AnimeZupCăutare

Pain and Pleasure [yaoi, +18] DeDal N. & Midnight Mistery

Eu ~ Dau edit again puţin mai târziu. Defapt acum încep să citesc tot şi editez, aşa că nevermind.

Edit : Aww, ce seducător este Aaron : " > Îmi place foarte mult felul cum îl conturaţi, este cel mai complex personaj.
Având în vedere că Ai şi soţia lui se vor despărţi aştept de la voi, fetelor, mai multă descriere despre luptă interioară a amândurora. Măcar puţină, pretty please ^^
Iar tu, DeDal, ai misiunea cea mai grea. Trebuie să ne spui cât de confuz este Ai, cum oscilează el între soţia lui şi roşcat, cum se frământă întrebându-se ce se întâmplă cu el şi toate celelalte.
De obicei nu sunt fană a poveştilor yaoi, dar dacă o faceţi cum îmi place mie voi deveni.
Şi aş vrea capitole puţin mai mari : >

Succes şi inspiraţie ca de obicei.
Xoxo, AlerimxD.
Voi nara din partea lui Aaron ^^'.
Enjoy >:D<.


Capitolul şase - O mică afacere

Îl priveam cum se uită la mine cu o nedumerire în ochi. Sigur nu ştia despre ce urma să vorbim, adevărul era că nu vroiam să-i dau indicii înainte de vreme. Îmi plăcea să-l văd cum tânjeşte după ele. E chipeş sau cel puţin mie îmi place. Părul lui blond mă face să mă gândesc la o zi însorită în Bahamas, iar ochii săi căprui sunt ca o alinare pentru mine. Însă nu pot nega că şi Saphira este frumoasă, chiar foarte frumoasă. Fac ei un cuplu perfect, dar eu îl voi strica. Când mi se pune pata pe un lucru sau o persoană, ca în acest caz, trebuie să o am sau voi turba.

I-am zâmbit cu toată voinţa mea, chiar dacă nu prea-mi plăcea să-mi arăt dinţii, cum spun unii.
- Despre ce ar trebui să vorbim? m-a întrebat până la urmă.
Credeam că eu voi sparge gheaţa, dar dacă el şi-a luat inima în dinţi nu aveam ce face.
- Despre noi doi şi Saphira.
Era şi mai nedumerit decât înainte. Cât de mult îmi plăcea să-l torturez doar eu ştiam.
- Ce vrei să spui?
Am început să râd la auzul acestor vorbe. Chiar începea să mă enerveze. Până şi cel mai prost de pe planetă şi-ar fi dat seama de intenţiile mele. Sau nu?
- Vreau să spun, dragul meu, că trebuie să te ajut să-ţi schimbi orientarea sexuală şi să avem parte de puţină plăcere amândoi, iar dacă nu eşti de acord ...
Nu am mai continuat ceva timp, nu vroiam să-i dau o bombă aşa de repede, încât să leşine. M-am apropiat încet de el şi i-am pus o mână pe umăr, apoi i-am şoptit:
- ... Saphira moare.

A sărit de lângă mine ca ars. Am început să râd. Îl înţelegeam în mare parte, dar nu credeam că ţine atât de mult la soţia lui. Săraca Saphira .. oare care îţi va fi soarta? Dacă ar ştii soţul tău, că orice ar alege pedeapsa nu ţi-o voi lua din cârcă, dar mai bine tac sau risc să se sinucidă.
- Nu poţi face asta!
A spus Ai printre lacrimi. O, te rog! Era bărbat sau ce?
- Că cine spune? Uite ce e, decizia e doar a ta! Dar ceasul nu se opreşte! Tic-tac, tic-tac! Vreau răspunsul.
A oftat şi a bătut în retragere. În sfârşit a luat decizia corectă! Mă simţeam mult mai bine acum când ştiu ca pot profita de el. Ce gânduri pot avea. Da! Om malefic, ce să spun!
L-am luat de mână şi l-am trântit pe iarbă. Sper că nu a durut impactul cu solul, iar dacă a durut într-adevăr voi şterge eu urmele acelei aşa-zise căzături.

M-am pus peste el şi am început să-l sărut posesiv. La început nu vroia să mă lase, până când a intrat în jocul meu şi a început să-mi dea hainele jos. Se pare că sunt un bun cuceritor.
Muşcându-mi buzele de dorinţă, am început să-l mângâi uşor introducandu-mi mână în pantalonii acestuia. Am început să-l penetrez, dar nu ştiam dacă îi place. Mă simţeam ciudat să o fac cu cineva care nu mă place, sau nu vrea să recunoască ca mă place. Îl simţeam cum tremura şi îi auzeam gemetele înfundate. Am ajuns la un moment dat în care fiecare atingere, era ca un electroşoc pentru amândoi. În sfârşit eram egali. M-am împins mai adânc, dorind să-l simt cât se putea de bine. Am început să măresc pasul, deşi nu cred că era nevoie. Mă bucuram că în sfârşit îl aveam pe acel bărbat misterios. De când îl văzusem prima dacă îl dorisem, iar acum dorinţa mea devenise realitate. Eram o singură persoană acum, iar senzaţia era nebunească, nefirească şi unică.

