AnimeZupCăutare

Capitulare

Off, tu femeie genială. :> Ţi-ai schimbat şi numele. Anyway, I like this name. You\'re ma\' Trix. *hugshugshugs*

Btw, am văzut doar o greşeală sau.. Hm, în jur de 4-5 în orice caz. ^^ Dap, tu nu greşeşti prea des - eşti atentă atunci când scrii ceva, în special un fic yaoi.
So, văd că tot o lungesc tipii ăştia cu yaoi-ul, sau mai bine zis, tu o lungeşti. You crazy girl, don\'t have mercy for us, your readers ? *puppy eyes*
:o3
Hmmm.. Treaba cea mai uluitoare a fost aceea cu imaginea lui Lucas; na\' că era şi timpul să mai aduci aminte de el - sau mă rog, de imaginea lui. It\'s a ghost or smth ? :-? Ar fi chiar culmea, dar totodată, foarte fascinant şi captivant. Ohh, mi-ar plăcea ca Lucas să nu fie mort... -.- Şi să se întoarcă la Caleb mai rău, mai malefic. *the bad boy style* >:)
Dammit, ce-mi mai doresc şi eu. :))

Anw, iartă-mi întârzierea; bine că măcar am citit şi am comentat... =p~

Xoxo Music xD
Si din nou am intarziat cu comentariul...:(( scz ubita, dar tu sti ce am in cap zilele astea (da, da faza perverse ca de obicei) Revenind...relatia dintre cei doi devine din ce in ce mai stransa, Insa nu stiu ce sa spun despre Lucas...la inceputul ficului, dupa ce a murit, ma gandeam ca va ramane mort, dar vad ca e un personaj destul de activ. Nu stiu isi dak e activ in desfasurarea propriu zisa a actiunii sau in mintea lui Caleb. Baiatul asta e un pic prins intre ciocan si nicovala. Cred ca il iubeste si pe Lucas, nu numai pe Eric :-S
Asta ar putea cauza cateva probleme, dar cui ii pasa...sper k baietii sa aiba grija de ei si sa nu se oboseasca prea mult :-\" (nu pe naiba!!!)
Oricum pooop si bafta la scris ubita
Va multumesc enorm pentru comentarii, Nepretuitele mele! >:D<
Am venit cu nextuletul:


*

Eric ma privea fix in ochi, in timp ce mana sa continua sa se miste cu blandete pe organul meu tare, dar si pe-al sau, provocandu-ne amandurora gemete lungi ce se impleteau intr-o muzica formidabila pentru urechile noastre atente, foarte expermintate in tainele amorului.
In ciuda faptului ca eram rusinat, nu ma opream din gemut. Pur si simplu nu puteam, era incantator de-a dreptul. Chipul dulce al lui Eric ma facea sa doresc sa-l sarut intr-una. Nu-mi prea venea a crede ca eu, Caleb, ma schimbasem atat de mult, insa iata ca acesta era adevarul, imi placea un barbat mai tare decat orice, si inca un barbat foarte frumos. Parca toate femeile pe care le avusesem pana atunci nu erau nimic, desi minea mea continua sa spuna clar ca e gresit tot ceea ce se intampla intre noi. Si poate era, dar, cum spusese Eric, nu conta, deoarece dragostea nu are varsta sau sex.
- Imi doresc sa te desenez... am spus, iar vocea mea fusese doar o soapta inabusita datorita buzelor lui Eric, ce se jucau cu ale mele in cel mai placut mod. Eram usor rusinat, inca reactionam in diferite moduri la atingerile barbatului, insa se parea ca pe el nu-l deranjeaza nimic de acest gen, fiindca el continua sa ma sarute si sa ma dezmierde ca si pana atunci, facandu-ma mai fericit decat fusesem eu vreodata, sau cel putin asa gandeam pana in acel moment.
- Nu acum... Acum ne iubim, desenam dupa.
Glasul sau plin de dorinta imi facu trupul sa se infioreze, prada tuturor simtamintelor teribil de placute ce ma stapaneau in acel moment. Ma impacasem, cel putin momentan, cu ideea ca ma aflu in bratele unui barbat. Era, pana la urma, primul barbat si chiar cel ce-mi aratase ca ma place, ca tine la mine. Nu eram inca sigur de sentimentele sale, era posibil ca el sa fie mult mi diferit decat ceea ce-mi arata mie, insa nu ma interesa, il placeam si nu aveam de gand sa-l las, cel putin nu momentan. Daca nu simtea nimic pentru mine, macar fizic sa ne simtim si noi bine impreuna.
Era incantator tot ceea ce-mi facea, ma simteam special in viata sa doar pentru ceea ce se petrece intre noi. Era a doua oara cand ne iubeam si deja incepusem sa ma gandesc atlfel. De ce ma speriasem atat? Pana la urma, nu fusese chiar sa de rau. Durerea aia nenorocita ma stapanea pe mine datorita faptului ca, dupa ceea ce-mi spusese Eric, eram mai fragil, nimic altceva. Avea sa dispara, sau cel putin asa imi doream eu. Si chiar daca nu disparea, putin imi pasa, eu il voiam pe el, pe nimeni altul in viata mea. Mi-am inchis ochii entuziasmat, ascultandu-i inima cum batea, in timp ce buzele lui ma dezmierdau cu blandete.i
Imi saruta gatul, muscand si sugandu-mi pielea pana ce se formasera mai multe semne rosii acolo, aratand clar ca ii aparin lui si nimanui altcuiva. Ma treceau fiori de fiecare data cand ii simteam buzele si limba atingandu-ma in acel mod innebunitor. Il tineam in brate si-l strangeam la pieptul meu, in timp ce el ma saruta usor la baza gatului. Ajunse la sfarcurile mele intarite si incepuse sa ma dezmierde cu blandete, provocandu-mi senzatii incantatoare ce ma faceau sa ma simt ca picat intr-o alta lume.
Era nerabdator, puteam clar simti clar acest lucru, fiindca se asezase cu nerabdare intre picioarele mele desfacute. Ii simteam mandria cum atinge usor fesele, apoi aluneca spre locul dintre ele. Fara sa vreau, trupul meu incepuse sa tremure si din cauza ca imi era teama, dar si pentru ca imi doream sa-l simt din nou. Devenisem alta persoana de cand il cunoscusem, aveam dorinte si nevoi. Inainte, fiecare moment cand ma culcam cu o femeie era aproape banal, nu ma satisfacea in mod special, pe cand ceea ce se intampla intre mine si Eric era magie pura, ceva de care greu m-as fi putut lipsi.
Pana si amintirea lui Lucas mi se parea ireala in comparatie cu realitatea placuta din acest moment. Cu toate astea, sovaiam. Si nu era din cauza ca aproape ma facuse al lui pentru a doua oara ,ci pentru faptul ca-l vedeam pe Lucas. Oare el era acolo cu adevarat sau eu eram nebun? Nu voiam sa admit posibilitatea faptului ca as fi fost nebun pentru ca-mi vedeam cel mai bun prieten mort. Ma temeam de acest lucru, si totusi Eric nu parea deloc afectat in mod negativ de acest lucru.
Il simtisem... Si se pregatea acum. Organul sau se afla la intrarea in orificiul cald, care incepuse sa pulseze. Se impinsese usor inainte, insa eu am dat sa il scot afara, cu toate ca nici macar nu intrase.
- Eric, ma gandeam la Lucas... Vreau sa vorbim despre el...
Barbatul ma saruta lung pe buzele mele ramase usor intredeschsie dupa ce vorbisem si inclina din cap, dupa care isi puse ambele maini pe talia mea, evitand astfel ca eu sa ma retrag iar, ceea ce si aveam de gand. M-am uitat fix in ochii lui, simtindu-l cum din nou se pozitioneaza in locul stramt si se impinse foarte putin inainte. Nu patrunsese decat foarte putin, iar eu deja scancisem si ma impinsesem cu picioarele in patul moale, incercand sa ma retrag si de asta data.
Cu toate acestea, nu mi-a mai mers, deoarece barbatul nu ma mai lasa sa ma indepartez. Imi tinea talia in maini,. astfel incat sa nu mai pot scapa, si se apleca peste mine, sarutandu-ma. Nu-mi venea nici macar mie sa cred cata putere de abtinere avea barbatul asta, avand in vedere ca se jucase cu mine o buna bucata de vreme. Ma simtisem bine, insa acum... Acum era atlfel, venea partea mai grea, venea durerea din trupul meu, care avea sa nu fie foarte placuta.
- O sa ma doara la fel de tare? N-o sa pot merge? am intrebat in soapta, confuz si incert, apoi mi-am inchis ochii, scapand un scancet. Nu voiam sa se intample ca data trecuta, nu intelegeam de ce eram eu, dupa cum spunea el, asa de sensibil, incat sa ma doara in halul ala.
- Sa speram ca nu... rosti in soapta.
In urmatorul moment, Eric ma stranse de talie cu blandete, asa cum o facea de fiecare data, patrunzand in mine. Am scancetat lung, buzele mele intredeschise neputand tine sunetul de durere ce isi facuse aparitia, apoi m-am arcuit lung, aproape facandu-ma sa ma doara. Incercam sa ma retrag, nu pentru ca nu-mi doream sa se intample acele lucruri, ci pentru ca durerea ma obliga sa reactionez asa.Nu o puteam face, nu ma lasa sa ma indepartez, deoarece imi tinea talia, fara sa-mi dea drumul
Atunci, organul sau tare, cald, se impinse in mine, provocandu-mi o durere arzatoare, chinuitoare. In momentul acesta, nu-mi doream defel sa mai repet aceste experiente.
"Trebuia... Sa nu te amesteci de prima data cand ti-a dat de itneles ce vrea!" mi-am spus in minte mustrator. Da, facusem greseala ca, atunci cand el incerca sa ma atinga, sa nu ma impotrivesc, aratand ca vreau,desi eu nici macar nu-mi dadusem seama de ce are el de gand.
Am gemut si m-am arcuit cand l-am simtit acolo, strangand de cearsaful de pe pat, tragand de el pentru a-mi calma incomfortul. Ma durea, ochi mi se umplusera de lacrimi cristaline, iar parul balai, ravasit pe chipul meu, aproape ca ma impiedica si sa respir cum trebuie. In ciuda atator sentimente care ma incercau, nu spuneam si nu faceam absolut nimic sa ma lase in pace, ci, docil, stateam asa, cu el in interiorul meu, asteptand... Asteptand sa fie mai bine!
Ajunsesem sa accept toate lucrurile din partea lui, imi facea orice si nu reactionam, deoarece stiam ca vreau la fel de tare cum o facea si el. Imi doream sa-l am, insa plateam, in opinia mea, un pret prea mare: durerea trupului. Eric era o persoana uimitoare, dulce, care stia sa se comporte cu mine si stiam ca, daca ar fi putut, mi-ar fi alinat durerea.
Adanc in interiorul meu, nu se misca. Astepta sa ma obisnuiesc, facandu-ma sa oftez si sa resprir din ce in ce mai greu in incercarea de a-mi calma bataile inimii.
Ochii mi se umplusera de umplusera de lacrimi si acestea incepusera sa imi curga pe fata fara a le pot opri, desi as fi vrut s-o fac, deoarece nu-mi placea sa imi arat slabiciunile, mai ales persoanalor care s-ar putea folosi de ele. Nu ca Eric ar fi fost una dintre acele persoane, dar totusi era alta persoana.... O persoana pe care incepusem s-o plac si la care incepusem sa tin.
"Logodnica lui..." mi-am spus in minte, sperand ca astfel m-as putea opri,dar in zadar. Am gemut lung, apoi vocea mea tremuranda s-a auzit in toata camera:
- Eric, ma doare...

