Citesc "Necunoscuta de la Windfell Hall" de Anne Bronte. Actiunea se petrece prin anii 1800, este in mare vorba despre o femeie care ajunge la un conac abandonat de mult timp, impreuna cu fiul ei de 5 ani. Curand apar zvonuri despre ea , zvonuri carora domnul Markham care se indragostise de ea, nu vrea sa le dea crezare. Insa din intamplare, asculta o discutie dintre ea si rivalul ei si furios, se duce sa ii ceara explicatii. Aceasta ii inmaneaza jurnalul ei si ii cere sa il citeasca deoarece acolo va gasi tot de ce este nevoie pentru a-l lamuri. Jurnalul ii ilustreaza viata , incepand cu dorinta de a se casatori, pana la mariaj si urmarile tragice ale acestuia.
Este o carte deosebit de interesanta si reprezentativa pentru conditia femeii din acea epoca.
Eu am inceput citesc cartea "Othello" de William Shakespeare."Othello” este o tragedie,care a fost scrisa in 1603.
In centrul actiunii se afla patru personaje:Othello,care este un general respectat denumit maur,Desdemona,sotia lui Othello,Iago,un prieten fals a lui Othello,si Cassio,cel mai bun prieten a lui Othello.Iago devine invidios pe Othello,dar si pe Cassio,caci acesta a fost avansat la rangul de locotenent.Iago face un plan prin care il face sa creada pe Othello ca sotia acestuia il insala cu Cassio,totul merge bine pentru Iago pentru un timp,deoarece Emilia,sotia sa,i-a gasit batista Desdemonei daruita de catre Othello si i-o da lui Iago(nestiind biata Emilia ce va face acesta cu ea).Iago o pune pe batista la Cassio in camera spunandu-i lui Othello ca sotia sa i-a daruit-o lui Cassio,aceasta fiind o demonstratie a dragostei ei pentru locotenent.Othello innebuneste de gelozie si se duce in noaptea aceea la Desdemona si o ucide.Dupa moartea sotiei sale ,Othello afla adevarul de la Emilia,care ii spune ca totul a fost planuit de Iago.Emilia este omorata de Iago, care este ranit de Othello.Acesta din urma se sinucide cu spada sa si cade peste trupul fara viata al Desdemonei.La sfarsit,Cassio devine noul conducator al Ciprului.Liata mortilor fiind urmatoarea :Othello ,Desdemona ,Emilia , Rodrig.Desi multa lume moare,cartea este interesanta si captivanta,ea fiind împărțită în cinci acte,care au un numar variabil de scene.Cuvintele din aceea perioada,posibile necunoscute cititorului, sunt explicate la sfarsitul cartii . Recomand tuturor cartea!Spor la citit!
Am tras cateva carti ("Alchimistul" si "Diavolul si domnisoara Prym" de Paula Coehlo, doua carti de Agatha Christi si inca una la descarcat). Dar printre aceste carti este una ce mi-a cucerit atentia intr-un mod foarte sublim.
Incepand cu titlul: "The Vagina Ass of Lucifer Niggerbastard".
Dupa care continuam cu numele personajului principal: Lucifer.
Ne bagam mai profund, la titlul primului capitol: "Gay dicks".
Oricum, asa, ca de "intro" dam de: For all of my favorite fuckers and all those who love classic literature.
Si nu, chiar vorbesc serios. Exista o asemenea carte. Am inceput sa citesc putin de ea.
Citesc "Cum sa intelegem pictura" de Lionello Venturi, un maret critic de arta care se opune tutror curenelor care nu accepta critica sau spun ca pictorul doar copiaza, nu transmite nimic si nu are imaginatie. Acesta critica fara nici o retinere mari opere ca"Izgonirea lui Adam so a Evei din Paradis" de Massacio, "Primavara"lui Sandro Boticelli si multe altele, pana in secolul XX. Cartea este dedicata atat amatorilor cat si cei care iubesc istoria artei si arta criticii, fiind inteleasa de toti.
Criticile lui sunt complete, contiand si date istorice sau religioase in legatura cu operele de acest gen, intorcand victima pe toate partile.
Recomand tuturor care sunt curiosi fata de arta si de critica.
