stranse la pieptul sau. Nu-mi venea sa cred, insa ceea ce se intampla era real...
Intr-un fel sau altul, era bine ca nu eram nebun. Pe de alta parte insa... Lucrurile stateau foarte prost: Nu imi doream sa moara nimeni sau sa fie chinuit. Tinusem la Lucas foarte mult cand traia. Mai mult, tineam si acum la el... Si nu-mi venea sa cred, dar aveam o neaparata nevoie de sprijin.
Bunica scoase crucufixul si il indreptase spre silueta fantomatica ce disparu imediat. Am rasuflat usurat, desi inca eram teribil de speriat cu privire la ce s-ar putea intampla. Presimteam ca nu avea sa fie asa de usor precum ma asteptasem...
Imediat ce realizasem ca suntem singuri, m-am uitat la bunica cu ochii plini de speranta.
- Ce e de facut, buni? intrebasem scurt, stergandu-mi lacrimile. Aceasta se uita la mine si la conte, iar noi,realizand ca ne tineam in brate, ne-am indepartat. Nu era momentul ca femeia sa afle despre ceea ce se intamplase intre noi.
- Micutule, intai iti voi face o slujba. Apoi va trebui sa mergeti voi doi in cimitir si sa ii vedeti cadavrul lui Lucas. Puneti-i un crucifix pe frunte si turnati-i apa sfintita pe gat. Asta ar trebui sa-l linisteasca, este singurul lucru pe care-l putem face. De altfel, iti voi da o amuleta pe care s-o porti intotdeauna. N-o poate da jos sub nicio forma, cel putin asa sper. Il va tine departe de tine. Pentru siguranta, il vei purta si tu, Conte. spuse bunica si Eric dadu afirmativ din cap, inclinandu-se spre a ne arata ca este de acord cu ceea ce spusese bunica mea.
Am suras cu tristete cand bunica a inceput sa-si stranga lucrurile: un altar, lumanari, niste icoane pe care le pictasem chiar eu, dar le sfintise preotul, crucifixul si amuleta, care semana cu o floare, daor ca avea doar patru petale. M-am uitat lung la ea, neintelegator. Era dintr-un material ciudat, negru stralucitor.
Nu-mi puteam lua ochii de la acea amuleta. In scurt timp, aparu inca una: bunica se parea ca avea si rezerve. Le puse pe acel alar si incepu sa faca diferite incantatii care mie mi se pareau care mai de care mai ciudate. Am oftat, luandu-l pe Eric de mana. Bunica nu ne vedea.
Acesta ma lua in brate si ma stranse la pieptul meu, neindraznind sa spuna absolut nimci pentru a nu o face pe bunica sa-si piarda sirul gandurilor. Intre timp, prin mntea mea incepura sa isi faca loc diferite idei insotite de imagini: uciderea lui Lucas prin infigerea unui tarus in buric sau in inima, scoaterea inimii acestuia, arderea ei si apoi bautul cenusii, taierea capului baiatului si cate si mai cate altele la fel de infioratoare, macabre.
Incepusem sa tremur. Nu-mi venea sa cred ca ma gandeam tocmai la asa ceva. In bratele calde ale lui Eric al meu, am adormit...
In momentul cand mi-am deschis ochii, zorii zilei imi mangaiau chipul palid acum, incadrat de o mana de par balai ce cadea peste tot pe perna si cearsaful de pe pat. Am suras trist, realizand ca sunt in mansarda mea. Nu-mi aduceam aminte cand ajunsesem aici, insa se parea ca fusesem adus de Eric si bunica. Ma intrebam unde mi-e contele...
Mi-am dus mana la gat, realizand abia acum ca purtam talismanul pe care-l sfintise bunica mea aseara, sau ce naiba i-o fi facand! Eram insa ingrijorat de ce s-ar fi putut intampla dupa ce adormisem eu. Daca Eric mersese in cimitir? Eram ingrijorat pentru viata sa, mi-era teama sa nu fi patit ceva rau...
Incepusem sa tremur si am sarit in picioare. Aceeasi durere groaznica, insa parca avand o mai mica intensitate, imi puse stapanire pe trup. Fiecare incheietura ma durea de parca as fi fost batut incontinuu, fiecare oscior si fiecare muschi imi gemeau de durere.
Cu chiu, cu vai, am reusit sa ajung unde imi propusesem: jos. I-am gasit acolo pe bunica si pe Eric, care radeau voiosi. Si contele purta la gat acelasi talisman ca si mine. Cand m-am sprijinit de zid, cei doi ma vazura si contele sari in picioare, venind in intampinarea mea. Mi-am inchis ochii, iar acesta ma lua in brate, sarutandu-ma apasat pe buze. Probabil ca nu isi daduse seama ca nu ar trebui s-o faca, fiindca bunica nu era tocmai omul care ar fi acceptat o astfel de relatie.
Incepusem in acel moment sa ma agit. Probabil o faceam degeaba, sau poate ca… Nu stiu, era ciudat ce se intampla atat cu mine, cat si cu Eric.
Pesemne uitase ca bunica era de fata, caci aceasta scoase un tipat speriat, iar mie mi se intunecase totul in fata ochilor. Stiam ca nu avea sa fie bine. Batrana isi duse mana la inima, iar in momentul urmator transpira abundent. Se zbatu de cateva ori, dupa care isi inchise ochii, ramanand inerta pe fotoliul pe care statea.
Femeia incepu sa se agite.
- Sunteti nebuni?! O astfel de relatie… Niciodata nu va fi acceptata! Daca va va vedea lumea?!
Probabil ca ea deja acceptase acolo, udneva, in interiorul ei, ca eu si Eric aveam o relatie ciudata. Chiar ma agita insa.
- Iubire... Imi pare rau, spuse in soapta.
Simteam ca tot cerul cazuse in capul meu. Lacrimile incepusera sa-mi curga siroaie pe chipul schimonosit de durere. Incepusem sa plang in hohote, nevenindu-mi sa cred tot ce se intampla. Ma durea inima din piept, imi doream sa nu fie adevarat ceea ce vad, insa... Insa nu avea mnoroc. Era realitatea crunta, bunica mea... bunica mea ma critica.
Incepea sa devina ciudat. Bunica mea se agita, iar in jurul nostru, totul parca se intunecase. Nu imi placea, ma simteam usor ciudat. Trebuia sa stiu ca Lucas avea sa vina, ar fi trebuit sa ma astept.
Nu se atingea de mine, de Eric, noi se parea ca eram protejati. Dar l-am vazut in urmatorul moment si am stiut ca nu sunt singurul care il vede: Eric ramasese, la randul sau, cu gura cascata, incapabil sa spuna orice altceva.
- Lu…cas… mormaisem nevenindu-mi a crede.
Ce facea?! Bratele sale ii inconjurara umerii bunicii mele si pe chipul sau aparu un zambet malitios. Incepeam sa ma agit.Voiam sa ajung acolo, dar parca nu mai aveam puterea necesara sa ma misc, eram tintit locului.
Lucas profita acum de conditia sa si devenea periculos. Bunica mea déjà il simtea si ma temeam de ce avea sa se intample. Femeia incepuse sa se zgaltaie usor, sa transpire din abundenta. Trupul sau reactiona ciudat, niciodata nu mai vazusem asa ceva. Avea convulsii…
- Bunico!
Vocea mea era disperata. Eric, in timp ce eu plangeam, ramasese nemiscat. Lucas o facea, Eric practic nu mai era prezent acolo, aparea doar ca o stana de piatra.
In scurt timp, luminile incepura sa se aprinda si sa se stinga haotic, in casa era un current neplacut si o senzatie groaznica, si totul era teribil de ciudat. Imi trimitea fiori pe tot corpul. Tipetele bunicii erau de-a dreptul infioratoare, iar chinul prin care trecea aproape ca il simteam si eu privind-o. Simteam…
- Lucas, inceteaza!
Lucas ma privi fix in ochi si, cateva clipe mai tarziu, inceta si disparu. Bunica mea cazu pe canapea, fara sa reactioneze. Imediat ce m-am putut misca, am fugit in acel loc, cuprinzand-o in brate. Voiam sa nu fie adevarat lucrul la care ma gandeam, dar…
Bunica se luptase cu Lucas si pierduse lupta. Murise.
Daca nu as fi fost... un sodomit, daca nu as fi fost indragostit de un barbat, poate soarta ei ar fi fost o cu totul alta. Nu-mi venea sa cred, dar aceasta era realitata. Incepusem sa plang isteric, luandu-l pe Eric in brate.Acesta porunci servitoarei sale sa vina cu tot ce trebuie, deoarece bunica murise. Si ea incepuse sa planga...
Si natura incepuse sa planga. Cerul varsa lacirimi amare pentru greseala care o ucisese pe biata mea buunica, o femeie de milioane. Ma simteam singur, disperat. M-am uitat la Eric, cerandu-i din priviri ajutorul. Nu stiam cum sa reactionez.
- Cum o ingrop... ? Eric, imi poti da banii pe tablourile acelea?
L-am privit plin de speranta, iar el, plin de tristete, rase scurt:
- O ingrop eu. Banii ii vei primi, stai linistit. Dar te ajut, vreua sa te ajut!
Am protestat, m-am certat cu el, m-am suparat si chair am plans de frustrare. Imi venea sa urlu, sa lovesc si sa pedepsesc. Insa nu-mi statea in putina. Eric ma lua in brate, oftand prelung. Imi saruta pavilionul urechii si mi-am inchis ochii, surazand cu tristete. M-am lasat moale in bratele lui si l-am sarutat usor pe obraz, incepand sa plang.
- Ce m-as face fara tine? am spus disperat... Si, intr-adevar, nu stiam raspunsul intrebarii. Cred ca, daca nu ar fi fost langa mine, as fi fost mort de mult, mult timp. Acest baiat ma tinea, mai mult sau mai putin, cu picioarele pe pamant. Il iubeam..
- Stii ce? Hai sa ne ingrijim de ce avem de facut si lasam pe mai tarizu intrebarile cu talc.
Ma lua in brate si ma scoase afara grijuliu, apoi incepuseram sa ne ocupam de toate lucrurile care ne interesau pe noi in mai mica sau mai mare masura. Cu ajutorul lui, totul fu aranjat si inmormantarea era pregatita... Dar eu eram zdruncinat.
Next:
*
Dupa cum ma asteptasem, sedinta aceasta de... "exorcism", ca sa-i spun asa, nu avea sa decurga bine. Lucas, cel despre care banuiam ca este strigoi, aparuse. Era mai rau ca niciodata, parea malefic, iar mie deja incepuse sa-mi bata inima mai tare. Eric ma lua in brate si ma stranse la pieptul sau. Nu-mi venea sa cred, insa ceea ce se intampla era real...
Intr-un fel sau altul, era bine ca nu eram nebun. Pe de alta parte insa... Lucrurile stateau foarte prost: Nu imi doream sa moara nimeni sau sa fie chinuit. Tinusem la Lucas foarte mult cand traia. Mai mult, tineam si acum la el... Si nu-mi venea sa cred, dar aveam o neaparata nevoie de sprijin.
Bunica scoase crucufixul si il indreptase spre silueta fantomatica ce disparu imediat. Am rasuflat usurat, desi inca eram teribil de speriat cu privire la ce s-ar putea intampla. Presimteam ca nu avea sa fie asa de usor precum ma asteptasem...
Imediat ce realizasem ca suntem singuri, m-am uitat la bunica cu ochii plini de speranta.
- Ce e de facut, buni? intrebasem scurt, stergandu-mi lacrimile. Aceasta se uita la mine si la conte, iar noi,realizand ca ne tineam in brate, ne-am indepartat. Nu era momentul ca femeia sa afle despre ceea ce se intamplase intre noi.
- Micutule, intai iti voi face o slujba. Apoi va trebui sa mergeti voi doi in cimitir si sa ii vedeti cadavrul lui Lucas. Puneti-i un crucifix pe frunte si turnati-i apa sfintita pe gat. Asta ar trebui sa-l linisteasca, este singurul lucru pe care-l putem face. De altfel, iti voi da o amuleta pe care s-o porti intotdeauna. N-o poate da jos sub nicio forma, cel putin asa sper. Il va tine departe de tine. Pentru siguranta, il vei purta si tu, Conte. spuse bunica si Eric dadu afirmativ din cap, inclinandu-se spre a ne arata ca este de acord cu ceea ce spusese bunica mea.
Am suras cu tristete cand bunica a inceput sa-si stranga lucrurile: un altar, lumanari, niste icoane pe care le pictasem chiar eu, dar le sfintise preotul, crucifixul si amuleta, care semana cu o floare, daor ca avea doar patru petale. M-am uitat lung la ea, neintelegator. Era dintr-un material ciudat, negru stralucitor.
Nu-mi puteam lua ochii de la acea amuleta. In scurt timp, aparu inca una: bunica se parea ca avea si rezerve. Le puse pe acel alar si incepu sa faca diferite incantatii care mie mi se pareau care mai de care mai ciudate. Am oftat, luandu-l pe Eric de mana. Bunica nu ne vedea.
