Miranda:
Ma duc la ea. Mi-am indreptat parul cu placa, mi-am luat niste cizme de vara din piele lucioasa ca sa atraga, niste bratari mari, cerceii maricei cat sa se vada, fara inel sau lant. Dupa ceva timp cat am vorbit cu ea despre moda il vad pe Dave, fostul meu iubit, ma duc la el intr-un zambet, scuzandu-ma inainte de la Amaya.
Amaya:
Ma simt singura si totodata si in plus. La naiba. In afara de aceasta fata nu am cu cine vorbi si eu mor de plictiseala. Cred ca mai bine as termina-o cu petrecerea...
OOC: Miranda
Miranda:
Ma intorc la Amaya si ii fac cunostinta cu Dave, vreau sa simta ca cunoaste multa lume, plus ca trebuie sa stau langa ea, daca stau singura sigur o sa vina John sa vorbeasca cu mine, iar eu nu vreau asta. O iau de mana pe ea si pe Dave, sa-l fac din nou gelos pe John, si merg sa-i fac cunostinta la toata lumea, fiecare salutand-o.
Amaya:
Am impresia ca sunt un pion in mana jucatorului. Daca ea chiar vrea sa-l faca gelos pe baiatul ala de ce naiba nu isi face un baiat cu care sa stea mai tot timpul ...si trebuie neaparat sa ma foloseasca pe mine? Oricum imi aduc aminte ca nu-i stiu numele.:
-Am...Nu te supara , dar inca nu mi-ai zis cum te cheama. Nu-mi trebuie neaparat numele tau , dar macar o porecla ceva...
OOC: Miranda
Ma uit la ea, se pare ca are niste ganduri rele despre mine. Ma indepartez de langa ea dupa ce il rog pe Dave s-o scoata la dand. Ma duc in camera si imi iau o rochie groasa, neagra, stramta jos, cu maneci lungi. Imi prind parul intr-o coada, imi pun o fundita roz si o pereche de casti negre. Acum ma duc la ea.
OOC: Kitsune? Pe bune?
BIC:
Amaya:
Se pare ca a trebuit sa dansez cu asa-ziusl ei amic. Deja eram satula pana in gat. Chiar daca ea venise inapoi la petrecere eu m-am scuzat si am urcat in biroul lui Alois pentru a-l intreba daca imi poate oferi o camera. Acesta foarte vesel mi-a prezentat o camera , iar eu m-am schimbat in vechile mele haine: un maieu azuriu cu funda pe piept de aceeasi culoare , pantaloni scurti de blug culoarea fiind bine inteles albastru inchis , tenesi alb cu bleo , iar pelerina mea albastru inchis nu am mai luat-o ci am agatat-o in cui. Aveam sa-i inapoiez rochia maine. Ma arunc pe pat si in minte imi vine o intrebare: Ce naiba fac eu in aceasta casa defapt?
OOC: Miranda logic
Miranda:
Ma duc pe balcon si dupa mine apare John, proasta idee sa vin aici. Ma uit putin al el, dar cand realizez ca vrea sa-mi spuna ceva plec de acolo, nu vreau sa ud. Ma duc la Alois si aflu este Amaya, am de gand sa-i fac o visita bine meritata. Camera ei este langa a lui John, ca sa ma intalnesc mereu cu el, ce bucurie.
Bat la usa si nu primesc nici un raspuns asa ca intru.
- Vrei sa mergem afara si sa ne luptam ? Ca doar de asta m-am schimbat . spun eu cu zambetul smecher.
Amaya:
O vad ca intra in camera si imi propune sa lupt. Nu aveam chef...
-Nu multumesc. Prefer sa stau in camera. A da nu mai pune paie pe foc pentru ca pustiul ala mia are umpic si da la rate.
OOC: Miranda
Miranda:
Incep sa rad cand ma gandesc la rate, saracul baiat, il torturez cu atata gelozie, dar nu pot inceta deloc.
- El este muritor, eu sunt vampir vesnic. Nu ar fi fericit, plus ca relatia noastra ar fi scurta. Eu puteam sa-l invoc pe Edward si sa stau cu el toata seara, sa-l fac gelos pe John pana plange cu adevarat, dar am venit la tine, iar tu asa ma rasplatesti. Vino sa ma vezi antrenandu-ma !
Amaya:
-Daca nu-ti convine cum te tratez foarte bine! Nu esti sefa mea! O fi doar un om dar este o fiinta vie ce are propriile sentimente. Te-am crezut mai blanda si mai buna fata de cum credeam ca esti la inceput , dar esti la fel de rea , orgolioasa , batjocoritoare si indiferenta ca la inceput. O rasfatata ce are impresia ca da ordine la toata lumea! IH!
Ies pe usa luindu-mi pelerina fulgerator de repde trantind usa dupa mine. Mi-o pun in timp ce cobor scarile. Se pare ca afara incepuse sa ploua asa ca imi pusesem si gluga. Deschid usa si ies afara din casa.
OOC: Miranda
Miranda:
Fetei asteia i-a crescut nasul. Batranetea inainte, iar eu sunt mult mai batraba decat ea, ba mai mult, fac in curand 1001 de ani. Ma duc la geam si o vad printre copaci, trebuie s-o opresc cumva sa faca o prostie. ar suferii mult. In mana apare o carte, o deschid si citesc incantatia dorita, cea acre o sa rezolve tot.
