AnimeZupCăutare

Pain and Pleasure [yaoi, +18] DeDal N. & Midnight Mistery

Tu chiar nu ma mai iubesti T~T Cum ai putut sa nu ma anunti??? A trebuit sa ma loveasca pe mine curiozitatea? Reao. In fine sa revenim. Mama ce capitol xD. Ai fost si sadica si perversa ^^ Ce mi-a placut. A fost perfect. Descrierea a fost asa de frumoasa si naratiunea... la fel. Actiunea nu a fost grabita si dialogul nu a fost sec. Greseli de tastare si de exprimare ai avut dar nu au fost grave. Probabil din neatentie. Vai ce bad boy e Aii xD. I love him ^^ . So atat am avut de zis. Alexa astept nextu si poate tu nu uiti sa ma anunti cand il pui. Buh bye!:*
OK deci aici e next-ul dar bagati de seama, e scris de Snow' nu de mine repet de Snow'. :))

Capitolul zece - Şi în sfârşit au apărut remuşcările

Imediat după ce am terminat, ştiţi voi ce, am adormit amândoi ca nişte îngeraşi, sau cel puţin asta cred. Eu însă, acum, stau şi mă uit pe pereţi. Capul mă doare, dar sunt conştient de ce am făcut în urmă cu câteva ore sau poate doar minute. Visul acela m-a tulburat total, iar acum sunt plin de transpiraţie. M-a chinuit cu alte cuvinte, aducându-mi aminte de cum am omorât-o pe Saphira.

Încă nu pot să cred că am făcut asta. Nu pot să cred că am fost în stare să-i fac ei aşa ceva! Femeii pe care o iubesc şi trebuie să recunosc sentimentele sunt încă foarte puternice. Când Ai se uita la ea plin de dispreţ, de parcă ar fi vrut să o omor mai repede, îmi venea să-i dau un pumn, dar aş fi stricat totul.
Am simţit o gelozie nebună când l-am văzut pe Ai aşa de afectat, încât l-am făcut să-i fie scârbă de Saphira, dar nu trebuia să o privească aşa!
Îmi amintesc clipele petrecute cu ea de parcă ar fi fost ieri.

~ Flashback ~

Stăteam în pat ca în fiecare după-amiază, dar nu ştiu de ce mă plictiseam îngrozitor şi nici nu puteam dormi. Aveam o stare de moleşeală totală şi nu-mi plăcea deloc. Ba chiar detestam acest lucru. La televizor nu era nimic interesant şi mă enerva, până când am văzut-o pe ea. Pe Saphira mai exact. Era îmbrăcată foarte provocator şi îmi zâmbea cu gura până la urechi. Era aşa de frumoasă şi era doar a mea. S-a apropiat încet de mine, punându-şi buzele peste ale mele şi sărutându-le posesiv. Nu vroiam sa o las niciodată să conducă într-o partidă, dar nu o puteam refuza. Nu când deja începuse.

Eram pe punctul de o pătrunde uşurel când ceva m-a făcut să mă opresc. Nu-mi dădeam seama ce.
Pur şi simplu m-am ridicat şi am plecat de lângă ea cât de repede am putut.
Se uita la mine cu ochii înlăcrimaţi crezând că nu o vreau pe ea sau cine ştie ce altceva.
Apoi brusc mi-am amintit vorbele mamei mele: " Căsătoria şi apoi poţi face ce vrei cu ea! Dar nu înainte, chiar dacă te provoacă sau ne vei pierde pe noi! "
Vechile tradiţii ale mamei, dar nu glumea când a spus că îi voi pierde pe ei. Fratele meu a suferit ceva similar.
Se îndrăgostise, fata l-a provocat şi a reuşit să îl facă să o aibă, deşi ea nu ştia nimic despre familia noastră, după cum evident va-ţi dat seama nici Saphira nu ştia. Şi aşa, a fost excomunicat, nu că mi-ar fi păsat.

Când am văzut-o că plânge, m-am repezit la ea şi i-am şters lacrimile acelea insuportabile. Nu-mi plăcea sub nicio formă să o văd aşa. Am calmat-o şi i-am explicat aşa zisul " blestem " al familiei mele stupide. A înţeles într-un final şi am adormit amândoi unul în braţele celuilalt.

~ End Of Flashback ~


Aş fi vrut să-mi amintesc mai multe, dar nu mai pot rezista. Îmi vine să mă dau cu capul de toţi pereţii, iar ce am făcut în această seară mă dezgustă, mă rog, mai puţin faptul că l-am biciuit.
Îmi place să privesc acele urme pe care i le-am lăsat. Sângele se vede minunat şi îl ador. Sunt aşa de sadic uneori, poate de asta am acţionat aşa, dar ce mai conta?

M-am trezit cu faţa plină de şiroaie de lacrimi. Unde a rămas vorba aia cu: " Bărbaţii nu plâng?! "
Ei, se pare că în cazul meu nu este deloc valabilă. Şi decât să-l trezesc şi să-l bat din nou, mai bine plâng. Nu pot să cred că aleg calea cea mai uşoară! Şi doar îmi place să risc!
Sincer să fiu, în acest moment aş da orice să o am pe Saphira înapoi, chiar şi averea aia nenorocită.

M-am ridicat din pat şi m-am îndreptat spre baie pentru a mă spăla pe faţă, poate aşa îmi mai reveneam umpic.
În doar câteva secunde o siluetă se afla în spatele meu, iar eu am simţit o durere pe spate. L-am văzut pe Ai cu biciul în mână. S-a uitat urât la mine şi mi-a spus:
- Acum e rândul tău!
Hey grils ^^ Multumesc Snowy ca m-ai anuntat xD Poate iti scoate si tie banu mai repede xD.Well acum sa revenim la fic. Whoooi ce schimbator este Aaron. Ba e sadic, ba sensibil... imi place xD. Si capitolul a fost frumos. ^^. Mama lui Aaron imi aduce aminte de mama :)). So, descrierea a fost frumoasa, la fel si naratiunea, actiunea nu a fost grabita, dialogul nu a fost sec ceea ce imi place. Greseli de tastare nu imi amintesc sa fi vazut. So, ce as mai putea spune inafara ca mi-a placut? Astept nextul si nu uita sa ma anunti cand il pui. Buh bye!:*