Acesta ma lua in brate si ma stranse la pieptul meu, neindraznind sa spuna absolut nimci pentru a nu o face pe bunica sa-si piarda sirul gandurilor. Intre timp, prin mntea mea incepura sa isi faca loc diferite idei insotite de imagini: uciderea lui Lucas prin infigerea unui tarus in buric sau in inima, scoaterea inimii acestuia, arderea ei si apoi bautul cenusii, taierea capului baiatului si cate si mai cate altele la fel de infioratoare, macabre.
Incepusem sa tremur. Nu-mi venea sa cred ca ma gandeam tocmai la asa ceva. In bratele calde ale lui Eric al meu, am adormit...
In momentul cand mi-am deschis ochii, zorii zilei imi mangaiau chipul palid acum, incadrat de o mana de par balai ce cadea peste tot pe perna si cearsaful de pe pat. Am suras trist, realizand ca sunt in mansarda mea. Nu-mi aduceam aminte cand ajunsesem aici, insa se parea ca fusesem adus de Eric si bunica. Ma intrebam unde mi-e contele...
Mi-am dus mana la gat, realizand abia acum ca purtam talismanul pe care-l sfintise bunica mea aseara, sau ce naiba i-o fi facand! Eram insa ingrijorat de ce s-ar fi putut intampla dupa ce adormisem eu. Daca Eric mersese in cimitir? Eram ingrijorat pentru viata sa, mi-era teama sa nu fi patit ceva rau...
Incepusem sa tremur si am sarit in picioare. Aceeasi durere groaznica, insa parca avand o mai mica intensitate, imi puse stapanire pe trup. Fiecare incheietura ma durea de parca as fi fost batut incontinuu, fiecare oscior si fiecare muschi imi gemeau de durere.
Cu chiu, cu vai, am reusit sa ajung unde imi propusesem: jos. I-am gasit acolo pe bunica si pe Eric, care radeau voiosi. Si contele purta la gat acelasi talisman ca si mine. Cand m-am sprijinit de zid, cei doi ma vazura si contele sari in picioare, venind in intampinarea mea. Mi-am inchis ochii, iar acesta ma lua in brate, sarutandu-ma apasat pe buze. Probabil ca nu isi daduse seama ca nu ar trebui s-o faca, fiindca bunica nu era tocmai omul care ar fi acceptat o astfel de relatie.
Incepusem in acel moment sa ma agit. Probabil o faceam degeaba, sau poate ca… Nu stiu, era ciudat ce se intampla atat cu mine, cat si cu Eric.
Pesemne uitase ca bunica era de fata, caci aceasta scoase un tipat speriat, iar mie mi se intunecase totul in fata ochilor. Stiam ca nu avea sa fie bine. Batrana isi duse mana la inima, iar in momentul urmator transpira abundent. Se zbatu de cateva ori, dupa care isi inchise ochii, ramanand inerta pe fotoliul pe care statea.
Femeia incepu sa se agite.
- Sunteti nebuni?! O astfel de relatie… Niciodata nu va fi acceptata! Daca va va vedea lumea?!
Probabil ca ea deja acceptase acolo, udneva, in interiorul ei, ca eu si Eric aveam o relatie ciudata. Chiar ma agita insa.
- Iubire... Imi pare rau, spuse in soapta.
Simteam ca tot cerul cazuse in capul meu. Lacrimile incepusera sa-mi curga siroaie pe chipul schimonosit de durere. Incepusem sa plang in hohote, nevenindu-mi sa cred tot ce se intampla. Ma durea inima din piept, imi doream sa nu fie adevarat ceea ce vad, insa... Insa nu avea mnoroc. Era realitatea crunta, bunica mea... bunica mea ma critica.
Incepea sa devina ciudat. Bunica mea se agita, iar in jurul nostru, totul parca se intunecase. Nu imi placea, ma simteam usor ciudat. Trebuia sa stiu ca Lucas avea sa vina, ar fi trebuit sa ma astept.
Nu se atingea de mine, de Eric, noi se parea ca eram protejati. Dar l-am vazut in urmatorul moment si am stiut ca nu sunt singurul care il vede: Eric ramasese, la randul sau, cu gura cascata, incapabil sa spuna orice altceva.
- Lu…cas… mormaisem nevenindu-mi a crede.
Ce facea?! Bratele sale ii inconjurara umerii bunicii mele si pe chipul sau aparu un zambet malitios. Incepeam sa ma agit.Voiam sa ajung acolo, dar parca nu mai aveam puterea necesara sa ma misc, eram tintit locului.
Lucas profita acum de conditia sa si devenea periculos. Bunica mea déjà il simtea si ma temeam de ce avea sa se intample. Femeia incepuse sa se zgaltaie usor, sa transpire din abundenta. Trupul sau reactiona ciudat, niciodata nu mai vazusem asa ceva. Avea convulsii…
- Bunico!
Vocea mea era disperata. Eric, in timp ce eu plangeam, ramasese nemiscat. Lucas o facea, Eric practic nu mai era prezent acolo, aparea doar ca o stana de piatra.
In scurt timp, luminile incepura sa se aprinda si sa se stinga haotic, in casa era un current neplacut si o senzatie groaznica, si totul era teribil de ciudat. Imi trimitea fiori pe tot corpul. Tipetele bunicii erau de-a dreptul infioratoare, iar chinul prin care trecea aproape ca il simteam si eu privind-o. Simteam…
- Lucas, inceteaza!
Lucas ma privi fix in ochi si, cateva clipe mai tarziu, inceta si disparu. Bunica mea cazu pe canapea, fara sa reactioneze. Imediat ce m-am putut misca, am fugit in acel loc, cuprinzand-o in brate. Voiam sa nu fie adevarat lucrul la care ma gandeam, dar…
Bunica se luptase cu Lucas si pierduse lupta. Murise.
Daca nu as fi fost... un sodomit, daca nu as fi fost indragostit de un barbat, poate soarta ei ar fi fost o cu totul alta. Nu-mi venea sa cred, dar aceasta era realitata. Incepusem sa plang isteric, luandu-l pe Eric in brate.Acesta porunci servitoarei sale sa vina cu tot ce trebuie, deoarece bunica murise. Si ea incepuse sa planga...
Si natura incepuse sa planga. Cerul varsa lacirimi amare pentru greseala care o ucisese pe biata mea buunica, o femeie de milioane. Ma simteam singur, disperat. M-am uitat la Eric, cerandu-i din priviri ajutorul. Nu stiam cum sa reactionez.
- Cum o ingrop... ? Eric, imi poti da banii pe tablourile acelea?
L-am privit plin de speranta, iar el, plin de tristete, rase scurt:
- O ingrop eu. Banii ii vei primi, stai linistit. Dar te ajut, vreua sa te ajut!
Am protestat, m-am certat cu el, m-am suparat si chair am plans de frustrare. Imi venea sa urlu, sa lovesc si sa pedepsesc. Insa nu-mi statea in putina. Eric ma lua in brate, oftand prelung. Imi saruta pavilionul urechii si mi-am inchis ochii, surazand cu tristete. M-am lasat moale in bratele lui si l-am sarutat usor pe obraz, incepand sa plang.
- Ce m-as face fara tine? am spus disperat... Si, intr-adevar, nu stiam raspunsul intrebarii. Cred ca, daca nu ar fi fost langa mine, as fi fost mort de mult, mult timp. Acest baiat ma tinea, mai mult sau mai putin, cu picioarele pe pamant. Il iubeam..
- Stii ce? Hai sa ne ingrijim de ce avem de facut si lasam pe mai tarizu intrebarile cu talc.
Ma lua in brate si ma scoase afara grijuliu, apoi incepuseram sa ne ocupam de toate lucrurile care ne interesau pe noi in mai mica sau mai mare masura. Cu ajutorul lui, totul fu aranjat si inmormantarea era pregatita... Dar eu eram zdruncinat.
Nu pot sa cred. Lucas a devenit un monstru in adevaratul sens al cuvantului. Nu ma asteptam ca bunica lui Caleb sa moara, insa se pare ca Eric nu o sa-l lase niciodata balta. Sirul gandurilor lui Caleb devenisera foartea amestecate la un moment dat fapt ce a transmis extrem de bine ceea ce simtea. Descrierea aceea a dezastrului din incapere a avut si ea o rezonanta asupra sentimentelor, deci pot sa spun ca a fost un capitol extraordinar. Multa bafta in continuare, spor la scris. Ja ne!
Merci, Zmeurica mea, ca m-ai comentat! Te pup!
*
Inmormantarea veni si trecu la fel de rapid, spre marea mea groaza. Facusem doar sa plang si nimic mai mult, ceea ce nu-mi placea. Ma durea ingrozitor sa vad ca bunica mea nu mai era si, incet-incet, ramaneam singur pe lume, fara nimeni care sa-mi fie aproape, sa ma ajute...
"Eric! " mi-am spus. Si da, asa e, il aveam pe el, scumpul meu, pretiosul si iubitul meu Eric, la care tineam ca la ochii mei din cap. L-am privit fix, incercand sa-mi dau seama daca ceea ce fac e bine. Prin panza de lacrimi, am realizat ca nu are rost sa imi fac atatea si atatea griji cate imi cream eu singur.
L-am privit pe conte cum dirija cateva persoane. Casa era destul de murdara, astfel ca cei cativa ramasi erau pusi sa faca ceva curatenie. Am oftat, amintindu-mi ca bunica mea mereu tinea curat in casa, asa cum se cuvenea. Lacrimile imi curgeau pe chip.
- Caleb, esti in regula ? ma intreba si, mai mult sau mai putin cu vointa, am dat afirmativ din cap.
Imediat, m-am indreptat spre patul meu, insa in fata mea aparu o tanara foarte frumoasa, cu parul roscat ce-i pica pe umeri, facand-o divina, ochii mari, verzi, si pielea alba, fina. Am zambit privind-o pe zeita aceasta. Mi se taiase respiratia urmarindu-i linia frumoasa a trupului. Mi-am muscat buzele.
- Eric, striga fata privind-o fix, facandu-ma sa ma uit la ea pentru cateva momente atent, neintelegand cine era. Eric se facu pamantiu la fata cand m-am intors spre el si abia daca mi-am putut abtine un strigat de uimire vazandu-l cat de urat se uita la ea.
- Ce cauti aici, Monique?! intreba pe un ton rauvoitor. Caleb, dragule, vino incoace! Trebuie sa-ti prezint pe cineva...
M-am apropiat cu sufletul la gura. Nu-mi venea sa cred, dar fata era o persoana pe care Eric al meu nu o dorea prin preajma, imediat pricepusem. Am inceput sa ma intreb curios cine e si de ce e asa nervos iubitul meu din cauza ei. Am privit intr-acolo, apoi m-am indreptat spre ei.
- Buna, am spus timid. Am privit-o pe fata printre genele mele dese, iar ea imi zambi la randul ei, insa rautacios.
- Esti iubitul contelui? intreba rautacios. Dupa mers se vede!
Incepuse sa rada, dar pe mine deja ma iritase prezenta ei. Am ranjit fara voia mea, apoi, pe un ton jos, am spus:
- Afara.
Eric ma lua in brate, iar fata se uita la noi parca scarbita. Imi venea sa o ucid, insa nu eram capabil sa fac acest lucru. Mi-am trecut limba peste buze, umezindu-mi-le. Priveam in urma sa, analizandu-i fiecare miscare.
- Logodnica, rosti pe un ton mohorat. Se uita la mine cu tandrete, apoi ma ridica in brate, indreptandu-ma spre camera mea. Ii spuse lui Mathew, care era si el prezent langa noi: Ai grija ca Monique sa nu intre. Daca poti, omoar-o! spuse pe un ton nervos.
Imediat, am priceput ca o ura pe fata. Desi era foarte frumoasa, era si o pacoste adevarata si foarte, foarte enervanta. Imi venea sa merg si s-o apuc de par, lovind-o iar si iar... Dar nu aveam voie sa fac o astfel de prostie, astfel ca am oftat de cateva ori pana ce am ajuns in camera mea, purtat de Eric.
- O urasc! am spus ferm, enervat la culme. De ce trebuie sa apara? O omor! am spus disperat, dorindu-mi s-o iau si s-o trag de par pana aveam s-o las chiala.
- Omoar-o pe bunica-ta! spuse roscata intrand in camera. Eric se puse in fata mea, scrasnind din dinti. Mi-am strans pumnii, gata s-o atac, fiindca se luase de bunica mea. Poate era chair vina mea... si de-asta ma afecta in ultimul hal.
- Ce-ar fi sa-ti zbor tie capul ala gol dupa umeri?!
Vocea mea sunase mai dura ca niciodata. M-am uitat urat la ea, strecurandu-ma pe sub mana lui Caleb, gata-gata s-o pocnesc pe tipa care statea in fata mea sfidatoare.Se uita la mine de parca nu eram in stare de nimic.
- Oh, bietul de tine, rosti pe un ton vizibil prefacut. Se pare ca te-a afectat cat de mult te-a tot facut Eric al lui. Chiar, nu va e rusine de tot ce faceti ? Doi baieti, intr-una, in acelasi pat! Niciun mostenitor, nimic, spuse razand. Doamne, ar trebui sa fiti inchisi, spanzurati! rosti privindu-ne pe amandoi.