Când totul se terminase mi-a zâmbit. Probabil nu credea că se va simţi aşa de bine, dar nu mai avea ce să facă. E al meu şi sunt al lui.
- Hei, Ai! Aş avea o întrebare pentru tine.
- Spune.
- Ştiu sigur ca ţi-a plăcut. Ce zici să ne mai distrăm din când în când?
A început să radă şi privindu-mă în ochi mi-a răspuns favorabil.
- Cum vrei tu, dar o chestie îţi spun! De Saphira nu te atinge!
I-am făcut cu ochiul şi am privit cum maşina lui se pierde în noapte.
- Ai! Dacă ai ştii tu ce-i voi face soţiei tale!
Dau edit! Uite că de data asta nu o să fiu intârziată!
Zău, aveam vaga idee ca am dat editul mai repede, în ultima vreme sunt cam visătoare :-s.
Atâta mister, dramă, ah îmi place Aaron si chiar vreau să aflu ce surprize ne mai aduce acest personaj. Îmi place cum joacă Aaron, e misterios şi cool :-". ACest capitol a fost bine gândit şi se observă şi latura perrversă a lui Snowy : > .
Nu ştiu de ce am impresia ca v-aţi cam grăbit la final :-? incă ceva printre rânduri ar fi fost perfect, dar şi aşa este foarte bine :- " . Felicitări ambelor scriitoare si mult noroc la următorul capitol :p
SpoilerThanks DeDal pentru mesajul de la profil >:D<
Loc rezervat special for me :)) Dau edit dupa ce citesc. Eh, nu mai sunt prima, e Sophie.
Cum am promis, edit :
Imi place si acest capitol. Are ca de obicei, tot ce ii trebuie. Felicitari, my dear >:d<. Naratiunea e buna, dialogul imi place, iar descrierea se imbina perfect cu celelalte doua moduri de expunere. Asezarea in pagina ca deobicei e perfecta si nici urma de greseli. Omg, deci ador cum ai descris cum a decurs aceea scena hot :)). Abia astept sa mai existe astfel de scene. So, eu va spun ca deobicei bafta si sa aduceti repede next.*Hug*
First. Prima am spus. Dau edit mai târziu, după ce citesc ^^
Edit : Nuuuuuu... sunt a treia T.T

Edit 2 : Oh. O mică afacere.
Hm, încă nu ştiu de ce Aaron este aşa hotărât, cum i s-a pus pata pe Ai şi pe Saphira (care este, apropo, un nume foarte frumos).
Sunt în mare parte de acord cu Lilah, acţiunea e grăbită destul de mult, mi-ar fi plăcut mai multe detalii despre cei 3 şi cred că am spus mai înainte de câteva ori, despre personalităţile şi trecuturile lor.
Paragrafele sunt delimitate foarte bine la amândouă.
Aaron deja începe să fie ciudat, damn it. Credeam că nu e aşa obsedat, că o vor lua mai încet.
Anyway, aştept capitolul următor.

Succes. Xoxo, AlerimxD.
Hei, buna...
Stiu ca ce voi spune asum, o sa va supara tare de tot, pe amandoua si imi cer scuze de pe acum, daca vreti va suparati, ii spuneti moderatorului sa-mi inchida contul... sau ce va trece voua prin cap.
Trebuie sa fiu sincera, o sa spuneti ca cine naiba e asta...
Ati grabit al naibi de mult actiunea.
Daca nu esti atenta, nici nu mai stii ce se intampla. Stiu ca amandoua ati dorit sa ajungeti cat mai repede la scena yaoi, dar o puteati lua mai usor. Si daca va grabiti atat de mult sa ajungeti la o scena anume, acea scena trebuie sa fie minunata. Scena yaoi nu a fost la inaltimea asteptarilor. Snowweh a descris-o prea repede. Mai bine spus, nu prea a descris-o.
Stiu ca acum te vei enerva pe mine, dar asta e parerea mea.
:bye: :bye:
Ei, am venit cu urmatorul capitol. Nu stiu ce avem de gand daca punem next-urile atat de repede dar ma declar din nou dezamagita. Aaron seamana cu cineva, as vrea cateva persoane sa incerce sa afle cu cine. Ei bine, daca nu vreti...e OK, ce sa zic. Enjoy.

Capitolul sapte: Infrangere

Eram acasă. Nemulţumit, m-am asezat canapea gemând încet. Durerea de fund nu îmi trecuse nici acum. Dar de ce mă miram? Ce făcusem, acea partidă cu Aaron era exemplu perfect pentru care îmi încălcam şi principiile pentru Saphira. Şi drept mulţumire primeam câte o palmă. Ce drăguţ.
Scâncind, speram la o noapte liniştită. Şi nici nu fusese altfel. Dimineta, odihnit, tot ce visam era o ceaşca de cafea tare pentru a-mi reveni. Dar un bileţel de pe măsuţă din faţa mea îmi atrase atenţia.
'Ai, dacă vrei să îţi găseşti soţia în viaţă, vino la marginea păduricii unde ne-am întâlnit aseară.'
Speriat, nu aşteptasem cafeaua ci pur şi simplu sărisem în maşină. Ce legătură avea Saphira cu asta? Parcă vorbisem tocmai aseară? Sau el nu asculta? Privirea trufaşă de pe faţa lui îmi spunea multe.

Ajuns, încercam să desluşesc ceva prin ceaţa deasă ce se lăsase peste noapte. Copacii păreau umbre desprise din poveştile cu fantome. Irealul era prezent peste tot în acea frântură de realitate.
O strigam pe Saphira pe nume, sperând din toată inima să primesc un răspuns. Când dintr-o dată...

