AnimeZupCăutare

Capitulare

123…7›
Buuun >:)
E Martisor, ora... Cu aproximatie fix:)) Ca doar nu toate ceasurile merg la fel :-j Si va fac un cadou >:D<
La multi ani si sa fiti fericiti cu totii >:D<
So... Enjoy >:D<


*

'' O lume atat de rea... Atat de grea, necrutatoare! Totul este impotriva noastra, totul! Imi vine sa urlu cand privesc fiecare desertaciune care se infaptuieste pe pamantul asta! Din nou am fost martor la inca un viol infaptuit de acel nenorocit pe care l-am crezut prieten al meu. Si chiar a fost... Si este. Da, Lucas imi e un prieten adevarat, tine la mine si intotdeauna imi arata bunatate. Singurul defect al sau era ca ii placea sa abuzeze de tinere fete. Incepuse prin a se culca cu ele, dar ajunsese sa le chinuie de fiecare data, luandu-le cu forta. Faptul ca avea o pozitie sociala inalta il proteja de toate prostiile acelor vremuri... Ce noroc pe el! Ma intreb de ce e prieten cu mine, un tip fara niciun sfant in buzunar?! ''

Am incheiat de citit scurtul pasaj scris in ultima mea zi la varsta de 17 ani. Peste doua minute a venit ziua mea, si anume 12 mai. Facusem 18 ani. Astazi, un an mai tarziu, ma intreb cu lacrimi in ochi de ce sunt asa de prost. Acum trei zile am primit o scrisoare de la Lucas, in care imi descria in detaliu violul unei anumite Katherine, o tanara fata ce se parea ca era doar o pustoaica, insa am aflat amandoi in scurt timp ca e fiica de nobil. Spre marele meu noroc, eu nu participasem la acest viol. De fapt eu nu participasem la niciunul din violurile sale, nu atinsesem nicio fata, doar privisem. De ce? Nici eu nu-mi puteam explica de ce privisem astfel de orgii. Nu-mi placeau, chair ma dezgustau. Dar priveam si ma durea de fiecare data.
Acum, trei zile mai tarziu, ma aflu in mansarda mea, recitind scrisoarea patata de lacrimile lui Lucas si ale mele. Prietenul meu se sinucisese. Tatal acelei tinere, Katherine, il prinsese si urma sa-l inchida, insa nu a mai avut ocazia, fiindca Lucas isi pusese capat zilelor. Merse pe un pod inalt si se arunca in gol de pe acesta. Eram singurul caruia ii explicase si de ce. Ma rugase sa nu impartasesc nimanui secretul, era prea indurerat de soarta lui ca sa mai spuna si altora, preferand sa moara in tacere.
Isi ceruse scuze ca eu trebuisem sa fiu martor tuturor, imi explicase ca ma iubeste si ca moare cu mine in gand si multe, multe altele. Am fost astazi la inmormantarea lui. A fost incredibil de trist, toti au plans. Parintii aflasera de violul lui Katherine si il invinuiau, dar totusi nu voiau sa accepte, nu puteau s-o faca, nu le venea sa creda ca fiul lor e un violator nenorocit, ordinar. De mine nu se aflase nimic, nu stia nimeni ca as fi fost complice, mereu statusem in umbra, ascuns de privirile victimelor.
Acum imi parea rau... De fapt de fiecare data cand '' participam '' la un viol al lui Lucas imi parea rau... Insa niciodata nu ajunsesem sa fac ce-mi pusesem in minte, si anume sa-l impiedic. Cu ce l-as fi putut impiedica eu?! Eram doar un tanar de 17-18 ani, fara bani, fara nimic. Locuiam cu bunica, fiindca familia mea... Tatal meu fusese vanzator, doar un vanzator nenorocit, iar mama mea murise la nasterea mea. Nu avusesem o copilarie fericita, iar adolescenta... Ei bine, aceasta se schimbase din momentul in care m-am imprietenit cu Lucas, fiul unui nobil. Acesta ma ajuta de fiecare data cand aveam nevoie, indiferent de ceea ce voiam. Era constient ca il pot ajuta si eu, la randul meu. Nu-mi cerea nimic in schimb, poate doar prietenia pe care i-o oferisem intotdeauna fara ocol, o prietenie sincera, adevarata. Nu ne certaseram niciodata si daca nu si-ar fi curmat zilele poate am fi fost prieteni pana la sfarsitul zilelor.
Era prea tarziu, totusi. Ce sa fac? Merg mai departe. Am inchis ochii, lasandu-mi lacrimile sa-mi curga pe chipul bland si trist. Parul blond si ciufulit imi acoperea ochii de un albastru deschis precum lacurile de munte, iar tenul alb ca laptele capatase acum tente cadaverice. Ma simteam distrus din cauza mortii prietenului meu. Nu-mi pasa de starea lui sociala, nu-mi pasa ca ma ajutase, imi pasa doar de prietenia noastra, o prietenie care mersese cu el in mortamant. M-am trantit in fotoliul din tapiterie maro, asezandu-mi chipul in palme si am stat asa, reflectand la tot ceea ce s-a intamplat. Ma simteam vinovat... Vinovat pentru ca eu seduceam victimele.
Eu si doar eu. Caleb Shepherd, un tanar inalt si dragut, dupa care se uitau toate fetele. Aratam foarte bine si eram constient de acest lucru, folosind asta cu fiecare ocazie: seduceam victimele, iar Lucas isi batea joc de ele. Asta era jocul nostru preferat, ii ziceam '' rapirea Sabinelor ''. Imi rea rusine de mine, si totusi nu incetam niciodata sa fac acest lucru, cu toate ca ma rodea regretul dupa fiecare seducere. Ajunsesem un Don Juan de Londra, un nenorocit. Si totusi nu facusem niciodata nimic pentru asta, continuam sa imi bat joc de victime.
In aceasta dupa-amiaza sunt invitat la ceai la contesa Charlette, o tanara fiica de nobil. De fapt, mai toate victimele noastre fusesera fiice de nobil, fiindca asta ii placea lui Lucas. Probabil daca el mai traia as fi sedus-o si pe aceasta, dar nu, nu voiam s-o fac. Sau...
M-am ridicat din fotoliul meu, privind in jurul meu: o camera micuta, cu mobila veche si de de buna calitate. Cu toate ca nu eram de vita nobila, bunica mea aveao bogatie a ei, constituita in carti. Da, avea atatea carti incat daca le-ar fi vandut ar fi facut avere. Si eu le citisem aroape pe toate in tot acest timp. Nu voiam sa le vanda, tineam la cartile astea mai mult ca la ochii mei din cap. Mai avea, in afara de astea, bijuterii multe. Nu le folosea aproape niciodata, nu-i trebuiau, era prea in varsta. Dar ele constituiau amintirile ei, iar eu respectam acest lucru. Imi iubeam bunica si niciodata nu o facusem sa-i fie rusine, mai ales ca anul in care ne aflam, si anume 1870, nu ne permitea sa facem orice, totul trebuia facut in tacere, cu distretie maxima, fiindca lumea vorbea si vorbea fara sfarsit.
Mai era putin timp pana ce trebuia sa ma pregatesc de ceai. Mi-am facut toaleta repede si am iesit din mansarda mea imbracat elegant, cu hainele scumpe ce mi le daduse iubitul meu Lucas. Mi-am aranjat rapid parul usor ud din cauza apei, insa se parea ca n-are de gand sa stea in niciun fel, asa ca am pornit fara grija catre locuinta contesei. Eu, fiind foarte bun prieten cu Lucas, fusesem inscris in grupurile aristocratilor. Talentul la desen si scriere imi confereau abilitatea de a frecventa aceste cercuri, constituind de multe ori atentia principala. Stiam de data asta de ce eram invitat, si anume pentru ca toti voiau sa afle adevaratul motiv al sinuciderii prietenului meu.
Stiam foarte bine sa evit subiectele care-mi displaceau si nu-mi era rusine sa ma prefac trist, cu atat mai mult cu cat eram trist cu adevarat. Am batut usor la usa, aceasta deschizandu-se in scurt timp de majordom inalt si imbracat intr-un costum. Dintr-o privire, acesta ma invita in casa, conducandu-ma in camera in care se stransesera deja o groaza de persoane.
Cum ma vazut, Charlette se indrepta catre mine, cu mainile intinse. Era o tanara fata inalta, foarte simpatica, cu parul lung si blond cazanadu-i pe umerii frumos rotunjitit, acoperiti de rochia cu decolteu in V ce ii descoperea sanii rotunzi si frumosi. Ochii ei albastrii-suri ma fixara pentru cateva momente, dupa care se apropie. I-am luat mana intr-a mea si am sarutat-o usor, dupa care i-am zambit.
- Caleb, ma bucur enorm sa te vad, imi spuse dupa asta, privindu-ma pe sub gene si zambindu-mi. Hai sa luam un loc, spuse rapid, tragandu-ma dupa ea pe o canapea si punandu-ma sa ma asez. In scurt timp, toata lumea din sala se stranse in jurul nostru. Stiam ce avea sa urmeze: o serie de intrebari idioate despre Lucas. Doresti sa ne arati schitele tale? ma intreba Charlette zambind.
Ochii mi-au stralucit cateva momente, dupa care am dat afirmativ din cap, deschizand blocul mare si scotand de acolo o groaza de file care mai de care mai frumos desenate. In timp ce blondina le lua si le analiza, aratandu-le si celorlalti si laudandu-le in acelasi timp.
Imi placea auzind lucruri de lauda despre munca mea, insa nu-mi placea sa arat asta, asa ca am tacut si am continuat sa zambesc, ascultand atent. Din spatele salii se auzeau soapte despre Lucas, insa m-am prefacut ca nu aud, pastrand tacerea. Era un subiect despre care nu doream sa vorbesc in niciun chip, asa ca m-am prefacut indiferent.
In scurt timp, ceaiul se termina, ceilalti incepand sa plece. Charlette ma ruga sa mai raman ceva timp pe la ea, dorind sa vorbeasca cu mine. Am oftat in sinea mea, insa nu am spus nimic, doar am inclinat din cap. Nu eram prea vorbaret, niciodata nu fusesem asa, mai ales cand era vorba de un subiect asa de important pentru mine.
- Bun, acum, ca au plecat toti, hai sa mergem sus, spuse zambind, ajutandu-ma sa strang schitele si sa le bag inapoi in bloc, indreptandu-ma catre scari alaturi de ea. Am urcat sus, ajungand probabil in camera ei, am intrat si blondina inchise usa cu cheia. Ce s-a intamplat de fapt?
Am ramas uimit cand a pus intrebarea asta asa direct. M-am intors cu spatele la ea, vrand sa ies, insa nu m-a lasat s-o fac, m-a prins de mana, intorcandu-ma cu fata la ea. Refuzam s-o privesc in ochi, ci ma uitam in gol, gandindu-ma in ce cursa am cazut.
Hopa un fic nou, chiar imi place, iar inceputul dar si sfarsitul imi plac foarte, foarte mult. :X:X
Mai ales ca, prietenul lui Lucas, Caleb acum devenise el soricelul, iar blondina era matza, bine ca acum nu ot prezice ce are sa fie, sau sa se intample. Insa sunt foarte curioasa. :X:X
Totul a iesit super, cum ti-am mai spus de multe ori ai un mod de a descrie toate lucrurile asa de frumos.
Greseli daca e sa ma gandesc, pai una singura am vazut, nu e paguba, e de tastare, insa nu prea i-am dat importanta, fiindca oricum stiu ca tu mereu te corectezi. Dar nu astai baiul, problema este ca sunt nerabdatoare sa vad ce are sa urmeze. So spor la scris. :*:*
Of, haide! O.O Cine a mai pomenit o fiica de nobil sa inchida camera cu cheia, si pe deasupra sa il mai si interogheze pe tip - in cazul nostru, pe Caleb [ numele e cool ] :X
Imi pare rau de Lucas, chiar daca era un violator si mincinos, poate ca avea multe defecte, dar totusi, Caleb tinea la el, il iubea cred:| Chiar trist...
Hmm... Acum nu stiu la ce sa ma astept din partea lui Charlette. Sper sa nu-l tortureze! Bine ca pe mine nu m-ar deranja sa cheme un bodyguard sa-l tortureze >:) *evil laughs* [ Eu si mintea mea, nu ma lua in seama :)) ]
Haide, vino cu capitolul, scumpo. Pls:o3
:bye:
oo mai :no: ~~!
i'm here :),si Doamnee ce taree e ficul acesta. Il ador, mai ales k e vorba intr'o oarecare masura de aristrocati si chestii din secolele trecute ,care ma atrag :X(mai ales rochitzele alea cu corsett X:X: ),si Caleb :> [fain nume:>] hmm,oare care va fi treaba cu el ,si cu cine va face el perversitati :> ..yaoi..*shy* :perv:
Nu stiu ce sa zic de Lucas ,in afara de faptul k era un violator si mincinos ,mie mi se pare ca desi aprecia pretenia cu Caleb ,s'a folosit de acesta ca sa aiba pe cine viola..
ehh anyway abia astept nextuu..
so GAMBATE la scris :chuu:

ja ne! :bye:
Doh. In primul rand imi cer scuze ca am venit atat de tarziu. Iti urez o primavara frumoasa ^^. Si acum sa revenim la fic ^^. mama cat de lung a fost capitolul asta. Credeam ca nu se mai termina. Nu ca m-ar deranja :P. Descrierea a fost ft frumoasa, chiar mi-a placut, naratiunea la fel de frumoasa, actiunea nu a fost grabita, dialogul nu a fost sec. Greseli de tastare ai avut doar una : ,,rea". In contextul in care l-am vazut corect era: ,,era". Ce mai voiam sa iti zic? A da. Nu mai pune space dupa si inaintea ghilimelelor gen: '' O lume atat de rea... Atat de grea, necrutatoare! Totul este impotriva noastra, totul! Imi vine sa urlu cand privesc fiecare desertaciune care se infaptuieste pe pamantul asta! Din nou am fost martor la inca un viol infaptuit de acel nenorocit pe care l-am crezut prieten al meu. Si chiar a fost... Si este. Da, Lucas imi e un prieten adevarat, tine la mine si intotdeauna imi arata bunatate. Singurul defect al sau era ca ii placea sa abuzeze de tinere fete. Incepuse prin a se culca cu ele, dar ajunsese sa le chinuie de fiecare data, luandu-le cu forta. Faptul ca avea o pozitie sociala inalta il proteja de toate prostiile acelor vremuri... Ce noroc pe el! Ma intreb de ce e prieten cu mine, un tip fara niciun sfant in buzunar?! ''. Ideea chiar imi place. Ma bucur ca actiunea se petrece prin anii 1800. Lucas acela e un mic mare pervers dar imi pare rau ca a murit. So, atat am avut de spus. Astept next si nu uita sa ma anunti cand il pui. Buh bye! :*
Ok, Dears... :-?
La insistentele unor persoane pe care le respect si tin la ele voi pune nextul acum... :-?
Va multumesc pentru comentarii :*
Enjoy ^_^
*