Eric se apropie de ea si, inainte ca eu sa pot face orice altceva, ii trase o palma, izbind-o de perete. Aceasta ramase cu gura cascata, apoi am vazut cum ochii ii sunt umpluti de lacrimi cristaline. Am zambit incantat, dar apoi remusacrile si-au facut loc in sufletul meu. L-am prins de mana pe conte, tragandu-l spre mine.
- Ignor-o, am spus sanin, ridicand din umeri. Deja nu mai conta prezenta ei.
- Nu pot. Monique, noi doi nu ne vom casatori niciodata, spuse si fata dadu afirmativ din cap. Se vedea clar ca cei doi se urau, nu era cale de a-i face sa se inteleaga.
Fata se uita lung la Eric, apoi incepu sa rada, ca si cum fusese spusa o gluma foarte buna.
- Crezi ca m-as inhaita cu unul ca tine?! striga Monique nervoasa. Adica, te rog! Tu... Sa ma... Sa te culci cu mine, cand tu si blondul asta, elful asta, spuse rapid, nervoasa, voi doi... Voi doi ati facut dragoste pana nu mai poate merge?!
- Tu ne judeci pe noi!? Tu, dupa ce te lafai cu toate fetele in toate cearsafurile!?
Auzindu-le discutia, am ramas cu gura cascata, apoi m-am asezat pe jos, incepand sa rad zgomotos, de parca as fi fost nebun. M-am indreptat spre Eric, l-am luat in brate si l-am facut sa ma ridice pana ce ajunsesem fata in fata cu Monique.
- Nu ne judeca, domnisorica, daca iti plac fetele!
Eric rase si el la fel de incantat ca mine, in timp ce Monique se facu neagra de suparare. Am ridicat din umeri vazand-o astfel si m-am indreptat spre ea, luand-o pe pat.
- Ce vrei!? striga la mine si, cand am asezat-o, deveni livida. Ce ai de gand?!
- Calmeaza-te, am spus calm si am privit-o fix in ochi. Uite, tu nu il vrei pe Eric. Eu il iubesc. Desfaceti logodna si gata, bine? am spus incercand zadarnic sa fac in asa fel incat sa impac si capra si varza. Zadarnic insa, fiindca fata ma privi cu ura cateva momente, apoi izbucni in plans:
- Nu putem desface logodna! Tatal meu... Tatal meu nu ne-ar lasa s-o facem. Va trebui sa fim nefericiti... Mereu! spuse luandu-ma in brate.
Am ramas cu gura cascata atat eu, cat si Eric. Nu stiam cum sa reactionam. Am luat-o pe fata in brate, strangand-o usor la pieptul meu.
- Eric, putem locui toti? Noi... Noi vom fi amandoi, iar ea.. Cu cea pe care o iubeste, am spus oftand. Se poate? Desigur, daca ma iubesti... Daca vrei...
Eric cazu in genunchi si ma saruta apasat pe buze. O luase si pe Monique in brate...
*
Inmormantarea veni si trecu la fel de rapid, spre marea mea groaza. Facusem doar sa plang si nimic mai mult, ceea ce nu-mi placea. Ma durea ingrozitor sa vad ca bunica mea nu mai era si, incet-incet, ramaneam singur pe lume, fara nimeni care sa-mi fie aproape, sa ma ajute...
"Eric! " mi-am spus. Si da, asa e, il aveam pe el, scumpul meu, pretiosul si iubitul meu Eric, la care tineam ca la ochii mei din cap. L-am privit fix, incercand sa-mi dau seama daca ceea ce fac e bine. Prin panza de lacrimi, am realizat ca nu are rost sa imi fac atatea si atatea griji cate imi cream eu singur.
L-am privit pe conte cum dirija cateva persoane. Casa era destul de murdara, astfel ca cei cativa ramasi erau pusi sa faca ceva curatenie. Am oftat, amintindu-mi ca bunica mea mereu tinea curat in casa, asa cum se cuvenea. Lacrimile imi curgeau pe chip.
- Caleb, esti in regula ? ma intreba si, mai mult sau mai putin cu vointa, am dat afirmativ din cap.
Imediat, m-am indreptat spre patul meu, insa in fata mea aparu o tanara foarte frumoasa, cu parul roscat ce-i pica pe umeri, facand-o divina, ochii mari, verzi, si pielea alba, fina. Am zambit privind-o pe zeita aceasta. Mi se taiase respiratia urmarindu-i linia frumoasa a trupului. Mi-am muscat buzele.
- Eric, striga fata privind-o fix, facandu-ma sa ma uit la ea pentru cateva momente atent, neintelegand cine era. Eric se facu pamantiu la fata cand m-am intors spre el si abia daca mi-am putut abtine un strigat de uimire vazandu-l cat de urat se uita la ea.
- Ce cauti aici, Monique?! intreba pe un ton rauvoitor. Caleb, dragule, vino incoace! Trebuie sa-ti prezint pe cineva...
M-am apropiat cu sufletul la gura. Nu-mi venea sa cred, dar fata era o persoana pe care Eric al meu nu o dorea prin preajma, imediat pricepusem. Am inceput sa ma intreb curios cine e si de ce e asa nervos iubitul meu din cauza ei. Am privit intr-acolo, apoi m-am indreptat spre ei.
- Buna, am spus timid. Am privit-o pe fata printre genele mele dese, iar ea imi zambi la randul ei, insa rautacios.
- Esti iubitul contelui? intreba rautacios. Dupa mers se vede!
Incepuse sa rada, dar pe mine deja ma iritase prezenta ei. Am ranjit fara voia mea, apoi, pe un ton jos, am spus:
- Afara.
Eric ma lua in brate, iar fata se uita la noi parca scarbita. Imi venea sa o ucid, insa nu eram capabil sa fac acest lucru. Mi-am trecut limba peste buze, umezindu-mi-le. Priveam in urma sa, analizandu-i fiecare miscare.
- Logodnica, rosti pe un ton mohorat. Se uita la mine cu tandrete, apoi ma ridica in brate, indreptandu-ma spre camera mea. Ii spuse lui Mathew, care era si el prezent langa noi: Ai grija ca Monique sa nu intre. Daca poti, omoar-o! spuse pe un ton nervos.
Imediat, am priceput ca o ura pe fata. Desi era foarte frumoasa, era si o pacoste adevarata si foarte, foarte enervanta. Imi venea sa merg si s-o apuc de par, lovind-o iar si iar... Dar nu aveam voie sa fac o astfel de prostie, astfel ca am oftat de cateva ori pana ce am ajuns in camera mea, purtat de Eric.
- O urasc! am spus ferm, enervat la culme. De ce trebuie sa apara? O omor! am spus disperat, dorindu-mi s-o iau si s-o trag de par pana aveam s-o las chiala.
- Omoar-o pe bunica-ta! spuse roscata intrand in camera. Eric se puse in fata mea, scrasnind din dinti. Mi-am strans pumnii, gata s-o atac, fiindca se luase de bunica mea. Poate era chair vina mea... si de-asta ma afecta in ultimul hal.
- Ce-ar fi sa-ti zbor tie capul ala gol dupa umeri?!
Vocea mea sunase mai dura ca niciodata. M-am uitat urat la ea, strecurandu-ma pe sub mana lui Caleb, gata-gata s-o pocnesc pe tipa care statea in fata mea sfidatoare.Se uita la mine de parca nu eram in stare de nimic.
- Oh, bietul de tine, rosti pe un ton vizibil prefacut. Se pare ca te-a afectat cat de mult te-a tot facut Eric al lui. Chiar, nu va e rusine de tot ce faceti ? Doi baieti, intr-una, in acelasi pat! Niciun mostenitor, nimic, spuse razand. Doamne, ar trebui sa fiti inchisi, spanzurati! rosti privindu-ne pe amandoi.
Eric se apropie de ea si, inainte ca eu sa pot face orice altceva, ii trase o palma, izbind-o de perete. Aceasta ramase cu gura cascata, apoi am vazut cum ochii ii sunt umpluti de lacrimi cristaline. Am zambit incantat, dar apoi remusacrile si-au facut loc in sufletul meu. L-am prins de mana pe conte, tragandu-l spre mine.
- Ignor-o, am spus sanin, ridicand din umeri. Deja nu mai conta prezenta ei.
- Nu pot. Monique, noi doi nu ne vom casatori niciodata, spuse si fata dadu afirmativ din cap. Se vedea clar ca cei doi se urau, nu era cale de a-i face sa se inteleaga.
Fata se uita lung la Eric, apoi incepu sa rada, ca si cum fusese spusa o gluma foarte buna.
- Crezi ca m-as inhaita cu unul ca tine?! striga Monique nervoasa. Adica, te rog! Tu... Sa ma... Sa te culci cu mine, cand tu si blondul asta, elful asta, spuse rapid, nervoasa, voi doi... Voi doi ati facut dragoste pana nu mai poate merge?!
- Tu ne judeci pe noi!? Tu, dupa ce te lafai cu toate fetele in toate cearsafurile!?
Auzindu-le discutia, am ramas cu gura cascata, apoi m-am asezat pe jos, incepand sa rad zgomotos, de parca as fi fost nebun. M-am indreptat spre Eric, l-am luat in brate si l-am facut sa ma ridice pana ce ajunsesem fata in fata cu Monique.
- Nu ne judeca, domnisorica, daca iti plac fetele!
Eric rase si el la fel de incantat ca mine, in timp ce Monique se facu neagra de suparare. Am ridicat din umeri vazand-o astfel si m-am indreptat spre ea, luand-o pe pat.
- Ce vrei!? striga la mine si, cand am asezat-o, deveni livida. Ce ai de gand?!
- Calmeaza-te, am spus calm si am privit-o fix in ochi. Uite, tu nu il vrei pe Eric. Eu il iubesc. Desfaceti logodna si gata, bine? am spus incercand zadarnic sa fac in asa fel incat sa impac si capra si varza. Zadarnic insa, fiindca fata ma privi cu ura cateva momente, apoi izbucni in plans:
- Nu putem desface logodna! Tatal meu... Tatal meu nu ne-ar lasa s-o facem. Va trebui sa fim nefericiti... Mereu! spuse luandu-ma in brate.
Am ramas cu gura cascata atat eu, cat si Eric. Nu stiam cum sa reactionam. Am luat-o pe fata in brate, strangand-o usor la pieptul meu.
- Eric, putem locui toti? Noi... Noi vom fi amandoi, iar ea.. Cu cea pe care o iubeste, am spus oftand. Se poate? Desigur, daca ma iubesti... Daca vrei...
Eric cazu in genunchi si ma saruta apasat pe buze. O luase si pe Monique in brate...
Oke, capitolul asta a fost un mic-mare shock pentru mine sincer. Nu ma asteptam sa apara logodnica aia enervanta si sincer ranjetul de pe fata mea si rasul isteric au fost mult mai intense decat al personajelor te asigur. [da stiu , am inebunit]. Ai avut o idee geniala cu "logodnica lesbianca", iar incercarea de a impaca varza cu capra a reusit oarecum avand in vedere ca pentru societate cei doi vor fi casatoriti, iar in realitate fata va fi cu iubita ei, iar Eric va fi cu Caleb. Sincer initial eu am vrut sa o strang de gat pe tipa, insa sper ca nu vor pati nimic rau cei patru[ cu tot cu iubita aleia]. Multa bafta la scris. ja ne!
Mercic. Next:
*
Lucrurile au fost aranjate, deoarece cu totii voiam sa fie bine, astfel ca, dupa casatoria lui Eric, ce se tinu la scurt timp dupa moartea bunicii, desi eram in doliu, ne-am intors la conac. Desigur, Monique si-o adusese si pe iubita ei, cu care, de alfel, incepusem sa ma inteleg.
Toate bune, din punctul meu de vedere, cel putin deocamdata. Eram din ce in ce mai fericiti, mai ales ca Monique si Eric se evitau, astfel ca nu dadeau sansa nasterii certurilor. Eram incantat ca, acum, lucrurile devenisera cat de cat bune. Plus de-asta, Lucas incetase sa mai apara.
- Vreau sa te casatoresti cu mine! imi spuse Eric brusc intr-o zi, lasandu-ma cu gura cascata. Nu-mi venea sa cred. Pe cat ma amuza ideea, pe atat ma inspaimanta. M-am uitat la el crucis, apoi, inghitind in sec o data, am inceput sa rad.
- Nu ne putem casatori. Esti casatorit. Plus de-asta, am spus apropiindu-ma de el, sutnem baieti.
L-am prins dintre picioare, ceea ce-l facu pentru cateva momente sa ramana cu gura cascata, apoi sa inceapa sa rada. Ma impinse calm in pat, urcandu-se deasupra mea.
- Chef de nebunii? intreba pe un ton pervers, incepand sa ma sarute pe gat. Mi-am dat capul pe spate, incantat ca, in sfarsit, ne puteam simti ca acasa. Relatia dintre mine si Eric devenise mai ampla, nu ma mai rusinam de el si acum nu mai aveam tot felul de conceptii.