Edit: Primaaaaaaaaa xD
Of, my dear Snow, tot ai postat. :(( Asta ma bucura enorm, dar nu ma luati in seama, plang de bucurie:(((
Revenind la capitol, am ramas masca! O.O Dar inainte de asta, o sa incep sa spun ca eu o urasc pe Saphira, chiar daca este moarta. E prea de tot adica. Si vad ca Aaron tot tine la ea, el a omorat-o si tot el o "campatimeste". Nu-mi surade deloc ideea, credeti-ma. Fara suparare, fetelor. :]
Acum... Cum adica e randul lui?! OMG, OMFG!!! Deci sunt al dracului de curioasa [ gabytsswh si yaoi queen, iertati-ma ca v-am luat replica:(( ], nu pot sa-mi imaginez ce se va intampla. :-O De fapt, imi imaginez, dar totusi, parca e mai tare cand citesc. Pe o parte, savurez asta >:) Da, nu ma luati in seama, cred ca nu mai judec limpede, curat, clar:)) Da, exact ce zisesi`. =))
Of, va rog, fetelor!! Nu ne tineti in suspans:o3
Gata! Astept. : |
Îmi pare rău că nu am ajuns mai devreme, dar am avut ceva treabă. Acum, dacă am ajuns, să înceapă comentatul. Nu am văzut nici un fel de greșeală, ca de obicei. Așezarea a fost bună, iar diacriticele la locul lor. Nu mă așteptam ca lui Aaron să îi pară rău de Sapahira, chiar m-a surprins acest lucru, arată că are și el sentimente. Descrierea a fost bunicică, narațiunea la fel, deși ai mai putea lucra puțin la ea și poate ar fi mers mai mult dialog. Aștept next-ul. Baftă!
Pentru cei care inca mai citesc acest fic, am adus next-ul. Enjoy. Asa si daca aveti intrebari, nu ezitati sa le puneti. Dar ca sa va spun de la inceput, am povestit fiind tot Aaron deoarece asa puteti intelege mai bine ce se intampla.


Capitolul unsprezece - Sărutul nostru...

Îi vedeam ura în ochii ce sclipeau de un sentiment uşor de nebunie. Îi simţeam răsuflarea agitata şi fierbinte de la acea distanţă. Nimic nu îi mai putea sta în cale în acel moment. Trebuia să îmi capăt pedeapsa. Una pe care aveam de gând să o accept fără prejudecăţi sau regrete.
Acesta mă fixă cu privirea şi îmi spuse abia mişcându-şi buzele:
- Cine naiba te crezi să faci asta? Cine ţi-a dat voie să mă faci să sufăr atât?
- Nimeni...nimeni.
Rămase o clipă surprins de răspunsul meu, apoi dintr-o mişcare mă trezii aruncat cu putere de cabina de duş. Folosise iar acea armă, acel bici cu care îl torturasem atâta timp. Faţa îmi ardea şi pieptul la fel. Un lichid mi se scurgea până pe ochi astupându-mi vederea şi făcându-mă să tremur de slăbiciunea care mă cuprinse instantaneu. Agăţându-mă de mânerul cabinii, m-am ridicat încet, neputându-mă îndrepta însă de durere. Mă lovise peste tot obrazul, acea tăietură ajungând de la piept până la tâmplă. Respiram greu, înecându-mă în propriul sânge. Cu toate acestea îl puteam vedea acolo, stând şi privindu-mi durerea. Una bine meritată. Însă părea nemulţumit.
- Doare? Nenorocitule, te doare?
Da, durea, însă era dulce. Iubeam acel sentiment prezent, acel sadism pe care mi-l arăta în acele clipe. Era eliberat de toate chingile care îl opriseră, îl ţinuseră pe adevăratul Ai departe de lumea reală. În sfârşit vedeam că şi el putea să urască şi el putea să facă să mă doară.
- Vorbeşte, îţi spun!
Acesta m-a împins până în acel perete de sticlă strângându-mă de gât cu ambele mâini. Aerul mi se oprea şi nu mai puteam să rezist prea mult. Am simţit cum sunt pur şi simplu luat pe sus şi aruncat într-o parte, lovind chiuveta şi spărgând-o cu spatele meu. Am scăpat un geamata uşor când cioburi din sticla spartă de la chiuvetă îmi atinseră pielea deja înfierbântată. Mă tăiau uşor, alunecând pe sângele ce curgea de-a lungul trupului meu. Îi auzeam paşii, picioarele lui călcând fără păsare peste bucăţi de sticlă şi porţelan spart.

M-am trezit că gemeam fără motiv. O rază slabă de lumină îmi intră în ochii întredeschişi. Am încercat să îmi întorc capul într-o parte şi am pipăit împrejurimile. Eram pe un pat. Cum am ajuns acolo? Oare...
- Te-ai trezit!
Ai mă privea stând în faţa mea în picioare cu mâinile în şolduri. Vorbise apăsat, scuipând fiecare cuvânt. Mă privea tot cu atât de multă ură, poate mai multă. sau poate sângele închegat de pe faţa mea nu mă lăsa să îmi dau seama de prea multe. Dar vedeam cum se apropia de mine încet, cum se aşezase peste mine ţinându-şi mâinile într-o parte şi altă a capului meu. Mâna lui se mişcă uşor, ajungând din nou la gâtul meu, apăsându-l încet. O senzaţie ciudată îmi trecuse prin corp, diferită de durere. Erau fiori de plăcere. Am gemut uşor, neputând să mă abţin. Acesta zâmbi şi ochii ii sclipiră.
- Deci aşa îţi place ţie să fii excitat. Dementule.
Mă sarută apăsat, jucându-se cu buzele mele în timp ce mâinile i se mişcau peste tot corpul meu. Îmi trase boxerii în jos şi mă mângâie în zonă intimă, făcându-mă să gem încet. Ştiam că nu avea să fie prea blând cu mine dar era ciudat să fiu eu pus în acea poziţie. Am simţit cum mă pătrunse şi senzaţii mici de durere amestecate cu încantare îmi străbătuseră corpul. Acesta se mişcă uşor, sărutându-mă în continuare. Îşi muşcă buza de jos, murmurând şi închizând ochii. Îl simţeam cum se încălzea înăuntrul meu parcă crecand şi făcându-se tot mai mare până când aveam să explodez. Cu toată cruzimea plăcută pe care o simţeam, eram gata să îi îndeplinesc ordinele şi să mă supun lui.
- Întoarce-te, îmi şopti acesta umezindu-şi buzele.
M-am mişcat puţin, încercând să ajung să mă proptesc de mâini însă durerea care îmi atacă spatele era prea mare. Acesta mă prinse de şolduri şi mă ajută să ajung la poziţia dorită, apoi se mişcă iarăşi încet. Îi simţeam răsuflarea ferbinte pe spate şi atingerile perverse. Îmi trasă o linie umedă cu limba de-a lungul spatelui, apoi mă prinse cu dinţii de ureche, strângând încet, trimiţând mii de senzaţii prin tot corpul, ajungând să gem fără să îmi dau seama. Am închis ochii, absorbit în totalitate de căldura trupului său, de cuvintele şoptite, de miscarile pe care le făcea înăuntrul meu. Aşteptam să îmi rostească numele de mult timp neauzit de mine. Vocea lui îmi răsuna de pe gât până în vârful degetelor, făcându-mă să îmi pierd controlul. Mâinile lui mă aduceau pe culmile plăcerii pe care nu credeam că aveam să o simt vreodată. Mi-am lăsat capul în perină, gemând puternic când acesta începu să se mişte din ce în ce mai repede şi terminându-se în mine. Nu după mult timp am făcut şi eu acelaşi lucru, prăbuşindu-mă pe spate cu Ai respirând greu şi privindu-mă.