- Te rog, poti avea incredere in mine, spuse trista, asezandu-se pe patul. Isi inchisese ochii, iar eu mi-am permis s-o privesc. De ce nu vorbesti? continua dupa un moemnt de tacere. Crezi ca asa vei rezolva ceva? Vreau sa aflu totul.
- Ce anume? intreb nepasator, punandu-ma pe un balansoar si fixand-o cu privirea. Incepusem sa ma port normal, degajat, ca si cand nu ma aflam in compania unei fete, ci a o persoane de care nu-mi pasa. De fapt... Nu-mi pasa de Charlette.
Tacu si ma privi si ea la randul ei. Acum ii vedeam cu adevarat trasaturile frumoase si fine. Era trista, puteam citi asta pe chipul ei, si nu intelegeam de ce.
- Caleb, doar tu poti sti ce s-a intamplat cu adevarat. I-ai fost ata de bun prieten...
De ce totul se invartea in jurul mortii bunului meu prieten?! Stiam ca sunt invitat aici doar pentru ca ceilalti sa afle ce s-a intamplat, dar pastrasera tacerea, purtandu-se degajat. Acum Charlette voia sa stie adevarul si sa-l spuna mai departe, probabil, insa ceva imi spunea ca n-are sa fie asa. Am continuat sa privesc atent, apoi ochii mi-au cazut pe o poza de pe o masa, o poza cu ea si Lucas. M-am uitat lung, nestiind la ce sa ma astept. Ce mister tinea fata asta in ea?
- Caleb, te implor! spuse cu vocea gatuita de lacrimile ce deja incepusera sa-i curga pe chipul palid. Eram confuz si ma simteam prost ca venisem aici, stiind ca asa se va termina, sau macar banuind acest lucru. In ciuda faptului ca imi era mila de ea, nu-l puteam trada pe iubitul meu prieten. Eram intr-o situatie foarte proasta, ma simteam jenat de ceea ce se intampla. As fi preferat sa fiu in fata reginei Victoria decat in fata lui Charlotte acum. Lacrimile nu ma impresionau cu nimic, insa nu suportam sa vad pe cineva plangand langa mine.
M-am ridicat de pe scaun, indreptandu-ma catre fereastra pe care am deschis-o, dupa care m-am asezat pe pervaz, privind atent strada pustie si ascultand linstea serii. Charlette se apropie de mine si se aseza in fata mea, pe pervaz, privindu-ma fix in ochi. Se asternuse o tacere grea intre noi.
- De ce vrei sa aflii? intreb intr-un final oftand. Pur si simplu voiam sa scap. Eram prea sus ca sa pot sari pe geam, insa daca avea sa ma sacaie, asta voi face, voi sari pe geam, fara a-mi pasa ce se mai alege de mine. Nesigur, imi intorc chipul spre frumusetea panoramei, refuzand s-o mai privesc. Privirea ei parca ma mustra.
- Caleb, Lucas a fost logodnicul meu. Am primit aceasta lovitura ca pe o maciuca in cap. Eu cum de nu stiusem niciodata ca prietenul meu e logodit? Insa ceea ce a urmat a clarificat totul: Urma sa afle in curand de la parintii lui asta, casatoria noastra fiind deja aranjata. M-am intors nemultumit catre ea. Stiam ca Lucas nu voia sa se casatoreasca niciodata, iar ea si parintii arajasera asta peste vointa lui. Daca ar fi trait...
M-am ridicat de pe pervaz, indreptandu-ma catre iesire. Fata asta chair credea ca o sa ii spun? Ce fel de prieten as fi fost eu daca mi-as fi tradat apropiatul pentru o femeie? Femei se gaseau peste tot, mai frumoase, mai urate, dar erau femei, iar noi hotarasem ca aceasta veriga necesara vietii sa nu se amestece niciodata intre noi. Am pus mana pe clanta, moment in care am auzit-o pe fata din spatele meu sarind jos si, ajungand langa mine, incerca sa ma retina, mai ales ca usa era inchisa, ceea ce ma deranja ingrozitor. Eram cumva tinut ostatic aici?!
Atingerea ei fina ma facu sa tresar. Nu se purta urat, ci chiar bland. M-a tras inapoi langa ea, punandu-ma pe pat, iar eu am facut intocmai, ascultator. Am fost uimit s-o vad pe tanara asezandu-se langa mine, apoi punandu-si o mana peste abdomenul meu si lipindu-si capul de umarul meu. Nu intelegeam, eram confuz, prost dispus si multe, multe altele. Nu intelegeam nici ce are de gand de face acest lucru. Nu eram chair asa de irezistibil incat sa le fac pe toate femeile sa ma duca in pat, sau cel putin asa credeam. Charlette isi aseza mana pe chipul meu, tragandu-l intr-o parte, apoi isi lipi buzele de buzele mele, lasandu-ma perplex. Eram din ce in ce mai confuz de ce anume face asta, eram iritat ca nu intelegeam si poate nici n-aveam sa inteleg.
'' Ce sa fac... ? '', m-am intrebat in mintea mea, insa corpul mi-a actionat imediat, mana mi se puse pe chipul ei, iar buzele mi se intredeschisera, lingandu-i-le pe ale sale, apoi trecand in lacasul ei umed, am inceput sa ma joc usor cu limba ei, mangaind-o atent si dezmierdand-o. Charlette nu mi se impotrivi, ci chiar mi se alatura cu aceeasi intensitate. Cum... Cum de se lasa asa usor? Ce era cu fata asta?
Intr-o era in care astfel de lucruri sunt considerate greseli si duceau la izolarea de societate, ea le facea fara sa-i pese. Nu-i intelegeam spusele: intai imi dezvaluie ca ii fusese logodnica lui, apoi se pune pe mine. Stiam ca Lucas nu s-ar fi suparat, asa ca am hotarat sa continui, punandu-ma deasupra ei si mangaindu-i trupul. Arata bine fata, iar pielea ei fina ma ademenea. Simteam cum incepusem deja sa doresc mai mult si mai mult si eram sigur ca nu aveam de gand sa am opresc doar daca se va intampla ceva grandios, ceea ce era foarte putin probabil.
Charlette se scula de pe pat, indreptandu-se catre fereastra si trase draperiile, intunecand camera frumos mobilata, apoi intorcandu-se pentru a se pune peste mine. Mainile mele urcara pe umerii ei, mangaind-o atent si dezmierdand-o, pe cand buzele mele se lipira de buzele ei intr-un sarut bland si tandru. I-am dat rochia jos, dezvelindu-i trupul, sanii rotunzi si intariti, talia frumos conturata, pulpele tari si fierbinti si dorinta accentuata de posesiune pe care o cerea doar din priviri. Mainile sale coborara incet pe trupul meu, indreptandu-se catre locul ascuns in pantaloni, pe care il stranse usor in maini, facandu-ma sa scancesc infiorat.
Stia unde sa atinga si cum sa ma faca sa gem. Incepu sa ma sarute pe obraz, coborand spre gat, apoi, desfacandu-mi camasa, cobori din ce in ce mai jos, pe pieptul meu, prinzandu-mi sfarcul stang inter buze, iar pe cel drept intre maini, intre degetele aratator si mare, rasucindu-l atent si facandu-l sa se intareasca. M-am lasat condus in jocul ei pervers, profitand de faptul ca mi se daruieste asa usor. Deja imi schimbasem parerea despre ea, desi era o fiica de nobil, era o femeie usoara.
Nu aveam insa sa ratez o astfel de ocazie, sa am o femeie asa de usor, mai ales dupa tot ceea ce se intamplase cu Lucas... Am schimbat rapid pozitiile, eu ajungand deasupra ei si dezbracandu-ma rapid de haine, aruncandu-le intr-o parte, multumit, entuziasmat. Mi-am coborat buzele pe sanii ei, trasand cercuri de saliva cu limba, iar cu mainile incepand s-o mangai atent, mormaindu-i cuvinte de lauda pentru trupul senzual pe care il avea.
M-am pozitionat intre picioarele ei, patrunzand in ea incet, facand-o sa scanceasca usor, insa nu am incetat, si am inceput sa ma misc din ce in ce mai repede, in ea, facand-o sa geama, sa isi muste buzele si sa ma prinda cu mainile de parul balai si ciufuluit, inchizandu-si ochii suri. Am zambit, stiind ca ii place la nebunie cum ma miscam si tot ceea ce faceam pentru a-i aduce trupul in mrejele placerii. Charlette imi soptea numele printre gemte puternice, oftand de placere cum ma adanceam mai mult in ea si tipand aproape cand am prins-o de par, provocand-o sa ma sarute. Imi placea sa ma comport dur in timpul posesiunii, sa aud tipete de placere si durere cand cea de sub mine era fecioara.
Charlotte nu mai era, imi dadusem seama din prima, din comportamentul ei. Nu-mi pasa insa, chiar eram incantat ca nu trebuie sa astept prea mult si ma puteam misca in voie. Probabil a durat cateva ore in sir ceea ce infaptuisem, dupa care m-am eliberat, gemand multumit, apoi lasandu-ma sa cad in asternturile fine. Charlette ma lua in brate, sarutandu-mi pielea gatului.
- Esti magnific!
Am tresarit la auzul laudei sale, amintindu-mi imediat de Lucas. El imi spunea ca sunt magnific in momomentul in care ii aduceam o noua victima. Mi-a spus ca sunt magnific si cand i-am daruit portretul sau cu ocazia aniversarii, precum si in momentul in care merseseram la lac amandoi, facand baie. Fusese foarte cald in acea zi, iar noi merseseram impreuna, facand baie dezbracati. Ii observasem ochii lui Lucas cum straluceau dupa trupul meu in acea zi, cutremurandu-ma la gandul tuturor orgiilor pe care le infaptuia baiatul cu diferitele fete aduse de mine.
Mi-am inchis ochii, adormind in bratele tinerei fete...
Vreau prima, deci rezerv loc. Nu se supara nimeni, nu-i asa?

Sa-mi fie rusine. Am uitat de edit. Oricum vine acum.
Se pare ca Charlette, desi e fica unui nobil (cum a spus si Caleb) e o stricata. Nu se da in laturi de la nimic pentru a afla ceea ce o intereseaza. Se culca chiar si cu prietenul cel mao bun a fostului logodnic, pe care -se pare- ca nici nu-l anuntase de logodna. Stiu ca in epoca respectiva secretele sunt tinute cu sfintenie, pentru ca un astfel de secret te poate cobora dar si urca.
Oare ii va prinde cineva in pat... Probabil... Daca da, oare ce se va intampla atuni... Desi sa recunoastem... Sansele ca ei sa fie prinsi sunt foarte mici...
Te pwp, si te pwp si mai dulce...
:bye: :bye:
Gabi ca deobicei tu mereu te intreci pe tine insuti, cstiu ca este un fic yaoi.. deci ar trebui sa o injur pe aia, pentru pacatul ei.. :))
De ce.. ?? De ce au facut-o ? De ce a murit Lucas.. ? :(
Oricum sper sa vina si partile in care yaoi-ul predomina atmosfera.. >:)
Totul a fost descris se manific [nu stiu daca am scris asa corect. :))], oricum asa este. :X
Meriti din plin laudele cititorilor sa stii. :-)
Ai avut doar 2 cred greseli de tastare, insa nu ma intereseaza fiindca in rest totul este super si chiar mi-a placut.
Cu siguranta dau dreptate, legat de titlul lui MusicXD, caci chiar pare misterios.. si ma tine in suspans. Deci astept nextul cu fericire si entuziasm. >:D<>:D<
Tnkz for comms, u sweetheartz

Now... The new chap
^^
*

Cand am deschis ochii era deja noaptea tarziu.. Ma aflam inca in patul lui Charlette, iar aceasta dormea cu capul pe pieptul meu. Eram acoperiti de un cearsaf fin, goi sub acesta, lasandu-ne trupurile calde sa se dezmierde prin simplele lor atingeri. M-am sculat cu grija, nedorind a o trezi si pe fata din bratele mele, dupa care mi-am facut toaleta si mi-am imbacat hainele. Am simtit o tragere de inima in momentul in care mi-a cazut din geaca poza iubitului meu Lucas.
Cum putusem sa o posed pe cea ce trebuia sa-i fie logodnica celui mai bun prieten al meu? Insa nu, nu simteam nimic... Nu ma deranjase si nu ma deranja. Stiam ca sunt un dulce, stiam sa ma port cu femeile, stiam cum sa le fac sa ma doreasca. Si chiar de n-as fi stiut si as fi fost un mitocan, frumusetea ma facea dorit de multe dintre ele. Lucas nu se bucurase de aceeasi frumusete ca si a mea, ceea ce il facea sa urasca femeile. Ii placuse sa isi bata joc de ele cu fiecare ocazie, ceea ce ma facuse sa cred ca ii plac barbatii. Cand il intrebasem acest lucru nu infirmase, ci chiar daduse afirmativ din cap. Era o descoperire care ma socase. Nu ma asteptam ca prietenul meu sa aiba alta orientare... Si tot nu intelegeam ce are cu femeile.