- Ai, în sfârşit.
O voce leneşă şi rece îmi rostise numele. O puteam recunoaste dintr-o mie. Era cel pe care îl urăm şi îl adoram în acelaşi timp. Aaron.
- Roşcatule, ce ai de...
Vocea îmi pierise imediat ce o privelişte de groază se afişase în faţa mea. Saphira, plină de sânge era prinsă de o bucată de copac, sângerând şi părând speriată de moarte. Aaron părea plictisit, prinvind-o cu interes şi zâmbind şiret. Imaginea îmi dădea dureri de cap şi simţeam cum eram aproape de un stop cardiac. Vocea băiatului mă trezi la realitate.
- Soţia ta...încerca să intervină între noi doi. Dar ne-am înţeles cumva, nu-i aşa, întreba acesta retoric, îndreptându-şi privirea către ea.
Aceasta, terifiata, încerca să îmi mişte capul însă fără succes.
- Vezi tu, continuă acesta, chiar îmi plăcea. Până când am aflat că ceea ce îţi oferea era plăcere de moment. Ei bine, plăcerea e de multe feluri.
Spunând cestea, roşcatul se apropie de Saphira şi îi smulse bandajul de pe gură. Speriată de moarte, aceasta se îndreptă încet către mine, nescapandu-l din ochi pe Aaron. Odată ajunsă în braţele mele, începu să plângă tremurând şi oftând.
- Ce vrei de la noi?
Acesta mă privi uimit, parcă încercând să înţeleagă întrebarea.
- Cum adică ce vreau? Nu m-am făcut înţeles până acum?

Îl priveam confuz, strângând-o pe Saphira în braţe. Aceasta plângea încetişor, parcă pentru a nu o auzi. Sentimentele şi temerile ei erau ale mele. Nici eu nu îi ştiam puterea, nu îi stiam capacitatea de răzbunare. Dar era doar victime ale destinului.
Aaron ne privea satisfăcut parcă de imaginea pe care îi era dat să o vadă.
- Saphira, ce ţi-a făcut?
Întrebarea era retorică însă vream să aflu de la ea ce se întâmplase. Cu voce nesigură această răspunse.
- M...m-a violat.
În acea clipă totul se transformase în nimic în mintea mea. Vântul bătea lin printre copaci încercând parcă să alunge tensiunea din aer, dar tot ce vedeam în acea clipă era trupul soţiei mele învins de un băiat ce îşi dorea doar răzbunare fără sens.

- Aaron, ce vrei?
Altă întrebare retorică. Nu ştiam de ce îmi pierdeam conştiinţa şi puterea de convingere în faţa lui, dar el era altfel. El nu părea real. El era doar imaginaţia mea. Doar o iluzie, o frântură dintr-un vis. Asta încercam să îmi spun pe când el se obosea să îmi răspundă.
- Am vrut-o pe ea, spuse acesta arătând spre Saphira, dar ea, ea nu înseamnă nimic. I-ai spus de noaptea trecută?
Întrebarea m-a lovit ca un ciomag. Nu, nu îi spusesem. Nici nu avusesem când dar asta nu era o scuză în faţa ei. Mă privea întrebătoare, cu lacrimile siroindu-i pe faţă. Nu îndrăzneam să o privesc dar nu vream să îi dau drumul. În acel moment ştiam că doar eu eram cel ce putea să o apere.

- Ce vrea să spună cu asta?
O săgeată îmi străbătu inima.
- Da Ai, ce am vrut să spun cu asta?
Mă simţeam groaznic. Dar adevărul trebuia să iasă la iveală. Mai bine să afle de la mine decât de la el.
- Saphira eu...eu te-am înşelat. Cu el.
Aceasta mă privi şocată. Privirea ei îmi cerea să îi spun că era o glumă dar nu aveam puterea şi nici dreptul. Mă durea inima, ştiam că pentru asta nu puteam fi iertat niciodată.
- Tu glumeşti. Glumeşti, nu-i aşa? Spune-mi!!!
Strigătul ei disperat mă făcu să realizez întrebarea care îmi bântuia mintea. Pe cine eram gelos? Pe Aaron sau pe soţia mea? Lucrurile deveneau clare in mintea mea. Corpul meu simţea repulsie pentru ea.