Am fost absorbit de emoţiile pe care mi le şoptea cu privirea. Intram în mintea lui fără să vreau,doar pentru că el îmi permitea acest fapt. Descoperisem un sentiment nou ce mă înconjura din toate părţile. Era uriaş, făcându-mă să mă simt la rândul meu nepăsător şi rece. Dar realitatea era alta. În lumea mea eram aşa, acesta era adevărul pe care încercam să îl ignor. Încercasem în trecut să devin altă persoană şi ura îmi luase minţile. Acum, după toate acestea, simţisem cu părere de rău cât greşisem.

Am clipit încet, privindu-l la rândul meu. Avea o expresie caldă pe chip, parcă acea privire de gheaţă i se topise lăsând locul unui izvor de căldură. Îşi bagă mâna în părul meu jucându-se. Apoi mă privi iar, de acea dată serios. Încercase să vorbească de mai multe ori însă de fiecare dată nu reuşea să spună nimic mai mult decât numele meu. M-am simţit izbit de ceva, dar nu ştiam de ce. O poartă se deschise în faţa mea şi convingându-mă într-o clipă, i-am atins spatele încă rănit şi acoperit de sânge. Acesta gemu scurt şi mă privi curios. Nu puteam să vorbesc de emotiii, nu puteam să îi spun nimic aşa că doar îl priveam, sperând ca el să înţeleagă. Câteva clipe mai târziu buzele lui le atinseră blând pe ale mele, într-o joacă continuă. Apariţia razelor de soare în acea dimineaţă ne acoperea blând, lăsând locul căldurii după o noapte plină de nebunie.
Hey DeDal ^^ Scuza-mi intarzierea dar am avut olecuta de trebusoara ^^". Dar nah ca acum am terminat si am venit la ficul tau. Mi-a placut capitolul asta sincer xD. Parca a fost mai lung decat celelalte capitole. Descrierea mi-a placut nu am ce zice. La fel e si cu naratiunea. Actiunea nu a fost deloc grabita si dialogul nu a fost sec. Deci la partea asta stai bine, chiar foarte bine. Greseli de tastare am vazut doar una dar nu e grava. Ai fost atenta! Bravo! So, ce as mai putea sa zic? Astept nextul si va rog sa nu uitati sa ma anuntati cand il puneti. Buh bye! :*

Edit: Prima >:)
Si ce noapte de nebunie...8-> Evident, lasand la o parte toate chinurile, valabil pentru ambii desigur. : ))
Deci sa inteleg ca Aaron mai are o "personalitate". Hmmm :-?Chiar nu-l credeam in stare de asa ceva, adica nu-l credeam pe Ai in stare de asta! Sa fim seriosi, el a fost cel abuzat si batut O.O Mare uimire pe chipul meu. * laughs *
Girls, asta da yaoi. Ma bucur ca ai postat, Deddy. ^^ Well, my Snow`, sper sa nu intarzii cu nextul. * chuu * :*
Capitolul doisprezece: Te iubesc

Stăteam în fund pe pat cu mâinile sub picioare şi priveam imaginea din faţa mea. Întins pe covorul încă plin de sânge Ai încerca să îşi desprindă de spate o bucată de material ce i se lipise de rănile deschise. Îmi era puţin milă de el, văzându-l cum se chinuia şi cum gemea uşor de durere. Mi-am luat avânt şi am aterizat lângă urechea lui.
- Hei, vrei să te ajut?
Acesta se întoarse uimit către mine, apoi zâmbi roşind puţin.
- Nu! Mă descurc eu. Şi pe de altă parte, nu e vina ta că...
L-am privit ridicând din sprâncene. Nu era vina mea că asta se întâmplase? Ba da, era şi încă mă simţeam vinovat pentru felul în care îl pedepsisem doar cu câteva ore înainte. Cu toate astea, nu îl puteam compătimi prea mult. Nici corpul meu nu se simţea prea bine.
- Bine atunci, descurcă-te singur dacă poţi. Eu merg să fac un duş.
Am intrat în baia plină cu cioburi având grijă să nu calc pe ele şi topaind, am ajuns în cabina de duş. Nici aceasta nu arăta prea bine, dar nu aveam ce face. Nu puteam să rămân plin de sânge şi murdar toată ziua. Am întins mâna să dau drumul la apa, dar în acea clipă o altă mână m-a oprit. I-am simţit răsuflarea caldă pe gât, trimiţându-mi fiori prin tot corpul.
- Vrei să te ajut să te speli pe spate?
Mi-am întors capul puţin, amuzat. O pereche de buze dulci mi-au atins obrazul şi am simţit cum limba lui îşi făcea drum către ureche. M-am abţinut să nu gem, nu vroiam încă să îi arăt că îmi plăcea.
- Ştii, am reuşit să spun, asta e cea mai penibilă replică folosită într-un film. Am simţit cum se oprise pentru o clipă, iar apoi am fost împins cu putere în perete.
-Da, dar vezi tu, nu îmi păsa, mi-a şoptit bărbatul prinzându-mă de talie şi coborându-şi mână pe corpul meu. De când am ajuns să fiu eu cel vânat când tot ce făceam era să alerg după el? Eram eu cel vinovat de transformarea lui? Cel care trebuia învinuit pentru noul lui comportament? Nu îmi displăcea, ba din contra, pentru prima dată mă simţeam bine dominat din toate punctele de vedere. Însă nu era prea devreme?