'' - Tarfele alea ordinare merita sa pateasca aceste lucruri murdare. Da, Caleb, urasc femeile. Ador sa le vad indurerate.
- Dar e o nelegiuire ceea ce faci! Vei fi pedepsit pentru relele aplicate lor.
- Da, si? Nu vei fi pedepsit tu, nu-ti fa vriji!
- Nu ma intereseaza de mine, ci de tine! ''


Am revazut in mintea mea ceea ce se intamplase, auzind franturile de conversatie reproduse exact la fel. Alesesem sa ii fac pe plac bunului meu prieten. Eram o persoana din patura de jos a societatii, insa pe Lucas nu-l deranjase asta niciodaa, el mereu ma ajutase sa urc sus. Oamenii din inalta societate ma placeau si ma apreciau pentru ceea ce sunt. Femeile ma voiau, si nu pentru ca eram prietenul lui Lucas, ci pentru ca eram superb. Daca material nu le puteam oferi nimic, fizic le puteam duce pe culmile placerii.
In mintea mea aparura imagini din momentul in care devenisem barbat, imagini cu prima fata din viata mea: bona. Cand eram mic, bunica mea angajase o bona pentru mine, spre a ma ingriji. Aceasta statuse cu noi, ajungand a fi infirmiera bunicii. Pe cand aveam doar 15 ani, ramasesem singur acasa, doar cu ea, Izabelle, bunica fiind plecata la o inmormantare. In acea noapte, Izabelle s-a bagat in pat cu mine. Ii simteam trupul fierbinte langa al meu, iar mainile ei incepura sa-mi inspecteze trupul slab, apoi incepu sa ma sarute.
M-am lasat dus de val, gandindu-ma la frumusetea ei si la faptul ca tot se va intampla o data si o data asta, asa ca de ce sa nu fie cu o persoana ca ea? In acel moment trecusem de stadiul de baiat, devenisem barbat, un barbat ce avea sa repete aceasta experienta de zeci de ori cu ea. Izabelle fusese prima femeie la care tinusem cu adevarat. Era incantatoare, blanda si buna. Am suferit mult in momentul in care a trebuit sa plece de la noi...
Mi-am alungat gandurile din minte, privindu-i chipul inocent al lui Charlette. Abia acum se dezmeticea si ea. Casca lung, dupa care se uita lung la mine, analizandu-ma.
- Pleci? ma intreba usor trista, iar eu am dat afirmativ din cap.
Fara sa spun nimic, am iesit din camera, indepartandu-ma cu desenele sub brat. Spre marele meu noroc, nu era nimeni care sa ma fi vazut, se daduse stingerea deja. Am ajuns la usa de la intrare, am deschis-o si am iesit fara a ma uita in urma. Am pasit incet pe aleea intunecata, indreptandu-ma catre cimitir.
In mintea mea staruia ceea ce mi se spusese cu ceva timp in urma de catre dragul meu Lucas: se temea de prima noapte petrecuta printre morti. Cu toate ca ma temeam, am preferat sa nu-l las singur, ci am mers acolo, sa-i tin companie. Prietenii lui Lucas refuzasera sa faca asta, de teama. Circulau zvonuri de pe strigoi prin aceste vremuri, iar ei, mai idioti, nu voiau sa riste. Eu insa nu ma dadeam batut. Mai bine sa mor acolo, de mana unei fiinte supranaturale, si totusi sa fiu aproape de iubitul meu prieten. De trei zile eram nedormit, refuzasem s-o fac. Am stat langa el, langa tronul sau, plangand intr-una. Abia acum, cand l-am pierdut, am realizat cat de mult il iubesc pe baiatul asta. Pentru mine, prietenia insemna foarte mult.
Am ajuns la portile cimitirului. Se afla la marginea orasului, iar in aceasta noapte cu luna plina, arata de-a dreptul straniu. M-am cutremurat in momentul in care i-am vazut cavoul proaspat ridicat. Era din marmura alba, cu un inger desenat deasupra intrarii. Usile mari se deschisera sub forta mea, dandu-mi voie sa patrund in interiorul acestuia, unde domnea tronul lui de culoare alba. Era inchis acum capacul, insa nu suportam sa-l las asa. M-am apropiat de acesta si am deschis capacul. Ii vedeam chipul palid la lumina lumanarilor.
Cateva lacrimi au inceput sa mi se scurga pe chipul bland. Trasarutile lui fine erau acum inghetate, de o frumusete morbida. Avea o culoare palida, insa nu ma temeam de el. Chiar si daca ar fi fost, prin absurd, un mort-viu, un strigoi, cum li se spune, nu ma temeam. Imi era tot prieten si as fi murit pentru el, as fi murit cu el. Lucas insa nu avea sa se mai ridice niciodata din acest loc. Lumanarile din jur faceau atmosfera din ce in ce mai stranie. Se auzira sunete din afara mausoleului, insa stiam ca nu e nimic, in ciuda povestilor oamenilor.
Mama lui Lucas se gandise sa puna si o canapea sprijinita sub tabloul ce-i infatisa portretul fiului ei, iar eu am tras-o usor langa tron, asezandu-ma. Am inceput sa-i desenez chipul impietrit pentru eternitate. Creionul aluneca rapid pe foaia usor ingalbenita, miscandu-se din ce in ce mai rapid, pe cand el... El nu se misca. Dupa ce am terminat schita si am bagat foaia alaturi de celelalte, am continuat sa-l privesc pe iubitul meu prieten. M-am ridicat in picioare, atingandu-i mana rece precum gheata.
Abia acum imi dadeam seama ca inca plangeam. Lacrimile mele curgeau siroaie, gasindu-si sfarsitul pe haine, uscandu-se de indata ce ajungeau acolo. M-am aplecat peste prietenul meu si i-am sarutat buzele incredibil de reci. Era prima data cand aveam parte de un gest atat de tandru cu el, insa el... El nu avea cum sa-mi mai raspunda acum, fiindca trecuse in nefiinta. M-am reasezat pe bancuta, continuand sa il privesc. Am inceput sa cand, pentru a alunga linistea din jur. Aveam o voce frumoasa... Si cantam un cantec vechi,de dor, in speranta ca imi voi reveni, insa prezenta trupului neinsufletit al bunului meu prieten ma demoraliza.
Nici cea mai angelica voce nu l-ar fi trezit din somnul acela de veci. Mi-am lasat capul pe marginea tronului alb, in timp ce ii mangaiam mainile asezate pe piept cu mainile mele calde. La un moment dat, am simtit cum sunt apucat de mana intr-o stransoare rece si puternica. In momentul in care am deschis ochii, l-am vazut pe Lucas, iubitul meu prieten, pe jumatate ridicat din cavou, stand in sezut. Ochii lui, inainte de un albastru incantator, acum aveau un rosu bolnav, insetat de sange.
In afara de acest lucru, era doar Lucas al meu. Insa inima deja mi-o luase la galop. Ma temeam si stiam prea bine acest lucru. Lucas insa parea a nu ma mai recunoaste. Avea un zambet dement pe chip, plin de rautate, ceea ce imi facu trupul sa inceapa sa tremure incontrolabil. Baiatul din fata mea zambi atent, dupa care incepu sa rada demonic, apropiindu-se tot mai mult de mine, pana ce m-a prins de par, tragandu-ma aproape de el. Cand m-am uitat mai atent, am vazut ca dintii ii crescusera uriasi si ascutiti.
Si i-a infipt in carnea mea cu atata forta incat m-a facut sa strig de durere, dupa care sa cad la pamant, nemairezistand. Durea ingrozitor, iar eu nu puteam scapa. Nici macar nu indrazneam sa ma misc. Acum, ca Lucas era langa mine, tot ce mai conta era ca el sa fie fericit. Dar...
Mi-am inchis ochii, resemnandu-ma. Aveam sa mor de mana celui mai bun prieten si nu-mi pasa.
OMG, OMG!!! O.O
Nu pot sa cred! Cum este posibil?!
Intr-un fel, chiar imi pare bine ca Lucas a revenit la viata sub forma unui vampir, daca nu ma insel. Astfel, Caleb nu va mai suferi si sper din tot sufletul sa uite de nenorocita de Charlette, sa o scoti din peisaj, dear! >:)
Dar acum e alta problema... : | I mean, vad ca pe Caleb nu-l deranjeaza daca moare de mana lui Lucas, sau mai bine zis, de coltii sai. Sunt si mai curioasa. Sa nu intarzii, sweetie:pls:
Byeh :]
Deci la inceput am crezut, atunci cand acesta sa pus ca sa-l sarute.. am crezut ca Lucas are sa-l cuprinda in brate, iar el sa se sperie, naiba ca daca facea asta saream si eu in sus. :))
Chiar m-am gandit la idea asta, adica ca Lucas sa reinvine, insa nu ca vanpir, bine e strigoi. Oricum geniala idee. :X:X Chiar mi-a placut, pana si eu m-am speriat, cu adevaratelea.
Si scuze ca nu am lasat asa de repede comm, din cauza ca a trebuit sa scriu la mate, ca aveam 30 de subpuncte, in total. :))