In clipa asta trag efectiv de Vampirii din Morgenvile,deoarece nu am atata timp cat as vrea eu sa citesc din pacate.E atat de interesant ca nu m-as mai oprii din citit,dar trebuie.Pur si simplu actiunea si personajele cu felul lor de a fi sunt ca un lasou ce se infasoara in jurul tau si nu vor sa te lase sa pleci....
Se pare ca n-a mai trecut nimeni pe aici de mai bine de o luna.
Am terminat de citit Un sarut la miezul noptii de Eloisa James si Cum am fost omorita... de Kazimierz Korkozowicz.
La prima nu prea am ce comenta. Nu s-a incadrat exact in stilul meu de a citit, acela medieval, dar povestea de dragoste s-a invartit in jurul unor personaje atractive. Nu m-a deranjat sau placut nimic in mod special la aceasta carte, dar pur si simplu, in acel moment simteam ca trebuie sa citesc ceva de dragoste.
Iar dupa mult timp am revenit la romanele mele politiste. N-am auzit de K. Korkozowicz, dar credeti-ma ca pe parcurs ce citeam cartea, ma tot chinuiam sa-i pronunt intreg numele autorului. Cartea m-a surprins mai ales pentru faptul ca nu mi-a explicat de la inceput care e treaba cu toata actiunea. Pana spre sfarsitul cartii am aflat-o, ceea ce m-a intrigat si mai mult sa o citesc. M-am indragostit efectiv de domnul Sudra, care pana la final s-a dovenit a fi domnul Grassus (nu dezvalui mai multe caci poate vrea si altcineva sa o citeasca). Obisnuita cu romanele politiste ale lui Colin Forbes, am acceptat sa citesc si altceva de data asta. Nu a fost foarte diferita, adica tot o gramada de personaje si cazuri nerezolvate, insa structura mi-a placut mult mai mult. Justyna m-a atras prin comportamentul ei atent si spontan, insa uneori copilaros si naiv. (aici vorbind in relatia sa cu Robert, care s-a dovenit a fi un adevarat excroc).
Ca sa va spun mai pe larg la ce se refera cartea, as putea incepe cu Justyna, care este personajul principal. Ea impreuna cu tatal ei chimist lucrau la niste studii. Batranul moare intr-o dimineata otravit cu cianura, iar Justyna va fi urmatoarea victima. Condusa de "oaches" intr-o vacanta la o vila, aceasta intalneste o gramada de personaje suspecte. Ea trebuie sa decida cine va fi viitorul ei ucigas si sa se fereasca de el. Pare interesant, nu? Ei bine, chiar este. Cel mai interesant e ca titlul confirma faptul ca Justyna va muri. Trebuie citita pentru a afla daca este asa sau nu.
Well, acum citesc o carte a Sandrei Brown, mai exact "Dupa zece ani". Inceputul este promitator, iar dupa ultima carte citita am simtit nevoia sa ma apuc de ceva romantic. Ce pot spune in legatura cu personajele? Logan se zbate intre caracterul de nepoliticos si cel amabil, iar Dani incearca sa ii faca fata. Nu pariez, pentru ca este mai mult ca sigur ca idila se va forma intre acestia doi.
Ei bine, planuiesc mai apoi sa citesc si O moarte care nu dovedeste nimic si mai multe.
Acum,cu Vampirii din Morgenvile gata am simtit nevoia sa ma distantez de vampiri cateva zile.Simt ca daca vreau sa citesc si Twilight trebuie "sa plec" de langa vampiri.Asa ca,azi m-am apucat de Erebos,jocul razbunarii de Ursula Poznanski.Momentan nu prea am ce zice despre carte.Nick e genul ala de personaj sociabil,dar si inchis in sine.Eu trec la lectura ^_^
Abia am inceput Casa noptii dupa ce am aruncat Twilight cat colo. Zoey e putin enervanta la inceput dar sper ca o sa ajung sa o inghit, poveste e interesanta. Altceva nu am ce zice, doar ca Amurg mi s-a parut o porcarie, Bella o fata perfecta care e cea mai tare in toate iar Edwars tipu' prost care habar nu are ce face cu viata lui. Aiurea.
