-Daca nu credeam, mai eram aici cu tine?
-Ai dreptate si totusi cum o sa ii spun lui Legolas?
-Poi aici e cam greu de facut...
-Te rog Saya nu ma lasa!
-Cine a spus ca te las? Trebuie doar sa creem un plan...Ai vreo Idee?
Vreun plan? Eu îi cer ei ajutorul şi ea mă întreabă pe mine dacă am planuri?
- Un plan? Nu am Saya. Ce zici totuşi, dacă te-ai duce tu şi l-ai chema aici?
- Şi între timp ce?
- Între timp ... Gata ştiu! Când sunteţi aproape îl trimiţi pe Matt să mă anunţe sau să-mi dea un semn şi eu mă apropii de Renee şi o sărut. Sper doar să nu mă trezesc cu o palmă peste faţă.
A început să radă.
- Îmi place planul tău, Akira. Şi crede-mă nu te vei trezi cu nici o palmă. Te adoră.
"Mwhaha, imi place cum gandeste Aki-chan. Poate o sa mearga!"imi spun in gand ,afisand un zambet zadic pe fata.
-Eu merg sa iau ceva de mancare guys!
-Dar Saya... incearca sa ma intrerupa renee.
-Nici un dar! Dupa fata ta, nu ai mancat de ceva timp!
-Noi te asdteptam aici!spuse Akira cu un zambet strengar pe buze.
-Zbye! si asa am disparut printre tufisuri.
Am oftat scurt şi am privit cum a dispărut printre tufişuri. Cu toate că mi-era puţină foame, nu trebuia să plece. L-am privit cu coada ochiului pe roşcat, apoi mi-am îndreptat privirea spre cer, fără a mai spune ceva. Nici nu ştiam ce.
-Hai să ne plimbăm, spuse Akira zâmbind şi mă trase după el. Am tresărit şi l-am urmat încercând să par calmă. Am tras aer în piept şi l-am privit.
-Şti? Mi-a fost dor de tine, spun, îndreptându-mi mai apoi privirea spre cerul senin. Oricât aş fi negat încă mai ţineam la el.
Îi era dor de mine. Serios? Şi acum spune?
- Şi mie de tine, am spus într-un final.
M-am apropiat de ea şi am luat-o în braţe. Îmi plăcea să o ţin aşa, îmi plăcea să o simt aproape, chiar dacă nu era o explicaţie logică pentru asta. Am zâmbit în sinea mea şi am început să o mângâi pe păr. Mereu am crezut că suntem suflete pereche. Amândoi roşcaţi şi toate cele. Sper că Legolas să nu se supere pe mine.
L-am zărit pe Matt îndepărtare, ceea ce m-a făcut să-mi dau seamă că trebuia să încep operaţiunea, nu i-am pus nici un nume încă.
M-am apropiat de Renee cuprinzându-i faţa în palme şi sărutând-o. Buzele ei erau calde, dar nu ştiu de ce nu simţeam nicio emoţie când făceam asta. Un lucru inexplicabil. Dar ce are explicaţie astăzi? Totul e cu susul în jos!
I-am văzut pe Saya şi pe Legolas apropiindu-se. Saya vorbea zglobie, ea nu avea nici o treabă, iar Legolas mergea destul de încordat. Privirile ni s-au întâlnit şi eu m-am simţit puţin ciudat pentru ceea ce făceam acum.
Cu tot ce se intamplase pana acum, nu puteam sa cred ce vedeam in fata mea. Akira, Akira care ma iubea pe mine se saruta cu o fata. Si cu ce fata? Dar cu toate acestea, ma privea in ochi cand buzele lor se atingeau. M-am oprit nemaiputand suporta privelistea si am luat-o la fuga spre padure. Vroiam doar sa fiu cat mai departe de ei, de toti cei care ma raneau. Mi-am auzit numele strigat de vocea lui Akira si inima mi se stranse de durere. Nu vroiam sa il privesc pentru ca daca o faceam, nu mai aveam cuvinte, doar emotii. Si as fi mult prea slab, as pierde in fata lui.
M-am oprit la un moment dat, fiind sigur ca nimeni nu ma mai urmarea. Deodata am simtit o mana care ma prinse de mijloc si in secunda in care m-am intors o pereche de ochi inflacarati ma priveau, arzandu-mi pielea. Am scancit si m-am retras speriat. Era Akira, dar privirea lui era diferita. Si in acel moment am realizat cat de mult il iubeam. El era prima mea dragoste.
-Legolas asculta-ma, eu nu...
Nu l-am lasat sa isi continue fraza, l-am oprit cu un sarut apoi i-am soptit.
-Poti sa iti ceri scuze dupa.
- Nu-mi pot cere scuze după. Vezi tu am avut un fel de problemă cu sentimentele în această seară şi am cam băgat piciorul adânc. Renee încă ştie că o iubesc şi eu ..
- Deci o cheamă Renee, m-a întrerupt el sceptic. Stai liniştit, tu mă iubeşti pe mine, nu-i aşa? Altfel de ce ai fi aici?
Avea dreptate. De ce mă aflu aici dacă nu ţin la el cu adevărat? Aici era problema; eu chiar ţineam la el. Dracu' să le ia de sentimente!
- Ok, ai câştigat. Te iubesc pe tine, e bine aşa? Ai dreptate.. Şi acum ce facem? Ne întoarcem să ne oficializăm relaţia?