Dar in fine revenim la fic, deci foarte mult mi-a placut idea, chiar foarte mult. Abia astept urmatorul capito, chiar nu mai am rabdare.
Descrierea a fost super, greseli chiar nu ai avut. Pe scurt a fost un capitol pe cinste, l-am sorbit prin citit pe tot. :))
Bietul Caleb...trebuie sa recunosc ca are ceva tupeu sa raman acolo peste noapte. Eu una nu as fi in stare...si uite asa ne dam seama cat de mult tinea defapt la Lucas...sau mai bine zis cat de mult il iubea.
Am sarit un pic de pe scaun cand am citit parte de final cand Lucas se trezeste si il musca...dar sa nu-l omoare k ma apuc eu sa-l bantui...:))
Misto cap...ca de obice dealtfel...astept nextul poop si spor
O ma gaaaaaa :O Deci sunt in stare de soc stii tu :)). Imi cerc scuze ca nu am comentat la al doilea capitol dar stii cum e cu lenea asta. So Luca e strigoi xD. Imi plac ideile tale din ce in ce mai mult ^^ Descrierea my dear este foarte frumoasa, nu am ce comenta la ea, naratiunea, idem descrierea. Actiunea nu a fost nici pe departe grabita si dialogul nu a fost sec. Greseli de tastare am vazut dar nu sunt grave asa ca te iarta Mosu xD. Ti-am zis ceva cu ghilimelele :-w. Data viitoare asculta-ma ca fac urat! Siii parca ficul era yaoi din cate am citit eu la titlu? Unde sunt scenele Yaoi? Vreau Yaoi tu nu auzi?:)). So, atat am avut de zis. Astept nextu si nu uita sa ma anunti cand il pui. Buh bye! :*
Bau:)))Aterziez si eu aici,sis.Sti parerea mea,femeie.Ador focul asta:x Doamne,cat o urasc pe Charoltte asta.Are numele ca aia din H2O.
Bietul Caleb,aoleo Lucas e vampir? S-a sculat din morti si e mai rau ca niciodata:-?? Cam asta e impresia pe care mi-a lasat-o.
Cand apare printu?Da,printul ala frumos...sti tu >:) si cand o sa-l picteze Caleb? 8->
Vreau scene yaoi.Sti,mi-a lasat un gust amar scena dintre Caleb si p*z*a aia,care e o mare tar*a.:)))
Greseli de tastare nu am vazut,nu am cautat....orcum,ai talent :x poate te faci scriitoare,cine stie.....:-??
Grabeste-te cu nextul:x Ti-am mai zis ca asta e preferatul meu?:x Daca nu afli acum:P
Sunt curioasa ce va face Lucas,cum o sa reactioneze Caleb si aparitia printului va fi un adevarat soc,in sensul incendiar.
Am luat soc orcum,sti tu...de atunci.Iti zic pe mess baby:x Nu am sa stric surpriza:-??:)))
Poop:*Love you,yeah.
P.S.Am sa-ti zik tot pe mess ce vreau,daca scriu pe aici.....am sa sochez lumea=)))
Fetele mele, multumesc pentru comentarii >:D< M-am intors si cu o continuare >:D<
ma bucur mult ca va place:*
*
Am tipat speriat, deschizandu-mi ochii de o culoare albastra si cu tente aurii pe margini de parca ar fi fost demonici, intorcandu-mi privirea catre trupul trecut in nefiinta. Avea aceeasi pozitie, de parca ar fi inlemnit. De fapt chiar era... Era trecut in eternitate acum si, oricat de mult m-ar durea, nu avea sa se mai intoarca, nu avea sa-mi mai zambeasca, nu avea sa ma mai ajute cu sfaturi cand aveam o problema, ci va fi doar acolo, in inima mea. Imi parea rau, groaznic de rau, insa asta era, trebuia sa accept adevarul, imi era rau.
Respiram greu si eram ud leoarca. Incepuse, probabil, sa bata vantul, fiindca lumanarile aprinse palpaiau, iar mie imi era frig din cauza stratului fin de transpiratie de pe trupul meu. Spre fericirea mea, ceea ce vazusem cu putin timp in urma fusese doar un vis banal, un cosmar, mai bine zis, datorat imprejurarilor, si anume faptului ca ma aflam in mausoleu cu un mort, intr-un cimitir plin de astfel de lucruri. Probabil si povestile ce se tot auzeau imi alimentau imaginatia. Si totusi lacrimile imi curgeau siroaie pe chip. Plangeam in liniste, fara sa ma auda nimeni, nu ca ar fi putut-o face cineva in acest loc.
Lacrimile continua sa mi se prelinga pe chipul malid, transfigurat in lumina bolnavicioasa a lumanarilor. Ritmul respiratiei mi se accelerase din nou, iar inima isi grabise bataile. Nu stiam ce sa fac, eram ingrijorat. Aceste lucruri nu mi se mai intamplasera niciodata. Ma simteam debusolat si eram si ingrijorat de faptul ca ramasesem in cimitir. Povestile cu strigoi si vampiri se pare ca avusesera un impact mare asupra mea, desi nu imi dadusem seama de asta.
Am privit atent pe fereastra prin care incepusera a se strecura primele raze de soare ale noii zile. Desi nu-l vedeam, stiam ca cerul are acum o culoare sangerie, iar luminile ce se jucau acum in inaltul sau ii dadeau o tenta stranie. Ma intrebam ce era cu visul, ce voia sa insemne. Probabil Lucas vrusese sa imi spuna ceva, poate sa-si ia adio, poate... Multe lucruri mi se plimbau prin minte acum. Nu-mi venea sa cred ca se crapa de zi. Aveam impresia ca trecuse foarte putin timp de cand adormisem, cateva minute, nu atat de mult. Am privit dezorientat in jurul meu, incercand sa-mi dau in continuare seama daca ceea ce vazusem era doar plasmuirea imaginatiei mele sau fusese realitate. Pozitia cadavrului si saninatatea chipului sau imi confirmau insa ca visasem.
Nimic nu arata schimbat, totul fiind normal, sau cel putin asa mi se parea mie acum. Probabil mintea imi juca feste, probabil regretul ca o avusesem chiar pe cea care trebuia sa ii fie logodnica amicului meu, multe lucruri puteau fi clasate in acest sens, insa niciunul nu ma satisfacea asa cum trebuie, sa imi dea o farama de adevar. Continuam sa cred ca fusese o farama de realitate in visul meu, un fel de prevestire, ceva de genul.
- A fost prima noapte, spun in soapta, aplecandu-ma peste trupul neinsufletit al iubitului prieten si sarutandu-i pielea fruntii rece ca gheata. Eram constient ca nu il voi mai revedea vreodata, tronul urmand sa-i fie bagat in piatra mausoleului. Lacrimile care se rarisera pe chipul meu cu putin timp in urma reincepura sa curga iarasi, facandu-mi inima sa mi se stranga parca in piept. Cum putuse Lucas sa-si ia zilele? De ce ma lasase singur si de ce alesese sa moara pentru ceva ce avea sa fie reparat? As fi putut intra eu in puscarie pentru el, as fi facut tot posibilul ca el sa fie bine, numai sa nu isi ia zilele! Dac-as fi stiut la timp...
Eram insa fericit. Putusem petrece prima noapte a lui Lucas printre morti cu el. Nu voise niciodata sa fie singur, asa ca l-am insotit in aceasta calatorie ale carui sfarsit nu aveam sa-l cunoastem niciunul dintre noi vreodata. Deja imi era groaznic de dor de el, voiam sa fie langa mine, sa ne distram ca si pana cum, sa facem orice-i placea lui, sa fac pe Dom Juan si sa ii cuceresc fetele pentru ca, mai apoi, el sa profite de trupul lor. Voiam orice, numai el sa se intoarca, ceea ce nu ava sa se intample vreodata.
In ciuda faptului ca Lucas era fiu de nobil, pe cand eu... Eu eram doar un simplu baiat din popor, el ma iubise. De cand ne cunoscusem intaia oara, cu mult-mult timp in urma, fusesem de nedespartit. Legatura dintre noi fusese atat de stransa incat avusesem momente in care simtisem ceea ce se intampla unul cu celalalt. Iubeam asta la noi doi. Stiam... In momentul in care el isi luase zilele, eu simtisem. O durere surda in piept ma facu sa imi dau seama ca lui i se intamplase ceva rau. Ramasesem fara respiratie pentru cateva minute, plamanii parca refuzau sa-mi ia aer, narile mi le simtisem pline cu un lichid murdar, trupul era supus unei presiuni uriase... Apoi situatia se agravase, fiindca ma duruse ingrozitor. Nu intelegeam ce fusese, insa stiam ca i se intamplase ceva rau lui.
Nici nu stiu cum am ajuns in acel loc atunci. Simteam ca nu ma tin picioarele, vedeam incetosat, imi venea ameteala si multe lucruri ma impiedicau sa gandesc normal. Cand i-am vazut atunci trupul fara viata... Am cazut in genunchi. Cerul imi cazuse parca in cap, iar pamantul imi fugise de sub picioare. Tremuram din toate incheieturile, parca as fi fost curpins de friguri, iar el statea acolo, cu ochii deschisi, fixand un punct fix din aer. Licarirea vietii din ei disparuse de putin timp, acum ramanand sticlosi. Ii vedeam parca rotindu-se. Doream sa ii aud vocea dulce sau sa-i vad buzele cum imi mimau numele cand ne jucam, doream sa il vad miscandu-se. Insa nu, el statea acolo, lipsit de cel mai de pret lucru: viata.
Imi venea sa urlu si nu puteam, sa plang si tot nu puteam. Ceva ma impiedica. In cele cateva zile cat fusese tinut in casa, dupa traditie, il simtisem langa mine. Nu trupeste, ci sufleteste. De cateva ori mi se paruse chiar ca ii aud vocea cum imi soptea numele, alte ori am simtit o atingere rece sau un suflu de gheata. Stiam ca el e inca acolo, asteptand parca ceva. Simteam insa ca ma protejeaza si nu trebuie sa ma tem deloc de el, fiindca era cu mine doar pentru binele meu. De cand fusese dus in cimitir nu il mai simtisem. Parca disparuse, parca fugise de langa mine. Speram ca si-a gasit linistea si e fericit acolo, intr-un loc mai bun.
M-am ridicat in picioare si am depus un al doilea sarut, de data aceasta pe buzele lui Lucas. Erau reci cum nu mai fusesera niciodata. Nici macar in iarna in care fusese cel mai frig, iar noi merseseram la colindat, nici macar atunci nu fusese atat de rece. Atunci ne sarutasem de curiozitate si din greseala, fiindca el cazuse peste mine, in zapda de peste un metru, si buzele inghetate ale sale se lipisera de ale mele. Convenisem sa uitam incidentul si nu pentru faptul ca realizam ce ar insemna asta, ci doar pentru ca eram niste baietei rusinosi. Acum insa, sarutul dat era solemn. In gandul meu ii jurasem prietenie eterna. Speram din suflet ca el, Lucas, sa nu ma uite vreodata si ca ne vom reintalni candva, in Cealalalta Lume.
Am pus inapoi capacul cosgiugului, apoi am iesit din mausoleu, inchizand usile masive si continuand sa plang. Nu avea niciun rost sa-mi mai opresc lacrimile acum, fiindca orice as fi facut, Lucas nu s-ar mai fi intors. Imi ramasesera doar amintirile cu el, doar clipele petrecute impreuna, doar zambetul sau sau vocea suava cand stateam pana noaptea tarziu, scriind sau citind la lumina lumanarii. Am iesit de pe aleea secundara a cimitirului, pasind agale printre atatea cruci si ajungand pe cea principala, ce ducea spre usa de la intrare. Desi inca nu se ridicase soarele, cerul avea aceleasi tente sangerii care ma fermecau. Fiecare lucru imi aducea aminte de bunul meu prieten. Candva statusem impreuna si privisem rasaritul, depanand amintiri si povestind primele noastre aventuri cu fete sau femei. Subiectul nu ne mai facea sa ne rusinam atunci, devenisem mai maturi.
Am pornit agale spre casa, obosit din cale-afara. In ciuda faptului ca dormisem aproape toata noaptea la mausoleul iubitului meu prieten, eram extenuat si secat parca de puteri. Voiam sa ajung acasa si sa ma intind in pat, insa mai aveam de parcurs o buna parte din aleile orasului pustiit. Abia acum incepusera cei cativa lucratori pe la nobili sa iasa din case si sa se indrepte catre muncile lor. Bunica trebuia sa se afle si ea printre ei, fiindca lucra la un conte venit de curand in aceste locuri. Nu il cunosteam si nici nu aveam de gand sa fac asta vreodata, nu imi pasa unde lucreaza ea, pentru mine contau artele. Traiam si de pe urma platii ei, dar si de pe urma vanzarii tablourilor mele, fiindca eram mictor si eram des cautat de diferite persoane spre a le pune pe panza protretele sau unele peisaje.
Bunica tocmai iesea in momentul in care eu am ajuns acasa. Eram trist si plansesem.
- Caleb, e totul in regula? ma intreba cu vocea ei blanda, sarutandu-ma pe frunte, asa cum facea cand eram mic. Am dat afirmativ din cap, dupa care, urandu-i o zi buna, am urcat in mansarda mea. Mi-am aruncat hainele pe podea, aruncandu-ma apoi in patul meu. M-a trecut un fior in momentul in care am inchis ochii, iar apoi l-am simtit pe Lucas, bunul meu prieten. Era cu mine in camera si ii simteam ochii atintiti asupra mea, insa nu indrazneam sa ii deschid. Nu-mi era frica de el, stiam prea bine ca nu e aici pentru a-mi face ceva rau, insa ma temeam ca daca voi incerca sa il privesc el va disparea, iar eu voi continua sa plang.
In scurt timp am cazut intr-un somn adanc. Inca ii simteam prezenta acolo, in camera mea, si eram fericit. Am murmurat ceva in somn, apoi am cautat plapuma, insa, negasind-o, am renuntat si m-am facut ghem pe suprafata moale. Atunci, o mana nevazuta o aseza peste mine, iar o atingere calda ma facu sa scot un nou scancet si sa-i pronunt numele prietenului meu...
Ehh in sfarsit am terminat ^^". Ce capitole faci my dear. Gigantice fata de ale mele pot zice. M-ai socat cu ultima parte zau. Las ca am eu o viziune de ce se va intampla in capitolul urmator >:). So, sa revenim. Descrierea a fost frumoasa si in cantitati foarte mari exact asa cum imi place mie. Naratiunea este la fel de frumoasa ca descrierea, actiunea nu a fost deloc grabita. Imi place cum decurge. Leeent si frumos. Dialogul... au fost doua replici. Se pare ca nu sunt singura care nu prea pune dialog :)). In concluzie dialogul nu a fost sec. Greseli de tastare am vazut doar doua dar nu sunt grave. Sincer, daca scriam eu un capitol la fel de mare, mai putin de cinci greseli nu erau. Se pare ca esti atenta cand scrii ;)). Imi place asta. So, ce as mai putea zice in afara ca imi place si ca astept nextul? Deci te rog sa ma anunti cand il pui. Oricum o faceai dar nah... Buh bye! :*