Brofist .
Desi in copilaria mea la 12 ani cand am citit cartea am ramas total fascinata si mi-a parut rau ca am terminat-o .
Si gandeste-te ca primul volum din Saga Amurg (a.k.a. Amurg) e cel mai ok dintre toate, parerea mea. Zori de zi mi s-a parut una dintre cele mai proaste carti pe care le-am citit. Daca vrei ceva de la Stephenie Meyer, iti recomand cu caldura Gazda, mie mi-a placut foarte mult, desi nu are aceeasi popularitate ca Twilight.
Tocmai am terminat de citit Panza de paianjen de Cella Serghi. Mi-a placut la nebunie si a intrat rapid in lista mea de carti preferate. M-a influentat intr-o oarecare masura, pentru ca am reusit sa inteleg mai bine sentimentele si actiunile unei femei care isi inseala barbatul, in prima faza pentru a se bucura de iubire fizica, si apoi pentru a se elibera de o casnicie nereusita.
Singurul lucru care m-a deranjat la carte- pe cat de complex este conturata Diana (protagonista), pe atat de stearsa si plictisitoare mi se pare Ilinca (cea care ii citeste scrisorile). Nu mi s-a parut normal ca Diana sa-i povesteasca dramele sentimentale si probleme ei, iar Ilinca sa-i raspunda cu "Imi place cum scrii. Ai talent".
Stilul este frumos si usor, incat nici nu iti dai seama cand citesti primele 100 de pagini .
In concluzie e o carte pe care o recomand cu drag, mai ales fetelor :3.
Singurul motiv foarte slab conturat pe care mi-l amintesc este banuiala tipului ca extraterestrul din interiorul tipei preluase total controlul asupra ei. Cel putin asa e in carte, filmul nu l-am vazut .
M-am batut cu cateva carti pentru scoala. Spre surprinderea mea, mi-au placut foarte mult. Da, shame on me, n-am citit pana acum Maitreyi, dar pana la urma am avut ocazia. Pe langa asta, de la Mircea Eliade mi-a placut si Nopti la Serampore de care am dat mai de mult. Imi plac contururile indiene pe care le ofera Eliade operelor.
Acum am apucat o carte in mana de la biblioteca si anume Vampirul Lestat. Cam putine linii de dialog pentru gustul meu si uneori descrierea devine plictisitoare, dar nu stiu ce ma sensibilizeaza asa mult la ea. Totusi aici am de-a face cu un vampir mai normal, mai autentic, nu care straluceste in lumina soarelui. Dupa cele 600 si ceva de pagini as vrea sa ma reapuc de romane politiste.
Mi-am achiziţionat acum 2 săptămâni "Oraşul bântuit (IT) - Stephen King", şi tot trag de mine s-o termin.
Mi-am dorit atât de mult cartea asta, însă pot spune că-s puţin dezamăgită de ea. Mă aşteptam la altceva mai intens.
La început nici nu înţelegeam prea bine ce-i clovnul ăla, doar o apariţie, ceva real... iar acum, deşi am ajuns la jumătatea cărţii, tot cam în pom sunt (dar mă dezmeticesc eu până la final). E destul de ciudăţică şi derutantă.
Hey, sunt nou pe acest site si am vazut acest thread. Foarte interesant si surpinzator a fost atunci cand l-am descoperit. Eu acum citesc Shogun, oare a mai citit cineva cartea? Daca da as vrea sa pot discuta cu persoanele interesate . Se pare ca romani chiar citesc .
Am inceput sa citesc "Magicianul" ("The Magus") de John Fowles. L-am gasit in biblioteca bunicii, deci este communist-friendly , nu e cu chestii politice or anything. Nu am auzit de el inainte, am simtit ca m-ar putea interesa, sunt fana psychic stuff si incerc sa simt chestii din cand in cand, si am vrut sa aleg o carte pe care simt ca m-ar interesa (biblioteca bunicii mele e PLINA de carti proaste si de mana a doua, e si mare ce-i drept, sunt tot felul de carti comuniste pe-acolo), asa, ideea este ca pana la urma s-a dovedit a fi ceva dragut. Are o prefata cu niste informatii despre editie (imi plac prefatele adeseori mai mult decat intreaga carte!), si continutul in sine e scris destul de acceptabil (nu ma asteptam la minuni), in plus apar pe acolo niste teme care ma intereseaza, existentialism, nihilism, hedonism, relatii (ii cam incarcata din punctul asta de vedere). Am citit numai 100 de pagini, abia acum incepe sa apara partea datorita careia se numeste "Magicianul", sper sa devina din ce in ce mai interesant ^^.