Asta, desigur, se intampla din cauza faptului ca ma maturizam: realizam ca viata atarna de un fir de ata si trebuia sa ma bcur de ea. Trebuia sa ma bucur de barbatul pe care-l iubeam. Indiferent ca nu era bine, ca eram amandoi baieti, mie nu-mi pasa, Eric reprezenta pentru mine tot ce aveam mai scump acum.
- Nu am chef de nebunii, nu acum, nu putem, spusei incet, iar el chicoti.
- De ce, iubirea mea, e o perioada proasta? intreba facand aluzie la Monique si iubita ei, ceea ce ma facu sa incep sa rad. Imediat, vocea cristalina a lui invada camera, deoarece incepu sa ma acompanieze cu rasul sau dulce.
- Da, e una foarte proasta, am spus urcandu-ma deasupra sa. E una proasta, fiindca azi nu stau dedesupt! am spus incepand sa ma rotesc usor deasupra trupului sau. Desi nu trecuse foarte mult de cand se intamplase episodul cu Lucas, ma simteam mai bine si eram gata sa repetaem ceea ce se intamplase de atatea ori pana atunci.
In ciuda a ceea ce spusesem, ca nu vreau sa stau sus, de fapt nu eram interesat de acest lucru. Tot ce voiam eu era ca, o data si-o data, sa se intamlpe. Mi-era dor de cel pe care nu-l atinsesem de atata timp. Mi-am dat capul pe spate, privindu-l fix. Nu aveam rabdare de nimic altceva.
Desi trupul mi-era vatamat, nu-mi doream sa astept.
- Dezbraca-te! am poruncit ridicandu-ma de pe el. M-am dus la usa si am incuiat-o, apoi m-am indretpat spre fereastra. Era noapte, exact o noapte ca aceea cand fusesem posedat intaia oara de contele meu. M-am intors spre el si am zambit. Pentru un moment, cand i-am vazut zambetul, am simtit ca pot ajunge in Rai alaturi de el. Il iubeam pe barbatul asta mai mult ca orice.
In scurt timp, contele de Lioncourt ramase gol in fata mea, permitandu-mi sa-i observ frumusetea trupeasca. Imi doream sa il simt in interiorul meu cum ma poseda, acolo, miscandu-se energic pe de-o parte... Dar, pe de alta parte, nu-mi doream decat sa ii desenez nudul.
- Sa nu dea naiba sa te misti, ca te las fara... Mandrie! am amenintat si el incepu sa rada, dar asculta ceea ce spusesem. Rapid de tot, am luat un creion si o foaie si am inceput sa ii creionez portretul frumos, apoi trupul. Folosindu-mi proportiile mele, m-am creat si pe mine, insa in pat, ceva mai in spatele sau, ca si cand intre noi deja avusese loc actul nebunesc.
- Doamne, ce pervers esti! rosti Eric in mometnul in care vazu desenul. Incepu sa rada, apoi dadu hartia si creionul la o parte, coborand in genunchi in fata mea. Incepu sa-mi desfaca pantalonii, astfel ca ma lasa fara ei in curand. Imi dadu si camasa, o arunca pe pian, ajungand sa stau la randul meu in toata splendoarea in fata sa.
Parul meu blond, care acum crescuse, imi cadea in valuri pe umeri. Se ridica si ma prinse de suvitele lungi, tragandu-ma spre el. Imi acperi imdeiat buzele cu ale sale, incepadn sa mi le framante cu o dorinta nebuna. Mi-am inchis ochii, raspunzandu-i imediat cu aceeasi ardoare.
Eric imi dadu drumul la parul lung, apoi ma impinse pana ce ajunsesem sa stau cu sezutul pe clapeta uriasa ce se inchidea deasupra clapelor, spre a le feri de aerul umed sau uscat.
- Ce faci?! am intrebat uimit cand barbatul cobori in genunchi in fata mea si, imediat, se repezi spre a-mi lua organul intarit in mana, incepand sa-l stranga usor. Mi-am dat capul pe spate, nevenindu-mi sa cred case intampla asta. Desi nu era prima data, reactionam la fel de uimit. Micsarile sale brusti pe pielea mea fierbinte ma facura sa sa ma arcuiesc de cateva ori, incantat de ceea ce se intampla. Mi-am muscat buzele de placere, incercand sa nu fac zgomot.
- Ma joc... spuse in soapta, apoi buzele sale imi atinsera peilea fina din acea zona. Limba incepu sa ma strabata incet, dupa care gura sa ma cuprinse, facandu-ma sa imi dau capul pe spate. Mi-am dat tot aerul afara din plamani in acel moment si ma gemut incantat, neputandu-ma abtine.
Mi-am inclestat mainile pe lemnul pianului, apoi mi-am lasat capul pe spate. Buzele mele intredeschise lasau libere sunetele de placere ce le scapam din cand in cand. Chipul imi era mai rosu decat imi fusese vreodata, iar ochii nu mi-i puteam tine deschisi din cauza placerii.
Ma arcuiam de fiecare data cand el facea vreo miscare. Cand imi puse picioarele pe umeri, am gemut incantat, nisa nu mi-am putut ascunde un fior de teama. Imi inconjura imediat talia cu mainile, continuandu-si jocul pervers ce ma facea sa innebnesc. Ma simteam ca un copil in bratele lui.
- Eric, stai! am spus usor ingrijorat cand dadu sa se ridice, dar o muscatura usoara din partea lui ma facu sa-mi infig dintii in buza inferioara pana ce am simtit gustul metalic al sangelui. M-am aplecat in fata, tot parul nevindu-mi peste chipul transpirat si transfigurat de durere, rosu ca de rac.
Am fost luat pe sus, desi pozitia nu era deloc stabila, si aruncat in pat, pana ce gemusem prelung. A continuat cu acele miscari nebunesti, apoi imi lasa organul tare, incepand sa-l atinga usor cu degetele. Mi-am inchis ochii, apoi am simtit cum buzele sale imi atinsera rapid testiculele, facandu-ma sa ma arcuiesc alarmat si incantat.
- Stai.. Stai...! am cerut neputandu-ma abtine. Mi-am infipt mainile in parul lui negru, elibreandu-ma. Gusta dulceata lichidului alb, apoi isi ridica ochii ciocolatii spre mine.
- Esti o dulceata,din toate punctele de vedere!
Am inceput sa rad si l-am cuprins cu bratele, sarutandu-l apasat pe buze, in ciuda faptului ca era murdar de tot acel lichid pe care-l inghitise. Am rosit usor, deoarece realizasem ca gustasem din propria mea savoare si nu mi se parea deloc dulce.
- Nu vad ce ti se pare tie dulce... am spus in soapta, rosind, dar el replica:
- Cand iubesti o persoana, ti se pare ca totul la aceasta e dulce!
Am zambit usor si l-am sarutat in continuare pe buze, strecurandu-mi limba printre ele cu dorinta.
*
Lucrurile au fost aranjate, deoarece cu totii voiam sa fie bine, astfel ca, dupa casatoria lui Eric, ce se tinu la scurt timp dupa moartea bunicii, desi eram in doliu, ne-am intors la conac. Desigur, Monique si-o adusese si pe iubita ei, cu care, de alfel, incepusem sa ma inteleg.
Toate bune, din punctul meu de vedere, cel putin deocamdata. Eram din ce in ce mai fericiti, mai ales ca Monique si Eric se evitau, astfel ca nu dadeau sansa nasterii certurilor. Eram incantat ca, acum, lucrurile devenisera cat de cat bune. Plus de-asta, Lucas incetase sa mai apara.
- Vreau sa te casatoresti cu mine! imi spuse Eric brusc intr-o zi, lasandu-ma cu gura cascata. Nu-mi venea sa cred. Pe cat ma amuza ideea, pe atat ma inspaimanta. M-am uitat la el crucis, apoi, inghitind in sec o data, am inceput sa rad.
- Nu ne putem casatori. Esti casatorit. Plus de-asta, am spus apropiindu-ma de el, sutnem baieti.
L-am prins dintre picioare, ceea ce-l facu pentru cateva momente sa ramana cu gura cascata, apoi sa inceapa sa rada. Ma impinse calm in pat, urcandu-se deasupra mea.
- Chef de nebunii? intreba pe un ton pervers, incepand sa ma sarute pe gat. Mi-am dat capul pe spate, incantat ca, in sfarsit, ne puteam simti ca acasa. Relatia dintre mine si Eric devenise mai ampla, nu ma mai rusinam de el si acum nu mai aveam tot felul de conceptii.
Asta, desigur, se intampla din cauza faptului ca ma maturizam: realizam ca viata atarna de un fir de ata si trebuia sa ma bcur de ea. Trebuia sa ma bucur de barbatul pe care-l iubeam. Indiferent ca nu era bine, ca eram amandoi baieti, mie nu-mi pasa, Eric reprezenta pentru mine tot ce aveam mai scump acum.
- Nu am chef de nebunii, nu acum, nu putem, spusei incet, iar el chicoti.
- De ce, iubirea mea, e o perioada proasta? intreba facand aluzie la Monique si iubita ei, ceea ce ma facu sa incep sa rad. Imediat, vocea cristalina a lui invada camera, deoarece incepu sa ma acompanieze cu rasul sau dulce.
- Da, e una foarte proasta, am spus urcandu-ma deasupra sa. E una proasta, fiindca azi nu stau dedesupt! am spus incepand sa ma rotesc usor deasupra trupului sau. Desi nu trecuse foarte mult de cand se intamplase episodul cu Lucas, ma simteam mai bine si eram gata sa repetaem ceea ce se intamplase de atatea ori pana atunci.
In ciuda a ceea ce spusesem, ca nu vreau sa stau sus, de fapt nu eram interesat de acest lucru. Tot ce voiam eu era ca, o data si-o data, sa se intamlpe. Mi-era dor de cel pe care nu-l atinsesem de atata timp. Mi-am dat capul pe spate, privindu-l fix. Nu aveam rabdare de nimic altceva.
Desi trupul mi-era vatamat, nu-mi doream sa astept.
- Dezbraca-te! am poruncit ridicandu-ma de pe el. M-am dus la usa si am incuiat-o, apoi m-am indretpat spre fereastra. Era noapte, exact o noapte ca aceea cand fusesem posedat intaia oara de contele meu. M-am intors spre el si am zambit. Pentru un moment, cand i-am vazut zambetul, am simtit ca pot ajunge in Rai alaturi de el. Il iubeam pe barbatul asta mai mult ca orice.
In scurt timp, contele de Lioncourt ramase gol in fata mea, permitandu-mi sa-i observ frumusetea trupeasca. Imi doream sa il simt in interiorul meu cum ma poseda, acolo, miscandu-se energic pe de-o parte... Dar, pe de alta parte, nu-mi doream decat sa ii desenez nudul.
- Sa nu dea naiba sa te misti, ca te las fara... Mandrie! am amenintat si el incepu sa rada, dar asculta ceea ce spusesem. Rapid de tot, am luat un creion si o foaie si am inceput sa ii creionez portretul frumos, apoi trupul. Folosindu-mi proportiile mele, m-am creat si pe mine, insa in pat, ceva mai in spatele sau, ca si cand intre noi deja avusese loc actul nebunesc.
- Doamne, ce pervers esti! rosti Eric in mometnul in care vazu desenul. Incepu sa rada, apoi dadu hartia si creionul la o parte, coborand in genunchi in fata mea. Incepu sa-mi desfaca pantalonii, astfel ca ma lasa fara ei in curand. Imi dadu si camasa, o arunca pe pian, ajungand sa stau la randul meu in toata splendoarea in fata sa.
Parul meu blond, care acum crescuse, imi cadea in valuri pe umeri. Se ridica si ma prinse de suvitele lungi, tragandu-ma spre el. Imi acperi imdeiat buzele cu ale sale, incepadn sa mi le framante cu o dorinta nebuna. Mi-am inchis ochii, raspunzandu-i imediat cu aceeasi ardoare.
Eric imi dadu drumul la parul lung, apoi ma impinse pana ce ajunsesem sa stau cu sezutul pe clapeta uriasa ce se inchidea deasupra clapelor, spre a le feri de aerul umed sau uscat.
- Ce faci?! am intrebat uimit cand barbatul cobori in genunchi in fata mea si, imediat, se repezi spre a-mi lua organul intarit in mana, incepand sa-l stranga usor. Mi-am dat capul pe spate, nevenindu-mi sa cred case intampla asta. Desi nu era prima data, reactionam la fel de uimit. Micsarile sale brusti pe pielea mea fierbinte ma facura sa sa ma arcuiesc de cateva ori, incantat de ceea ce se intampla. Mi-am muscat buzele de placere, incercand sa nu fac zgomot.
- Ma joc... spuse in soapta, apoi buzele sale imi atinsera peilea fina din acea zona. Limba incepu sa ma strabata incet, dupa care gura sa ma cuprinse, facandu-ma sa imi dau capul pe spate. Mi-am dat tot aerul afara din plamani in acel moment si ma gemut incantat, neputandu-ma abtine.