Prima >:)
Oh Doamne! De ce a trebuit sa fie un vis ?! o.O
Gaby, ma uimesti pe zi ce trece. >:D<
Nu stiu de ce a mai aparut si Charlette aia in peisaj, din nou. Ea crede ca il poate face sa uite de Lucas. Imposibil [-(
Si revenind, ai lasat o umbra de mister in urma, fato. Ce-i cu mana aia din final? Chiar sunt curioasa, dar cel mai mult, sunt nerabdatoare sa aflu ce se va mai intampla. ^^ Draga mea, iti urez tot succesul din lume! Mai vb la urmatorul capitol :]
Multumesc pentru comentarii, fetele mele >:D<
Am venit :x


*

- Caleb, am treaba cu tine! sitrga bunica de jos. Eu, care ream la mansarda mea, m-am imbracat rapid intr-un capod gros si am coborat la ea. Ma intrebam ce vrea acum, eram curios. De obicei nu-mi cerea ajutorul decat daca era ceva foarte important, altfel nici nu se deranja ea sa ma cheme s-o ajut, trebuia s-o intreb eu si sa insist. Femeia asta ma iubea ca pe ochii din cap si ii eram recunoscator ca ma cresscuse.
- Da? am intrebat cascand, dupa care i-am urat un calduros '' Buna dimineata '' si am sarutat-o usor pe frutne. Mi-a zambit dulce si m-a sarutat la randul ei, apoi imi ura si ea '' Buna dimineata '' si, dandu-mi la o parte parul blond si ciufulit din ochi.
- Caleb, dragul meu, rosti femeia apoi, contele de Lioncourt doreste sa-i faci portretul lui si logodnicei sale.
Am ramas uimit in momentul in care am auzit acest lucru. Mai fusesem cautat de diferite persoane, insa niciodata de un conte, cu atat mai putin de unul asa de bine cunoscut. Chiar imi suradea ideea de a ajunge sa ii fac un portret, fiindca visam sa ajung departe cu talentul meu si eram constient ca, pentru asta, am nevoie de o persoana care sa ma ajute. Pana acum, acea persoana fusese Lucas. Acum insa trebuia sa caut alta persoana, si deja imi venise ideea de a ma imprieteni cu acest conte de Lioncourt, care imi imaginam a fi un batran care abia isi tarsie picioarele si s-a logodit cu o fata tanara si frumoasa, cum se intampla deseori in aceste timpuri.
- Cand asta? intreb trezit din visare si adresandu-i un zambet sincer bunicii mele scumpe, care avea sa ma ajute sa fac ceea ce imi doresc. Ma bucuram ca ma recomandase acestui om.
- Astazi te asteapta, dupa-amiaza. Iti va da el mai multe detalii cu privire la desenele pe care urma sa i le faci. Am sesizat imediat faptul ca a zis nu doar un tablou, ci mai multe. Am tacut din gura, continuand sa ascult ceea ce are de spus. N-a mai continuat insa, ci m-a imbratisat strans.
Dupa ce am mancat nitel, mi-am facut toaleta si apoi, imbracat frumos, subire, mi-am luat panza si culorile si am plecat catre rau, fiindca doream sa pictez peisajul acela ce ma fermecase de mult-mult timp. Era o apa limpede in care cerul albastru si plin de nori pufosi se oglindea. In jurul acestuia, pe maluri, se aflau salcii batrane care isi aplecau pletele lungi peste suprafata de oglinda. Unde raul se rotea, facand o curba interesanta, era un cires ale carui flori isi scuturasera petalele roz pe apa. Arata magnific, asta era ceea ce vreau sa desenez, plus ca in spate se vedea malul celalalt, fiindca raul se unea cu un altul, rezultand un singur brat din cele doua. Frumusetea peisajului ma acaparase acum mult timp.
Ajuns acolo, in locul in care eu si Lucas pierdeam timpul in trecut, am aranjat ustensilele si mi-am dat bluza jos, ramanand intr-o camasa subtire din cauza caldurii. Ma aflam la umbra si in apropierea apei, ceea ce facea sa fie ceva mai racoare, insa tot am facea sa-mi fie cald. In apropiere se afla un izvoras frumos de unde puteam bea apa. In ciuda faptului ca era doar primavara, caldura dogoritoare nu se lasa asteptata, aflandu-ne in luna mai. Am ramas uimit in momentul in care am vazut o umbra dupa o salcie, disparand, strecurandu-se printre celelalte salcii, apoi i-am pierdut urma.
Eram cat se poate de sigur ca acela nu e un om, ba chiar ii simteam prezenta lui Lucas, insa ceva mai departe de mine. Nu ma temeam, doar ca inima imi fusese cuprinsa de dor. Am vrut sa-l urmez, insa stiam ca nu aveam de ce sa o fac si poate l-as fi suparat si n-ar mai fi venit. Ma asteptam sa vorbim dupa ceva timp. Gandeam ca poate sunt nebun, sau daca nu sunt nebun, atunci aia chiar e fantoma lui Lucas. Nu incercam sa ma mint ca e totul bine, mai vazusem si cand eram mic persoane pe care ceilalti nu le vedeau. Bunicul meu ma obligase intr-o zi sa blochez viziunile acelor oameni nevazuti pentru ei si asa facusem pana in acel moment, cand il vazusem pe Lucas.
Am inceput sa fredonez o melodie, luand pensula si apa intr-un pahar vechi si incepand sa pictez ceea ce vedeam. Lucas era din ce in ce mai aproape si, cu fiecare pas pe care il facea spre mine, simteam si o adiere usoara. Pletele salciilor incepura sa se legene usor, iar vantul imi gadila pielea fina, jucandu-se in parul meu blond. Ochii mi-au cazut ceva mai tarziu pe soarele ce incepuse sa isi schimbe pozitia, sa coboare, dandu-mi de inteles ca se apropie ora patru, cand ma hotarasem sa ma duc.
Desenul il terminasem, spre norocul meu, fiindca eram iute de mana. Desigur, mai aveam de lucrat la el, insa culorile de ulei imi permiteau sa revin asupra lor, fiindca nu se uscau o buna perioada de timp. Fericit, mi-am strans lucrurile si am pornit catre locuinta contelui de Lioncourt, un conac impunator. Nu se afla departe de locul unde eram eu, asa ca am ajuns in mai putin de un sfert de ceas. Am intrat in curtea mare si plina de flori, lasandu-ma imbatat de mirosul incantator. Un servitor a aparut in fata mea, graind usor:
- Domnisorul Caleb? Eu am dat afirmativ din cap. Sunteti asteptat de contele de Lioncourt. Se afla in gradina din spate, imi spuse si ma conduse in acel loc. Am ramas cu gura cascata sa-l vad pe contele de Lioncourt: un tanar inalt, cam de douzeci si ceva de ani. Avea parul negru si lung, prins intr-o coada la baza gatului, ochii de un negru abisal si trupul bine sculptat. Puteam spune foarte clar ca asta chiar era un barbat foarte frumos.
- Buna ziua, spun incet, cu voce stinsa. Contele de Lioncourt era chair un barbat impunator. Se uita la mine, analizandu-ma parca. Imi zambi atent, dupa care imi raspunse la salut si, intinzandu-mi mana, imi spuse:
- Eu sunt Eric.
- Caleb, incantat, domnule Eric.
Auzind ceea ce am spus, contele se puse pe ras, dupa care, stergandu-si o lacrima din coltul ochiului, imi ceru sa-i spun simplu Eric, nu '' domnule '' sau '' conte '' sau mai stiu eu cum. Am inceput sa vorbim multe lucruri. Se interesa mult asupra vietii mele, insa oricum o cunostea pe bunica, asa ca stia oricum destule despre mine.
- Iti pot vedea desenele? ma intreba zambind, privind insistent asupra foilor mele.
- Ah, sunt doar schite, dom... Eric, dar da, sigur ca le poti vedea.
Contele zambi si ramase uimit cand vazu ce talent am la a desena. Ma felicita alegandu-si cuvintele atent, dupa care ma intreba:
- Pot vedea acea panza?
Am dat afirmativ din cap si i-am intins noul tablou pe care il pictam, inceput abia cu putin timp in urma. Se minuna si de data asta, dupa care imi ceru:
- Crezi ca mi-ai putea desena si mie asa minunatii?
- Sigur, spun incet, rosind in obraji datorita atator complimente pe care mi le tot facea. Spuneti-mi...
- Nu-mi vorbi protocolar, Caleb, te rog. Suntem tineri, nu trebuie sa facem asta, in ciuda faptului ca ne purtam respect.
- Bine, Eric. Deci, spune-mi cum ai vrea sa arate tabloul tau si al logodnicei? Spunand acestea, l-am fixat cu privirea, asteptand raspunsul sau. Un servitor se apropie de noi, cerandu-ne politioc sa intram in casa, fiindca se apropia furtuna. Abia acum mi-am dat seama cat de intunecat e cerul, iar noi, aflandu-ne la umbra unor copaci desi, nu realizasem asta.
Mi-am strans schitele si desenele si am pornit catre casa. Eric imi puse mana pe talie, indemnandu-ma sa intru, fiindca incercasem sa-i dau lui voie sa intre inainte, insa nu accepta. Ma conduse catre camera sa si le ordona servitorilor sa nu ne deranjeze, dupa care inchise usa si, deschizand usa de la balcon si iesind acolo.
- Lasa-ti desenele pe masa si alatura-mi-te, imi spuse usor si imi zambi.
I-am zambit si eu si am iesit in balcon, privind cerul cenusiu acum. Eric expira aerul si spuse:
- In curand aerul se va racori... Se intoarse in acel moment spre mine si adauga cu zambetul pe buze: Ar trebui sa ne cunoastem mai bine! imi spuse si isi puse mana pe umarul meu.
Gabi, scuze ca nu am lasat comm si la celalalt capitol.
Insa sa stii ca l-eam citit pe toate, chiar si pe ultimul.
Imi plac foarte mult. :X:X
Tu si modul asta al tau de a scrie, mereu ma lasi pe aici surprinsa. :*