Ah, iubita mea de ce te-ai oprit? :( Era asa incitant si asa dureros, facandu-mi mie placerea de a citi in contiunuare fiecare randulet si uite tu ce-mi faci, ma doare si pe mine acum.
:perv: Imi vine sa te mananc, draga mea draga, Eric nu stie ce sa-i mai faca scumpului meu Caleb ce e asa de inocent si scump si dragut si frumos... MOR :dead: Vreau neaparat sa vad si continuarea yaoi-ullui tau superb, mai ales ca urmeaza sa ne descri placerile neintrucipate ale lui Caleb si Eric.
De ce am eu senzatia ca micutulnostru isi va picta regele, presupun ca dezbracat sau macar ceva de genu. Oricum stiu ca poveste asta se va complica in curand, mai ales ca se va intampla ceva cu logotnica lui Eric si cu parintii lui, banuiesc. :)
Gaby, scumpa mea, te ador, nu am ce sa spun mai mult decat sa aduci nextul asa senzational si pervers. See you soon and good luck sweety! :bye"
Şiii iată că ai adus capitolul. :> Mise pare mie sau a fost puţin cam repede ? Ehh, anw, ce mai contează, contează că-i aici, chiar şi tu, Gabb`. >:D< .

You know, m-a amuzat teribil faza cu " nextuleţul ". :]] Dar nu atât de mult pe cât m-a încântat acest capitol. *lovely* Scenele - ce-aş putea spune ? *very but very HOT. :x* Dap, asta-i de zis. ^^
Btw, vreau să mai aud veşti de Lucas... :-? Maybe he`s alive, but only you know. xD
:zuppy07:
Well, aş mai comenta, dar nu mai am timp fir-ar să fie. >___< See ya later, nepreţuita mea. :>
Sa nu te mananc eu cu fulgi cu tot? X(
Dc nu mi-ai spus ca ai pus nextul mai? sti doar ks o aiurita si jumatate de cele mai multe ori :))
Revenind...mi-a placut extrem de mult cap...incitant si sadic...asa pe gustul meu:X
Caleb inca e un puc speriat de ceea ce simte si de ceea ce se intampla cu trupul sau (aici vb stric din punct de vedere fizic), pe cand Eric e (cel putin in opinia mea) perversitatea intruchipata (totusi e o perversitate se imbina perfect cu dorinta de a-l poseda pe iubitul sau si dc nu...chiar si iubirea) Imi place relatia dintre cei doi...la naiba la ora asta imi place si de Lucas :)) cu toate k e cam a treia roata la caruta de :)). Sau poate ca nu...pana la urma el este una dintre verigile ce ii leaga pe cei doi si cele doua lumi din care provin, caci sa fim seriosi...chiar provin din doua lumi diferite: Caleb e un pictor talentat, dar inca nu foarte cunoscut ce vrea sa-si faca un renume si care inca locuieste in casa cu bunica lui, pe cand Eric e un conte ce are puterea si statutul social necesar pentru a se putea plimba intr-o lume care de cele mai multe ori ar fi dispusa sa-i insire totul la picioare.
Totusi au fost legati de dragoste (sau dorinta...sau ambele) :))
Chiar dak Eric e asa de blazat cand vine vb de relatia lor, grijile lui Caleb nu sunt lipsite de sens: sunt doi barbati ce se iubesc intr-o epoca in care puteai sa fi spanzurat pentru asa ceva...diferenta sociala dintre ei e foarte mare, Eric e logodit si...la naiba, Lucas se pare ca nu are de gand sa renunte la prietenul sau atat de usor. Din cate vad eu, chiar si de dincolo de mormant, lupta pentru ceea ce vrea...
Lasand astea la o parte, subiectul pe care l-ai ales e foarte bun si dak il privesti in profunzime e si complex si destul de greu de tratat. Imi place totusi k il redai atat de simplu :X Si partea mea perversa adora faptul k te bazezi foarte mult pe atractia sexuala dintre cei doi.
Si uite ce face somnul din oameni...am lasat ditamai commul :))) Sper k nu te superi
Daca mai stau un pic pe aici o sa aberez alte chestii :)) asa ca momentan te las...dak imi mai aduc aminte de ceva, dau un edit :))
Pana atunci, poop si spor la scris ubita
Va multumesc enorm pentru comentariile date! :X Ma bucur enorm ca va place!
Spor la citit! :*
Am venit cu next:


*
Eric se uita cu parere de rau si imi dadu un sarut pe buzele ce le tineam itnredeschise, senzuale ca de fiecare data. Realizam ca pana si sa stau fara sa fac nimic l-ar fi excitat pe contele ce nu-si mai incapea in piele cand se afla in jurul meu.
Nici macar nu se adancise in totalitate in mine, se abtinuse s-o faca, era totusi in mare parte in locul meu stramt. Simteam ca nu am sa-l pot primi pe tot, ceea ce ma facea sa incep sa tremur incontrolabil, de rusine, de jena. Deja plangeam de durere, si actul in sine era abia la inceput.
Micul orificiu parca ma ardea, ma ustura si ameninta sa se stranga in jurul sau, facandu-ma sa ma rusinez si mai tare de aceste lucruri ce se intamplau, fara insa vreo sansa de scapare sau impotrivire. Ajunsesem la mila lui...
- Imi pare rau, dulceata mea, nu vreau sa simti durere, stii prea bine acest lucru! imi spuse muscandu-mi usor buzele, apoi isi trecu limba peste ele, facand un gest tandru care ma incanta. Chiar de-as fi vrut, nu as fi ptuut pleca de-acolo, fiindca realizam ca fara Eric, acum mi-ar fi fost mult mai greu. Incepusem sa tin la el....
M-am arcuit usor, dupa care am dat sa ma indepartez iarasi, ca si la inceput, dar nu mi-a dat voie, dintii sai prinzandu-mi buza inferioara, pe cand talia-mi era inca inconjurata de mainile sale.
Am scos un scancetat lung, apoi i-am simtit limba patruzandu-ma cu aceeasi dorinta de fiecare data in interiorul gurii, incepand a o cauta pe a mea, timp in care imi oferea senzatii ce ma faceau sa ma excit si mai tare decat eram.
Gemusem usor, primindu-l, si imediat, buzele dulci ale sale se presasera peste ale mele, incepand sa mi le guste multumit, scotand sunete primitive, lasandu-si toate dorintele sa se exteriorizeze. Lui nu-i era rusine sa ma arate ca ma place, pe cand eu... Eu nici macar nu acceptam ca-l plac, desi o stiam.
Mi-am inchis ochii, dupa care am inceput sa-l sarut lung, cu o dorinta de necontrolat. Iata dovada ca-l voiam: nu ma puteam impotrivi vointei sale, nu ma puteam abtine si... Nici nu voiam s-o fac. Nu stiam ce se intamplase cu mine, pur si simplu devenisem o alta persoana care tinea la un alt barbat.
Mi-am strans ochii, gemand lung atunci cand se ridicase in fund, cu mine in brate. Picioarele mele continuau sa stea in jurul taliei sale, iar eu gemusem usor, din nou incercand sa scap, deoarece ajunsese atat de adanc, incat chiar simtisem durere, una arzatoare, mult superioara celei de la inceput, care nu-mi dadea sansa sa ma relaxez macar putin pentru a putea continua. Lacrimile curgeau siroaie acum, iar gemetele de durere se faceau des auzite din gura mea, cand n junghi mai puternic ma apuca. In continuare, Eric ramanea ferm pe pozitie,refuzand insa sa ma faca sa sufar si mai tare.
Toata placerea pe care o simtisem pana atunci se spulberase, astfel ca acum simteam numai durere, o durere teribila, dar dulce, care ma facea sa ma simt si vlaguit, dar si implinit in acelasi timp. Senzatia aceea se schimbase atat de brusc, parca si eu ma schimbasem. Nu se ameliorase nimic, el nu facuse nimic,nici eu, dar pur si simplu, trupul meu reactionase, facand in asa fel, incat sa-mi placa acea durere.
Micul orificiu pe care Eric il ocupa cu dimensiunea sa continua sa pulseze si ma durea, insa totusi era o durere ce o puteam suporta.
Simteam ca si cum ma arde acel loc, insa nu faceam nimic decat sa ma agat mai mult de Eric, de parca asta m-ar fi putut sa imi revin, sa uit de durere. Imi tineam picioarele puternic stranse in jurul trupului barbatului, temandu-ma parca sa fac orice pentru a nu spori durerea teribila.
Mi-am inchis ochii, apoi Eric, usor, se impinse in mine, facandu-ma sa gem si sa ma arcuiesc.
- Mai... incet! am strigat gemand din nou de durere, iar el imi dadu un lung sarut pe buze, incercand sa ma faca sa ma linistesc in mare masura. Mi-am simtit lacrimile calde strabatandu-mi chipul, iar el se ridica ingrijorat, iesind practic din mine. Mi-am inchis ochii, multumit ca nu mai simteam acel lucru pulsand in mine, acel loc strangandu-se in jurul lui. Durerea insa persista si ma simteam injositor, stiind ca, pentru a doua oara, in mine intrase... Ceea ce ajungea doar intr-o fata.
Cu toate astea, crestea in mine dorinta de a-l avea din nou. Se parea ca nu am scrupule, caci nu ma puteam opri defe. Nu eram sigur de ce face, dar in urmatorul moment l-am vazut cum se ridica din pat, indepartandu-se. M-am ingrijorat imediat, fiindca nu-mi doream sub niciun chip sa-l supar in vreun fel anume si sa-l fac sa plece de langa mine.
- Eric, iarta-ma! am spus cu ochii in lacrimi, acum din cauza dezamagirii ca gresisem. Contele si-a dus degetul la buze si, fara sa spuna nimic, a iesit din camera. M-am facut ghem pe saltea, luandu-mi trupul in brate, si priveam deznadajduit usa.
"L-am suparat rau, daca a plecat..." mi-am spus in sinea mea, insa, nu dupa mult timp, acesta se intoarse, tinand in mana un fel de cutiuta din sticla, acolo fiind o substanta gelationasa.
- Nu vreau sa mi te mai vad plangand! imi spuse si m-a trecut imediat un fior la gandul ca ii pasa de mine si ceea ce simt. Dupa modul in care o spusese, eu ii apartineam lui si nimanui altcuiva. Am suras bine dispus, insa tot curios si confuz.
- Ce e acolo?am intrebat fluturandu-mi genele dese ale frumosilor mei ochi albastrii ca cerul. Se uita cu o expresie vicleana catre micuta cutiuta, apoi se puse iar in pat. Abia atunci realizasem si eu ca ar fi putut fi vazut de cineva, deoarece iesise gol pusca. Imediat, in mine aparu un oarecare sentiment de gelozie. In pieptul meu se crease un monstru ce prindea viata. Nu credeam sa fiu gelos pe cineva, mai ales fara motiv. Contele insa se puse langa mine si, lingandu-si buzele usor, imi zambi. Desfacu micul capacel de sticla, apoi baga doua degete in aceasta, scotind de acolo o substanta de culoare rozalie, pe care mi-o intinse o data cu mana sa. Am mirosit-o, apoi am exclamat fermecat:
- Trandafiri! Ma privi facandu-mi cu ochiul si incuviinta, dupa care eu am continuat: Dar pentru ce? Perversitatea expresii sale faciale ma facu aproape imediat sa regret intrebarea. Mana cu acel unguent pe ea se cobori intre picioarele mele, eu gemand imediat ce locul unde pana nu demult il cercetase Eric imi fusese atins. Era rece, iar eu nu am facut decat sa scot un geamat de protest cand un deget al sau incepuse sa se miste in cercuri in jurul ingustului orificiu. Plictisit rapid de scurtul joc pus la cale chiar de el, Eric ceru pe un ton soptit:
- Spune-mi ce sa fac in continuare!
Mai rosu ca niciodata in obraji, mi-am inchis ochii. Nu indrazneam sa ma mai uit la el si nu intelegeam de ce imi cerea acele lucruri. Oare isi batea joc de mine? Era atat de rau, incat sa ceara sa ii spun ce sa fac? Parca ma jignise acel lucru, asa ca tacusem din gura si imi muscasem buzele nemultumit, vrand sa spun ceva. Eric mai lua unguent, continuand sa mangaie acel loc in timp ce ma privea.
- Nimic, am spus pe un ton care-mi trada nemultumirea. Oricum nu vei face ce-ti spun eu!
Starea mea de spirit se modificase din nou, devenind nemultumit. Nu pricepeam de ce pusese acea intrebare, astfel ca ma deranjase enorm.
- Ce ai? Te-ai saturat? intreba aplecandu-se peste mine, parca nevrad sa-mi vada nemultumirea. Am refuzat sa-l privesc, strangandu-mi ochii, dar doar atat si nimic mai mult. Caleb, ce s-a intamplat? intreba confuz acum.
Ce sa-i raspund ? Sa ma fac de ras? Nici macar eu nu stiam ce sa fac, insa modul meu de a fi sincer intotdeauna ma facu sa raspund calm, profund, fara sa ma ascund:
- Mi-e frica, Eric. Si nu-mi place ca tratezi frica mea ca pe ceva copilaresc. "Spune-mi ce sa fac in continure!" am repetat dupa el. Ia spune-mi, pune-te in locul meu. Esti sub un conte, unul din inalta societate, tu, un pictor sarac, e doar a doua oara cand faci acest lucru si iti vine sa intri in pamant. Contele iti cere sa-i spui ce sa faca. Tu, care stii ca o sa doara ingrozitor, o sa te simti despicat in doua, nu-ti doresti sa fii luat inras sau sa se supere pe tine. Ce-ai face?




p,s: Nu e corectat, ca de fiecare data.
Hey, normal ca ne place! Cu-i nu? Vezi, nu exista cineva caruia sa nu-i placa ce scrii. :)
Tot acest capitol a fost o scena interesanta! :-> Ai dat frau liber imaginatiei si ai descris perfect fiecare sentiment si actiune ale celor doi. In amanunt, exact....Te iuby, stii? De fapt, de ce ma mir de acest capitol? Toate ti-au iesit asa bine. Cu atatea cuvinte si expresii ce ma dadeau pe spate. Sunt mandra de tine Gaby! :))))
Acum, Eric este asa un pervers deosebit de periculos! Modul in care o face te inebuneste, iar cum Caleb rezista vitejeste, desii este atat de sensibil si inofensiv...Offff, e atat de.....interesant @-)
Mi-a placut mult capitolul si astept nextul! A da, te sun maine! ;) Fara refuz! :-w
Ok, spor la lucru! :))))
Ca de obicei:)) pervers pana la hau si mai sus....:*:*
Oare de ce nu ma ami mir?!:)) las k asa e bine...dak baietii nu ar fi perversi nu ne-ar place de ei, nu-i asa?:-"
Revenind...Caleb e atat de dulce, dar nu inteleg de ce se mai lupta. A recunoscut ca-l place...asa ca...dc sa nu se bucure un pic de niste tratament special din partea contelui?:>
Eu una as profita din plin si aww ce l-as pune sa-mi faca (bine , pustiul nu are mintea mea perversa, dar sper k se va molipsi de la Eric care nu duce lipsa de asa ceva)
App am obs ca a aparut si gelozia :)) place la mine placeee...mai vreau...si sunt curioasa ce va urma :>
Fain capitol gagik, astept cu nerabdare urmatorul (nik nou aici) poop si spor la scris
Ohh, într-adevăr, grea întrebare - grea situaţie; cum au spus şi ceilalţi useri, curiozitatea asta pluteşte-n aer parcă * laughs * la fel şi la mine ofc xD Chiar mă-ntreb ce va răspunde contele - goddammit, e un contee ~ <3