Mâinile lui se plimbau fără încetare pe corpul meu. Cu fiecare clipă pe care o petreceam sub acel duş simţeam că o să iau foc chiar dacă apa era rece.
- Stai puţin, am rostit eu lovit de o întrebare. Mi-am întors capul către Ai ce mă privi curios. Era în spatele meu aşa că mă simţeam mai vulnerabil decât de obicei.
- Ce s-a întâmplat? m-a întrebat acesta curios. Era dureros pentru mine să stau întors aşa din cauza rănii de pe faţă. Încă mă ardea de fiecare dată când intra în contact cu apa.
- De ce nu avem apa caldă?
Am simţit pe pilelea mea rănită cum bărbatul a încetat să respire pentru o clipă, apoi un hohot imens de râs a umplut spaţiul gol din baie. Ce întrebasem aşa amuzant?
- Aaron, pe bune! Acesta mă prinse în braţe şi mă strânse uşor. Acum tu eşti cel care pune întrebări stupide?
Curios şi cam stupefiat m-am întors cu faţa la el. Dintr-o dată privirea lui devenise visătoare. Îşi trecuse degetele peste rana mea înghiţind în sec.
- Aaron...
Am simţit un fior ce îmi trecuse prin corpul înfrigurat. Aveam strania senzaţie că îi părea rău pentru ce făcuse. Modul în care mă atingea în acea clipă, cum se apropiase de chipul meu şi îmi şoptise apăsându-şi buzele pe gâtul meu, făcând că vocea lui să se împrăştie şi dându-mi fiori prin şira spinării.
- Aaron, ascultă-mă pentru că e foarte grav. Eu am uitat să plătesc factura!
Îşi retrase capul din căldura trupului meu, umezindu-şi buzele deja ude, apoi mă privi. Nici nu ştiam dacă să râd sau că mi se pară ciudat răspunsul lui. În acel moment eram prea fermecat de chipul lui ce ascundea o frumuseţe sublimă şi delicată.

Încercam să îmi şterg corpul neluând în seamă privirea bărbatului. Mă fila intens, făcându-mă să am senzaţia că avea raze x în privire, desi nu putea să vadă nimic prin pielea mea. Nimic altceva decât organe şi o inimă ce îmi părea ca aveam să o pierd cu fiecare minut ce trecea.
Neputând să mă mai abţin, m-am rastit uşor la el:
- De ce mă priveşti aşa?! Parcă ai de gând să mă găteşti şi să mă ai drept cină!
- Hmm, poate asta vreau. Dar nu să te am pe post de cină şi mai degrabă, să te am. Doar atât. L-am privit uşor jenat. Mi se părea că era prea direct, insă nici nu am apucat să îmi duc gândul până la capăt, caci m-am trezit luat pe sus a treia oară într-o zi şi aruncat în dormitor pe pat. Acesta urcă uşor peste mine, parcă mişcările lui erau încetinite de mama natură.

Doar văzându-l acolo, privindu-mă aşa mă simţeam deja că şi un curcan într-un cuptor, gol pe înăuntru şi umplut cu ingrediente ce îmi dădeam o senzaţie stranie şi uşor plăcută în stomac. Trăgând uşor de prosopul ce îmi acoperea zona intimă, Ai mă sărută uşor apoi pasional, parcă nemaiputând aştepta ca eu să pot realiza ce avea de gând. De parcă nu ştiam deja. Gura lui îmi mângâia uşor pieptul ajungând până mai jos pentru ca apoi să ajungă la organul meu semierect. Îl cuprinse cu gura trecându-şi doar limba peste vârf. Mi-am muşcat buzele în încercarea de a nu scoate nici un zgomot. Acesta se ridică şi o secundă mai târziu mi-am simţit mâinile legate de marginea patului. Uimit l-am privit însă acesta îmi făcu leneş cu ochiul şi continuă să mă sărute apăsat.
Îşi strecură mâinile sub spatele meu şi mă mângâie uşor, băgându-mi apoi unghiile în carne. Îmi ridică picioarele în aer şi am simţit cum mă pătrunse încet, strângând ochii şi respirând greu. Se oprise pentru o clipă, lăsând locul unei uşoare dureri transfortate aproape imediat în plăcere vinovată. Începuse să se mişte, gemând uşor şi spre groaza mea, fizandu-mi privirea cu ochii lui căprui şi pătrunzători. Mă simţeam excitat la maxim însă jenat de felul în care mă privea. Îi puteam citi în ochi toate lucrurile care îi treceau prin minte, majoritatea fiind poziţii dar şi o plăcere sadică şi imensă. Îmi plăcea la nebunie modul în care se unduia, făcându-mă să îmi apăs capul în perină şi să îmi strâng buzele de plăcere, nereuşind însă să scap de ochii lui. I-am cuprins spatele cu mâinile şi să îmi strâng buzele de plăcere, nereuşind însă să scap de ochii lui. Însă acesta mă sărută lung şi într-un mod extrem de excitant făcându-mă să îl privesc din nou.
- Vreau să mă priveşti în ochi. Aşa cum tu vezi tot ce simt şi ce gândesc, asta vreau să fac şi eu. Vreau să, continuă acesta împingându-se mai adânc în mine şi făcându-mă să gem, îţi văd plăcerea.
Cuvintele lui m-au încălzit mai mult decât ar fi trebuie mai ales că la sfârşit îmi şoptise la ureche că vrea să mă vadă când mă termin. Am început să respir apăsat, şi mi-am lăsat inhibiţiile la o parte, trăgându-l către mine şi sărutându-l cum o făcuse şi el. Se pare că avusese efect deoarece nu mult mai târziu acesta se terminase în mine. Însă iii vedeam chipul urmărindu-mă atent şi o clipă mai târziu am făcut şi eu la fel. Încercând să îmi controlez pulsul ce o luase razna m-am trezit că eram deasupra bărbatului.
L-am privit uşor uimit şi acesta după ce îşi umezi buzele îmi aorpie chipul de al lui şi îşi atinse buzele de gâtul meu, şoptindu-mi uşor:
- Te iubesc.
Doamne, cât îmi plăcea când făcea asta.
Hey sis ^^. Intr'un sfarsit am ajuns la fic ^^. Mi'a placut nextul nu am ce zice. Vorba lui DeDal este superb xD. M'a bufnit rasul la ,,- Aaron, ascultă-mă pentru că e foarte grav. Eu am uitat să plătesc factura!". A mai fost o faza la care am zambit dar nu mai stiu care. Descrierea a fost prezenta in cantitati normale, nici prea multa nici prea putina. Naratiunea a fost si ea foarte frumoasa. Actiunea nu a fost grabita si dialogul nu a fost grabit. Greseli de tastare nu am vazut deci e bine. So, nu mai am ce sa spun. Astept nextu si nu uitati sa ma anuntati. Bye! :*
Hey sisters! >:D<
"De când am ajuns să fiu eu cel vânat când tot ce făceam era să alerg după el? Eram eu cel vinovat de transformarea lui?" - Pai da, cred ca este vina lui Aaron. [-( El l-a adus in starea asta. :[[
But, atata timp cat e yaoi , cred ca nu ma deranjeaza. Well, I know, sunt o sadica. : ))
Btw, nu ii prea inteleg pe tipii astia... Parca sunt atat de diferiti, dar in acelasi timp, asemanatori. Astept nextul, girls! Succes amandurora. :*
Hey!
Am trecut intr-un sfarsit si eu pe aici. Capitolul a fost destul de lung, ceea ce mi-a placut, am avut ce citi. De aceasta data ai avut cam multe greseli de tastare, unele cuvinte le-ai pus in plus, iar diacriticele le-ai ratat sau le-ai pus unde nu trebuie. Vezi ce faci cu acest aspect pe viitor. Actiunea mi s-a parut cam trasa de par, fara suparare. Descrierea a fost buna, desi mai puteai sa descri putin sentimentele lui Ai. Asezarea a fost buna, desi puteai sa mai lasi spatiu intre unele paragrafe. So, bafta cu next D. Lady si poate ma anunti si pe mine cand il pui.
Vă anunţ în exclusivitate că acest capitol este scris de DeDal, dar din anumite motive, nu-l poate posta ea. Enjoy ^^. I hope you like it.