Mi-am inclestat mainile pe lemnul pianului, apoi mi-am lasat capul pe spate. Buzele mele intredeschise lasau libere sunetele de placere ce le scapam din cand in cand. Chipul imi era mai rosu decat imi fusese vreodata, iar ochii nu mi-i puteam tine deschisi din cauza placerii.
Ma arcuiam de fiecare data cand el facea vreo miscare. Cand imi puse picioarele pe umeri, am gemut incantat, nisa nu mi-am putut ascunde un fior de teama. Imi inconjura imediat talia cu mainile, continuandu-si jocul pervers ce ma facea sa innebnesc. Ma simteam ca un copil in bratele lui.
- Eric, stai! am spus usor ingrijorat cand dadu sa se ridice, dar o muscatura usoara din partea lui ma facu sa-mi infig dintii in buza inferioara pana ce am simtit gustul metalic al sangelui. M-am aplecat in fata, tot parul nevindu-mi peste chipul transpirat si transfigurat de durere, rosu ca de rac.
Am fost luat pe sus, desi pozitia nu era deloc stabila, si aruncat in pat, pana ce gemusem prelung. A continuat cu acele miscari nebunesti, apoi imi lasa organul tare, incepand sa-l atinga usor cu degetele. Mi-am inchis ochii, apoi am simtit cum buzele sale imi atinsera rapid testiculele, facandu-ma sa ma arcuiesc alarmat si incantat.
- Stai.. Stai...! am cerut neputandu-ma abtine. Mi-am infipt mainile in parul lui negru, elibreandu-ma. Gusta dulceata lichidului alb, apoi isi ridica ochii ciocolatii spre mine.
- Esti o dulceata,din toate punctele de vedere!
Am inceput sa rad si l-am cuprins cu bratele, sarutandu-l apasat pe buze, in ciuda faptului ca era murdar de tot acel lichid pe care-l inghitise. Am rosit usor, deoarece realizasem ca gustasem din propria mea savoare si nu mi se parea deloc dulce.
- Nu vad ce ti se pare tie dulce... am spus in soapta, rosind, dar el replica:
- Cand iubesti o persoana, ti se pare ca totul la aceasta e dulce!
Am zambit usor si l-am sarutat in continuare pe buze, strecurandu-mi limba printre ele cu dorinta.
Cum am spus si in celalalt comentariu ma bucur ca lucrurile se aranjeaza. Dorinta lui Eric de a se marita cu Caleb di pacate nu va putea fi indeplinita, insa tot il va avea alaturi pe micut din moment ce au reusit sa pacaleasca oarecum societatea. Ma bucur ca iubita lui Monique se intelege bine cu Caleb deoarece nu prea pica bine nimanui sa fie casa un fel de front de razboi din cauza neintelegerilor. In acest capitol a aparut si un inceput de yaoi promitator, ceva ce mi-a trezit curiozitatea pentru urmatorul capitol. Totul a fost descris chiar foarte bine, sincer ziceai ca ma uit la un anime si mai multe nu. [mi-as dori eu un anime asa...] In orice caz, spor la scris, multa bafta. Ja ne!
*
Doua batai in usa ma trezira. M-am ridicat si, cu cersaful infasurat in jurul taliei, m-am indreptat spre usa, deschizand-o. Imediat, Monique intra in camera, facandu-ma sa tresar speriat la vederea ei.
- Vreau... Beth nu se simte bine... spuse rapid, facandu-ma sa ma ingrijorez. Mi-am tras o pereche de pantaloni pe mine si l-am trezit pe Eric, care era inca somnoros. Monique striga la el, nervoasa: Beth nu se simte bine, trezeste-te, pedeapsa ce esti!
Am ras fara sa vreau, insa ea se uita urat la mine si am tacut imediat. Ne-am indreptat spre camera acesteia cand Eric termina de imbracat si am ramas cu gura cascata s-o gasesc pe aceasta in pat, iar lenjeria plina de sange.
- De unde e... ? am intrebat, insa simteam ca trebuia sa n-o fi facut. Stiam de unde provine tot acel sange si,daca nu era normal, insemna ca fata nu mai avea mult de trait, deoarece tot patul era plin, ea pierzand o mare cantitate din acesta.
- Cheama doctorul, spuse Eric calm spre Monique, care striga la o slujnica imediat. Nu stiam cum sa reactionez. M-am apropiat incet, punandu-ma langa ea, si i-am luat mana intr-a mea. Eric isi aseza mainile pe umerii mei, iar Monique se aseza in tot acel sange, luandu-si iubita in brate. Am ramas cu un gust amar in gura, fiindca presimteam ca ceva nu era de bine.
Doctorul aparu in scurt timp, asezandu-se pe patul fetei, undeva unde nu era sange. Ii desfacu picioarele, incepand imediat s-o consulte. Era rezervat, vedeam clar, desi icnerca sa nu se pronunte de fata cu Monique. Probabil ca stia despre ce este intre ele dinainte ,fiindca nu punea decat intrebari succinte:
- S-a intamplat ceva intre voi doua aseara? Ce ati folosit? intreba, iar Monique indica ceva ce pe mine ma facu sa rosesc mai mult ca niciodata. Era asemanator sexului barbatesc, insa era dintr-un material tare si, din cate am putut vedea, era foarte ascutit pe unele margini. Doctorul spuse incet: Se pare ca asta e sursa. Putem discuta in afara camerei?
Am iesit toti, lasand-o pe fata ce se imbolnavise in camera, alaturi de o servitoare care sa ii faca pe plac.
- Domnisoara Monique, nu stiu cat mai are... Nu pot sa nu va cert! De ce trebuia sa folositi acel lucru!?
Mi-am inchis ochii, sprijinindu-ma de perete. Nu era a buna ceea ce se intamlpa, nu-mi venea sa cred. Am oftat prelung, realizand ca se va intampla curand ceva rau. L-am prins pe Eric de mana, facandu-l sa se uite la mine. ERa foarte serios si el... Si, dupa privirea trista, se parea ca vedea ce are sa se intample.
- Nu va... ? intrebasem incet, iar doctorul dadu negativ din cap.
- Prea mult sange pierdut... explica. Nu am ce sa ii fac. Nu-mi sta in putinta. Imi pare rau, puteti face pregatirile deja... Nu are nicio sansa. Numai o minune o poate salva.
Am oftat prelung si Monique incepu sa planga. Se lasa jos, in sezut, privind in gol. O intelegeam, era distrusa, ceea ce ma indurera din cale-afara. Mi-am inchis ochii, oftand. Eric ma lua in brate, asezandu-si capul pe umarul meu.
Doctorul isi lua la revedere, apoi pleca, lasandu-ne sa ne uitam neputinciosi unul la celalalt. N-aveam habar cum as putea reactiona in astfel de momente. M-am uitat piezis la cel pe care-l iubeam din toata inima, realizand ca aveam sa sfarsim prost.
- Plecati... spuse Monique intrand in camera iubitei ei. Plangea, iar pe mine ma durea sufletul. Nu stiam ce sa ii fac sa o fac sa ii fie bine. Se parea ca Eric era la fel de confuz ca mine. Ma lua in brate si am pornit impreuna spre camrea noastra, fara sa ne spunem vreun cuvant.
- Vrei sa calarim? ma intreba si am dat afirmativ din cap. Ne-am luat haine de calarie pe noi, apoi, la grajduri, ne-am ales cate-un cal: al meu era alb, cu un fulger in frunte, iar al sau era ciocolatiu, exact ca ochii sai. Am iesit cu ei la trap din curte si m-am apropiat usor de el.
- Putem vorbi?
- Da, spuse scurt.
Din raspunsul lui, mi-am dat seama clar ca e trist, suparat si poate chair si dezamagit. M-am uitat piezis, nevenindu-mi sa cred ca se intampla asta. Mi-am inchis ochii, neputandu-ma controla. Imi venea sa izbucnesc in lacrimi, dar abia ma abtineam muscandu-mi buzele.
- Putem cumpara un cavou? Vreau ca, atunci cand vom muri, sa fim ingropati amandoi. Indiferent de cand se va intampla si ce se va intampla intre noi doi intre timp,daca ne vom certa sau orice altceva. Vreau sa mor langa tine... Orice-ar fi. Te iubesc...am spus in soapta.
Se opri cu calul si se uita la mine. M-am oprit si eu si m-am apropiat de el. M-a prins de barbie si mi-a tras capul spre el, imedait punandu-mi stapanire pe buze. I-am simtit limba dandu-le conturul alor mele si mi le-am intredeschis, scapand un geamat profund.
Am inceput sa ne sarutam acolo, in drumul mare, fara sa ne pese ca am putea pati ceva, sa fim vazuti. Ne-am imbratisat lung ,iar cand ne-am despartit, l-am auzit soptindu-mi:
- Si eu te iubesc mai mult ca viata mea! Vom face precum ti-e voia, dragostea mea: mergem si vom vorbi sa ne fie cat mai rapid construit. Il desenezi tu cum vrei sa fie? intreba si am dat afirmativ din cap. Bun atunci, stiu un constructor bun. Hai, mergem acum? intreba in soapta si ma pupa pe buze usor.
Ne-am schimbat directia, indreptandu-ne catre locul unde statea acel om pe care-l cunostea Eric. Ne-am apropiat usor de o casuta saracacioasa, apoi am descalecat, am batut la usa si ne deschise un mosulet simpatic.
- Domnu' de Lioncourt si tovarasul, spuse inclinandu-se. Ce placere, vai, ce placere! Cu ce va ajut? Intrati, intrati! ne spuse rapid, invitandu-ne in casa lui. Am intrat impreuna. Cu ce va pot servi, conasilor? intreba privindu-ne.
In timp ce Eric ii explica problema, eu am cerut sa ii fac schitele si mi-au fost date foi. Nu-mi trebui prea mult sa schitez o cladire patrata, de marmura neagra. Pe acoperis avea doi ingeri ce se tineau de mana, desigur, reprezentandu-ne pe mine si cel pe care-l iubeam. Usile erau din stejar masiv, cu niste incrustari ciudate care habar aveam ce-nseaman, dar imi placusera cand le vazusem intr-o carte ale bunicii mele si le retinusem.
O data ce fu incheiata conversatia, ne-am ridicat.
- Intr-o saptamana, conasule, va fi gata. Trebuie sa strang oameni si sa-i platesc si astea, rosti barbatul in varsta, iar Eric spuse simplu:
- Vreau sa fie gata cat mai rapid. Rasplata, te asigur, va fi pe masura.
Am iesit ind camera incet, apoi din casa, iar eu si Eric ne-am urcat pe caii nostri, pornind in sus, pe dealuri, hotarati sa cotrobaim.
Simteam ca, in astfel de momente, sunt de prisos cuvintele, astfel ca si eu, si cel pe care-l iubeam taceam.
Doua batai in usa ma trezira. M-am ridicat si, cu cersaful infasurat in jurul taliei, m-am indreptat spre usa, deschizand-o. Imediat, Monique intra in camera, facandu-ma sa tresar speriat la vederea ei.
- Vreau... Beth nu se simte bine... spuse rapid, facandu-ma sa ma ingrijorez. Mi-am tras o pereche de pantaloni pe mine si l-am trezit pe Eric, care era inca somnoros. Monique striga la el, nervoasa: Beth nu se simte bine, trezeste-te, pedeapsa ce esti!
Am ras fara sa vreau, insa ea se uita urat la mine si am tacut imediat. Ne-am indreptat spre camera acesteia cand Eric termina de imbracat si am ramas cu gura cascata s-o gasesc pe aceasta in pat, iar lenjeria plina de sange.
- De unde e... ? am intrebat, insa simteam ca trebuia sa n-o fi facut. Stiam de unde provine tot acel sange si,daca nu era normal, insemna ca fata nu mai avea mult de trait, deoarece tot patul era plin, ea pierzand o mare cantitate din acesta.
- Cheama doctorul, spuse Eric calm spre Monique, care striga la o slujnica imediat. Nu stiam cum sa reactionez. M-am apropiat incet, punandu-ma langa ea, si i-am luat mana intr-a mea. Eric isi aseza mainile pe umerii mei, iar Monique se aseza in tot acel sange, luandu-si iubita in brate. Am ramas cu un gust amar in gura, fiindca presimteam ca ceva nu era de bine.
Doctorul aparu in scurt timp, asezandu-se pe patul fetei, undeva unde nu era sange. Ii desfacu picioarele, incepand imediat s-o consulte. Era rezervat, vedeam clar, desi icnerca sa nu se pronunte de fata cu Monique. Probabil ca stia despre ce este intre ele dinainte ,fiindca nu punea decat intrebari succinte:
- S-a intamplat ceva intre voi doua aseara? Ce ati folosit? intreba, iar Monique indica ceva ce pe mine ma facu sa rosesc mai mult ca niciodata. Era asemanator sexului barbatesc, insa era dintr-un material tare si, din cate am putut vedea, era foarte ascutit pe unele margini. Doctorul spuse incet: Se pare ca asta e sursa. Putem discuta in afara camerei?
Am iesit toti, lasand-o pe fata ce se imbolnavise in camera, alaturi de o servitoare care sa ii faca pe plac.