O priveam într-un mod ciudat, chiar şi eu simţeam asta. Aceasta îşi dăduse seama de acest lucru. Şocată, se desprinse de mine şi se depărta încet.
- Tu...
Ochii ei păreau să arunce fulgere acum. Expresia pe care o afişa nu îmi era cunoscută dar eram imun. Nu îmi doream numai să îl îmbrăţişez. Pentru că într-o clipă, iubirea pe care o simţeam pentru ea se topise, transformându-se într-o indiferentă totală. Nici lacrimile ei nu mă mai impresionau. Eram ameţit. Vrăjit de o iubire interzisă.
Aaron se apropie de ea legănându-se pe picioare şi amuzându-se. Părea că se distra copios. Scoase un cuţit şi spuse încet.
- Fetiţo, îţi dai seama şi tu că ne stai în cale? Hmm, eşti atât de naivă. Poate dacă nu mă băgam în viaţă voastră, dar asta nu pot concepe. E prea târziu pentru regrete, adaugă acesta chicotind şi dintr-o singură mişcare înfipse cuţitul în abdomenul femeii. Se auzi doar un gemăt scurt, privirea ei dispărând cu totul şi lansând locul unei imagini nebune. Căzând la pământ şi sângerând abundent, aceasta îşi ridică capul, îşi deschise buzele şi şopti.
- Va voi blestema până în mijlocul iadului, ticăloşi ce sunteţi...
Gemând, aceasta îşi dadu ultima suflare căzând fără viaţă la pământ.
Se pare ca sunt prima.
Actiunea tot mi s-a parut putin grabita, dar numai putin.
Ce nu inteleg eu, e... pe cine vrea Aaron sa se razbune. Pe Saphira, pe Ai. Si daca vrea sa se razbune pe unul dintre ei, care e motivul? Un om normal nu ucide pe cineva a treia zi dupa ce la cunoscut, pe motiv ca vrea sa fie cu perechea acestia. Lucrul acesta e cam ciudat si ar fi bine sa-l lamuriti. Lasati lumea sa intre la banuieli care, poate, nu au nici o legatura cu ce se intampla aici.
E posibil sa va plictisesc.
Snowweh a spus ca daca nu-mi place sa nu mai citesc. Faza e ca-mi place ficul. Dar daca introduceti idei noi cum ar fi razbunarea lui Aaron, lamuriti mai bine ce e cu ea. De unde se trage si asa mai departe.
Astept continuarea.
:bye: :bye:
Rezerv si eu un loc pentru mine. Ok, dau edit ceva mai tarziu, acum nu prea pot.
Scuza-ti ca ati asteptat atata dupa edit-ul meu, doar ca eu sunt ceva mai uituca, uit cand sa dau edit :)). Ok, acum edit :

Wow. Asa am ramas cand am citit capitolul, sincer nu ma asteptam ca Saphira sa moara. Aaron chiar nu are pic de sentimente, si-l doreste pe Ai numai pentru el, e foarte egoist, dar intr-un fel imi place atitudinea lui, nu ma asteptam sa o omoare pe Saphira fara pic de sentiment, ca un criminal cu sange rece. Deci sa inteleg ca de acum incepe sa fie yaoi in adevaratul sens al cuvantului, eu sper ca da :x .
Naratiunea e buna, dialogul si el imi place, descrierea chiar mi-a placut, am simtit sentimentele de parca le-as fi trait chiar eu. Asezarea in pagina e buna, nu am ce comenta, am observat ca in unele locuri ti-au cam scapat diacritice, si ai avut mici greseli de tastare. So, eu va urez bafta si succes Snowy cu next. >:D<
Ah, fetelor:(( Imi cer scuze ca n-am mai intrat pana acum, si n-am mai comentat la ficul vostru. Acum o sa dau un comm pentru ambele capitole.:|
Wow, Snow, nu ma asteptam sa preiei rolul lui Aaron asa de repede si pe deasupra, sa descri si acea scena, care, desigur ca a fost foarte hot:perv: Hm...:-? Aaron este un pervers malefic si ipocrit, nu-mi vine sa cred ca a profitat asa de Ai, l-a santajat si in al doilea rand, a mai omorat-o si pe Saphira..:( N-are sentimenteee:(( Acum presupun ca Ai va fi nevoit sa devina ca un sclav pentru roscat, mai ales ca Saphira este moarta.. God, cate tragedii!:crazy:
Fetelor, va astept cu urmatorul capitol>:D< Bye:*
^_^ Sunt aici, thanks DeDal că m-ai anunţat [again O_O" eh, sunt politcoasă de fel].
WoW, oare Saphira o să moară, sau lui Ai i-se va face milă şi o va salva în ultimul moment? T_T Mai multe detali, vă rog eu : -w . Sunt curioasă ce gănduri are Aaron, chiar, în ceea ce priveşte gândurile si sentimentele lui Aaron credeţi că aţi pute să descrieţi puţin mai mult? :-? Totul ar fi mult mai interesant aşa.. dar ce spun? şi aşa ficul ăsta are multe momente care te lasă mască, cum ar fi sfârşitul acestui capitol, ah, deabia aştept să aflu ce se va intâmpla cu Saphira .[de ce de prima dată când am citit ficl m-am gândit la Sophie =_=?]

Mult noroc la următorul capitol şi spor la scris. :P
SpoilerŞtiu cu cine seamană!!!! Sâc! Sâc! Sâc!
=> Sâc!
Am ajuns şi eu, îmi pare rău că mai târziu, dar cel puţin sunt aici : P
Nici nu ştiu cum să-ncep, nu mă aşteptam ca Saphira să moară aşa repede, defapt nu mă aşteptam deloc să moară. Credeam că ea şi Ai se vor certa şi în cel mai rău caz vor divorţa.
Aaron mi se pare acum cam prea obsedat, no offence. Nu-mi place sângele (da, din cauza asta mâine mă duc să fac analize ca să văd ce grupă am : - J).
Citez de la Lilah.
Ce nu inteleg eu, e... pe cine vrea Aaron sa se razbune. Pe Saphira, pe Ai. Si daca vrea sa se razbune pe unul dintre ei, care e motivul? Un om normal nu ucide pe cineva a treia zi dupa ce la cunoscut, pe motiv ca vrea sa fie cu perechea acestia. Lucrul acesta e cam ciudat si ar fi bine sa-l lamuriti.
În rest sunt curioasă de alegerea pe care ai făcut-o, Snowy darling.
Ah, şi DeDal, ar trebui să scrii ceva şi singură, îmi place mult stilul tău.

