Amaya:
Fata asta chiar crede ca ma poate scoate din sarite...Alois chiar daca ar deveni mut nu este singurul vampir de varf. Mai am si planuri in plus , dar hai sa-i fac pe plac.
-Ok , daca tu zici...
Incep cu ploaia de trandafiri-lame. Miliarde de petale incep sa cada din necunoscut. Petalele se transforma in lame extrem de ascutite la contactul cu tinta. Fac in asa fel incat petalele sa cada de pretutindeni.
OOC: Miranda
Miranda:
Se pare ca poate sa controleze puterea destul de bine. Aceasta tehnica este una a diavolilor, deci ea face parte din... Dar sunt oprita de ea si de bucuria pe care o degaja.
- Bravo, dar nu... spun eu dintr-un copac.
A fost simplu, am creat o noua persoana indentica cu mine care sa primeasca toate loviturile, iar ea nu s-a asteptat la asta. A inceput sa trimita alte petale spre mine, dar eu le-am oprit in aer cu ajutorul altor creiatii. Imi folosesc puterea si sterg din capul sau toate informatiile despre maintain, trebuie sa am, grija de ea... doar este... Dar sunt iar oprita.
Amaya:
Chiar crede ca foloseste puterea de control a mintii impotriva unui vampir de rang inalt? Sa fie serioasa! Asta merge pe oameni si pe mintaini dar nu pe mine. Daca nu-i plac petalele o sa-i placa daca dau foc la tot in jur? Scuze Alois pentru casa...Am sa incerc sa o evit din calea flacarilor , dar nu promit nimic pentru padure...
Las flacarile negru cu albastru sa-si dezveleasca puterea peste tot in timp ce dau drumul si petalelor. Ce creatii mai faci acum donsoara?
OOC: devine interesant....uu...next Miranda
Se pare ca poate controla si flacarile iadului, un lucru interesant si palpitant. Incep sa zambesc pana la urechi, dupa care un ras sacaitor apare si taie linistea. Ea se uita la mine buversata si nu intelege ce se intampla. Ma intreb daca isi da seama ce greseala a facut... Ma ridic in picioare, inca fiind pe creanga, si incep sa sar si sa bat din palme, in acelais timp.
Amaya:
Fata asta a devenit stranie. Imi ajunge. Imi aranjez pelerina albastru-inchis pe mine in timp ce-mi potolesc flacarile. Astazi am depasit limita. Daca voi continua lupta probabil voi avea nevoie de sangele cuiva si nu as vrea sa fac vreo victima asa cum mi s-a mai intamplat intre oameni. Daca Alois nu-mi da raspunsuri atunci nu am de ce sa mai stau la casa asta.
OOC: Miranda
- Daca vrei sa intrebi pe altcineva nu rezolvi nimic. Sunt putini vampiri care stiu povestea semnului, iar aia sunt morti demult. Orice alt vampir de varf o sa-ti spuna ca "M" vine de la prima persoana din clan, pe care a chemat-o... Dar de ce sa-ti spun o minciuna a celor ce nu stiu ? Plus ca tu pleci. Ca veni vorba de focul tau, nu merge. suflu o data si focul albastru si negru dispare. Nu ai cum sa ma invingi. Eu plec la o petrecere... Mergi si tu ?
Amaya:
-Nu doream sa-ti devin dusmanca de la inceput , am crezut ca poti fi o persoana buna , dar cred ca m-am inselat. Te-as ruga sa nu-ti mai folosesti puterile de mintain asupra mintii mele deoarece nu ai sa vezi sau schimbi nimic. Am sa-l intreb pe Alois de acum inainte daca voi mai dori ceva si in legatura cu petrecerea nu cred ca as fi bine-venita.
OOC: Miranda
Un ras nebun ma apuca imediat... Fata asta se crede foarte desteapta, dar nu pot s-o las sa afle adevarul. Indrept brusc mainile spre ea si o lipesc de petere cat de poate de brutal, dar ea nu spune nimic. Un foc mic apare in mana mea, dupa care isi face paritia cartea neamului sau. Cartea pe care o tot cauta.