Capitolul treisprezece - Refolosind amintiri

Nici nu ştiu de cât timp stăteam unul în braţele celuilalt. Parcă trecuseră ani întregi şi totuşi parcă doar câteva secunde.
Mi-am ridicat capul curios, căutând cu privirea ceasul de pe noptieră. Nici nu îmi venea să cred că era deja atât de târziu. Speriat, am sărit din pat, aruncând pătura cât colo prin cameră. Uimit, Aaron se ridică în fund şi mă întrebă uimit.
- Ce faci?
M-am oprit o clipă pentru a-l privi. Acelaşi gând îmi apăruse în minte, parcă vedeam o păpuşă veche, mânuită de un maestru. Dar era doar el, doar Aaron care aştepta un răspuns.
Dintr-un motiv anume, nu ştiu care, am simţit un imens sentiment de bucurie, parcă unic, de care ştiam că nu o să mai am parte prea curând. Mânat de el, am sărit pe pat lângă roscătel şi i-am luat faţa în mâini. Acesta îşi acoperi corpul mai mult, de parcă se temea că o să îi fac ceva.
- Aaron, ascultă-mă. Am lipsit cam mult timp de la muncă şi îmi e frică să nu ajung acolo prea târziu. Aşa că trebuie să mă grăbesc.
Spunând acestea l-am sărutat apăsat apoi am coborât din pat şi am început să mă îmbrac.
- Dar, spuse acesta confuz, tu eşti directorul firmei, nu? Parcă tu nu trebuia decât să...
- Decât să dau ordine? Păi, îmi pare rău să te dezamăgesc puişor, dar de data asta e diferit.

Pe drum spre firmă, nu puteam uita expresia de pe faţa roscatului când îşi auzise numele de alint. Stiam că odată ajuns acasă, aveam să plătesc pentru cum îndrăznisem să îl fac să roşească dar satisfacţia pe scurtă durată meritase tot efortul. M-am privit pentru o clipă în oglindă, încercând să îmi aranjez câteva şuviţe de păr rebele. Însă nu aveam cum să nu observ rănile ce îmi acopereau faţa. Oricât de mult aş fi încercat să le ascund, nu era de mare folos aşa că le-am dat pace.
Ajuns, am coborât din maşină gemând. Doamne, nu puteam să cred că după tot acest timp durerile de spate nu îmi trecuseră. Am acceptat şi acel fapt şi cu greu am reuşit să întru în clădire, simţind o urmă de zâmbet pe chipul meu.
- Bună dimi...
M-am intosc, căutând cu privirea persoana care mă salutase pe jumătate. fără nici o problemă, îl găsisem. Era Dan, un subaltern, unul dintre cei mai valoroşi până la urmă.
- Neaţa Dan. S-a întâmplat ceva?
La modul cum arătam, fapt care se bătea cap în cap cu expresia de voioşie la care nu puteam să renunţ, nu vream să ştiu ce gândea bietul băiat despre mine. Ochii lui mari şi negrii, acoperiţi de câteva fire de păr erau parcă hipnotizaţi de chipul meu angelic, la modul retoric.

Stăteam în biroul meu, pe scaunul meu, înconjurat de zeci şi sute de dosare şi acte ce trebuiau semnate cât mai repede posibil. Mi-am ridicat privirea spre Dan, care încercase să se scuze.
- Cât timp aţi lipsit am primit o grămadă de noi oferte şi fără acordul dumneavoastră nu puteam face nimic. Am încercat să vă contactez dar aveaţi telefonul închis şi...
L-am oprit cu o mişcare din mână şi am răsuflat obosit.
- Nu contează, nu eşti tu de vină. Măcar ai avut destulă minte încât să nu le refuzi pe motiv că nu dai de mine.
Acesta aprobă scurt din cap, luând apoi o privire buimacă, neştiind dacă ce tocmai spusesem era un compliment sau o simplă observaţie.
- Oricum, avem ceva de recuperat, aşa că ar trebui să ne punem pe treabă. Acesta aprobă de data aceasta sigur pe el. Simţeam că încetul cu încetul reveneam la rutina mea zilnică. Prca începeam iar să simt greutatea plăcută de care aveam parte de fiecare dată când auzeam cum un dulap plin cu acte se îmburda peste un nou-venit sau câte o înjurătură din partea altui muncitor, adresată vreunui copiator sau fax.