Succes în continuare şi inspiraţie.
Xoxo, AlerimxD.
Iubire :X Acest fic e primu zaoi pe care îl citesc. Şi probabil şi ultimul :)) Nu mă pasionează ficurile astea. Dar pe al vostru îl citesc cu mare plăcere. Chiar este interesant. Amândouă scrieţi foarte frumos şi meritaţi toate laudele. Ideea ficului e foarte interesantă chiar îmi place. Descriere îmi place la nebunie. Staţi bine cu ea. Acţiunea nu a fost grăbită, dialogurile nu au fost etc. Greşeli de tastare am mai văzut dar deh... cine nu le are? So, aştept next şi vă rog să mă anunţaţi când îl puneţi mulţumesc. Acum, mz dear DeDal, dacă îmi permiţi, îmi încerc norocu şi o să îţi zic cu cine seamănă Aaron :)) După descrierea ta mie îmi aduce aminte de Gaara :)) Ştiu sunt obsedată de Naruto O_O Poate nu greşesc :)). So, atât am mai avut de spus. Aştept nextul. Buh Bye! :*
Capitolul opt - Fragmente din trecut

Nu-mi venea să cred. În sfârşit o făcusem! O omorâsem pe Saphira aşa cum mi-o propusesem şi ar trebui să spun că nu mi-a fost deloc greu. Mi se pare un act de laşitate că am plecat aşa de repede, dar am vrut să-l las pe Ai singur cu fosta lui soţie, poate aveau ceva de " discutat ".
Când am văzut-o stând în faţa mea plină de sânge şi inebunita de durere, aş fi vrut să o ajut, dar mi-am alungat acest gând imediat ce mi-am amintit de trădarea ei sentimentală.
În timp ce-mi beau băutura plină cu gheaţă, încerc să-mi aduc aminte cum s-au întâmplat toate. Oricine ar putea spune că sunt lipsit de sentimente sau alte prostii, dar nu este adevărat. Am iubit-o şi poate o mai iubesc încă, iar ceea ce s-a întâmplat în această seară a fost doar vina ei.

~ Flashback ~

Stăteam pe canapea şi mă uităm la emisiunea mea preferată. Cred că era şapte seara, nu-mi pot aduce aminte bine. Saphira a venit spre mine plină de entuziasm şi îmi arătă acel zâmbet firav, pe care-l iubeam atât de mult.
Bănuiesc că vroia să-mi împărtăşească ceva, dar nu i-am dat atenţie pentru că altceva mi-o capta.
Un tânăr pe nume Ai tocmai era prezentat la televizor, şi din câte ştiam eu avea mulţi bani. Atunci mi-a venit grandioasa idee de a-l juca pe degete, aşa că m-am adresat Saphirei:
- Draga mea, am o idee care s-ar putea să ţi se pară prostească, dar ne vom îmbogăţii mai repede, aşa că ascultă-mă! Sigur l-ai văzut pe acel tânăr pe nume Ai, acum câteva minute. Are mulţi bani şi este singur. Ce zici dacă am încerca să-l fraierim puţin? Te prefaci că eşti îndrăgostită de el şi apoi divorţezi, după o săptămână, să spunem. Iar noi vom avea jumătate din averea sa.
Făcuse nişte ochi mari, încât m-am speriat când am privit-o atent. Însă încet, încet se relaxa şi reflecta asupra cuvintelor mele. Eram sigur că va spune da. Ea făcea întotdeauna ce-i spuneam eu, chiar dacă nu-i convenea. Într-un final s-a aşezat pe picioarele mele şi mi-a şoptit că este de acord. Am zâmbit şi am sărutat-o pasional, făcând-o să mă dorească cu toate părţile corpului, dar am amăgit-o la fel de repede desprinzându-mă de acolo. Aveam un plan de gândit.
Peste o săptămână am aflat că planul meu merge ca pe roate, mai puţin un detaliu minor. Saphira se îndrăgostise de Ai în adevăratul sens al cuvântului şi eu îi spusesem doar să se prefacă. Mă gândisem cum aş putea să o fac să revină la mine, dar nu aveam nici o idee, iar ea nu mi-a dat nici o speranţă, ci mai degrabă a fugit cu acel bărbat, departe de mine pentru a nu afla unde se găseşte. Probabil ştia că vreau să mă răzbun, dar nu ştia ce tip de răzbunare.
M-am plimbat prin cameră, dar era inutil. Pur şi simplu nu puteam gândi clar, mintea îmi era intetosata, iar eu eram disperat. Femeia mea, a mea, plecase cu altul! Aşa ceva nu puteam accepta. Aveam să aştept momentul perfect pentru a intra în acţiune.
Nervos cum eram am ţipat cât de tare am putut:
- Îţi jur că nu mă voi opri până nu te voi omori şi până nu-i iau idiotului acela banii!