Am terimnat ieri de ciit ”Huliganii” de Eliade (care mi-a plăcut enorm) și am citit și o piesă de teatru de Shakespeare (Julius Caesar). Mi-a plăcut și aceasta din urmă foarte tare: am avut o zi interesantă ieri, 100 de pagini de Huliganii, pauză pentru văzut film -și, într-adevăr, am văzut vreo 15 minute din film -apoi, pentru că în film urma să se vorbească despre piesa mai devreme numită a domnului Shakespeare, am pus pauză și am zis să merg s-o citesc dacă tot o am în format fizic în volumul meu de The complete works of Shakespeare primit cadou de ziua mea (I am showing off, Yes I am. e o mare fericire pentru mine volumul ăsta). După ce-am citit piesa cu voce tare, plimbându-mă prin casă și bucurându-mă de faptul că-s singură și c-o pot savura cum trebuie, nu am mai avut chef și nici răbdare să văd filmul (The emperor's club) -am ascultat însă replica, versul neu preferat -rostit de Brutus în fața aliaților lui conspiratori ”we are sacrifficers, not butchers” rostită de un puști în film, ca apoi să-nchid pelicula pentru a nu-mi strica fantezia creată de Shakespeare.... după toate astea, pe seară, am terminat de lecturat și ultimele pagini din romanul lui Eliade... : ) al doilea episod din ciclul ”Întoarcerea din Rai”. Recomand, mie mi-a plăcut mult!
Azi noapte m-am apucat de citit... să vezi și să nu crezi, Moby Dick -or, the Whale. Nu mă așteptam să îmi placă atât de tare (am citit abia cinci capitole, e drept), însă m-a prins... umorul și modul în care este scrisă. Îmi place foarte mult stilul -dar nu aș fi crezut nici într-o mie de ani că o să mă fascineze în modul acesta o carte de genul: mă bucur însă, va fi o lectură foarte plăcută și totodată bine meritată (din ambele puncte de vedere, și-al meu și al cărții). Nu aveam nici un drept să mă simt sceptică față de Herman Melville, o mai fac uneori fără să îmi dau seama (scepticism nefondat față de autori încă necitiți... uneori e bine fondat, dar nedocumentat, alteori nefondat și nedocumentat ...ha : ) ). De abia aștept să termin cu lectura, probabil peste ceva mai multe zile. Azi aș fi vrut să mă mai apuc și de altceva, dar cred că o să las pe mâine începerea unei noi lecturi, să nu încurc foarte mult rândurile cu ce am citit în ultimele trei zile =)
Eu tocmai am terminat de citit "Portocalele nu sunt singurele fructe" de Jeanette Winterson si mi-a placut tare mult, a fost exact genul de carte si de mesaj de care vem nevoie acum. Eram obisnuita cu stilul autoarei de la "why be happy when you could be normal?" si s-a dovedit a fi o lectura placuta, amuzanta sinplina de intelesuri. E o carte semi-autobiografica, bazata pe viata ei ca si copil adoptat de la o varsta frageda de o fanatica religioasa si felul in care se descopera treptat pe sine, felul in care isi creaza o identitate, "pasiunile nenaturale" si, implicit, alegerile pe care trebuie sa le faca si greutatile intampinate in momentul in care este pusa in fata intrebarii: vrei confort si siguranta sau risti si ramai tu?
Acum am inceput "Gone girl" de Gillian Flynn. E un thriller politist, care are in centru disparitia unei femei, Amy, in ziua celei de a cincia aniversari. Sotul ei, Nick, devine principalul suspect automat, insa de la asta si pana la deznodamant e cale lunga. Nu ma prea pot pronunta in legatura cu cartea de acum, pentru ca sunt foarte la inceput. Stilul autoarei e insa destul de interesant si captivant. Plus ca imi place ca e totul prezentat din doua perspective: perspectiva lui Amy si perspectiva lui Nick. Poate ca voi reveni cu o parere mai plina de detalii dupa ce o termin si trec la urmatoarea carte.