Timpul trecuse destul de repede, având mintea doar la afaceri şi la cele aproape zece cafele de care avusesem nevoie pentru a mă trezi complet. Dan rămase lângă mine pe tot parcursul zilei, ajutându-mă sau explicându-mi orice îmi era în neclar. Eram norocos că aveam angajaţi atât de buni.
Pe când mă pregăteam să plec şi îmi luam haina pe mine, am simţit privirea lui care mă cerceta atent.
- S-a întâmplat ceva?
Acesta negă scurt, apoi păru din nou atent la muncă. Însă ştiam că până la urmă va trebui să dau o explicaţie.
- Dan, ce s-a întâmplat, îl întrebasem eu din nou, pe când acesta scăpă un teanc de hârtii pe jos şi se chinuia să le adune.
- Nimic, doar că...mă întrebam ce s-a întâmplat. Îmi răspunse fără să mă privească iar eu încercam să formulez un răspuns cât mai scurt şi la obiect. Dineul, întâlnirea cu Aaron, moartea Saphirei şi noaptea noastră albă, toate mi se învârteau în minte.
- Nimic grav. Nu ai de ce să îţi faci griji.
Ohh, de cand asteptam nextu`. :o3
- Nimic grav. Nu ai de ce să îţi faci griji.
Hehe.. Eu cred ca Ai nu este atat de bine precum spune. : | Sa fim seriosi! Toata treaba asta cu moartea Saphirei, cu Aaron il da peste cap definitiv. Si nu numai pe Ai , sunt sigura ca si Aaron s-a schimbat.. Hmm.. :-? Ca tot vorbeam de cei doi [ In fond, ei sunt subiectul cel mare ;]] ], eu tot nu stiu la ce sa ma astept! De fapt, fratilor!Eu nu stiu la ce sa ma astept niciodata... >.<"
Btw, n-a mai fost cam demult un yaoi p`aici.. :-w Well, mai bine astept cumintica... ;;) Si sper ca nu o a intarziati.. prea mult. ;-?
Va pupa curioara mai mica pe amandoua!! :* xD
* free hug *
Hey ^^" Dupa cum am promis am ajuns si eu pe aici xD. Mi-a placut capitolul desi nu s-au intamplat prea multe. As fi vrut sa se intample ceva interesant xD. Dar e bine si asa. Sper ca pe viitor sa fie mai multa actiune. Descrierea, dupa cum ne-ai obisnuit este frumoasa ^^. Naratiunea la fel, actiunea nu este grabita si dialogul nu este sec ceea ce e bine. Greseli de tastare am vazut doar una dar nu este grava. So, cam atat am avut de spus. Astept nextu` si nu uitati sa ma anuntati cand il puneti. Buh bye!

Bisous, Contagieuse.
Am ajuns si eu pe aici. Voi comenta acest capitol.
Ecstasy. a scris (10.04.2011 15:08) ↗:
Vă anunţ în exclusivitate că acest capitol este scris de DeDal, dar din anumite motive, nu-l poate posta ea. Enjoy ^^. I hope you like it.



Capitolul treisprezece - Refolosind amintiri

Nici nu ştiu de cât timp stăteam unul în braţele celuilalt. Parcă trecuseră ani întregi şi totuşi parcă doar câteva secunde.
Mi-am ridicat capul curios, căutând cu privirea ceasul de pe noptieră. Nici nu îmi venea să cred că era deja atât de târziu. Speriat, am sărit din pat, aruncând pătura cât colo prin cameră. Uimit, Aaron se ridică în fund şi mă întrebă uimit.
- Ce faci?
M-am oprit o clipă pentru a-l privi. Acelaşi gând îmi apăruse în minte, parcă vedeam o păpuşă veche, mânuită de un maestru. Dar era doar el, doar Aaron care aştepta un răspuns.
Dintr-un motiv anume, nu ştiu care, am simţit un imens sentiment de bucurie, parcă unic, de care ştiam că nu o să mai am parte prea curând. Mânat de el, am sărit pe pat lângă roscătel(wtf, roscatel? cum vine asta. poate voiai sa spui roscat, in orice caz nu roscatel. si daca voiai sa spui roscatel il uitasei pe ''ş'') şi i-am luat faţa în mâini. Acesta îşi acoperi corpul mai mult, de parcă se temea că o să îi fac ceva.
- Aaron, ascultă-mă.(semnul exclamarii, fiindca e un ordin) Am lipsit cam mult timp de la muncă şi îmi e frică să nu ajung acolo prea târziu. Aşa că trebuie să mă grăbesc.
Spunând acestea (virgula)l-am sărutat apăsat apoi am coborât din pat şi am început să mă îmbrac.
- Dar, spuse acesta confuz, tu eşti directorul firmei, nu? Parcă tu nu trebuia decât să...
- Decât să dau ordine? Păi, îmi pare rău să te dezamăgesc puişor, dar de data asta e diferit.

Pe drum spre firmă, nu puteam uita expresia de pe faţa roscatului (ai uitat de ''ş'')când îşi auzise numele de alint. Stiam că odată (virgula)ajuns acasă, aveam să plătesc pentru cum îndrăznisem să îl fac să roşească (virgula)dar satisfacţia pe scurtă durată meritase tot efortul. M-am privit pentru o clipă în oglindă, încercând să îmi aranjez câteva şuviţe de păr rebele. Însă nu aveam cum să nu observ rănile ce îmi acopereau faţa. Oricât de mult aş fi încercat să le ascund, nu era de mare folos aşa că le-am dat pace.
Ajuns, am coborât din maşină (virgula)gemând. Doamne, nu puteam să cred(virgula că după tot acest timp durerile de spate nu îmi trecuseră. Am acceptat şi acel fapt şi cu greu am reuşit să întru în clădire, simţind o urmă de zâmbet pe chipul meu.
- Bună dimi...
M-am intosc(m-am întors, era defapt), căutând cu privirea persoana care mă salutase pe jumătate. (cu litera mare, ca doar e inceput de propozitie)fără nici o problemă, îl găsisem. Era Dan, un subaltern, unul dintre cei mai valoroşi până la urmă.
- Neaţa Dan. S-a întâmplat ceva?
La modul cum arătam, fapt care se bătea cap în cap cu expresia de voioşie la care nu puteam să renunţ, nu vream( este corect ''nu voiam'' in nici un caz ''nu vream'') să ştiu ce gândea bietul băiat despre mine. Ochii lui (virgula)mari şi negrii, acoperiţi de câteva fire de păr erau parcă hipnotizaţi de chipul meu angelic, la modul retoric.