- Mai târziu. Pot să mai aştepte. Aveam altă treabă acum.
Am zâmbit dându-mi seama la ce se referă. Oricum fusesem întrerupţi de Renee când a dărâmat uşa. La urma urmei, meritam asta.
- Tu conduci, am spus eu.
Eu?! Sa conduc eu?! Simteam ca aveam panza de paianjen intre picioare, parca trecuse o vesnicie de cand nu am mai facut-o si acum vroia sa conduc eu? Fir-ar. Fie.
M-am aruncat pur si simpl pe el si i-am smuls haina. Am simtit cum i s-a oprit respiratia din cauza socului, apoi cu cata putere ii batea inima. Nu puteam sa ma las coplesit de toate aceste sentimente, nu in acest moment. Acum, acum eram slab. Si nu trebuia.
-Legolas, poate ar trebui sa o luam mai usor...
-Tii minte cand ne-am sarutat prima data, l-am intrebat eu in timp ce ii desfaceam fermoarul de la pantaloni, cand am facut dragoste prima oara? L-am privit in ochi. Privirea lui imi spunea totul.
-Poti sa iti bagi si altceva in afara de picior adanc, nu ma supar, i-am spus zambind. Mi-am pus toata puterea in picioare si l-am lasat sa ma penetreze usor. Gemand, am inceput sa ma misc incet, apoi mai repede. Inca simteam durerea dar se transforma in placere cu fiecare secunda ce trecea. Am ajuns la orgasm in acelasi timp, eu prabusindu-ma peste el fara vlaga.
- Orgasm plus Legolas egal Legolasm, auzi o secunda mai tarziu.
Nu-l credeam în stare de a conduce totul, dar se pare că mă înşelasem. Se mai înşeală şi lumea, ce să-i faci. Am zâmbit cu gură până la urechi şi l-am îmbrăţişat. Totuşi era mult mai bine cu Legolas decât cu Renee, sper doar să nu se simtă jignită sau şi mai rău să ajungă să spună că fac discriminări între sexe. Nu era aşa, dar pur şi simplu am cunoscut iubirea din nou, cu altcineva. Cu un băiat ce e drept, dar asta este. Inimii nu-i poţi porunci, îi poţi face doar pe plac. Iar dacă nu-i faci pe plac te vei simţi foarte naşpa.
Am zărit-o pe Saya şi mi-am dat seama că e singură.
- Ce faci Saya?
- Bine băieţi. Akira avem de discutat serios!
Ştiam ce mă aşteaptă.
Il trag pe Akira dupa mine si il trantesc de un copac, apucandul de guler.
-Asculta bai putzifer, poate oi fi eu calma dar, ce chilotii bunici e in capul tau?Iti place sa te joci cu sentimentele oamenilor?Nu vreau sa ma cert cu tine, dat fiind ca ne stim de mici, dar nu te mai recunosc mai! Unde e Aki-chan? Ce sa intamplat cu tine, parca te gandesti numai la tine! Surpriza! Toti avem sentimente si cea ce i-ai facut prietenei mele nu a fost deloc normal! Ai fost un egoist si jumatate!Ia spunemi tu mie, cum ai sa iesi din asta?
-Ai dreptate, sunt un mare nesimtit, nu vrei sa ma ajuti tu?
- Eşti chiar nesimţit! Dublu nesimţit!
M-am strâmbat şi m-am uitat la ea cât de urât am putut. Mă săturasem să mă tot facă nesimţit, chiar dacă ştiam că sunt.
- Bine, am înţeles o las mai moale. Să te ajut cu ce?
- Nu ştiu. Aici e partea ta de " operaţiune ". Ce crezi că ar trebui să fac?
- Să te duci la ea şi să-i explici? Să-ţi cer scuze şi să ..
- Stop! Asta e planul tău genial? Nu există niciunul în care eu să nu fac nimic?
-Eee!Acum nu mai esti nesimtit, acum esti varzar si ciorbist! Asculta aici cap de Mortimer! Nu iti vreau decat binele, si tie si prietenei mele Renee asa ca dute in pana ciori la ea si spunei ca iti pare rau dar nu impartiti aceleasi sentimente! Si daca aflu ca o-ai spus alta prostie... Voi avea grija sa te bag in semiplanul pumnilor mei! Inteles?dupa ce i-am spus acestea lui Akira m-am aruncat in iarba si mi-am spus in gand: "Cu prieteni ca mine... o sa ai mari probleme cu dormitul, Aki-chan"
Saya o să mă omoare într-o zi. La propriu şi doar prin cuvinte! Nu vreau să ştiu ce e în stare să facă cu forţa; chiar nu vreau. Am început să merg agale lăsându-i pe Saya şi Legolas să se uite după mine. M-am întors totuşi şi le-am spus că voi veni repede înapoi.
Casa lui Renee era la doar câţiva paşi de locul în care ne aflasem. Acum îmi explic cum a ajuns Saya aşa de repede la noi. Am avut noroc că nu a picat în mijlocul " acţiunii ".
Am bătut la uşă şi în scurt timp mi-a deschis.
- Ah tu erai?! Am crezut că e Saya. Eu tocmai mă pregăteam să merg să mă culc.
- Stai puţin. Aveam de discutat.
- Desigur. Intră! a spus aceasta fără niciun chef.