Deci este destul de dificilă treaba asta, se pare că dragul de Caleb refuză să-i spună adevăratele sentimente ce le poartă pentru Eric. Sau poate că îi este greu s-o spuna, naa', probabil percepe dragostea dintre ei într-un mod mai diferit.
Frate, cât de complicată devine faza asta T_T
Dar eu tot aştept să citesc, so... Ya' know now xD
Acum ca m-am intors si eu din concediu pot sa iti dau si eu un comm, chiar daca am intarziat. :perv: Nu pot sa cred cum ma poti pune pe jar, esti asa de rea. Te opresti cand mi-e lumea mai bdraga, cand ma incota mai mult. Esti uimitoare, fiecare capitol pe care n-i le aduci sunt din ce in ce mai bune si mai gustoase. :X
Caleb e un scump si jumatate, manca-l-ar Teo pe el. Il iubeste pe Eric si totusi inocenta lui ii provoaca frica. Totusi Eric nu da semne ca il deranjeaza lucrurile aste si trece mai departe, continuand acutul. Vreau nextul repede, so grabestete iubita!
Va multumesc, pretioaselor, pentru comenturi! :*
Next:

*

Eric ma privise livid. Nici macar el nu mai stia ce sa-mi spuna in acele momente. Obrajii sai prinsesera o culoare stacojie, din cate puteam pricepe acum, in lumina difuza a lunii ce-si arunca razele blande, anemice, pe fereastra camerei in care ne aflam. Nu indrazneam sa mai fac nicio miscare, asteptam calm sub Eric un raspuns.
- Imi pare rau ca te-am facut sa te simti asa... rosti intr-un final, ridicandu-se de pe trupul meu, punand micul bol cu crema pe o noptiera. Nu asta era intentia mea. Cand am cerut sa-mi spui, voiam sa stiu daca tu vrei sa...
Inghitisem in sec si o lacrima cristalina mi se prelinsese pe chipul transfigurat de neliniste. Mi-am intins mana stanga catre Eric, ce statea acum ceva mai departe de mine, si l-am tras spre mine, sarutandu-l apasat pe buze. Ma ridicasem in fund, in acelasi timp impingandu-l pe el pe pat, pana ce ajunsesem sa stau eu deasupra lui, zambind si totusi intristat de ce facusem,
- Plangi? intrebase cu voce tremuranda. Nu vreau sa plangi, Caleb, frumosul meu! spuse cuprinzandu-ma in brate, strangandu-ma cu dorinta la pieptul sau. Nu am vrut sa te jignesc in vreun fel si imi cer sincer iertare, nu intelege gresit, nu voiam sa...
- Sst! am spus in soapta, apoi mi-am indreptat o mana in spate, prinzandu-i organul erect al lui Eric si incepand sa-l mangai usor, plimbandu-mi degetele sfioase de-a lungul acestuia, cercetand. Eram rosu de rusine, insa nu ma puteam opri acum, incepea sa-mi placa ce fac. Am vorbit, intr-un final, cu o voce care nu parea a fi a mea, si totusi era: Eric, vreau... Te vreau, intelege. Dar mi-e frica, am continuat oftand, dupa care mi-am trecut limba peste buze si m-am arcuit usor. El scosese un geamat, in acelasi timp ducandu-si mana intre picioarele mele.
- Fa-o tu cum consideri, raspunse in soapta, apoi ridicandu-se in fund, cu mine in bratele lui. Am gemut usor cand i-am simtit organul presandu-se de fesele mele, intre ele, si am tresarit. Oare trebuia s-o fac?
Am oftat in acel moment, dupa care am cerut in soapta :
- Doar... Spune-mi tu ce sa fac, rostisem, insa nu pe acelasi ton pe care o facuse el, ci cu sfiala in voce, cu teama si chiar cu umilinta. Nu-mi venea sa cred ca ajunsesem eu asa. Trebuia sa fac ceva cu noul meu mod de a fi. Ma voiam pe cel din trecut cu orice pret. Oare ma mai puteam recupera?
Eric isi pusese mainile pe talia mea, indemnandu-ma sa ma ridic ceva mai sus, apoi isi cobori mana intre picioarele sale si am putut vedea cu coada ochiului cum se potriveste. Apoi, dupa ce incheie acest lucru, isi indreptase mainile pe fesele mele, indemandu-ma sa ma las in jos.
- Usor, iubire, da? intrebase, iar eu dadusem afirmativ din cap, ascultandu-l. Incet, domol, ma lasasem in jos pana ce il simtisem acolo, la intrarea in interiorul meu. Era cald, iar locul acela pulsa si de teama, dar si de dorinta. Ma simteam straniu cu el acolo, ceea ce ma facu sa inghit in sec, aproape livid la fata. M-am lasat in jos, mai mult, mainile punandu-mi-le in jurul gatului lui.
Am scos un geamat, realizand ca durerea isi facea simtita prezenta. Coboram tot mai mult, pe cand el nu facea absolut nicio miscare, ci doar astepta. Mainile ii urcasera pe talia mea, in timp ce eu coboram. Era o presiune urata aplicata asupra muschilor mei, toti incordati, urland, dar ma miscam cu ceeasi incetineala, de teama sa nu ma chinui singur.
- Incetisor, Caleb, imi spuse in soapta si am inclinat din cap, apoi mi-am apropiat buzele de ale lui. Nu rezistase tentatiei, imediat imi pusese stapanire pe ele, insa doar acaparandu-mi-le intr-un sarut copilaresc. Am scos un geamat infundat. Tremuram din toate incheieturile, dar m-am lasat ceva mai jos. Il simteam acolo, cum intra in mine. Locul din interiorul meu se largea usor, incepand sa pulseze. Simteam un val de caldura cum imi invadeaza trupul.
In acelasi timp, venise durerea. De ce ma temusem, nu scapasem.
- Te vei obisnui... imi spuse incurajator si am zambit, insa cu lacrimi in ochi. Observase si isi ridicase mana stanga, stergandu-mi chipul invadat de siroaie cristaline. Era bland. Nu intelegeam de ce ma temusem de el pana atunci, nu avea sa-mi faca vreun rau vreodata.
Voiam sa spun ceva, insa nu-mi gaseam cuvintele. Nici macar eu nu realizam exact ce voiam. Doar sa nu ma doara, asta era vrerea mea. Si totusi nu era la fel de rau ca intaia oara. Ma durea mai putin si il simteam patrunzand mai cu usurinta in mine, ceea ce ma facea sa ma rosesc. Nu indrazneam sa ma uit in ochii sai, insa imi curpinsese barbia, tragandu-mi-o spre el.
Imi saruta buzele iarasi, dupa care am spus:
- Vreau mai... dar ma oprisem. Nu stiam ce voiam sa mai spun si devenisem rosu. M-am lasat mai mult in jos, in acelasi timp relaxandu-ma. Tremuram iarasi, dar nu ma mai durea trupul. Ma durea doar acel loc, insa nu la fel de mult.
- E mai bine? intrebase, iar eu dadusem afirmativ din cap. Nu stiam cum sa ma exprim, dar avusese dreptate. Acum insa, nu stiam ce sa mai fac. Ma uitam confuz la el, ochii mei albastri cercetandu-i cu atentie buzele frumos arcuite. Nu indrazneam sa-l privesc in ochi, mi-era teama sa nu ma observe cat eram de rosu. Si totusi ma observase, fiindca surase.
- Esti ca un trandafir, Caleb. Unul atat de pur, de frumos! rosti, iar eu, in gandul meu,replicasem: "Numai pur nu sunt eu!". Nu ma puteam abtine de la a nu face remarci ironice, chiar daca era vorba de mine insumi. Pana la urma, asta era realitatea, iar faptele noastre din acel moment descriau clar ce spusesem.
- Fa tu ce trebuie sa faci, am spus pe un ton ce nu admitea refuz si, usor, m-am intins pe spate, avand insa grija sa nu il ranesc nici pe el, insa nici sa nu paraseasca acel loc, deoarece nu voiam sa intre iar, sa faca aceeasi durere. Era adanc in mine si simteam cum pulsa si el, ceea ce ma facuse sa ma rosesc. Ce simti, Eric? am intrebat de curiozitate, iar el chicoti usor.
- Te strangi in jurul meu, asta simt. E insa o stransoare dulce, adorabila. Nu stiu cum ma pot abtine sa nu te am tot timpul, spuse razand. Cu siguranta ca nu ti-as rezista! Esti un demon cu chip de inger, imi spuse asezandu-se mai bine, apoi iesise usor din mine, insa nu complet.Patrunse apoi inainte, iar eu gemusem lung, infigandu-mi unghiile in umerii lui.
Gemusem si la fel facuse si el. Mi-am muscat buzele, simtind in acelasi timp si durere, dar si placere. Era incantator sa-l simt pe el in interior, acolo. Nu era deloc violent, dar tot era chinuitor. Mi-aduceam amint eca spusesem ca nu se va intampla din nou acest lucru. Ce slab era la caracter. Sperasem si eu sa nu se repete, pentru ca-mi era frica, dar, in afara de asta, o vrusesem si eu si nu aveam niciun dubiu: eram indragostit de Eric de Lioncourt.
Ma trecuse un fior. Barbatul continua sa se afunde in interiorul meu, provocandu-mi din ce in ce mai multe gemete si scancete din cauza dimensiunii sale. Mi-am inchis ochii si mi-am muscat buzele, insa mi-au fost stapanite imediat de barbatul nerabdator, care parca traia doar pentru a ma avea pe mine.
Hazardul facu ca, in acel moment, sa imi aduc aminte de ceea ce citisem in jurnalul lui. Cata putere, cata vointa avea si el sa nu ma posede tot timpul! Eram uimit de acest lucru. Am gemut usor, incantat, si mi-am strecurat limba in gura sa de-ndata ce i-am simtit din nou buzele peste ale mele. Ceva mai dulce ca atunci nu simtisem niciodata. Incepusem sa ne jucam usor, in timp ce el marise viteza, se adancea din ce in ce mai tare in mine, provocandu-mi gemete lungi, dese.
- Nu te mai doare? intreba cu un zambet siret, ducandu-si mana intre noi si incepand sa imi mangaie organul excitat. Am dat negativ din cap. De ce era sa mint? Am suras binevoitor si mi-am muscat buzele, fiindca era mai adanc acum in mine si era usturator.
In timp ce el imi mangaia barbatia si se tot afunda in mine, mi-am permis sa gem lung, dupa care, fara sa vreau, m-am eliberat. M-am facut mai rosu ca niciodata, fiindca il murdarisem si pe el, si am scos un scancet cand se duse si mai adanc, mai brusc. Marise viteza si, in acelasi timp, isi ridicase degetele murdare de lichid alb la gura, lingand usor, atent.
- Nu trebuia...am spus ascunzandu-mi chipul, apoi gemand din ce in ce mai tare, insa din cauza durerii. Se adancea atat de rapid si de brusc, incat simteam ca aveam sa ma dezintegrez. Nu se lasa insa, si incepu sa ma sarute pe piept.
Spre marele meu noroc, in scurt timp, atinse si el apogeul. Simtisem lichidul cald in interiorul meu si rasuflasem usurat, inchizandu-mi ochii. El se lasase deasupra mea si ma sarutase usor pe buze, dupa care ma inconjurase cu mainile.
- Ingerul meu iubit! ii auzisem vocea, insa ca prin vis.
Oh, într-un final eu făcut-o #:-s - mă rog, refăcut-o *laughs* ştii la ce mă refer ofc :]]
Deci !