- Domnisoara Monique, nu stiu cat mai are... Nu pot sa nu va cert! De ce trebuia sa folositi acel lucru!?
Mi-am inchis ochii, sprijinindu-ma de perete. Nu era a buna ceea ce se intamlpa, nu-mi venea sa cred. Am oftat prelung, realizand ca se va intampla curand ceva rau. L-am prins pe Eric de mana, facandu-l sa se uite la mine. ERa foarte serios si el... Si, dupa privirea trista, se parea ca vedea ce are sa se intample.
- Nu va... ? intrebasem incet, iar doctorul dadu negativ din cap.
- Prea mult sange pierdut... explica. Nu am ce sa ii fac. Nu-mi sta in putinta. Imi pare rau, puteti face pregatirile deja... Nu are nicio sansa. Numai o minune o poate salva.
Am oftat prelung si Monique incepu sa planga. Se lasa jos, in sezut, privind in gol. O intelegeam, era distrusa, ceea ce ma indurera din cale-afara. Mi-am inchis ochii, oftand. Eric ma lua in brate, asezandu-si capul pe umarul meu.
Doctorul isi lua la revedere, apoi pleca, lasandu-ne sa ne uitam neputinciosi unul la celalalt. N-aveam habar cum as putea reactiona in astfel de momente. M-am uitat piezis la cel pe care-l iubeam din toata inima, realizand ca aveam sa sfarsim prost.
- Plecati... spuse Monique intrand in camera iubitei ei. Plangea, iar pe mine ma durea sufletul. Nu stiam ce sa ii fac sa o fac sa ii fie bine. Se parea ca Eric era la fel de confuz ca mine. Ma lua in brate si am pornit impreuna spre camrea noastra, fara sa ne spunem vreun cuvant.
- Vrei sa calarim? ma intreba si am dat afirmativ din cap. Ne-am luat haine de calarie pe noi, apoi, la grajduri, ne-am ales cate-un cal: al meu era alb, cu un fulger in frunte, iar al sau era ciocolatiu, exact ca ochii sai. Am iesit cu ei la trap din curte si m-am apropiat usor de el.
- Putem vorbi?
- Da, spuse scurt.
Din raspunsul lui, mi-am dat seama clar ca e trist, suparat si poate chair si dezamagit. M-am uitat piezis, nevenindu-mi sa cred ca se intampla asta. Mi-am inchis ochii, neputandu-ma controla. Imi venea sa izbucnesc in lacrimi, dar abia ma abtineam muscandu-mi buzele.
- Putem cumpara un cavou? Vreau ca, atunci cand vom muri, sa fim ingropati amandoi. Indiferent de cand se va intampla si ce se va intampla intre noi doi intre timp,daca ne vom certa sau orice altceva. Vreau sa mor langa tine... Orice-ar fi. Te iubesc...am spus in soapta.
Se opri cu calul si se uita la mine. M-am oprit si eu si m-am apropiat de el. M-a prins de barbie si mi-a tras capul spre el, imedait punandu-mi stapanire pe buze. I-am simtit limba dandu-le conturul alor mele si mi le-am intredeschis, scapand un geamat profund.
Am inceput sa ne sarutam acolo, in drumul mare, fara sa ne pese ca am putea pati ceva, sa fim vazuti. Ne-am imbratisat lung ,iar cand ne-am despartit, l-am auzit soptindu-mi:
- Si eu te iubesc mai mult ca viata mea! Vom face precum ti-e voia, dragostea mea: mergem si vom vorbi sa ne fie cat mai rapid construit. Il desenezi tu cum vrei sa fie? intreba si am dat afirmativ din cap. Bun atunci, stiu un constructor bun. Hai, mergem acum? intreba in soapta si ma pupa pe buze usor.
Ne-am schimbat directia, indreptandu-ne catre locul unde statea acel om pe care-l cunostea Eric. Ne-am apropiat usor de o casuta saracacioasa, apoi am descalecat, am batut la usa si ne deschise un mosulet simpatic.
- Domnu' de Lioncourt si tovarasul, spuse inclinandu-se. Ce placere, vai, ce placere! Cu ce va ajut? Intrati, intrati! ne spuse rapid, invitandu-ne in casa lui. Am intrat impreuna. Cu ce va pot servi, conasilor? intreba privindu-ne.
In timp ce Eric ii explica problema, eu am cerut sa ii fac schitele si mi-au fost date foi. Nu-mi trebui prea mult sa schitez o cladire patrata, de marmura neagra. Pe acoperis avea doi ingeri ce se tineau de mana, desigur, reprezentandu-ne pe mine si cel pe care-l iubeam. Usile erau din stejar masiv, cu niste incrustari ciudate care habar aveam ce-nseaman, dar imi placusera cand le vazusem intr-o carte ale bunicii mele si le retinusem.
O data ce fu incheiata conversatia, ne-am ridicat.
- Intr-o saptamana, conasule, va fi gata. Trebuie sa strang oameni si sa-i platesc si astea, rosti barbatul in varsta, iar Eric spuse simplu:
- Vreau sa fie gata cat mai rapid. Rasplata, te asigur, va fi pe masura.
Am iesit ind camera incet, apoi din casa, iar eu si Eric ne-am urcat pe caii nostri, pornind in sus, pe dealuri, hotarati sa cotrobaim.
Simteam ca, in astfel de momente, sunt de prisos cuvintele, astfel ca si eu, si cel pe care-l iubeam taceam.
Un capitol care a adus o umbra a tristetii peste fic. Imi pare rau de moartea lui Beth, chiar daca Monique era nesuferita nu merita sa ramana fara de cea pe care o iubeste. Se pare ca moartea fetei l-a zguduit si pe Caleb care a hotarat sa ii ceara contelui construirea unu cavou, sincer macabra idee. *laughs* Si de data aceasta Eric a facut intocmai cum dorea Caleb, iar momentele in care isi exprima dragostea unul fata de celalalt sunt ca sa zic asa cireasa de pe tort. Altceva nu mai pot sa adaug decat ca iti urez multa bafta la scris. Ja ne!
*
- Iubi, imi spuse in soapta, iar eu m-am intors spre Eric. Stateam acum pe pajiste, mancand mure si arazand. Vreau sa... Vreau sa stiu pentru care motiv vrei cavoul si sa putem muri amandoi, sa fim ingropati imprena. Chiar atat de mult ma iubesti? ma intreba in soapta, iar eu am dat afirmativ din cap.
- Te iubesc la nebunie, Eric...
- Si eu, spuse senin si, in timp ce eu imi muscasem din mura mea, el ma saruta apasat, luandu-mi o parte din ea si incepand s-o mestece. Am chicotit usor, apoi l-am strans in brate. Caleb, hai sa-ti propun ceva. Tu simti ca ai pentru ce trai?
Nu intelegeam de ce ma intreaba aceste lucruri. M-am uitat la el confuz, chair piezis, surazand cu tristete.
- Da, traiesc fiindca te iubesc pe tine... am spus lasandu-mi capul pe umarul lui. L-am sarutat usor pe muchia maxilarului si apoi mi-am inchis ochii.
Se lasa o liniste apasatoare intre noi doi. In scurt timp, barbatul ma privi fix in ochi, incercand sa ma faca sa prind incredere, sa fiu pregatit, din cate imi dadeam seama.
- Vrei sa murim? Hai sa fim doar noi doi, sa fim impreuna si dupa moarte.
Ceea ce imi spusese ma facu sa mi se opreasca respiratia pentru cateva momente. M-am uitat la el in incercarea de a-mi da seama daca vorbeste in van sau chiar e serios. Mi-am simtit ochii umezindu-mi-se si m-a trecut un fior. Ma bucuram sa aud ceea ce spune, dar, in acelasi timp, ma ingrijora.
- Cum adica sa murim, dragostea mea? am intrebat nesigur. Am oftat ingrijorat, privindu-l fix.
Am luat o mura si m-am intins pe jos, inchizandu-mi ochii. El se puse imediat deasupra mea si ma sarutal lung.
"Sa mor acum, impreuna cu cel pe care-l iubesc... " am cugetat constantand ca ideea imi surade. Imi placea cum suna, astfel ca am fost de acord imediat, clatinand din cap, buzele noastre inca ramanand lipite unele de celalalte.
- Dar cum? intrebase nebanuind ce are in minte Eric. AM mai luat o mura, continuand sa-l privesc atent imediat ce buzele noastre s-au despartit. Ma uitam la el cum o facea cu mine cand isi dorea cate cva. Ne-am zambit unul celuilalt cu discretie, dupa care i-am auzit vocea aceea pe care o iubeam cum imi spune:
- In sapte zile. Ne otravim in cavoul nostru si, asezandu-ne acolo, in cosciugele noastre, ne luam adio de la lume.
Am suras. Ideea mi se parea nebuneasca, dar il iubeam asa de tare, ca nu il puteam refuza! L-am privit printre genele mele dese, apoi mi-am muscat bzele usor, in incercarea de a ma face sa prind curaj. Imi era frica de moarte, desi mi-era si teama sa recunosc.
- S-o facem! am spus entuziasmat.
M-am indreptat spre el si l-am luat in brate, facandu-ma ghem la pieptul sau. L-am sarutat pe buzele usor intredeschise si mi-am inchis ochii, realizanda ca n-as putea continua sa traiesc fara el daca ar face ceva rau, s-ar sinucide sau m-ar parasi.
"S-o facem acum, cat ne iubim la nebunie!" mi-am spus in minte si l-am strans in bratele mele.
- De-ai sti cat te iubesc... am spus, iar el isi infipse ana in parul meu de pe ceafa, facandu-ma cu blandete sa-l privesc in ochii aceia frumosi, ciocolatii, divini. Nu ma puteam abtine, ma pierdeam in ei. Simteam c-o iau razna de fiecare data cand ma aflam in preajma sa si realizam ca nu e chip sa scap cu fata curata daca nu aveam sa ii recunosc sentimentele pentru el.
- Caleb, stiu, spuse scurt. Am rosit si mi-am ascuns chipul, dar, imediat ce el incepu sa vorbeasca din nou, l-am privit in ochi: Ce-ai spune ca, incepand de maine, sa numerotam zilele? Pur si simplu, scriem pe jurnalul meu, il stii, spuse moment in care am rosit. Lasand la o parte asta, sa scriem ce facem in fiecare zi, pana in ultima clipa.
- Bine, am spus zambind incantat si m-am aplecat imediat. L-am strans in brate cu toata dragostea mea, deoarece imi doream sa-i simt caldura trpului. Eric? am intrebat usor, soptit, iar el se uita la mine cu seninatate. Iubeam privirea aceea simpatica, care ma facea intotdeauna fericit.
La fel ca mine, era fericit, ceea ce ma facea sa imi vina sa zburd pe acea campie. M-am ridicat in picioare si m-am pus deasupra lui, incepand sa ma frec de trupul sau usor, facandu-l sa geama incet. Chicoti usor, apoi se rasuci, facandu-ma sa ajung sub el. Am chicotit usor, apoi l-am muscat de gat.
- Vampir! Ajutor, vampir! striga facandu-ma sa incep sa rad. I-am dat drumul fara sa vreau pielii gatului sau, fiindca radeam cu gura pana la urechi. Proasta idee insa, fiindca limba lui Eric mi se strecura in gura, facandu-ma sa rosesc in acelasi timp, dar si sa-i raspund sarutului dulce.
Mi-am inchis ochii, agatandu-mi mainile in jurul gatului sau, strangandu-l mai tare, pana ce l-am adus atat de aproape de mine, incat abia puteam respira. Cu toate astea, buzele noastre inca se gustau fara sa ne putem abtine.
Eric isi cobori buzele pe gatul meu, incepand sa muste, in timp ce eu gemeam usor in urechea sa. Eram incatat. M-am arcuit si i-am muscat lobul urechii, refuzand sa-i dau drumul pana ce nu imi dadu si el mie. Intr-un sfarsit, cand buzele lui imi sarutara locul muscat, am inceput sa rad.
- Esti al meu, proprietate privata, spuse calm, iar eu am ridicat din umeri.
- Stiu. Stiu dinaintea ta asta! am spus scotand limba. Speram ca nu va face un gest necugetat, dar era zadarnic, fiindca Eric imi prinse limba cu dintii, incepand sa o suga usor, in timp ce eu abia ma abtineam sa nu bufnesc in ras. Am inceput sa-l sarut din nou, infigandu-mi in parul sau mainile, tragand cu rautate, dar in joaca, astfel incat sa nu-l doara... Prea tare.
- Sa stii ca ma doare! spuse tinand inca intre buze limba mea ce deja incepea sa amorteasca, deoarece strangea destul de tare sa nu scap.
- He poahe spube ashelahi luclu desple limuta mea! am spus si sunetele iesira din gura mea atat de amuzant, incat si mie imi venea sa rad. ERic, bineinteles, o facu si, imediat ce s-a putut, am inceput si eu sa rad.
Eram fericiti amandoi. Ne-am sarutat inca o data, iar eu l-am muscat fara mila de boticul ala dulce, dupa care m-am lasat in jos, pe iarba deasa, lingandu-mi usor buzele.