~ End of Flashback ~

Iar acea zi a venit şi s-a şi terminat. Încă îmi aminteam noaptea aceea când am venit în acest oraş pentru prima dată, din cauza unui concert fals. Atingeam acele clape cu atâta scârbă, încă vroiam să fug de pe scenă, dar dacă vroiam ca totul să iasă perfect trebuia să rămân acolo, ceea ce am şi făcut.
Când am avut-o pe Saphira în braţe, în aceea noapte furtunoasă, ea nu m-a recunoscut. Într-un fel am avut noroc, deşi aş fi vrut să-mi sară în braţe şi să mă sărute, să fie din nou a mea ...
Mă doare că a trebuit să mă răzbun aşa, dar nu-mi puteam încălca cuvântul. Am simţit o lacrimă amară, ce nu-şi avea rostul, curgându-mi pe obraz.
Cât despre Ai, detest săruturile lui. Îl detest pe el. Îi vreau doar banii şi îmi voi atinge scopul. Nu e chiar aşa de greu să-l controlezi, mai ales emoţional. Aţi văzut şi voi, l-am făcut să nu mai simtă nici o atracţie pentru Saphira. Sunt bun la şantaj, poate chiar foarte bun.
Auzul unei melodii cunoscute m-a făcut să scap paharul din mână. Mi-a luat câteva secunde să-mi dau seama că îmi suna telefonul. Am răspuns fără chef:
- Da?
- Aaron, trebuie să te văd.
Mi-am dat seamă că vocea îi aparţinea lui Ai. Nu aveam nici un chef să-i văd faţa, dar nu puteam risca, aşa că m-am limitat la a răspunde cât de frumos am putut, însă pe un ton uşor ironic:
- Când vrei tu, dragul meu. Eu te aştept.
Şi am început să beau din ce în ce mai mult.
Dau edit dupa ce citesc ca sa fiu prima b-) Asteptati-ma :))

Edit: Asa draga mea Alexa ^^ Dupa cum ti-am zis o sa dau comm si asa fac. Mi-a placut capitolul asta. A fost superb xD. Chiar nu ma asteptam ca Saphira era iubita lui Aaron. Si nici de planul lui. A fost foarte interesant. Descrierea mi-a placut desi parca ar mai fi mers putin dar e bine si cum ai facut tu. Naratiunea e buna si ea, la fel si dialogul care nu e sec. Actiunea nu e grabita si greseli de tastare nu imi aduc aminte sa fi vazut. So, mi-a placut. Draga mea DeDal te astept cu nextul si sper sa vina cat mai repede. Buh bye! :*
Poi o...
Stii in capitolul acesta nu prea am ce sa comentez de rau.
Ai explicat de ca vrea Aaron sa se razbune, ciar foarte bine di detaliat. Ne-ai spus si ce are el de impartit cu Ai. Se pare ca ii vaneaza averea. Lucru obisnuit la oameni care vor sa ajunga in varf fara sa munceasca.
Nu mai stiu in ce capitol ati spus ca Aaron se pricepe sa cante. El e prost de nu vrea sa-si foloseasca talentul pentru a castiga bani, il loc sa se foloseasca de alti oameni.
Sunt curioasa de ce la sunat Ai. Cred ca are legatura cu cadavrul Saphirei. Sau, cine stie poate aceasta n-a murit si a fost dusa la spital de Ai.
Astept next-ul DeDal.
Va pwp.
:bye: :bye:
Surioarele mele, regret ca vin atat de tarziu. Eu vroiam sa fiu prima, dar naah`...:|
Revenind la fic... Il detest pe AaronX((Fara suparare my Snowy...) Adica nu ma asteptam la asta. Flasbacku` m-a lamurit in unele privinte:-?
Aaron este un obsedat dupa bani si putere, mi-e teama ca o sa-si atinga scopul, Ai o sa se ataseze de el prin santajele acelea, apoi o sa sufere:(( Iubirea asta... Suferinta mare:|
Fetelor, tineti-o tot asa si haideti cu niste surprize in urmatoarele capitole:>
:bye:
Genial e singurul cuvant care imi vine in mine :X
Eu nu prea sunt genul care citeste yaoi , dar acest fic pot spune ca este absolut Genial.<3
Descrierea este ireprosabila, naratiunea la fel si dialogul nu este sec.
Aaron seamana putin cu Gaara daca stau sa ma gandesc :-?.
Sa va spun una si buna : Va iubesc fic-ul la nebunie :X
Astept next . :*
Am ajuns si eu pe aici, cam tarziu ce-i drept, dar sunt aici. Imi place mult si acest capitol, ca deobicei nu exista ceva ce sa nu imi placa la voi. Descrierea e buna, naratiunea e foarte buna, iar actiunea nu e grabita, chiar imi place cum decurge totul, lin, fara graba. Dialogul si el imi place. Nu am vazut greseli de tastare, iar ca deobicei nu iti scapa diacriticele si asezarea e buna. Chiar ma intreb ce se va intampla in continuare. Nu imi imaginam ca Aaron o cunostea pe Saphira si ca nu vrea decat sa ii ia bani lui Ai. Sunt chiar foarte curioasa cum vor decurge lucrurile. So, bafta matusica cu next si sa ma anuntati cand il puneti.*Hug*
Trec şi eu pe aici, pe la urmă.