- Vezi ca nu sunt atat de rea... uite cartea pe care o doresti... La a 1000 generatie o persoana o sa detina semnul "M", care ii da posibilitatea sa detina invincibila putere M...
Dar apoi arunc in ultimele flacari creiate de ea, iar cartea ia foc imedita, singurul exemplar.
-Mergi la petrecere ? spun eu ca si cum n-am facut nimic.
Amaya:
Am vazut cum cartea a luat foc , iar fata asta nu are pic de remuscari pentru ca i-a dat foc. La naiba! Oare stie ea cat e de greu sa fi singur , sa traiesti cu disperarea zilei de maine si sa stii ca nu ai pe nimeni? Da de unde! Este doar o rasfatata! Mi-a dat totusi o propozitie in plus. Munca mea aici cred ca e gata. Nu mai am motive sa raman. Ma desprind din stransoarea ei si imi pun gluga de la pelerina albastru-inchis pe cap , apoi ii raspund scurt si rece:
-Nu. Poti sa uiti de sosirea mea aici.
Corect. Trebuia sa ma intorc la cautarea mea deoarece ea oricum imi este o piedica in a face orice. Este mai malefica decat cei care mi-au nenorocit viata.
O iau incet inspre padure.
OOC: Miranda
Imi pare rau pentru ea, dar adevarul o s-o doara foarte tare, trebuie sa plece si sa-si vada de viata ei, uitand de vampiriii care i-au distrus viata. Imi vine sa plang vazand-o atat de trista si mohorata, suparata pe mine si pe ce am facutm dar doar asa o pot ajuta.
Chair atunci iese din casa Saya si sar s-o imbratisez, Amaya se intoarce si se uita ciudat la mine...
Amaya:
Cine mai trebuie sa fie si fata asta? Probabil o alta ucenica. Nu are rost sa fiu pritenoasa probabil este alta rasfatata.
-Ce e cu tine de ma imbratisezi? Nici nu ma cunosti!
OOC; Miranda
Un ras cristalin apare imediat, iar zambetul meu finut apare delicat pe chip. Cred ca Amaya nu intelege ce se intampla, fata de ea ma port urat, iar cu Saya sunt un zambet. Saya vesela cum este ea ne ia pe amndoua in brate, iar eu ii raspund bucuroasa, strangand-o putin si pe Amaya. Radem toate, oare de ce ne simtit atat de bine ?
Amaya:
Desi rad este doar de fatada. Stiu ca nu sunt dorita si totusi momentan stau pe loc. Oarece de ce? Nu conteaza. Se vede ca ucenicii lui Alois sunt buni prieteni , iar eu o vampirita ce a fost atacata de unii din semenii ei nu are ce cauta in acest colectiv , in fond trebuie sa ma descurc singura. Ma desprind din bratele fetelor si fac cativa pasi in spate vorbind apoi cu raceala:
-Cum am mai spus nu am ce cauta aici. Raspunsurile nu-mi mai pot fi date in concluzie este inutil sa mai raman.
OOC: Miranda
Saya pleaca pana sus, se duce sa-si fac din nou parul, are cateva suvite fugare. Iar eu plec si ajung in fata fetei... ma uit la ea si incerc sa folosesc maintain ca o fatada... sa pot sa-i citesc gandurile... poate...
-Mergi la petrecere ? Hai ! Nu o sa reusesti nimic asa, daca afli trecutul o sa suferi si mai mult, nu esti pregatita pentru adevar. spun eu cu blandete, iar ochii mai au putin si plang.