Stăteam în biroul meu, pe scaunul meu(ai repetat ''meu'' de doua ori, nu isi mai avea sensul a doua ora, fiindca se intelege ca sta pe scaunul lui, doar nu putea fi scaunul vecinului), înconjurat de zeci şi sute de dosare şi acte ce trebuiau semnate cât mai repede posibil. Mi-am ridicat privirea spre Dan, care încercase să se scuze.
- Cât timp aţi lipsit (virgula) am primit o grămadă de noi oferte şi fără acordul dumneavoastră (virgula)nu puteam face nimic. Am încercat să vă contactez (virgula)dar aveaţi telefonul închis şi...
L-am oprit cu o mişcare din mână şi am răsuflat obosit.
- Nu contează, nu eşti tu de vină. Măcar ai avut destulă minte încât să nu le refuzi pe motiv că nu dai de mine.
Acesta aprobă scurt din cap, luând apoi o privire buimacă, neştiind dacă ce tocmai spusesem era un compliment sau o simplă observaţie.
- Oricum, avem ceva de recuperat, aşa că ar trebui să ne punem pe treabă. Acesta aprobă de data aceasta sigur pe el. Simţeam că încetul cu încetul(virgula) reveneam la rutina mea zilnică. Prca(parcă) începeam iar să simt greutatea plăcută de care aveam parte de fiecare dată când auzeam cum un dulap plin cu acte se îmburda peste un nou-venit sau câte o înjurătură din partea altui muncitor, adresată vreunui copiator sau fax.

Timpul trecuse destul de repede, având mintea doar la afaceri şi la cele aproape zece cafele de care avusesem nevoie pentru a mă trezi complet. Dan rămase lângă mine pe tot parcursul zilei, ajutându-mă sau explicându-mi orice îmi era în neclar(in neclar??, poate doar neclar, in nici un caz in neclar). Eram norocos că aveam angajaţi atât de buni.
Pe când mă pregăteam să plec şi îmi luam haina pe mine, am simţit privirea lui care mă cerceta atent.
- S-a întâmplat ceva?
Acesta negă scurt, apoi păru din nou atent la muncă. Însă ştiam că până la urmă va trebui să dau o explicaţie.
- Dan, ce s-a întâmplat, îl întrebasem eu din nou, pe când acesta scăpă un teanc de hârtii pe jos şi se chinuia să le adune.
- Nimic, doar că...mă întrebam ce s-a întâmplat. Îmi răspunse fără să mă privească (virgula)iar eu încercam să formulez un răspuns cât mai scurt şi la obiect. Dineul, întâlnirea cu Aaron, moartea Saphirei şi noaptea noastră albă, toate mi se învârteau în minte.
- Nimic grav. Nu ai de ce să îţi faci griji.

____________________________________________________________
Acum ca am terminat tot capitolul de comentat, imi voi spune parerea despre capitol. In primul rand aveti mult prea multe greseli si asta nu e bine. Incercati sa faceti ceva cu ele, altfel nu e de bine. In al doilea rand aveti prea mult dialog si e sec si plictisitor. Naratiunea e aproape la pamant, faceti ceva urgent cu ea, iar descrierea si-a luat vacanta. Ar trebui sa faceti ceva sa o convingeti sa se intoarca inapoi. Actiunea mi se pare cam trasa de par, incercati sa faceti ceva.
Cam atat am avut de spus. Sper sa tineti cont de sfaturi si spor cu next-ul.
Capitolul paisprezece - Puţină suferinţă nu strică

Chiar trebuia să se ducă la serviciu? În fine asta e problema lui Ai. Întotdeauna am crezut că este responsabil, dar acum mi-a arătat-o. Totuşi " puişor "? Ce alint mai e şi asta? Zici că sunt femeie şi cu siguranţă în pantaloni am organ de bărbat. Trebuie să mă gândesc şi eu la o poreclă mai nesatisfăcătoare pentru el, dar îmi va fi greu, căci m-am obişnuit să-i spun pe nume. În fond numele său înseamnă iubire, dar eu chiar îl iubesc? Cred că da. Altfel de ce aş mai fi aici? De ce l-aş mai lăsa să mă atingă? Banii ar fi un motiv, dar trebuie să mai existe şi altceva. Nu sunt sigur dacă e dragostea sau nu, îmi voi da seama pe parcurs.

M-am urcat în maşină; am început să conduc disperat spre locul în care se află corpul Saphirei. Nu ştiu de ce o parte din mine încă vrea să o vadă, să o simtă, să o atingă. E greu de explicat.

Imaginile din acea seară mi se ilustrează în faţa ochilor pe bandă rulantă. Oare ce gândeam? Cum am putut să fiu aşa de idiot? Mai lipseau doar câteva luni şi ea ar fi devenit soţia mea, dar lăcomia pentru bani a ieşit la iveală. Vroiam să câştig averi stând în fund, uitându-mă la televizor şi spărgând seminţe. Planul ăla m-a adus la pierzanie. Când am citit titlul ziarelor am vrut să omor toate persoanele care-mi stau în cale, doar ca să ajung la ea şi să o fac să sufere pentru că m-a lăsat, dar totul s-a întâmplat din vina mea. Eu am pus-o să se ducă acolo, eu am scornit planul ăla cretin şi tot eu am devenit gelos când calculasem şi această posibilitate, ca ea să se îndrăgostească de Ai. De parcă ar fi contat, chiar dacă am socotit-o nu mă aşteptam să se şi întâmple, aşa că am devenit un fel de " cântăreţ " şi am încercat să mă apropi de ea la acel spectacol, după cum bine ştiam că iubea muzica clasică. Gelozia mea bolnavă ajunsese la extreme atunci şi nu m-am putut abţine să nu o rănesc, atât fizic cât şi moral. Adevărul ar fi că moral nu prea am avut cum, căci experienţa nu aveam, nu-mi place să vorbesc cu proştii pentru a le spune cu ce mi-au greşit sau alte prostii, eu folosesc violenţa în majoritatea cazurilor. Când am violat-o am încercat să mă simt bine şi chiar reuşisem, până când Ai apăruse în peisaj. Mi-am dat repede seama că el o uitase de când apărusem eu în viaţa lor şi probabil o şi ura. Atunci am simţit ceva ciudat, o sete de răzbunare, vroiam să văd sânge. Eram nebun în sensul rău al cuvântului. Am introdus cuţitul în ea cu zâmbetul pe buze chiar. Eram foarte fericit când am observat cum mă priveşte înspăimântată şi cu ochii plini de lacrimi, toată viaţa prelingându-se din ea. Oriunde ar fi acum aş vrea să mă ierte. Regret enorm de mult ce am făcut, dar întrebarea ar fi: mai contează? Nici pomeneală. Tot răul era deja făcut.