- Prin puterea ce mi-a fost data
Prin "M" ce-l port in pace
Aceasta vraja sa se duca ca fulgerul
Fara "M: s-o lase, incantatie vasta
Si spun eu vraja sa dispara, sisisis.
Are trei optiune: sa ramana fara putere pana zic eu , sa moara, sa ramana un om.
Amaya:
Dobitoaca aia nu ma lasa sa plec in pace si pe deasupra mai face si incantatii. Se pare ca am trei optiuni....Sa devin om , iese din discutie pentru ca nu pot fi conditionata de timp si sa raman fara puteri nu este o solutie deoarece nu ma voi mai descurca asta inseamna ca in curand am sa-mi vad parintii.
OOC: Miranda
Miranda:
Am oprit-o sa plece, ce bine. Ma duc langa ea cat se poate de repede... Ochii mei se fac rosu aprins, inca putin si crezi ca este Iadul. Se uita cu superioritate la mine, puteam sa fim prietene, dar din pacate ea nu a vrut asta... Mintain este o putere mare, dar are fi defectele sale, caracterul... NU pot sa o las sa plece, lumea o s-o tortureze.
Miranda:
Ma uit la ea cu blandete, iar apoi trec al ura. Mintain are o mare problema cu controlul... iar ea tocmai il testeaza pe al meu. Mereu am facut ce trebuia, dar ea acum face pe sefa. Se crede foarte buna, dar se insala.
- Daca vrei sa mori si sa ajungi al parintii tai... eu o sa te opresc. Ce zici de asta ?
Amaya:
Am impresia ca incerci sa-mi stai in cale. Nu-mi doresc neaparat sa ajung la parintii mei , dat incantatia oferita de tine nu-mi oferise altceva mai bun de ales. In orice caz..De ce-ti pasa de mine?
OOC: Miranda
Miranda:
- Buna intrebare... Esti o mica fetita... Eu doresc sa-ti fie bine pentru c am cunoscut-o pe mama ta, dar mai important, am cunoscut-o pe femeia ce a purtat "M" inaintea ta, iar eu i-am promis ca o sa am grija de fiecare mostenitoare din neam. am spus fara sa ma uit la ea, indreptandu-ma spre casa, nedorind sa mai vb cu ea.
Amaya:
Asa cum am crezut ea avea raspunsurile. Nu aveam ce face. Se pare ca momentan sunt oarecum blocata aici pana voi gasi o sansa s-a fraieresc si sa dispar.... Ma intorc in camera ce mi-a fost data si imi agat pelerina in cui. Care naiba mai e rostul vietii mele?
OOC: Miranda
Miranda:
Nu ma duc la ea, pur si simplu stau la balcon... Este mai bine asa, nu pot sa-i spun nimic concret, chiar nimic important din trecutul sau. Pe usa intra Alois, se uita ciudat la mine, avea ochii rosi si plini de ura:
- De ce te porti asa cu fata ? Nu poti s-o pedepsesti pe ea pentru ce ti-a facut cealalta...
Dar este intrerupt de...
Amaya:
Venisem pe balcon pentru a-i inapoia rochia. Am lasat-o pe bancanu inainte de a zice pe un ton distant:
-Scuzati deranjul si mersi de rochie.
OOC: Miranda
Miranda:
Ma uit la ea, nu cred ca a auzit nimic din ce am discutat cu Alois.... Trebuie ca el sa devina mut:
- Alois, raspunsul meu este: ca asa am chef. Am suferit destul o data, nu vreau ca acest lucru sa se repete... Ea nu o sa faca ce vrea, eu de data asta nu o sa fac aceasi greseala, am avut o data parte de tradare din partea neamului Demonic.
Aud ceea ce soune , dar raman indiferenta. Da , se pare ca pe mine ma uraste din cauza puterilor. Ah , din cauza lor parintii mi-au fost distrusi in fata ochilor fara motiv. Intotdeauna am fost lasata pe dinafara...Urasc asta! Momentan va trebui sa gasesc o solutie sa o fraieresc si sa plec. La naiba! Usor de zis greu de facut! Ma duc in camera mea si ma trantesc pe pat.
OOC: Miranda
Miranda:
Intru la ea in camera si arunc pe pat rochia pe care a purtat-o la petrecere, ea nu face nici un gest, nici macar un "Multumesc" nu apare din gura ei. Cred ca este suparata pe mine, inca o data ma simt prost fata de ea, dar din pacate judecata si ranchiuna nu ma lasa s-o ajut, nu pot sa fac acest lucru din cauza amintirilor.
- Am primit un colet cu carti vechi, toate exemplarele ce se afla, sau se aflau, la noi in biblioteca, trebuie sa cautam printre ele si unele mai noi. Ma ajuti ?
Miranda:
Ma bucur ca a spus da, nu doresc sa fac eu toata treaba, m-am saturat sa fiu mereu cea care trebuie sa munceasca. Acum ca Saya si cu John sunt plecati pana in munti, stiu ca este ciudat, ca s-o antreneze ma simt singura, iar ea o sa ma ajute sa trec peste acest sentiment chinuitor. NU stiu cum o poate antrena John pe Saya, el este muritor, dar acum asta nu conteaza...
- Cu ce ne apucam ? Cred ca ar trebui sa incepem cu inceputul, sa desfacem fiecare cutie...
mint eu. 