E clar că scenele au fost bestiale, grozave şi câte alte cuvinte aş mai putea găsi; dar cert e că eu am aşteptat ceva timp să încerce din nou sexul cu Eric - good, e îndrăgostit de conte :> Şi cred că asta contează într-un yaoi, să fie si ceva dragoste xD
Totuşi, mi se pare că totu-i prea roz şi am impresia că am mai spus-o odată :-? Sigur nu apar ceva probleme pe aici ? o.o Pentru că, îţi zic eu - parcă e ceva în neregulă .
o.o
Mica mea ubita obsedata de sex si perversa:)) :*:* ce mi-a placut:X:X
In sfarsit Caleb...ma intrebam cand o s-o faca. Da-o incolo de frica si de durere...trebuie sa mai si traiesti si fara ele n-ai cum sa traiesti. Scenele au fost atat tandre, cat si perverse:X Mie una mi-au placut la nebunie :X
Abia astept sa vad ce se va intampla in continuare cu cei doi. Pana una alta poop si spor la scris ubita:*:*
ah, ma omori cu zilele si noptile. :X Abea astept sa vad ce se va intampla cand cei doi se vor trezi, ce va pati Caleb? Ce vor zice servitorii ducelui si pana la urma ce se va intampla cu logotna?
ei nu conteaza, acum cei doi ingheri se iubesc pana nu ma pot si se vor adora pana lumea si panantul vor disparea. :perv:
Nu capitol superb ca deobicei, astept nextul cu multa nerabdare. Gambate my lovely pervent! :bye:
M-am intors la voi cu un nou capitol! Lectura placuta si va multumesc pentru comentariile primite, va multumesc muuuult! ^:)^
Tsuuuk! :*

*

Timpul trecea din ce in ce mai rapid. Acum, aveam cincisprezece tablouri desenate si eram mandru de fiecare in parte. Surprinsesem cele mai frumoase peisaje si, printre ele, al saisprezecelea tablou: eu si Eric. Dormea in momentul in care l-am facut .Era o ipostaza romantica: el era adormit, rasucit pe pat, cu capul pe pieptul meu si cu mana ceva mai jos, in locul acela. Nu stiu din ce motiv, dar nu ma ascunsesem, nu mascasem acest lucru, desenand exact cum era. M-am desenat ulterior si pe mine. Ma obisnuisem sa-mi fac prorpiul trup si chip.
Tot ce mai ramasese era sa-l pictez pe panza si sa i-l dau. Speram sa ii placa la nebunie. Si, tot pictand la el, bineinteles, pe ascuns, il terminasem.
Trecusera doua luni aproape de la ultima data cand ma posedase. Refuzasem de atunci cu fiecare ocazie, invocand diferite motive. Parea ca nu se suparase, insa devenise ceva mai alarmat cand era in preajma mea.
- Esti suparat? Bolnav? intreba plin de ingrijorare si am suras binevoitor, luandu-l in brate si sarutandu-l apasat.
- Nimic din toate astea. Eric, stii... Am o surpriza pentru tine, am spus inchizandu-mi ochii. M-am ridicat pe varfuri si l-am sarutat pe buzele dulci, iar el nu se putuse abtine si dezvolta sarutul pana ce simtisem ca raman fara aer, fusesem nevoit sa ma retrag.
- Cel mai frumos cadou! spuse cu sinceritate, strangandu-ma la piept, insa eu am inceput sa rad. Era atat de comic, de copilaros, incat nu ma puteam abtine. L-am luat in brate si am inceput sa-l strang, in timp ce buzele mele ii studiau gatul, i-l muscau. Ii ascultam in tot acest timp gemetele incantate, neputandu-ma abtine. Ma intarisem in acel loc, dar nu am dat atentie.
I-am ordonat sa inchida ochii, iar el se conformase. Luasem apoi o bluza de pe pat, a mea, infasurandu-i-o in jurul ochilor.
- Stii ca ai un miros divin? intreba in soapta, incercand sa ma sarute, insa i-am pus mana peste buze. Nu vad nimic, unde ma duci?! intreba aproape exasperat. Eram tacut, asa imi placea sa fiu. Nu avea nevoiede prea mutle detalii. Incepuse sa ma urmeze ascultator, din cand in cand scotand cate un sunet. Caleb, ma duci la spanzuratoare? Acuzat de sodomie, Eric de Lioncourt este spanzurat! spuse razand, dar eu m-am crispat.
- Chiar esti un sodomit, am spus taios, iar el tacuse imediat. Intelesese ca ma deranjase si nu mai spusese nimic. Isi ceruse scuze dupa cateva minute, dar nu putea sterge o rana din suflet. Avea cateodata un talent aparte de a ma supara!
"S-o-d-o-m-i-t!" mi-am spus in minte, pe litere, parca vrand sa fixez in minte acest cuvant. Nu aveam idee de ce, dar ma duruse. Il simteam insa in interiorul meu din nou si incepusem sa tremur de placere. Continuasem insa sa merg, nevrand sa ma opresc.
In momentul in care ma oprisem, Eric intrase in mine. Am chicotit usor, apoi m-am intors in spatele lui si i-am dat jos esarfa de la ochi, aratandu-i "micutul" meu cadou, o panza cat fereastra de conac, putin mai scunda decat aceasta, insa la fel de lata. Pictata in detaliu, amandoi, in cea mai romantica ipostaza.
- Uau... spuse cu rasuflarea taiata. Nu-i venea sa creada, am inteles-o din prima. Caleb, esti un adevarat talent, iubirea mea! rostise si se intorsese spre mine. Am putut observa lacrimi in coltul ochilor sai. Se uita apoi in jos, in coltul drept, vazand data, inceputa in ziua in care ma avusese pentru ultima data. Surase trist si inteba: De atunci lucrezi la el?
Am dat din cap, fara niciun chef de a vorbi. M-am apropiat usor si i-am dat un sarut pe buzele pline, dulci, fara insa a-mi permite sa fac orice altceva. Nu stiu de ce, insa ma atinsese teribil cuvantul "sodomit", stiind ca eu ii fusesem tinta. Ma simteam aiurea, ma simteam rau, deznadajduit. Oftasem prelung si imii inchisesem ochii.
- Iti place? se auzi vocea mea oarecum suparata in acel moment si Eric spuse un "Da" trist. Incerca sa se apropie de mine, insa il respinsesem fara doar si poate. Se asezase in genunchi, lasandu-ma pe mine de-a dreptul perplex. Nu ma asteptam la un asemenea gest din partea lui, dar iata ca o facuse. Am zambit, insa era un zambet fortat.
- De ce te-am suparat, dragostea mea? intrebase cu lacrimi in ochi.
Nu-mi venea sa cred. El, Contele de Lioncourt, plangea, pentru ca eu, un amarat de pictor fara niciun ban, il respinsesem. Am suras din nou trist, facandu-i semn sa se ridice. Daduse negativ din cap si ridicasem din umeri la incapatanarea lui.
- De ce? "Sodomit", raspunsesem pe un ton blajin, insa foarte intepator. Esti un "sodomit", iar eu ti-am fost victima. Cuvantul m-a durut, am raspuns cu sinceritate. Nu stiu de ce am stat intaia oara, sa ma chinui in halul ala, Eric. Nu stiu de ce am stat nici a doua oara. A treia oara nu va mai exista. A fost o greseala tot ceea ce s-a intamplat. Ma condamn pentru faptul ca te-am lasat sa te indragostesti de mine. Cred ca ai facut-o, am spus intr- un final, oarecum nesigur pe vorbele mele. Poate te-ai indragostit, poate doar iti bati joc de mine, profitand de faptul ca am nevoie de banii pe aceste tablouri. Poate... Poate... am spus din nou, surazand cu tristete.
Lacrimile ii curgeau siroaie pe chipul acela la care tineam enorm. Nu intelegeam nici macar eu de ce eram asa de crud cu el. Imi doream sa nu se fi intamplat toate acele lucruri,d ar, in acelasi timp, nu-mi doream sa sterg nimic.
- Imi pare rau, Caleb, dar voisem sa sune ca o gluma. Si imi pare rau ca te-am... Te-am avut. A fost cel mai placut moment din viata mea. Cele mai placute momente, cand te sarutam si te atingeam. Tabloul asta, spuse, aratand spre panza frumos pictata, il voi tine ca fiind sfant. Ma intelegi? E sfant pentru mine. Stii, cand iubesti ceva, trebuie sa-i dai drumul. Iti dau drumul sa pleci, iubire, daca asta vrei. Iti voi plati in avans tablourile, sa te poti realiza. Imi pare atat de rau ca am facut atatea greseli. Nu regret insa ca tin la tine. Nu regret ca te iu...
Nu avusese insa timp sa continue, fiindca m-am lasat in genunchi, langa el, punandu-i stapanire pe buzele umede de lacrimi. Desi era mai mare ca mine, Eric era doar un copil. Era sensibil din punct de vedere al sufletului, pe cand eu eram doar fizic.
- Si eu... am spus in soapta. Si nu regret. Doar ca... Nu stiu ce e cu mine, imi cer iertare. Am spus lucruri dureroase, am... Am...
- Sss! spuse, pecetluindu-mi buzele cu un sarut lung.
Ma iertase. Eram fericit. Mi-am pus mainile in jurul gatului sau. Ii simteam inima batand nebuneste, la fel cum ii simteam si respiratia calda pe umarul meu. Imi dadu cateva sarutari.
"Ce rau sunt! El nu merita asa rautate, Caleb! De ce-l chinui?!" m-am intrebat pe mine insumi. Am suras trist in acel moment. Pacat ca eram asa de rautacios cateodata. Nici macar nu aveam vreun motiv anume. Mi-am ridicat ochii spre un colt al camerei, observand miscare.
Silueta lui Lucas iesi, aaruncandu-mi un suras.
- E... Eric... am spus in soapta, iar acesta se intoarse.
- Lucas, rostise calm.
"Ce dracului se intampla?!" m-am intrebat in mintea mea, socat. Era Lucas acolo?! Il vedea si el?!
Era o ceata cu totul densa in capul meu in acele momente. Nu stiam ce se intampla, cum sa reactionez.
- Il vezi, nu? intrebase Eric, iar eu inclinasem din cap. Si eu il vad...
Ramasesem socat de-a dreptul. Stiam amandoi ca Lucas era mort, insa amandoi il vedeam acolo. Silueta translucida a barbatului disparu prin usa. M-am ridicat, luandu-l pe Eric dupa mine, tianndu-l strnas de mana. L-am sarutat usor pe buzele calde, dulci, incercand sa iau putere de la el.
Nici eu nu stiam daac mi-era sau nu frica. Am intrat in acea camera, uitadu-ma de jur imprejur. Dar nu mai era. Disparuse.
- Uite! spusese Eric pe un ton calm.
Ma uitasem in acea directie, descoperind pe oglinda scrisul bunului meu prieten, Lucas: "Fiti fericiti!".
"El e aici... "