Eu momentan citesc "Natural Consequences" de Elliott Kay. Este a doua carte din serie şi este jumătate actiune şi jumătate SF, piperată pe alocuri cu tot felul de scene erotice. Este, în principal, despre un tip care întrerupe un ritual şi se pomeneşte cu un succubus şi cu un înger drept servitori/gagici.
"5 milenii de manipulare", Bogdan Teodorescu. Citesc cartea, fiindca e proful meu preferat si sunt un fel de elev obsedat de munca profesorului sau. E o carte buna care iti deschide ochii referitor la multe elemente pe care noi, mare parte, le cunoastem despre istoria umanitatii. Cartea te invata sa pui problema altfel si sa ai grija la tipul de manipulare care se reflecta asupra ta in zilele noastre, fiindca pana si parintii folosesc manipularea in viata de zi cu zi. Invatam si ca cenzura, propaganda, crimele umanitatii si manipularea nu sunt ceea ce par si uneori sunt necesare.
Cred ca de o luna de zile am revenit in mod constant la seria Discworld a lui Pratchett dupa multe incercari mai mult sau mai putin esuate cu carti gasite prin micuta biblioteca a vasului. Am terminat chiar ieri Maskerade, precedata de Lords and Ladies si azi citesc ultima carte din sectiunea "Night Watch" si anume Snuff. Cred ca din toate sectiunile e cea pe care am parcurs-o cel mai rapid pentru evolutia caracterelor si a plot-ului, care s-a dovedit a fii mult mai spectaculoasa in comparatie cu ce ma asteptam. Cartea preferata insa ramane cea care da si numele sectiunii.
@Lia , mi-a plăcut enorm Discworld, cred că am citit The color of magic în mai puţin de două zile. Acum încer să-mi întregesc colecţia, mai am de găsit doar Snuff şi am terminat.
Super, tocmai am ieșit de aici și s-a șters tot ce-am scris.
Hurray!
Ziceam că în ultima vreme m-a apucat de foarte multe lucruri, fără să le termin însă.
Momentan aș zice că lecturez prima carte din seria Ender (Ender's game) care chiar îmi place foarte mult! dar nu am mai avut vreme să citesc în ultimul timp, ceea ce mă face într-adevăr destul, destul, destul de tristă și nesatisfăcută (unsatisfied bookworm, la tragedie). Mai citeam și Moby Dick, dar am pus-o momentan pe dropped pentru că nu am timp de ea și, din păcate, în momentul actual, nici chef. M-am mai apucat de ceva ce pare să fie la mare vogă în Germania acum (sau era?), Measuring the world. Încă nu mă pot pronunța asupra-i pentru că nu am citit decât vreo 20 de pagini pe telefon, pare ok, but I shall see about that.
Am mai citit niște povestioare scurte de Yasunari Kawabata care -deloc surprinzător- mi-au plăcut foarte tare *îmi place Kawabata, e pe gustul meu într-un fel sau altul*.
Astăzi am trecut prin două texte, Searle (Rediscovery of the mind) și ceva de Devlin (despre filosofia dreptului, lege și morală), nici unul nu a reușit să mă miște în vreun fel.
Ieri am citit Discurs asupra metodei (sau, mă rog, Discurs despre metoda de ne conduce bine rațiunea. dar titlul ăsta e prea lung și unpopular, le Discours). Asta e prima mea carte de filosofie citită, și asta a adus multă nostalgie în mine ieri ( a trebuit să recitesc primele 4 părți pentru o prezentare pe care o am de susținut săptămâna viitoare). Îmi amintesc și acum prima mea impresie asupra discursului când am citit - nu am reușit să vorbesc despre ea, totuși, am avut un blocaj când am încercat să sintetizez și mi-am dat seama atunci că filosofia nu e ca orice lectură pe care-o fac, so much-much-much more, dar asta e altă poveste - ...m-am gândit că ăsta e răspunsul cert pe care ar fi trebuit să mi-l dau eu cu multă precizie, că rațiunea noastră este ceea ce ne face să înțelegem lumea asta, gândul meu de-acum ceva ani când am citit prima oară Discursul. It was so good. Acum, desigur, lucrurile s-au mai schimbat, dar am aceeași senzație plăcută citind pe Descartes. Măcar nu mă pierd atât de tare în el ca în Platon pe care de abia pot să-l separ de frumusețea limbajului și să-l privesc doar din unghi filosofic /iar, altă discuție.