- Eric? am spus in soapta, iar el intreba incet:
- Da, dragostea mea?
Buzele sale le cuprinsera pe ale mele in dulcea lor stransoare de cateva momente ,apoi, cand am fost liber, am rostit usor, fixandu-mi ochii in ai sai:
- Te iubesc!
Pe un ton profund, dulce si serios, imi replica:
- Si eu te iubesc pe tine. Mai mult ca viata mea!
___________
Imi cer scuze ca postasem aiurea...
- Iubi, imi spuse in soapta, iar eu m-am intors spre Eric. Stateam acum pe pajiste, mancand mure si arazand. Vreau sa... Vreau sa stiu pentru care motiv vrei cavoul si sa putem muri amandoi, sa fim ingropati imprena. Chiar atat de mult ma iubesti? ma intreba in soapta, iar eu am dat afirmativ din cap.
- Te iubesc la nebunie, Eric...
- Si eu, spuse senin si, in timp ce eu imi muscasem din mura mea, el ma saruta apasat, luandu-mi o parte din ea si incepand s-o mestece. Am chicotit usor, apoi l-am strans in brate. Caleb, hai sa-ti propun ceva. Tu simti ca ai pentru ce trai?
Nu intelegeam de ce ma intreaba aceste lucruri. M-am uitat la el confuz, chair piezis, surazand cu tristete.
- Da, traiesc fiindca te iubesc pe tine... am spus lasandu-mi capul pe umarul lui. L-am sarutat usor pe muchia maxilarului si apoi mi-am inchis ochii.
Se lasa o liniste apasatoare intre noi doi. In scurt timp, barbatul ma privi fix in ochi, incercand sa ma faca sa prind incredere, sa fiu pregatit, din cate imi dadeam seama.
- Vrei sa murim? Hai sa fim doar noi doi, sa fim impreuna si dupa moarte.
Ceea ce imi spusese ma facu sa mi se opreasca respiratia pentru cateva momente. M-am uitat la el in incercarea de a-mi da seama daca vorbeste in van sau chiar e serios. Mi-am simtit ochii umezindu-mi-se si m-a trecut un fior. Ma bucuram sa aud ceea ce spune, dar, in acelasi timp, ma ingrijora.
- Cum adica sa murim, dragostea mea? am intrebat nesigur. Am oftat ingrijorat, privindu-l fix.
Am luat o mura si m-am intins pe jos, inchizandu-mi ochii. El se puse imediat deasupra mea si ma sarutal lung.
"Sa mor acum, impreuna cu cel pe care-l iubesc... " am cugetat constantand ca ideea imi surade. Imi placea cum suna, astfel ca am fost de acord imediat, clatinand din cap, buzele noastre inca ramanand lipite unele de celalalte.
- Dar cum? intrebase nebanuind ce are in minte Eric. AM mai luat o mura, continuand sa-l privesc atent imediat ce buzele noastre s-au despartit. Ma uitam la el cum o facea cu mine cand isi dorea cate cva. Ne-am zambit unul celuilalt cu discretie, dupa care i-am auzit vocea aceea pe care o iubeam cum imi spune:
- In sapte zile. Ne otravim in cavoul nostru si, asezandu-ne acolo, in cosciugele noastre, ne luam adio de la lume.
Am suras. Ideea mi se parea nebuneasca, dar il iubeam asa de tare, ca nu il puteam refuza! L-am privit printre genele mele dese, apoi mi-am muscat bzele usor, in incercarea de a ma face sa prind curaj. Imi era frica de moarte, desi mi-era si teama sa recunosc.
- S-o facem! am spus entuziasmat.
M-am indreptat spre el si l-am luat in brate, facandu-ma ghem la pieptul sau. L-am sarutat pe buzele usor intredeschise si mi-am inchis ochii, realizanda ca n-as putea continua sa traiesc fara el daca ar face ceva rau, s-ar sinucide sau m-ar parasi.
"S-o facem acum, cat ne iubim la nebunie!" mi-am spus in minte si l-am strans in bratele mele.
- De-ai sti cat te iubesc... am spus, iar el isi infipse ana in parul meu de pe ceafa, facandu-ma cu blandete sa-l privesc in ochii aceia frumosi, ciocolatii, divini. Nu ma puteam abtine, ma pierdeam in ei. Simteam c-o iau razna de fiecare data cand ma aflam in preajma sa si realizam ca nu e chip sa scap cu fata curata daca nu aveam sa ii recunosc sentimentele pentru el.
- Caleb, stiu, spuse scurt. Am rosit si mi-am ascuns chipul, dar, imediat ce el incepu sa vorbeasca din nou, l-am privit in ochi: Ce-ai spune ca, incepand de maine, sa numerotam zilele? Pur si simplu, scriem pe jurnalul meu, il stii, spuse moment in care am rosit. Lasand la o parte asta, sa scriem ce facem in fiecare zi, pana in ultima clipa.
- Bine, am spus zambind incantat si m-am aplecat imediat. L-am strans in brate cu toata dragostea mea, deoarece imi doream sa-i simt caldura trpului. Eric? am intrebat usor, soptit, iar el se uita la mine cu seninatate. Iubeam privirea aceea simpatica, care ma facea intotdeauna fericit.
La fel ca mine, era fericit, ceea ce ma facea sa imi vina sa zburd pe acea campie. M-am ridicat in picioare si m-am pus deasupra lui, incepand sa ma frec de trupul sau usor, facandu-l sa geama incet. Chicoti usor, apoi se rasuci, facandu-ma sa ajung sub el. Am chicotit usor, apoi l-am muscat de gat.
- Vampir! Ajutor, vampir! striga facandu-ma sa incep sa rad. I-am dat drumul fara sa vreau pielii gatului sau, fiindca radeam cu gura pana la urechi. Proasta idee insa, fiindca limba lui Eric mi se strecura in gura, facandu-ma sa rosesc in acelasi timp, dar si sa-i raspund sarutului dulce.
Mi-am inchis ochii, agatandu-mi mainile in jurul gatului sau, strangandu-l mai tare, pana ce l-am adus atat de aproape de mine, incat abia puteam respira. Cu toate astea, buzele noastre inca se gustau fara sa ne putem abtine.
Eric isi cobori buzele pe gatul meu, incepand sa muste, in timp ce eu gemeam usor in urechea sa. Eram incatat. M-am arcuit si i-am muscat lobul urechii, refuzand sa-i dau drumul pana ce nu imi dadu si el mie. Intr-un sfarsit, cand buzele lui imi sarutara locul muscat, am inceput sa rad.
- Esti al meu, proprietate privata, spuse calm, iar eu am ridicat din umeri.
- Stiu. Stiu dinaintea ta asta! am spus scotand limba. Speram ca nu va face un gest necugetat, dar era zadarnic, fiindca Eric imi prinse limba cu dintii, incepand sa o suga usor, in timp ce eu abia ma abtineam sa nu bufnesc in ras. Am inceput sa-l sarut din nou, infigandu-mi in parul sau mainile, tragand cu rautate, dar in joaca, astfel incat sa nu-l doara... Prea tare.
- Sa stii ca ma doare! spuse tinand inca intre buze limba mea ce deja incepea sa amorteasca, deoarece strangea destul de tare sa nu scap.
- He poahe spube ashelahi luclu desple limuta mea! am spus si sunetele iesira din gura mea atat de amuzant, incat si mie imi venea sa rad. ERic, bineinteles, o facu si, imediat ce s-a putut, am inceput si eu sa rad.
Eram fericiti amandoi. Ne-am sarutat inca o data, iar eu l-am muscat fara mila de boticul ala dulce, dupa care m-am lasat in jos, pe iarba deasa, lingandu-mi usor buzele.
- Eric? am spus in soapta, iar el intreba incet:
- Da, dragostea mea?
Buzele sale le cuprinsera pe ale mele in dulcea lor stransoare de cateva momente ,apoi, cand am fost liber, am rostit usor, fixandu-mi ochii in ai sai:
- Te iubesc!
Pe un ton profund, dulce si serios, imi replica:
- Si eu te iubesc pe tine. Mai mult ca viata mea!
___________
Imi cer scuze ca postasem aiurea...
Multumesc persoanei care a anuntat-o pe Manu ca am postat gresit ,spre a fi anuntata. Ca sa imi rascumpar greseala, pun inca un capitol, dupa ce am editat postul anterior .
*
"Sapte zile pana la sfarsit" nota Eric in jurnalul sau, iar eu am suras fericit. DEsi stiam ca ceea ce nota el insemna ca ni se apropia sfarsitul. Voiam insa ca ultimele noastre zile sa fie cele mai frumoase, sa fie de vis si sa treaca, pe cat se poate, incet.
M-am uitat la el fluturandu-mi genele si incepu sa rada. Stiu ca-mi citea gandurile, fiindca se prinse repede de ceea ce aveam cu adevarat in minte. Mainile mele incepura sa-i maseze usor umerii, facandu-l sa geama scurt de cateva ori.
- Auzi? intrebsem in soapta. Mi-am dus buzele la urechea sa, pe care am sarutat-o dulce, apoi am muscat intr-un mod nazdravan si pervers. Eric isi dadu capul pe spate, scotand un sunet prelung, si nu mi-am putut abtine un zambet incantat pentru ce reusisem sa fac.
- Hm? intreba Eric si chicotisem usor.
M-am uitat printre genele-mi dese la el, iar Eric se ridica de pe scaunul sau, indreptandu-se spre mine incet. Ajunsese aproape de mine cand eu am pasit in spate, facandu-l sa ma urmeze, razand de joculetul meu scurt si copilaresc.
- Vrei sa ducem tabloul cu noi doi la cavou? intrebasem "impiedicandu-ma" de pat, astfel ca el ma prinse in brate, lasandu-ma incet pe suprafata moale. Se puse deasupra mea si ma saruta apasat si lung pe buze, acaparandu-mi gura in totaliate. Ii simteam limba cum o cauta pe-a mea usor, facandu-ma sa gem incet. Am raspuns sarutului, frecandu-mi limba de a lui cu tandrete.
Imediat ce buzele ne-au fost libere, imi spuse:
- S-a facut.
O bataie in usa ne intrerupse micul joculet pervers. Eric se dse la masa, scriind ceva, pe cand eu mi-am indreptt pasii spre usa, dandu-i drumul Moniquei, ce astepta nervoasa. Plansese mult, din cate se vedea, si imi parea rau pentru ea.
- Caleb, Eric, doctorul spune... Spune ca Beth nu mai are mai mult de-o saptamnaa, spuse fata incepadn sa planga. Imi parea rau pentru ea si pentru ceea ce se intampla cu iubita ei.
Se aseza pe un fotoliu, iar eu si Eric o luaram in brate, strangand-o la piept. Se parea ca cei doi revenisera si ei la sentiemntee mai bune, astfel ca eu eram, in mare parte, ultumit. Imi venea si mie sa plang, dar sa si rad, fiindca realizam ce sincronizare morbida se crease intre mine, Eric si Beth.
- Linisteste-te! o povatui Eric, batand-o usor pe spate. Imi pare rau pentru ceea s-a intamplat intre tine si fata... Dar, din pacate, chiar nu stiu ce sa spun.
Mi-am dat imediat seama ca ceea ce spunea Eric era intr-adevar real, nu mintea sau ceva de genul. Cel pe care-l iubeam avea, se pare, un aer binevoitor acum cu biata fata.. De care si mie imi parea rau, fiindca, pana la urma, nu era fata rea deloc.
- Beth isi va reveni, te asigur, am spus incet, desi nici eu nu credeam ceea ce spuneam cu adevarat. O mangaiam usor pe roscata pe umeri, continuand: Ai vazut ca a prins ceva culoare in obraji? Plus ca se poate tine pe picioare, ceea ce inainte nu putea. Ai sa vezi, scumpa mea, Beth va fi bine, am spus incet, iar ea inclina din cap.
- Nu e vorba de pierderea de sange... E mai mult, spuse fata incet. Imi pare rau, nu va pot spune, insa Beth... Beth nu mai poate, spuse in soapta, lasansdu-se cu capul pe umarul lui Eric. Imi pare asa de rau de ea... rosti, dar pe mine ma cam baga la idei ceea ce spunea fata. Ma duc la ea, rosti MOnique riicandu-se si disparu imediat pe usa. Am incuiat-o in urma ei si m-am intors spre Eric, privindu-l piezis.
- Vrei sa fie facuta vreo slujba? intreba ca si cand Monique nu a fost acolo niciodata si am chicotit usor, realizand ca nu ii pasa de fapt prea mult de ea. DE la aceasta scurta intrevedere cu fata, realizasem ca imi doresc cu atat mai mult sa mor impreuna cu Eric al meu. Ma gandeam din ce in ce mai des la asta.