Capitolul asta a fost misterios, deci se putea sa fie Lucas acolo dupa salcie ?
Asta chiar ca vreu sa stiu. :X
Iar contele ala, hmm.. ciudat .. sa se cunoasca mai bine, eu nu am inpotriva, dar parca ghicesc ce are sa se intample in urmatorul capitol. :))

Scuze ca nu prea am commul mare, dar ce pot spune ca toate capitolele imi plac, faci o treaba buna, mereu ma uimesti cu ideeile tale. :X
"ream" - "eram"
"chair" - "chiar"

Ce putine greseli! O.O
>:D<
Pai ma bucur ca ai postat. :] Faza cu acest conte chiar ma incanta, adica poate fi un posibil iubit pentru Caleb. :X Bineinteles, nu spun prostii, am vazut clar [ eh, ma rog, am citit ] ca Eric se cam da la Caleb. I mean... Ce-i cu atatea complimente, de ce l-a luat de talie si i-a pus mana pe umar ? Plus ca eu nu ma asteptam sa fie un conte atat de tanar. :]]
" Ar trebui sa ne cunoastem mai bine! " - Aham, si eu sunt de parere cu asta. >:)
My dear Gab, te astept cu nextul. Bye bye! ^^
Awww :X ai pus nextul....ce bine imi pare k am intrat pe zup...
Eric...stiu ca iti place numele asta...si mie imi place:X
Caleb trebuie sa fie un artist desavarsit daca un conte ii vrea serviciile
Pacat k Eric trebuie sa se casatoreasca :(( poate dupa ce il cunoaste pe Caleb isi va amana nunta:)) sau o va anula
Abia astept sa vad cum se vor cunoaste mai bine...poop
si astept nextul ubita:*
Vin si eu cu un comm ( cam tarziu se pare)
Greselile ti le-a corectat Music, asa ca nu o voi mai face si eu, doar asa ca sa lungesc un post.
Caleb mi se pare un tanar care stie ce vrea si nu ezita sa isi foloseasca frumusetea si talentul pentru a urca in ierarhia sociala.
Contele mi se pare un barbat cu adevarat interesant. Totusi, nu stiu de ce dar aveam impresia ca din moment in moment avea sa "sara" pe Caleb. BTW aceasta impresie nu m-a parasit inca.


Sa vedem ce surprize aduce nextul. Chuuu
Buuun, multumesc pentru cometarii, fetle mele >:D<
Am venit cu nextul :d
Lectura placuta ^^
*