Momentan mai citesc Kierkegaard, Frică și cutremur(are) și îmi place enorm (Dar încă nu mi-am format o părere, aștept s-o termin și să citesc niște comentarii (iar de frica de a nu cădea sub incidența frumuseții stilului; that screws me up every fucking time)
Eu m-am apucat de "Portretul lui Dorian Gray" de Oscar Wilde, si intotdeauna am simtit resentimente fata de acest roman, fara sa-l fi citit, si, nu stiu daca m-as putea exprima prea clar, dar simteam ca nu vreau sub nici o forma sa il citesc, si nu m-am inselat, in sensul ca eu simt lucrul asta de obicei fata de romanele cu adevarat bune (si chiar mi s-a intamplat de putine ori), dar "Portretul lui Dorian Gray" este cu siguranta deosebit. Am ajuns abia la pagina 93, dar totul este atat de simplu, de profund, incat uneori am senzatia ca sigur nu voi intelege esenta romanului de la prima lectura. Este prima data cand simt ca personajele sunt individualizate, adica voci diferite, eu-uri diferite, cu fiecare pagina sunt din ce in ce mai fermecata.
Imi e greu sa imi gasesc cuvintele pentru a il descrie.
Si citesc destul de incet, pentru ca daca dau peste un citat care imi place, il recitesc, pe urma nu mai vreau sa citesc, pentru ca ma gandesc ca, cu cat citesc mai repede, cu atat il voi termina mai repede, si nu vreau sa se termine, nu imi place cand cartile se termina.
Ma chinui de cateva luni cu The Shadow of the Wind de Carlos Ruiz Zafon.
Cartea e misto...are momente unde e FOARTE misto si autorul chiar pare sa aiba un fler real pentru niste chestii intunecate. Dar nu am timp de ea. Nu am timp sa citesc cum citeam acu un an...m-am trezit ca prind timp de ea doar cat sunt in delegatie si astept seara la restaurant sa-mi aduca de mancare. Incep sa asociez cartea asta cu delegatiile in Sighisoara si cu silicon albastru. Nu cred c-am s-o revizitez vreodata fara sa-mi apara sentimentul ca-s murdar pe maini de silicon XD.
Va zic de cartea cand oi termina-o si eu. Anu asta am citit putin...de la anu vreau sa citesc MULT mai mult, chiar daca inseamna sa-mi schimb un pic programul de odihna pentru asta.
Justyna m-a atras prin comportamentul ei atent si spontan, insa uneori copilaros si naiv. (aici vorbind in relatia sa cu Robert, care s-a dovenit a fi un adevarat excroc). 
.
. 
.
. Se pare ca romani chiar citesc 
, nu e cu chestii politice or anything. Nu am auzit de el inainte, am simtit ca m-ar putea interesa, sunt fana psychic stuff si incerc sa simt chestii din cand in cand, si am vrut sa aleg o carte pe care simt ca m-ar interesa (biblioteca bunicii mele e PLINA de carti proaste si de mana a doua, e si mare ce-i drept, sunt tot felul de carti comuniste pe-acolo), asa, ideea este ca pana la urma s-a dovedit a fi ceva dragut. Are o prefata cu niste informatii despre editie (imi plac prefatele adeseori mai mult decat intreaga carte!), si continutul in sine e scris destul de acceptabil (nu ma asteptam la minuni), in plus apar pe acolo niste teme care ma intereseaza, existentialism, nihilism, hedonism, relatii (ii cam incarcata din punctul asta de vedere). Am citit numai 100 de pagini, abia acum incepe sa apara partea datorita careia se numeste "Magicianul", sper sa devina din ce in ce mai interesant ^^.