- Nadajduiesc, scumpule, ca nu vei rade de mine, am spus incet, aseznadu-ma pe covorul pufos. Eric dadu din cap ca nu, privindu-ma atent , in timp ce eu am continuat: Ma gandeam ca, la ora 12:00, la ultima bataie a orologiului, noi doi sa ne aflam in ca voul nostr. Ne otravim sau ceva... Dar sa nu murim pe loc, am spus incet. Sa mai avem putin timp... Si ne asezam in cosciugele noastre, luandu-ne adio de la viata, am rostit senin, iar el incepu sa bata din pale, eea ce ma facu sa rosesc.
- Briliant! spuse lasandu-se in genunchi in fata mea. Se apropie incet si ma saruta pe buze, facandu-ma sa rosesc usor, ceea ce ii provoca rasul.
- Hai sainotam, am spus ridicand din sprancene. Cu hainele pregatite, am iesit impreuna din conac si am mers la grajduri, luand caii folositi si ieri, la plimbarea in padure. I-am incalecat, pornind intai spre locul unde avea sa ne fie cavoul.
Desigur, construirea incepuse, spre marea mea multumire. Am privit atent, realizand ca se ridica foarte repede cavoul pe care-l doream. Nici o zi nu trecuse bine si fundatia era deja turnata. Ma mira ca barbatul lucra atat de repede. Desigur, Eric platise bani buni pentru ceea ce urma sa fie rdicat acolo, plus tacerea.
Drumul nostru se schimba spre lacul gasit de mine cu ceva timp in urma. Era un drum tacut, deoarece niciunul dintre noi nu avea chef sa vorbeasca despre orice in afara de moartea noastra. Am deschis eu, intr-un final, subiectul:
- Va sti cineva?
- Nu, raspunse ERic senin. Doar noi doi. Vom fi acolo, ne vom iubi...
M-a trecut un fior in momentul in care auzisem ceea ce spusese. Rosisem, fiindca nu concepeam ca acel lucru sa se intample in cavoul nostru. Pana la urma insa, totul ne apartinea. Era, de fapt, al lui Eric, si nu profanam niciun mormant. Profanam cimitirul cu totul!
- Esti sigur? Mai bine ne iubim in fiecare noapte... Decat sa facem asta intr-un cimitir sfant. Mi-e teama. Daca vom fi despartiti dupa moarte? intrebasem cu ochii plini de lacrimi. Ajunsesem la lac. Eric sari de pe cal si ma dadu si pe mine jos, apoi ma saruta lung pe buze.
- Te asigur, vom fi impreuna. Ai nadejdea asta, dragostea mea! Am dat afirmativ din cap, incercand sa par linistit, iar el continua: Referitor la... fiecare noapte, e valabil? Am inceput sa rad auindu-l, fiindca nu ma asteptam la astfel de intrebare.
- Cu riscul ca nu voi putea merge sau calari,da, e valabil, am spus zambind si rosind in acleasi timp. Eric incepu sa rada, dar nu ma refuza. Se apleca si ma saruta apasat, apoi desfacu fiecare haina ce-o aveam pe mine, avand grija sa ma lase gol pusca in fata lui. Se dezbraca imediat si pe sine insusi si intra in apa rece, chemandu-ma si pe mine spre el. Am zambit incantat auzind asta si m-am dus spre Eric al meu, luandu-l in brate. Mi-am incolacit mainile in jurul taliei sale si l-am sarutat apasat pe buzele acelea divine,dulci si apetisante.
- Auzi/ Nu ti s-a parut ceva ciudat in comportamentul Moniquei? am intrebat si el dadu afirmativ din cap. Se parea, deci, ca aveam dreptate, ea chiar ascundea ceva. Cred, Eric, ca ea este motivul pentru care Beth nu se simte bine. Cred ca i-a facut ceva si faza cu acea chestie care s-o fi taiat mi se pare de-a dreptul idioata.
- Sunt de acord. De-aia vreau sa o terminam cat mai rapid. Vreau sa fiu cu tine fara niciun lucru care sa ne desparta!
Dadusem afirmativ din cap si l-am luat in brate, doritor. Ma trase in apa, incepand impreuna sa inotam.
"Ce fericit sunt! "
*
"Sapte zile pana la sfarsit" nota Eric in jurnalul sau, iar eu am suras fericit. DEsi stiam ca ceea ce nota el insemna ca ni se apropia sfarsitul. Voiam insa ca ultimele noastre zile sa fie cele mai frumoase, sa fie de vis si sa treaca, pe cat se poate, incet.
M-am uitat la el fluturandu-mi genele si incepu sa rada. Stiu ca-mi citea gandurile, fiindca se prinse repede de ceea ce aveam cu adevarat in minte. Mainile mele incepura sa-i maseze usor umerii, facandu-l sa geama scurt de cateva ori.
- Auzi? intrebsem in soapta. Mi-am dus buzele la urechea sa, pe care am sarutat-o dulce, apoi am muscat intr-un mod nazdravan si pervers. Eric isi dadu capul pe spate, scotand un sunet prelung, si nu mi-am putut abtine un zambet incantat pentru ce reusisem sa fac.
- Hm? intreba Eric si chicotisem usor.
M-am uitat printre genele-mi dese la el, iar Eric se ridica de pe scaunul sau, indreptandu-se spre mine incet. Ajunsese aproape de mine cand eu am pasit in spate, facandu-l sa ma urmeze, razand de joculetul meu scurt si copilaresc.
- Vrei sa ducem tabloul cu noi doi la cavou? intrebasem "impiedicandu-ma" de pat, astfel ca el ma prinse in brate, lasandu-ma incet pe suprafata moale. Se puse deasupra mea si ma saruta apasat si lung pe buze, acaparandu-mi gura in totaliate. Ii simteam limba cum o cauta pe-a mea usor, facandu-ma sa gem incet. Am raspuns sarutului, frecandu-mi limba de a lui cu tandrete.
Imediat ce buzele ne-au fost libere, imi spuse:
- S-a facut.
O bataie in usa ne intrerupse micul joculet pervers. Eric se dse la masa, scriind ceva, pe cand eu mi-am indreptt pasii spre usa, dandu-i drumul Moniquei, ce astepta nervoasa. Plansese mult, din cate se vedea, si imi parea rau pentru ea.
- Caleb, Eric, doctorul spune... Spune ca Beth nu mai are mai mult de-o saptamnaa, spuse fata incepadn sa planga. Imi parea rau pentru ea si pentru ceea ce se intampla cu iubita ei.
Se aseza pe un fotoliu, iar eu si Eric o luaram in brate, strangand-o la piept. Se parea ca cei doi revenisera si ei la sentiemntee mai bune, astfel ca eu eram, in mare parte, ultumit. Imi venea si mie sa plang, dar sa si rad, fiindca realizam ce sincronizare morbida se crease intre mine, Eric si Beth.
- Linisteste-te! o povatui Eric, batand-o usor pe spate. Imi pare rau pentru ceea s-a intamplat intre tine si fata... Dar, din pacate, chiar nu stiu ce sa spun.
Mi-am dat imediat seama ca ceea ce spunea Eric era intr-adevar real, nu mintea sau ceva de genul. Cel pe care-l iubeam avea, se pare, un aer binevoitor acum cu biata fata.. De care si mie imi parea rau, fiindca, pana la urma, nu era fata rea deloc.
- Beth isi va reveni, te asigur, am spus incet, desi nici eu nu credeam ceea ce spuneam cu adevarat. O mangaiam usor pe roscata pe umeri, continuand: Ai vazut ca a prins ceva culoare in obraji? Plus ca se poate tine pe picioare, ceea ce inainte nu putea. Ai sa vezi, scumpa mea, Beth va fi bine, am spus incet, iar ea inclina din cap.
- Nu e vorba de pierderea de sange... E mai mult, spuse fata incet. Imi pare rau, nu va pot spune, insa Beth... Beth nu mai poate, spuse in soapta, lasansdu-se cu capul pe umarul lui Eric. Imi pare asa de rau de ea... rosti, dar pe mine ma cam baga la idei ceea ce spunea fata. Ma duc la ea, rosti MOnique riicandu-se si disparu imediat pe usa. Am incuiat-o in urma ei si m-am intors spre Eric, privindu-l piezis.
- Vrei sa fie facuta vreo slujba? intreba ca si cand Monique nu a fost acolo niciodata si am chicotit usor, realizand ca nu ii pasa de fapt prea mult de ea. DE la aceasta scurta intrevedere cu fata, realizasem ca imi doresc cu atat mai mult sa mor impreuna cu Eric al meu. Ma gandeam din ce in ce mai des la asta.
- Nadajduiesc, scumpule, ca nu vei rade de mine, am spus incet, aseznadu-ma pe covorul pufos. Eric dadu din cap ca nu, privindu-ma atent , in timp ce eu am continuat: Ma gandeam ca, la ora 12:00, la ultima bataie a orologiului, noi doi sa ne aflam in ca voul nostr. Ne otravim sau ceva... Dar sa nu murim pe loc, am spus incet. Sa mai avem putin timp... Si ne asezam in cosciugele noastre, luandu-ne adio de la viata, am rostit senin, iar el incepu sa bata din pale, eea ce ma facu sa rosesc.
- Briliant! spuse lasandu-se in genunchi in fata mea. Se apropie incet si ma saruta pe buze, facandu-ma sa rosesc usor, ceea ce ii provoca rasul.
- Hai sainotam, am spus ridicand din sprancene. Cu hainele pregatite, am iesit impreuna din conac si am mers la grajduri, luand caii folositi si ieri, la plimbarea in padure. I-am incalecat, pornind intai spre locul unde avea sa ne fie cavoul.
Desigur, construirea incepuse, spre marea mea multumire. Am privit atent, realizand ca se ridica foarte repede cavoul pe care-l doream. Nici o zi nu trecuse bine si fundatia era deja turnata. Ma mira ca barbatul lucra atat de repede. Desigur, Eric platise bani buni pentru ceea ce urma sa fie rdicat acolo, plus tacerea.
Drumul nostru se schimba spre lacul gasit de mine cu ceva timp in urma. Era un drum tacut, deoarece niciunul dintre noi nu avea chef sa vorbeasca despre orice in afara de moartea noastra. Am deschis eu, intr-un final, subiectul:
- Va sti cineva?
- Nu, raspunse ERic senin. Doar noi doi. Vom fi acolo, ne vom iubi...
M-a trecut un fior in momentul in care auzisem ceea ce spusese. Rosisem, fiindca nu concepeam ca acel lucru sa se intample in cavoul nostru. Pana la urma insa, totul ne apartinea. Era, de fapt, al lui Eric, si nu profanam niciun mormant. Profanam cimitirul cu totul!
- Esti sigur? Mai bine ne iubim in fiecare noapte... Decat sa facem asta intr-un cimitir sfant. Mi-e teama. Daca vom fi despartiti dupa moarte? intrebasem cu ochii plini de lacrimi. Ajunsesem la lac. Eric sari de pe cal si ma dadu si pe mine jos, apoi ma saruta lung pe buze.
- Te asigur, vom fi impreuna. Ai nadejdea asta, dragostea mea! Am dat afirmativ din cap, incercand sa par linistit, iar el continua: Referitor la... fiecare noapte, e valabil? Am inceput sa rad auindu-l, fiindca nu ma asteptam la astfel de intrebare.
- Cu riscul ca nu voi putea merge sau calari,da, e valabil, am spus zambind si rosind in acleasi timp. Eric incepu sa rada, dar nu ma refuza. Se apleca si ma saruta apasat, apoi desfacu fiecare haina ce-o aveam pe mine, avand grija sa ma lase gol pusca in fata lui. Se dezbraca imediat si pe sine insusi si intra in apa rece, chemandu-ma si pe mine spre el. Am zambit incantat auzind asta si m-am dus spre Eric al meu, luandu-l in brate. Mi-am incolacit mainile in jurul taliei sale si l-am sarutat apasat pe buzele acelea divine,dulci si apetisante.
- Auzi/ Nu ti s-a parut ceva ciudat in comportamentul Moniquei? am intrebat si el dadu afirmativ din cap. Se parea, deci, ca aveam dreptate, ea chiar ascundea ceva. Cred, Eric, ca ea este motivul pentru care Beth nu se simte bine. Cred ca i-a facut ceva si faza cu acea chestie care s-o fi taiat mi se pare de-a dreptul idioata.
- Sunt de acord. De-aia vreau sa o terminam cat mai rapid. Vreau sa fiu cu tine fara niciun lucru care sa ne desparta!
Dadusem afirmativ din cap si l-am luat in brate, doritor. Ma trase in apa, incepand impreuna sa inotam.
"Ce fericit sunt! "
O decizie ce ma face sa ma gandesc ca finalul va fi ori dramatic, dar totusi frumos ori dramatic de-a binelea. [daca tu ai inteles ceva din ce am scris aici-minune] Am ramas uimita sa vad ca si-au ales sa mai traiasca doar o saptamana si intr-adevar ceva este suspicios cu Monique. Scenele usor perverse si fericite dintre cei doi indragostiti pot sa spunc a sunt mirifice. Povestile lor se intersecteaza intr-un fel sau altul si eu tind sa cred ca e ceva putred la mijloc, desii s-ar putea sa fie doar un presentiment. Alte lucruri nu pot sa adaug decat ca iti urez bafta si multa inspiratie in continuare. ja ne!