Am dat afiramtiv din cap in acel moment si i-am zambit bine dispus contelui, fiind de acord cu ceea ce spusese. Continuam insa sa ma gandesc la Lucas, bunul meu prieten trecut in nefiinta cu putin timp inainte. Eric ma indruma catre intrarea in casa si am intrat impreuna intr-o biblioteca mare si plina de carti. Barbatul se aseza in spatele unui birou plin cu documente, pe un fotoliu din catifea neagra, iar mie mi-a oferit unul in fata sa. Se aseza cu coatele me suprafata ciocolatie a acestuia si isi impleti degetele, asezandu-si barbia pe ele.
Pozitia adoptata de el ma starnea, asa ca m-am sculat repede si, cerandu-mi iertare, i-am cerut sa nu se miste de acolo, apoi am disparut in acelalalta camera. Am luat o foaie si m-am intors in biblioteca, asezandu-ma in fata sa si incepand sa-i desenez chipul frumos. Eric zambi in acel moment si spuse:
- Nu te-ai putut abtine?
Dau negativ din cap, iar el isi fixa ochii asupra mea, facandu-mi obrajii sa se inroseasca usor, fiindca niciodata nu mai statusem asa de aproape de un barbat. Intunericul in camera insa era usor deranjant, iar el spuse ca va aprinde lumanari, insa eu am sarit in sus:
- Nu te misca! Spune-mi unde sunt si le aprind eu.
Afirmatia mea se parea ca il amuzase pe conte, care incepu sa rada si mi-a indicat sertarul de la birou, aflat pe partea lui. M-am dus acolo si am tras usor de acesta, evitand sa-l lovesc pe conte in graba mea. Cu greu insa se lasa tras greu, iar eu, dezechilibrandu-ma la un moment dat si din cauza pozitiei usor neplacute a trupului, am fost nevoit sa ma sprijin de el, mana alunecandu-mi pe coapsa sa. Am tresarit si mi-am retras-o imediat, evitand sa-l privesc in ochi pe baiat, fiindca ma inrosisem groaznic in obraji.
- Imi... Imi cer iertare, m-am...
- Nu-ti cere, spuse scurt si imi zambi, dupa care eu mi-am reluat incercarea de a deschide sertarul, reusind intr-un final. Am luat cateva lumanari si, asezandu-le in suportul lor, le-am aprins rapid si mi-am continuat schita. Imi place cum lucrezi, spuse Eric si continua sa zambeasca, iar eu m-am rosit usor a nu stiu cata oara pe ziua de azi. Cati ani ai, Caleb?
- Nouasprezece, raspund scurt si ii aud un '' Multi inainte! '' voios din cale-afara. Multumesc la fel, spun incet si ii zambesc la randul meu, terminand intr-un final schita chipului sau, dupa care m-am ridicat in picioare, rostind: Ar cam fi cazul sa plec, s-a facut tarziu si...
- Cum sa pleci?! a exclamat Eric usor ingrijorat, sarind de pe scaun si apropiindu-se de mine. Ploua cu galeata, imi spuse si eu abia acum realizez ca asa era, ploua cu galeata, probabil cu bucati de gheata, fiindca se auzeau lovituri puternice asupra acoperisului conacului. Stai aici, continua zambind. Avem o noaapte intreaga la dispozitie, putem vorbi despre multe, imi spuse linistindu-ma.
Am dat afirmativ din cap, zambindu-i lui Eric, insa eram usor rusinat de situatia in care fusesem pus, insa contele isi aseza mainile pe umerii mei din spate si isi apropia buzele de urechea mea, rostindu-mi ca va fi interesant. Suflarea sa fierbinte imi facu trupul sa fie strabatut de niste fiori placuti, tresarind.
M-am intors cu fata la el si i-am aratat schita pe care o facusem, semanand incredibil cu el. Incercam sa nu fiu retras si rusinos, fiindca nu voiam sa rada de mine din cauza acestui lucru, insa nu parea ca ar fi un astfel de om, unul care sa rada de alte persoane.
- Tu chiar ai un adevarat talent, imi spuse batandu-ma prieteneste pe umar, dupa care trecuram in alta camera. Imi cer scuze pentru impolitete, am fost atat de absorbit de discutia cu tine incat nu mi-am dat seama ca nu te-am servit cu nimic!
- Eric, te rog! spun uimit. Nu am venit aici sa ma servesti, ci sa te servesc eu pe tine si sa-ti fac portretul tie si logodnicei tale. Contele se intuneca la fata de cum auzi de logodnica sa, iar eu am ramas impietrit. Nu intelegeam ce e in neregula, daca am spus ceva rau. Iarta-ma daca te-am suparat, rostesc in soapta dupa cateva momente de tacere, lasandu-mi chipul in jos.
- Nu e vorba ca m-ai suparat, rosti contele si lua doua pahare de cristal si o sticla cu vin foarte bun si turna in acestea, punandu-mi unul in fata. E vorba... Nu ma intereseaza sa-i faci portretul ei, doar mie. Adica... Sunt constient ca arat bine, insa frumusetea trece, iar eu vreau s-o pastrez intr-un fel. Plus ca nu ma intereseaza doar portretul meu, ci si peisaje... Si chiar si tu, daca vrei sa mi te daruiesti, rosti la un moment dat facandu-ma sa tresar, fiindca asta ii zisese Lucas unui baiat candva, de fata cu mine. M-am uitat contrariat la el, iar Eric continua: Cred ca iti poti desena singur chipul, asa e?
M-am linistit cand i-am auzit explicatia si am dat afirmativ din cap, zambind mai apoi copilareste. Acum chiar ma amuza ceea ce zisese, plus ca eu ma gandisem la cu totul altceva.
- Iti plac tablourile, sa inteleg? am intrebat dupa ceva timp si el dadu afirmativ din cap, dupa care lua o gura din pahar, incurajandu-ma si pe mine s-o fac. Am gustat vinul foarte bun, de altfel, si Eric a continuat:
- Doresc sa-mi umplu casa cu aceste tablouri. Voiam sa te rog... Eu am un castel in munti, explica zambind, si sunt acolo niste peisaje superbe pe care te-as ruga sa le desenezi. Mai sunt si la mare cateva, apusul soarelui e magnific acolo. Si chiar si rasaritul, spuse zambind. Bineinteles, asta daca vrei sa mergi cu mine. Totul este contracost, tu imi spui pretul iar eu iti voi da totul, plus un bonus, rosti si scoase niste bani sa mi-i intinda, insa am intins mana, dand negativ din cap, cerandu-i din priviri sa inceteze. Insista ce insista sa iau acei bani pana in momentul in care am deschis gura si am spus:
- Cand tablourile vor fi terminate ma vei plati, asta daca iti vor placea si vei vrea sa le cumperi. Daca nu-ti vor placea imi vor ramane mie. Si... Sunt dispus sa merg cu tine, spun pe o voce usor rusinata, fiindca eu nu mai fusesem niciodata plecat la munte sau la mare, eu abia daca iesisem din orasul asta amarat al nostru. Eric, eu... Stii, eu nu am...
- Nu trebuie sa imi explici, stiu si stai linistit, voi avea eu grija de tot, ma intrerupse cu zambetul pe buze. Imi face placere sa te iau cu mine, esti o persoana foarte inteligenta si placuta. Afrimatiile sale ma facura sa ma rosesc din nou. Majoritatea contilor pe care ii cunoscusem se comportasera de-a dreptul urat cu mine, ma injosisera, insa el facea doar sa ma laude si sa imi spuna ca sunt bun si alte calitati pe are eram constient ca le am, insa nu eram genul de persoana care sa imi arat calitatile, eram mai mult modest. Am mai luat o gura din vinul din pahar, ascultandu-l pe Eric: Problema e similara celei a lui Lucas, imi spuse, iar eu am tresarit puternic, devenind palid. Am spus ceva gresit? ma intreba atintindu-si privirea asupra mea.
Am dat negativ din cap, dupa care am spus un '' Nu '' stins in incercarea de a intari faptul ca nu ma deranjase. Si chiar nu ma deranjase, doar ca nu ma asteptasem ca el sa aduca vorba de Lucas.
- L-ai cunoscut? intreb in soapta si oftez, neputandu-ma abtine. Imi era atat de dor de el, in ciuda faptului ca se intamplase cu putin timp in urma ca el sa treaca in nefiinta.
- Da, mi-a fost prieten. De-asta s-a sinucis, cred, in mare parte, imi spuse Eric. Stiu si ce facea si cu ce se ocupa, imi povesti barbatul cu tristete in glas. S-a sinucis fiindca trebuia sa se casatoreasca cu una de care isi batuse joc sau cam asa ceva, rosti dupa ceva timp, iar eu, vazand ca stie, am dat afirmativ din cap, constient ca nu am de ce sa mai ascund.
- Probabil stii ca Lucas nu voia sa se afle despre ceea ce era, nu? spun incet, iar contele dadu din cap si zambi trist. M-am multumit ca stia, fiindca simteam ca Eric era foarte de treaba si aveam sa ma imprietenesc cu el.
- Da, stiu prea bine si nici nu am de gand sa spun, rosti incet. Si tu esti la fel? ma intreba, iar eu am inclinat negativ din cap. Bun, rosti si ochii ii sclipira intr-un mod ciudat, insa nu am bagat de seama atunci, continuand sa il ascult: Ei bine... Eu sunt nevoit sa ma casatoresc cu o fata, contesa nu stiu care, spuse nepasator, insa problema e ca mie nu-mi place si nu o vreau de sotie. Am doar douazeci si cinci de ani, ce treaba are ea cu mine? Nu vreau sa ma insor de la varsta asta, nu ma intereseaza persoana ei. Asta vor parintii ei cadou de nunta, un portret al nostru, insa pe mine chiar nu ma intereseaza. M-ai bine mi-as face portret cu un purcel! exclama tanarul revoltat, iar eu am inceput sa rad. In scurt timp incepu si el sa rada, multumit de reactia mea. Pana la urma ti-ar place sa mergem impreuna la castelul din munti? Poate si in alte partil, in momentul asta sunt prea entuziasmat.
Am mai luat o gura din vin, insa, neobisnuit sa beau, incepuse sa ma doara capul. Continuam sa rad incontinuu si sa dau afirmativ din cap, constient insa ca accept sa merg cu el. Chiar era de treaba contele de Lioncourt si ma bucuram enorm ca il cunoscusem.
M-ai - Mai
partil - parti

Well, ma bucur enorm ca ai postat. Cu toate ca vroiam ceva yaoi [ Bine, gresesc, vroiam mai mult ] :)) Sper sa vina cat de curand. Si e in regula daca va fi o "legatura" intre Caleb si Contele de Lioncourt.
Mda, deci reformulez... Contele imi pare din ce in ce mai simpatic si atragator, ofc. :X Sweetie, nu mai are rost sa-ti zic (,) ca astept urmatorul capitol, right? So... Spor! :]
Hey Gabytsswh ^^ In primul rand as vrea sa iti multumesc pentru ca m-ai anuntat ca ai pus nextul. [Chiar doua]. Mi'au placut capitolele acestea doua, sincer. Au fost interesante. O sa iau fiecare next in parte.

First. M-a placut capitolul. Fantome xD. Ti'am zis eu ca Lucas e fantoma. ^^. Asa, descrierea a fost prezenta in cantitati mari la asta nu am ce comenta. Naratiunea a fost si ea la fel de frumoasa precum descrierea. Actiunea nu mi s-a parut grabita si dialogul nu a fost sec. Capitolul asta a fost parca mai scurt decat cele precedente :-?. Sau mi se pare mie? Am terminat cu primul next.

Second. Si capitolul acesta a fost foarte frumos. ^^ Sa inteleg ca cei doi vor forma un cuplu? Frumooos. Chiar as vrea asta. Si aici descrierea este prezenta in cantitati maari. Nu am ce comenta la acest aspect. Naratiunea, idem First. Actiunea nu mi s-a parut grabita deci imi place. Dialogul nu a fost nici pe de parte sec. Greseli de tastare ai mai avut dar nu sunt grave. Nici capitolul asta nu a fost prea lung dar merge. Ce m-a deranjat:
Continuam insa sa ma gandesc la Lucas, bunul meu prieten trecut in nefiinta cu putin timp inainte.

Ai mai spus asta si in capitolele precedente. Nu mai era cazul sa il pui si acum.

So, atat am avut de spus. Astept nextul si nu uita sa ma anunti cand il pui. Buh bye! :*
123…7›