Barbatii astia doi ma omoare cu zilele. Daca se iubesc de ce nu se f*t (a sunat urat, stiu, dar nu ma pot abtine) Si se vede de la o posta ca se iubesc. Dragostea e greu de gasit, ar trebui sa profite de ea si sa-si vada de ale lor. Cat despre cadoul lui Caleb :X:X si eu vreau unul (cu toate k m-as inrosi de fiecare data cnd l-as privi, dar ce mai conteaza) Cred ca prin acel cadou Caleb ii arata cat de mult il iubeste, chiar daca nu poata sa rosteasca acele cuvinte :X
Oricum, ultima faza ma lasat cv de genul asta :O Lucas s-a reintors....sa vedem ce se va intampla mai departe.
Astep nextu ubita spor la scris:*
Ce capitol frumos, mai ca mi-au dat lacrimile. :*
Sa nu te prind ca te gandesti macar sa ii desparti sau sa inchei ficul ca ma supar rau!
Mi-a placut cand Eric s-a asezat in fata lui Caleb in genunchi sa-si ceara iertare, chear nu-l credeam in stare de asa ceva, dar mi-a placut al dracu' de mult! Dar mai mi-a placut si cand Lucas le-a transmis sa fie fericiti. :x
Totusi nu am inteles de ce dintr-o data a putut si Eric sa-l vada pe Lucas... ultima data cand si-a facut aparitia doar Caleb il vazuse / simtise... parca. :-?
Mult succes in continuare la scris si amunta-ma cand postezi iar, te rog! ;;)

hugzz!
Iubita :X un capitol de milioane, nu cred ca am cuvinte sa descriu toate astea. Te iubesc!! :* Sfarsitul a fost extraordinar, abea astept ce mai urmeaza, sunt curios daca LUcas va aparea din nou sau ceva.
Cei doi raman lam fel de inocenti si de sublimi si de dragutii :perv: Pe cat de bine scrii tu. Traim odata cu povestea ta magnifica, nu stiu ce sa spun decat ca vreau nextu si neaparat trebuie sa ne spui ce se va intampla cu logontna lui Eric>
Pussi :*!
Va multumesc tuturor pentru comentarii >:D< Nici nu stiti ce fericita ma faceti :">


*

Uitasem in scurt timp insa toate incidentele, fiindca eram din ce in cem ai fericiti. Numarul tablourilor crestea pe zi ce trece, iar eu nu-mi incapeam in piele de fericit ce eram. Mi-am inchis ochii, lasandu-l pe Eric, care se afla pe mine, sa-mi faca masaj. Imi mangaia spatele cu o crema frumos mirositoare, care ma facea sa mi se faca somn.
- Ce bine faci... rostisem binedispus, rasufland usurat. Ai un talent aparte! am spus, iar el imi daduse un sarut pe ceafa. Nu-mi venea sa cred ca statea din nou sub el. Nu se intampalse absolut nimic, insa... Insa il voiam. Cat de curand, il voiam si trebuia sa-l am.
- Iti place? intreba pe un ton provocator, iar pe mine ma trecuse un fior.
Ciocanise cineva la usa, iar Eric ii dadu respectivei persoane voie sa intre. Ma rosisem tot cand vazusem o tanara slujnica uitandu-se la noi cu ochii mari. Oare nu stia? Ma mira sa nu stie, fiindca Eric nu se ascundea si ajunsesem sa nu ma mai ascund nici eu acum.
Din cand in cand, simtisem si dorul unei femei. Voiam sa mai stau si eu sus, ceea ce insa nu spusesem.
- Stapane, a sosit o scrisoare... rostise sovaind tanara, facand in acelasi timp o plecaciune. Se apropie de Eric, i-o inmana, apoi pleca. M-am intors in acel timp pe spate, apoi m-am ridicat, incepand sa-i masez eu umerii lui Eric, desi era imbracat. Acesta citea cu atentie.
- E de la o veche cunostinta, spuse surazand, insa cu tristete. Este... Ah... E... incepu sa se balbaie, iar eu nu stiam cum sa-l fac sa-si dobandeasca ceva curaj. Am inceput sa-l sarut usor pe gat, pe ceafa, plimbandu-mi limba cu blandete si, pana la urma, dupa ce ofta zgomotos, continua: E vorba de tata meu...
Nu stiu de ce, insa, cand am auzit de tatal sau, m-am crispat fara sa vreau. Am devenit mai rigid si incepusem sa tremur ingrijorat. MI-am muscat fara sa vreau buza inferioara pana ce pielea incepuse sama usture si am plecat usor urechea, ascultand. Dar tacea.
- Eric? am intrebat in soapta, iar el se intoarse spre mine cu parere de rau. Avea ochii in lacrimi. Nu putuse sa citeasca in cotninuare, asa ca imi inmana mie scrisoarea. De cum mi-am aruncat ochii pe ea insa, mi-as fi dorit sa nu ajung sa o citesc vreodata:
"Stimate domn de Lioncourt,

Va adresam aceasta scurta epistola pentru a va informa de condamnarea domnului de Lioncourt Senior, din data de 6 iunie, ora 12:00. Prezenta este obligatorie.
Cu stima si respect, contele de Brasckleton, ofiter in slujba regelui "