Pierdut şi adâncit în gânduri nu mi-am dat seama când ajunsesem la destinaţie; cert este că mă aflam acolo. Am privit în jur şi am coborât din maşină, trântind portiera cât de tare am putut. Am tras aer adânc în plămâni. Îmi plăcea acest loc înainte să se întâmple toată povestea aceea sadică şi lipsită de sentimente. Am început să merg spre locul în care se presupune că ar fi corpul Saphirei, şi chiar acolo era. Mă bucur că nu l-a descoperit nimeni, aşa nu vor afla cine a omorât-o sau cum şi nu voi păţi nimic; altfel puşcarie ar fi scris pe fruntea mea.

I-am luat trupul rece în braţe şi am strâns-o cât de tare am putut, şiroaie de lacrimi curgându-mi pe obraji. O iubeam încă cu toată puterea sufletului meu. Dacă mi-ar spune cineva că sunt idiot, tâmpit, nenorocit i-aş spune că ştiu deja asta şi să nu mai repete într-una căci doare. Cuvintele acelea dor. Acel " te iubesc " spus din buzele ei cândva calde îmi făcea inima să o ia razna, iar acum să îmi vină să-mi pun capat zilelor.

Ştiam că e un izvor prin apropriere aşa că am decis să o car până acolo; târâtul ieşea din discuţie, nu-i puteam face una ca asta. Am auzit cântecul duios al păsărelelor, dar nu puteam să-l sufăr. Vroiam să le fac să tacă din gură. Am zărit izvorul în faţa mea şi am lăsat-o pe Saphira acolo, pentru a putea curentul să o ia. Am zâmbit plângând şi mi-am ridicat faţa spre cer ţipând cât de tare am putut pentru a elimina durerea pe care o simţeam.

Telefonul m-a trezit din transă şi mi-am dat seama că la celălalt capăt al firului era Ai.
- Unde eşti Aaron? Am ajuns acasă şi nu te-am găsit aici, îmi făceam griji pentru tine.
Patetic. Nu vreau şi nu pot să-i dau explicaţii.
- Ajung imediat acasă şi stai liniştit sunt bine, am spus sec închizându-i telefonul în nas.
Şi aşa am început să mă indrep spre viaţa mea falsă, în mare parte.
Hey ^^ Multumesc ca m-ai anuntat ^^. Mi-a placut nextu ^^ Unele paragrafe mi le-ai dat pe mess =P. Oricum a fost frumos. O singura intrebare: Saphira nu ar fi trebuit sa fie in state de putrefactie acum? :)) Doar a murit de ceva vreme. Oricum, nu e asa important. Cu descrierea stai bine, la fel si cu naratiuneaa. Actiunea nu e grabita, nu s-au intamplat prea multe dar e ok. Dialogul nu a fost sec dar nu ma deranja daca nu exista. Greseli de tastare nu am vazut deci e bine. Astept nextu si va rog sa ma anuntati cand il puneti. Buh bye! :*
Deci... si eu pe aici :| Sincer m-a impresionat povestea, e minunata! Nu credeam ca voi vedea in vre-un fic yaoi masochism :| Eram WTF? IT'S so crazy... and so cool :X:X:X Cand a inceput faza cu papusa controlata de papusar, ceva de genul asta m-am dus cu gandul la Sasori xD Ei bine... ce-i drept n-am vazut mai mult de 10 episoade din Naruto si alea de 100 de ori in reluare O__O
Gata! Termin cu povestitul, sper ca Aaron sa-si dea seama ca-l iubeste prea mult pe Ai ca sa-l omoare, da chiar! Partea cu ucisul lu'.... am uitat cum o cheama, ma rog, [nu tin minte numele personajelor neimportante, ce nu ma atraga >.> ] a fost putin sadic, dar mi-a placut, mai ales eu care sunt obsedata de sadism :]]
Mult succes in continuare fetelor!! >:D<
WTF ?! O.O
Imi cer scuze ca nu am dat comm aseara, dar se pare ca avea ceva probleme zupu`. :_S Well, acum vad ca e totul in regula.. xD
@Snow`, ti-am zis aseara parerea mea despre acest capitol, ma rog, doar ca o parere generala:
Puţină suferinţă nu strică

Si e clar, iti place sa scrii chestii triste. Capitolul .. a fost la fel de trist ca si personajele. ;[
Ma rog ... Aaron este .. distrus parca. Se vede ca el chiar a iubit-o pe Saphira. Eu nu am nimic impotriva ei [ nu aveam cand era in viata ], dar acum ... E moarta ... :|
Eh, recunosc, nu ma asteptam ca o asemnea relatie " amoroasa " sa fie de la bun inceput intre Ai, Saphira si Aaron., dar iata ! Acum cel putin nu mai e un triunghi de dragoste. Ramane de vazut cum va actiona in viitor Aaron, la fel si Ai. ^^'
Fetelor, e clar ca astept nextu`. Fara nicio discutie. [-9
* big hug 4 you 2 *
Am trecut si eu pe aici. Scuze de intarziere. Mersi ca m-ai anuntat Snow’ >:D< Sa revenim la capitol. A fost un capitol bun, dar cam trist. M-a cam deprimat putin. Sper ca urmatorul sa fie mai vesel. Am vazut doar o greseala de tastare, in rest nimic grav. Asezarea ca de obicei a fost buna. Naratiunea la fel de buna, descrierea si dialogul si ele au fost bune. Nu prea am ce spune de rau, fiindca mi-a placut. Va urez multa bafta in continuare si spor cu next-ul. >:D<
Buna! >:D<
Imi place mai mult acum dupa ce au facut "schimb de roluri" si mi se pare ca i se potriveste mai bine asa, cu postura asta de dur, lui Ai. De asemenea nici lui Aaron nu-i sta deloc rau aratandu-si un pic sentimentele. :>
Cel putin asa mi se pare mie, ca nu mai este asa "fals" sau "superficial" ca la inceput si sincer m-a uimit faptu ca nu mai este asa materialist si nu ii mai pasa doar de bani lui Ai. ;;)
Anuntati-ma cand postati urmatorul capitol.
Multa bafta in continuare si uimiti-ma, ca si pana acum!

hugzz!