Amaya:
-Pregatita zici? Ma intereseaza sa aflu deoarece ai mei mi-au murit inaintea ochilor inainte ca sa apuce sa-mi spuna asa ca nu ma pot da batuta asa usor si ti-am zis sa incetezi cu puterile deoarece eu simt ca vrei sa-mi patrunzi in minte , dar nu obtii nimic asa. Poti sa ma intrebi daca esti curioasa. Si fie vin la aceasta petrecere. O intrebare totusi: as putea avea o camera a mea?
OOC: Miranda
Miranda:
Incep sa rad la intrebarea ei, apoi dau afirmativ din cap. Dar a gresit, am intrat deja in capul ei, stiu ce ma intereseaza... stiu ce le-a spus parintii ei. O iau de mana si fac niste semne cu degetele teleportandu-ne in camera mea... Ma duc la sifonier si iau de acolo o rochie frumoasa... De fapt nu prea imi place, este prea decoltata, dar trebuie sa-l fac gelos pe John ca sa scap de el...
Amaya:
Fata deveni mai prietenoasa , dar eu prefer sa raman mai distanta deoarece mi-a demonstrat ca nu prea e bine sa o crezi..
-Mie mi este de ajuns aceea: http://7inheaven.files.wordpress.com/2010/04/blue-dress.jpg Cu altceva nu vreau sa mai deranjez.
OOC: Miranda
Miranda:
Ma uit la ea suparata si cu ura, cred ca nu intelege de ce ma uit asa, dar este evident dupa parerea mea:
- Nu ai de gand sa faci nici-o pirueta ? Sa faci putin parada modei ? Ai luat rochia mea preferata... si nu vrei sa mergi pe "podium " ? ii spun si rad in acelasi timp.
Pe usa intra John si se uita ciudat la mine, nici nu ma mir, sunt imbracata oribil...
Miranda:
Nu vreau sa ma uit la John, asa ca ii spun lui Amaya.
- NU e iubitul meu, suntem doar prieteni. spun eu si inima se face cat un purice, l-am numit prieten pe cel pe care il iubesc. Si nu la asta ma refeream, doresc sa vad cum iti sta cu rochia pe care mi-a dat-o pritenul meu, Edward. dupa ce spun asta John tranteste usa in urma lui... a plecat .
Amaya:
-Dragut act de gelozie.....
Fac cateva piruete , iar apoi imi intorc privirea spre aceasta fata a carui nume inca nu-l stiu.:
-Ei? Ce parere ai?
OOC: Miranda
Miranda:
Dupa ce a spus de gelozie nu am mai fost atenta, asa ca a trebuit sa ma impinga putin ca sa revin la realitate. Un zambet prostesc si obrajii rosii... vorbele sale ma rusineaza. Ma uit la ea si o vad razand... wow.
- Iti sta foarte bine. Eu aleg alta rochie, asa nu-mi place... Imi alegi tu una: frumoasa, la moda, putin de club, dar nu ca asta ? trebuie sa arat bine ca sa-l fac gelos pe John, dar nu ma arat asa in fata tututor, o sa intru in pamant.
Miranda:
Ma uit la ea... Nu stiu ce sa spun... Este foarte frumoasa rochia, poate o sa-l fac gelos oricum... nu stiu. O sa-l invoc din nou pe Edward ca sa mearga cu mine, asa o sa se sature sa se ia de mine si o sa se concentreze si pe altceva. Ma uit la Amaya si la rochie, o iau bucuroasa pe mine si fac cateva piruete...
- Tu crezi ca John ma place ? nu stiu am putut sa spun asta... am innebunit... Dar nu astept raspunsul si plec din camera repede...
Amaya:
Tocmai cand vroiam sa zic ca da ea dispare pe usa. Ah ce mai conteaza... O iau pe scari si ajung in sala petrecerii ce era decorata uimitor. Il vad pe baiatul de adineaori stand intr-un colt , dar nu-l bag in seama. Ma asez pe un scaun la o masa asteptand sa vad daca apare cea ce-mi imprumutase rochia si al carei nume nu-l stiu.
OOC: Miranda