Um. Nu ştiu cum să încep, cum să spun ceea ce gândesc. În primul rând nu cred că până acum mi-am dat seama că Saphira şi Aaron se cunoşteau, probabil a fost o idee introdusă pe parcurs ? Oricum, este interesant, n-am ce zice.
Sunt anumite detalii din acest capitol care se contrazic cu cele din primele, dacă îmi aduc eu bine aminte. Cred că la început aţi spus că Aaron cânta la pian foarte bine, elegant and so on, nu cu scârbă. şi mai era ceva dar am uitat acum.
La început Aaron mi se părea un personaj super complex, cu o personalitate foarte atrăgătoare, dar acum mi se pare mai... normal. Ca şi ceilalţi.
Mi se pare că este cam prea puţină descriere. Majoritatea scriitorilor pe care-i citesc eu descriu puţin mai mult.
Cam atât.
Mă bucur că aţi hotărât să continuaţi acest proiect. Şi îmi pare rău dacă am zis lucruri aiurea, dar mă simt aiurea.
Succes şi inspiraţie.
Xoxo, AlerimxD.
Deci, am ajuns in sfarsit. Daca am intarziat imi cer scuze, daca nu, nu.

Capitolul noua: Supradoza de durere

Nu ştiam ce se va întâmpla mai departe. Nu stiam dacă Aaron mă va ucide şi pe mine. Poate în opinia lui şi eu eram vinovat. Când îmi spuse adevărul, cine era de fapt Saphira, simţisem că viaţa se oprise la acel punct. Cum putea fi asta adevărat? Dar privirea ei spuse totul. Atunci, când era în braţele mele, când îmi implora ajutorul din priviri, atunci mi-am dat seama că el avea dreptate. Şi acum îl aşteptam, vream să îl văd, să îi aud glasul, să fiu sigur că nu era o iluzie.
Aud un zgomot puternic şi parcă simţ mirosul cauciucurilor arse. În secunda următoare aud use trântite şi ştiu că orice gând îmi părăseşte mintea.

Stătea în faţa mea, cu o privire dementă, cu un zâmbet sadic pe chip. Nu îl mai cunoşteam, când se schimbase? Oare faptul că a ucis-o pe Saphira l-a afectat atât de mult? Se apropie de mine şi mă prinde de mijloc cu putere şi îmi şopteşte la ureche:
- În seara asta vei fi al meu.
Mirosea puternic a alcool, ceea ce mă făcea să cred că nu mai era prea conştient. Nu ştiam ce avea de gând să facă dar oricum, nu aveam un sentiment prea bun.

Acesta nu mai aşteaptă răspunsul meu şi mă împinge cu putere la pământ, apoi se urcă peste mine. Mă săruta şi smulgea hainele, rupându-le şi arucandu-le cât colo. Simţ cum îşi bagă mână în boxerii mei pe când se scăpa de hainele lui cu cealaltă mână. Îşi mişcă mâna cu repeziciune în sus şi în jos, făcându-mă să gem cu putere. Simţeam cum luam foc şi o secundă mai târziu mă eliberam, respirând sacadat. Acesta mă privi, apoi se ridica. Încercam să îmi încetinesc bătăile inimii dar era degeaba.

Am reuşit să mă ridic în fund şi uimirea m-a lăsat fără grai. În faţa mea stătea Aaron în boxeri, ţinând în mână o pereche de cătuşe, o mască neagră doar pentru ochi şi...un bici subţire şi lung dar pe care îl simţeam deja. Încă şocat încercam să îl întreb ceva dar acesta se aplecă asupra mea, zâmbind la fel de sadic.
- O să ne distrăm atât de bine...

Respiram greu, încercând să mă opresc din tremurat. Eram pe burtă, legat de pat cu acele cătuşe şi cu ochii acoperiţi. Nu aveam idee de ce avea să se întâmple mai departe dar nici nu vroiam să aflu.
- Eşti un băiat rău Ai, trebuie să te pedepsesc.
Prima lovitură mă segată până la ultimul nerv. Mi-am afundat capul în perină, încercând să nu tip. Durerea era mare, prea mare pentru gusturile mele. Simţeam ceva cald prelingându-se pe spatele meu şi îmi dădusem seama că dintr-o lovitură sângeram. A doua nu întârzie să apară. O durere mai puternică mă acoperi şi simţeam cum fără voia mea strângeam în mâini acele cătuşe reci, parcă pentru a scăpa de acea senzaţie. Am auzit cum acesta se apropie de pat mai mult, apoi îşi puse mâinile pe spatele meu.
- Doare? Sau îţi face plăcere?
Trasă linii pe rănile făcute de bici, întinzând sângele pe tot corpul şi mangaindu-mă pe cap, îmi şopti iar.
- Hei, ştiu că îţi place.
Nu mai auzisem nici un zgomot şi în clipă următoare primi o altă lovitură. Nu stiam dacă şi cât mai puteam rezista. Erau doar trei tăieturi dar acea durere era prea mare. Spatele îmi era amorţit şi nu puteam nici să respir fără să simţ un jughi de durere. Apropiindu-se din nou, îşi bagă mâna în părul meu şi trase încet.

Vroiam să mă ridic dar cădeam imediat înapoi pe pat. Stând pe un scaun, Aaron părea amuzat de încercările mele pe când bea dintr-un pahar de whisky. Într-un final am reuşit să cobor şi m-am aşezat în fund, stând aplecat.
- De ce ai făcut asta?
Întrebarea era ciudată. Mă întrebam dacă avea de gând să îmi răspundă dar eram dispus să îl aştept.
- De ce zici...e ciudat cum mereu ai câte ceva de întrebat.
Mi-am ridicat capul, neştiind ce va urma. Poate mai aveam un drept, acela de a pune pune întrebări dar în acel moment, eram scalvul lui. Nu îmi trebuise mult pentru a-mi da seama de acest lucru.
-Mă iubeşti?