Nu stiam daca ceea ce era scris era o gluma sau nu, fiindca era scris in graba, parea chiar prosteste acel lucru, mi se parea doar o prostie. Insa Eric se parea ca stie mai multe. Nu aveam de gand sa incerc sa-l supar, intrebandu-l cine stie ce, dar ,spre marele meu noroc, o spuse singur:
- Cand... Cand a incercat sa... Pe tine... Sa... incepu sa se balbaie, l-am izgonit, stii. A fost anuntat si regele, stii, sodomie, asta... Si acum e acuzat grav de sodomie, a violat un... Un baietel, spuse printre suspine. Un baietel, apoi un pustiulica pe la vreo doisprezece ani, a fost prins... In fapt.
Am ramas cu gura cascata in momentul cand am auzit. Nu-mi venea sa cred, sa fie prins in fapt, in timp ce... Nu puteam concepe! Mi se facuse stomacul ghem si incepusem sa tremur fara sa vreau, chircindu-ma in pat .Eric, care observase acest lucru, se ridica si ma lua in brate. Era trist, mai trist decat vazusem pe cineva vreodata. Se apleca asupra mea si ma saruta usor.
- Imi pare rau ca a trebuit s-o spun... imi sopti la ureche, apoi imi saruta pavilionul cum nu facuse niciodata pana atunci. Am simtit imediat o lacrima de-a sa cum pica pe obrazul meu si, usor, se prelinge in jos. Tresarisem fara sa vreau pentru a doua oara. Caleb, trebuie... Trebuie sa ma duc, rosti in soapta, lacrimile curgandu-i acum siroaie pe chipul frumos.
L-am luat in brate. Imi era teribil de mila de el, nu merita sa sufere. Tineam atat de tare la el... Si nu-mi venea sa-l las, desi eram speriat de relatia asta a noastra, ma teroriza ideea de a fi impreuna cu un baiat. Am inchis ochii, strangandu-l la pieptul meu, dupa care l-am sarutat usor pe buze.
- Eric, vin cu tine, puiule... am spus in soapta, fara sa pot renutna la aceasta idee. Trebuia sa fiu langa el, cu toate ca nu imi priia ideea de a ajunge sa vad o persoana cum moare .Insa pentru el, la care incepusem sa tin enorm, trebuia sa fac acel lucru, fiindca avea nevoie de mine, era clar ca ar fi fost distrus.
Tanarul se uitase la mine. Ochii sai caprui si frumosi sclipisera de admiratie, cu lacrimi cristaline, si am inghitit in sec, realizand ca, orice as fi facut, nu-l puteam lasa in niciun caz asa, sa sufere in tacere, fara niciun ajutor. L-am sarutat inca o data, incet, cum eram eu obisnuit, si am inceput sa-i mangai parul negru ca abanosul si parfumat. Mirosea a flori de liliac. Am tras cu putere in piept, dupa care l-am sarutat iarasi. Buzele ii erau usor intredeschise si, imediat cum le-au simtit pe ale mele, mi-a raspuns sarutului, de parca aia era ceea ce astepta.
- Iti multumesc din inima, Caleb, dar nu pot sa... Nu pot sa te las sa vezi tu... Asa ceva. Ingerul meu, tu nu ai voie sa vezi lucruri rele... imi spuse in soapta, cu pauze mari in vorbire, dupa fiecare propozitie. Se vedea clar ca e socat de-a dreptul, iar eu nu stiam cum sa fac sa ii spulber asta din minte. L-am sarutat inca o data, mai lung, iar el isi inclestase mainile in suvitele mele galben-balaie, strangand usor pana in momentul in care am scancit si mi-a dat drumul.
Am zambit. Era asa de dulce... Asa de copil. Nu-mi venea sa cred ca el era cel care ma avusese, el era puternicul conte de Lioncourt, pentru care pictam eu si la care tineam asa de tare. Mi-am inchis ochii, strangandu-l la peipt.
- Hai sa facem o baie, am spus in soapta, preluand asupra mea tot ceea ce stiam ca ii apartine lui, si anume comanda. M-am indreptat usor catre o slujnica, adresandu-ma acesteia aproape in soapta: Te rog, pregateste baia pentru mine si conte...
Zis si facut, femeia pleca. Baiatul care acum parea distrus m-a facut sa fiu strabatut de un fior placut. Am zambit multumit, inchizandu-mi ochii, si l-am luat pe Eric, care acum era distrus, mergand spre camera udne dormisem pana atunci.
- O sa... Iti vine sa crezi? intrebase in soapta. Uite, ii seman... Imi plac baietii, Caleb... imi spuse in soapta si am suras trist, de parca nu as fi stiut acel lucru. Cum sa nu stiu?! Doar ma avusese...
Si totusi nu ma deranja. Cu toata acea durere, ma simtisem magifnic, imi placuse sa il simt in mine. De fiecare data cand imi aduceam aminte de acele detalii, acele sentimente, ma treceau fiori.
L-am condus in camera, intinzandu-l pe pat.
- Gsata, scumpetea mea. Nu te mai gandi, intelegi? Nu inseamna ca ai mostenit de la el... Eu nu mi-am cunoscut parintii, insa cred ca tatalui meu nu i-au placut baietii. Cu toate astea, mie-mi plac... Imi placi tu.
Rosisem groaznic, insa nu puteam face altceva in afara de a-mi ascunde privirea. Tremuram si nu-mi venea sa cred ca spusesem acel lucru, dar nu mintisem. Imi placea Eric si nu aveam de ce sa ma jenez sau sa ascund acest lucru.
"E prea tarziu sa-i pun capat... " mi-am spus in minte. De o foarte buna bucata de timp imi spuneam ca trebuie sa incheiem, sa plec, sa se sfarseasca tot. Nu fusesem insa in stare, iar acum eram nevoit sa stau. Nu ma durea, nu ma deranja cu nimic...
- Realizezi ca nu e normal ca doi baieti sa fie impreuna, Eric? Noi doi nu putem forma o familie, scumpule, nu putem... E ciudat, lumea ne va judeca.
- Zau? intrebase sceptic. Mi-am inchis ochii, aplecandu-ma asupra sa pentru a-i cuprinde buzele si gustandu-i-le. Incet, dupa ce ne-am despartit, imi spuse: Ingeras, nu trebuie sa te ingrijesti tu despre acest lucru. Iubirea mea, se vor rezolva lucrurile, crede-ma. Voi avea grija sa fim fericiti, indiferent de ce va zice lumea. Nici moartea nu ne va desparti!
- Nici moartea.... Nici moartea nu ne va desparti! am repetat dupa el.
Abia acum realizam ca ochii imi erau impainjeniti de lacrimi. Se rostogoleau pe chipul meu, fara sa se poata opri.

Heeeei! >:D<
Ai uitat sa ma anunti de data asta :|
Am vazut cateva greseli de tastare, dar ma prefac ca nu le vad de data asta. :))
Minunat calitolul! mai ales parteac cu "Nici moartea nu ne va desparti!" :x Mai ca imi dau lacrimile :))
Mie una nu mi-e mila de ta-su lui Eric, ca si-o merita pentru ca i-a violat pe saracii copii... sa nu mai spun de ce era sa-i faca lui Caleb :x...
Multa bafta in continuare si anunta-ma cand postezi next-ul!

hugzz!
N/am mai lasat commuri, dar am citit fiecare next. Povestea ta e din ce in ce mai frumoasa, mai interesanta.
Mi/a placut rabdarea lui Eric si ca a reusit sa/l faca iubeasca pe Caleb, a doua oara.
Nu ma asteptam sa fie condamnat tatal lui, pt sodomie.
Cred ca ar fi interesant de citit sa/l vezi pe Caleb preluand controlul, macar o data. Eric fusese violat de tata/sau, deci fusese si pasiv, seme. Ar fi draguta o schimbare de roluri, de un next.
Am ajuns in sfarsit si pe aici. Scuze de intarziere, dar sti ce pun la cale :))
Revenind...nu-mi vine sa cred ca tatal lui Eric va fi judecat pentru sodomie. Dar si-o merita daca a violat pe cineva! Totusi cuvantul sodomie suna atat de urat, incat mi se face pielea de gaina. Nu as fi vrut sa traiesc in perioada aia si sa fiu prinsa in fapt :| Cred ca si daca actul in sine ar fi fost consensual, tot ar fi fost judecat pt sodomie. Societatea e rigida cand vine vorba de tabu-uri (mai ales cea londoneza)
Sper totusi ca scumpul de Caleb sa nu se lase speriat asa usor. El si Eric merita o sansa. Trebuie sa profite de ea.
Ubita, un capitol superb, ca de obicei. Abia astept nextul. Poop si spor la scris
Am terminat ficul scumpa ;o3 Deci, aceasta opera de arta ;x ca nu o pot numi altfel este pur si simplu G E N I A L A! Nu am mai vazut asa ceva never =p', o ador pur si simplu Caleb este un scump, un micut puiut cum il alinta Eric, iar contele, seamana putin cu Vandam ;]] Cu codita, IHA!
Imi plac foarte mult capitolele care contin yaoi, sunt pur si simplu geniale te tin in suspand continuu si te fac sa citesti mai mult si mai mult. Cunosc potentialul tau in ficuri de genul acesta ^.^ am citit si altele by you and colega ;]] cred ca sti doar am lasat comentariu, si imi plac, ai/aveti un tar aparte ;x.
In fine gata cu laudele ca eu vreau next si mai imi este si foame T_T, iti vine sa crezi ca de la 2 jumate nu am mancat nimic? Hai repejor cu next ca numai pot de nerabdare, te pupic ;*
pretioasele mele, va nultumesc pentru comentarii! >:D< Acum, am revenit cu nextul:

* Timpul trecuse repede. Mi-am sters lacrimile rapid si m-am ridicat, luandu-l pe baiat dupa mine. Era gata baia, asa ca si noi ne indreptam spre ea. Terbuia sa fim pergatiti pentru mine, nu fiindca aveam nevoie de baie, ci aveam, in special, de relaxare.
"Calmul dinaintea furtunii... "
  Incet, intrasem in incaperea mare, plina de aburi. Eric, care era vizibil distrus de ceea ce aflase,era de-a dreptul trist. Isi inchisese ochii, asezandu-se pe marginea vanei mari, imbracat, asa cum era. M-am uitat cu parere de rau la el, incepand sa-l dezbrac de haine pe rand, aruncandu-i-le pe jos. M-am uitat la el binedispus spre el, incercand sa-l fac sa zambeasca, desi era cam greu, datorita faptului ca era cu adevart trist.
- Haide, iubire, te rog, vreau sa imi zambesti ca inainte... am spus in soapta si i-am sarutat buzele, chiar in momnetul in care intrase peste noi cea pe care o rugasem sa ne incalzeasca apa.
- Domnule Caleb, spuse aproape in soapta, vazand ca-l sarut, iar cand m-am intors, i-am vazut zambetul jenat. Domnule, voiam sa va spun ca tatal domnului conte nu va veni acasa... Nu va veni in aceasta seara, spuse in soapta, iar eu am inclinat din cap, zambindu-i profund multumit. Poate ca ea nu stia... Dar am preferat sa nu-i spun, asta ramanea la alegerea scumpului meu Caleb.
Incet, l-am facut pe acesta, care era aproape gol, sa imi zambeasca. Era insa un zambet trist, vizibil distrus de ceea ce se intamplase. Pana la urma, chiar daca era un sodomit, tatal sau nu merita sa moara...
- Dezbraca-te, poruncise incet, incat ma trecuse un fior fara sa vreau. Stiam ce avea sa se intample daca eram goi amandoi, insa m-am lasat sa cred ca , datorita faptului ca era trist, avea sa se comporte cuviincios.
  Incet, i-am urmat ordinul, incepand sa ma dezbrac de toate hainele pe care le aveam pe mine, miscandu-ma cat se poate de repede. Ramasesem gol in scurt timp in fata sa, iar el, cand imi vazuse trupul asa, zambise.
- Esti ca un copilas, micutul meu ingeras balai, spuse in soapta si am zambit. Vorbea copilul sau adultul din el?
  Mi-am inchis ochii, intrand in apa incet. A venit dupa mine, asezandu-se imediat. M-a tras la el in brate inainte ca eu sa pot face ceva, inainte sa ma pot impotrivi. Ma stranse la piept, asezandu-ma cu spatele lipit de torsul sau, si ma sarutase pe gat usor. Picioarele mele erau usor desfacute si asezate de o parte si de alta a picioarelor sale, astfel incat ii simteam taria acolo, intre picioarele mele.
Saruturile lui ma incalzeau, deveneam din ce in ce mai ahtiat dupa atingerile lui extrem de tandre.
- Dulce... Esti cea mai dulce persoana pe care am vazut-o vreodata, imi spuse in soapta, ia reu nu ma putusem abtine. M-am intors spre el, buzele presandu-mi-se peste cele ale lui. Nu ma putusem abtine, astfel ca limba mea se strecurase atat de bursc in gura lui, incat ramasese uimit.
  "Ceva mai dulce ca mine? El. " mi-am spus hotarat si am zambit atat de dulce, incat ochii sai cazusera in adancul albastru al ochilor mei. Il vrajeam usor, desi nu asta era scopul meu. Tineam la Eric si nu m-as fi simtit bine cu siguranta daca as fi plecat de langa el. In zadar incercasem eu sa ma conving ca mi-ar fi fost mai bine fara el, imi era imposibil.
- Eric, vreau sa fii vesel. Asa i-a fost soarta, am rostit incet, avand grija cum imi alegeam cuvintele, pentru ca nu voiam sa-l fac sa se simta si mai rau de-atat.
  - Sa nu pleci vreodata de langam ine, imi spuse la ureche. I-am simtit suflul cald in parul meu si pe pieplea infiorata si m-am facut mai rosu ca oricand.   "Am vrut  sa plec... " mi-am spus in minte. "SPune-i-o si lui! "
Incercam sa ma indemn pe mine insumi sa fiu sincer cu barbatul de langa mine.
- Eric... Eu... Nu cred ca as putea pleca, am spus in soapta si stiam prea bine ca eram sincer. Eram sincer, mai sincer  ca niciodata. Am continuat mai incet: Stii... Stii ca ma tem de aceasta relatie, Eric... Dar nu as putea pelca, sunt sigur... banuiesc, intelegi? Nu stiu daca as putea vreodata sa plec, nu de langa tine... Desi incerc sa-mi spun ca nu e adevarat, stiu ca... Stiu ca te... Te... Tin la tine, am spus in imposibilitatea de a spune acele cuvinte.
  Mi-am lins buzele, iar el ma intoarse brusc spre el, punandu-mi stapanire pe buzele usor intredeschise. Ma temeam sa nu se inteleaga cine stie cum ceea ce facusem si spusesem.
  - Stai, stai... am spus incet.
M-am ridicat din bratele sale si am zambit usor.
  - Pleci?
Vocea sa sunase foarte afectata, de parca plecarea mea ar fi insemnat distrugerea a tot ceea ce era frumos intre noi doi, in viata sa. Am dat insa negativ din cap, in picioare, gol. Trupul mi-era umed si eram excitat, spre groaza mea, fiindca ma rusinase acest lucru.
Stateam in fata lui, vrand sa fac un pas, insa el fu mai rapid: ma lua in brate, inconjurandu-mi talia cu bratele si incepand sa-mi sarute abdomenul in graba, de parca aveam sa fim despartiti daca nu se intampla acest lucru.
  Cand l-am vazut ca incepe sa coboare spre acel loc, am tresarit brusc:
- Nu! Te rog, opreste-te!
Spre multumirea mea, ma ascultase. Imi palcea cand punea pret pe ceea ce spuneam si ma asculta, eram perfect multumit de acest lucru. Imi linsesem buzele usor, apoi, incet, rostisem:
  - Ma lasi sa am grija de tine?
Cu o sclipire de multumire in ochi, imi acceptase invitatia, sarutandu-ma usor. Am zambit incantat, dupa care am luat acele substante frumos mirositoare, incepand sa imi torn in mana. I-am facut semn sa se ridice, ceea ce si facuse, punandu-se usor pe marginea vanei.
  M-am apropiat incet, incepand sa-i mangai trpul, de aceasta data fara pic de jena. M-am aplecat si l-am sarutat incetisor pe buze, in timp ce ii mangaiam pieptul. Ii simtisem sfarcurile inarindu-se sub atingerea mea si rosisem puternic.
  - Eric, tu... spusesem incet, aratand in jos. Se uitase si el, chicotind.
  - Da, dar nu-ti face griji, spusese in soapta. Oricum, nici tu nu esti prea departe, rostise apoi luandu-mi organul in mana, strangand incet.
  Mi-am inchis ochii, scotand un zambet de protesc, si m-am arcuit fara sa vreau.
  - Pervers! am spus in soapta, incepand sa rad si i-am acoperit buzele cu cele ale mele, stapanindu-l.
  Nu mi se impotrivea, ceea ce adoram la el. Erae cea mai dulce persoana pe care o intalnisem vreodata. I-am muscat usor buzele dulci, dupa care i-am indepartat mana de pe acel loc, fiindca ma jena.
- Hai, stai cuminte, sa facem baietelul frumos, da? intrebasem scurt. De altfel, nu asteptam sa ma aprobe. Intelesesem ca el avea sa faca intotdeauna orice voiam eu, fiindca tinea la mine.
  "Aproape i-am spus ca-l iubesc... " mi-am spus in minte. Rosisem puternic din nou, nevenindu-mi sacred. Aproape ca o spusesem... Eu, care n-o spusesem niciodata, nimanui!
Continuasem sa ne manga trpurile amandurora cu atata tandrete, incat nu imi dadeam seama ca eram si eu capabil. Insa eram o persoana capabila de foarte multe, asa ca nu ma dadusem in laturi de la astfel de lucruri, mangaindu-i fiecare particia a trupului, in timp ce el, urmandu-mi exemplul, fause acelasi lucru.
Presimteam ca avea sa urmeze ceva frumos, macar pentru a-l face pe el sa se simta mai bine. Ma puteam sacrifica si eu doar!