Era rândul meu să fiu uimit. Nu mai ştiam ce să răspund. Spatele îmi sângera în continuare, cearceafurile erau roşii până la ultima parte şi capul meu se învârtea odată cu camera. Aaron se apropie, se aşeză în genunchi în faţa mea şi îmi trase boxerii în jos. Trebuia să îi pun o întrebare, trebuia să ştiu ceva înainte să mă pierd.
- Saphira. Şi ea a trecut prin asta?
Acesta îşi ridică ochii, privindu-mă puţin amuzat. Îşi umezii buzele şi în clipa următoare simţi iar acea căldură şi fori de plăcere. Gura lui se plimba pe organul meu, făcându-mă să suspin. I-am prins părul cu putere în mâini şi l-am tras mai aproape. Cu fiecare atingere eram mai aproape de orgasm şi dandu-şi seama de asta, se ridică rapid şi impingandu-mă pe spate, mă penetră.
Loc rezervat. Vreau sa fiu prima asa ca revin dupa ce citesc.

Edit: Capitolul a fost cam mic. Vorba aceea ,,Putin, dar bun''.
Fara suparare, dar aici nu prea se aplica. Nu ai pastrat ordinea ideilor. Eu la inceput am crezut ca se intalnesc undeva intr-o padure sau un spatiu deschis pentru ca ai pus in acelasi paragraf locul unde murise Saphira si venirea lui Aaron.
Apoi ai trecut direct la dormitor. Ai la primit pe Aaron direct in dormitor? Eu stiu ca atunci cand ai musafiri ii primesti in camera de zi sau in sufragerie, dar cum ne modernizam pe zi ce trece, de, acum noi primim invitati direct in dormitor. Aaa, sa nu uit, inainte de a pomeni de par, care, repet, a fost unul din putinele lucruri care m-au facut sa-mi dau seama ca actiunea se petrece defapt intr-o locuinta, ai spus ca la trantit la pamant. Bine, o merge si asa, dar numai daca descrii putin camera, lucru pe care tu nu lai facut. Stiu ca in acele clipe de durere, Ai nu ar avea gandul la peisaj, dar nici lipsa de descriere pe aceasta tema. O bagi in eroare me prostuta de mine.
Daca te-am supi, imi cer scuze, dar asta e.
Oh, dau și eu un edit puțin mai târziu după ce îmi trece durererea asta afurista de cap, of, urăsc răceala și îmi cer scuze de pe acum dacă voi spune ceva greșit, dar când sunt răcită nu prea comentez fic-uri, dar la al vostru fac excepție.
Oh, cum am promis, edit :
So, am rămas fără cuvinte când am citit capitolul, chiar nu mă așteptam ca bietul Ai să fie supus la așa o mare tortură. Cu fiecare capitol mă face să mă întreb dacă Aaron chiar nu are suflet... Sunt chiar curioasă ce se va întâmpla în continuare. Îmi place mult cum ai descris, iar narațiunea și dialogul se îmbină perfect cu descrierea. Am văzut că o dată sau de două ori ai ratat diacriticele sau le-ai pus greșit. Mai ai și câteva greşeli de tastare:
use- ușă
trântite- trântită
jughi- junghi
fori- fiori.
Cam acestea sunt toate greșelile, și într-un loc ai uitat de virgulă. So, eu vă spun multă baftă și să puneți repede next.
Hey>:D< Capitolul...:perv: N-am cuvinte.
Cand am citit acolo "Supradoza de durere"...Omg, nu-mi venea sa cred. Chiar trebuia sa fie atat de sadic?! :((
Saracutul Ai, ce indura...
Si de ce te-ai oprit in "punctul culminant" ? Offf, vroiam mai multa actiune>:) :)) Chiar daca Aaron este un sado` si un mincinos, eu sper sa se schimbe si sa ajunga sa-l iubeasca pe Ai. Intrebarea sa, si pe mine m-a socat. Mai ales dupa ce i-a facut toate lucrurile acelea...:|
Anyway, fetelor, va astept cu nextu`>:D<
Eu, eu, eu. Rezerv loc acum și dau edit mai târziu ca de obicei ^^

Wow. În primul rând am văzut 2 greșeli de tastare.
Vream la început este vroiam sau voiam, iar simț este simt. Nu am fost atentă mai departe, dar presupun că nu mai sunt.
Capitolul a avut descriere cu multe detalii, that's good, dar... nu mi-a plăcut. Sunt o fană a tristeții, dar nu și a durerii fizice. Asta mă sperie și mă seacă în același timp.
Narațiune la fel, iar dialog a fost puțin.
Nu prea îmi place ideea și nici faza cu yaoi (am mai spus, mai bine ceva normal decât 2 băieți). Defapt acesta este singurul fic yaoi pe care pot să îl citesc.
La titlu nu ai pus diacritice, ha!

Nu știu ce să mai spun, e bine și toate cele. Sunt curioasă cum veți continua povestea acum, când nu mai este Saphira între cei doi. Aș fi vrut să o luați mai încet, dar cred că dacă aș fi fost în locul vostru aș fi făcut la fel, așa că shut up, Mirela ^^
Succes și inspirație.
Xoxo, AlermixD.