Sa ne luptam. Foarte bine, daca asta vrea. Iau o sulita si o invart, jucandu-ma inainte de a incepe cu adevarat.
-Crezi ca ma intimidezi? Intrebarea m-a luat pe nepregatire asa incat scap sulita, fapt ce se intampla foarte rar.
-Aiurea, ii raspund dupa ce analizez situatia.
Incetez jocul si ma aplec peste arma. O privesc atenta, parca incercand sa ii aud gandurile. Spre marea mea mirare, aud un zumzet din care inteleg 'Arata-i cine e cel mai bun'. Zambesc in sinea mea, apoi ma reped inainte. Nu stiu de unde apare Tax, urmarindu-ma cu ochi ageri. Normal, cum puteam sa uit de el. Ma opresc, cautand-o cu privirea pe Saya. Aceasta se intorcea cu tot corpul, urmarindu-ne, avand un zambet ironic pe chip. Nemultumit de situatie, ii lovesc animalul cu sulita, arucandu-l la cativa metrii in aer, sar dupa el si il trantesc cu putere la pamant. Acesta scoate un sunet infundat, incercand sa se ridice. Ma reped catre Saya, oprindu-ma la cativa centimetrii de fata ei, privind-o in ochi.
-Nu ma injosi atat de mult. Aceasta nu mai apuca sa spuna nimic, o iau de mijloc si o arunc in cel mai apropiat copac, apoi imi iau arcul si trag o sageata indreptata catre inima ei.
Nu puteam să-mi cred ochilor. Înţeleg că vroia să-i arate cine e şeful aici, dar nu trebuia să o şi omoare. Am sărit imediat în ajutorul Sayei, nu credeam că voi face asta, dar eram nevoit. Am apucat săgeata şi am rupt-o în două.
- Unde ţi-a fost capul ? Puteai să o omori ! Legolas, cu tine vorbesc ! m-am răstit eu.
Părea evident tulburat de situaţie, iar eu ţipând la el nu rezolvam nimic. L-am luat în braţe şi i-am spus să nu-şi facă griji, totul va fi bine. Poate era o minciună, dar trebuia să i-o spun. M-a strâns la rândul lui. Am luat gestul drept prietenie, dar eu vroiam mai mult. Eram lacom, aşa că l-am sărutat. A fost un sărut scurt, dar mi-a răspuns. Apoi mi-am îndreptat privirea către Saya, care încă tremura.
- Eşti bine ? am întrebat-o mecanic.
- Sigur, deşi nu îmi pot explica ce s-a întâmplat acum câteva minute.
- Te referi la sărut ? am întrebat eu, deranjat.
- Nu, mă refer la furia lui Legolas.
Nu vreau sa admit asta, insa am exagerat. Nu il cred, nu cred ca totul va fi bine. Il privesc pe acel animal al ei, pe Tax cum se ridica ametit si paseste parca tocmai bause ceva alcool. Imi arunc parul pe spate si in acea clipa o aud pe Saya aproape tipand.
-Nu, ma refer la furia lui Legolas.
Furia mea? A mea?
-Hei..
Il vad pe Akira cum se apropie de mine.
-Totusi, de ce ai facut asta? Poate ca ti-am soptit sa ii arati cine e cel mai bun, continua el apropiindu-se, insa nu am vrut sa intelegi gresit.
-Mda, ai dreptate. Probabil ca imi pare rau.
Saya se intoarse catre mine, privindu-ma vizibil deranjata.
-Probabil ca iti pare rau? Daca nu oprea Akira acea sageata, iti parea rau, poti sa fii sigur de asta.
Ca si cum ar fi vrut sa ii intareasca vorbele, animalul incepu sa maraie.
-Bine, am gresit si eu, ce naiba?! E prima data sau? Nu inteleg, de ce esti atat de deranjata? Antrenament nu inseamna sa jucam leapsa sau mai stiu eu ce. Nu iti convine, nu te mai antrena, tip eu, rupand sulita si arucand bucatile cat colo. Vad cum Akira ma priveste intr-un mod ciudat si o vad pe Saya cum isi intoarce spatele si pleaca.
Când am văzut-o pe Saya plecând am simţit o urmă de regret, nu ştiu de ce o simţeam eu şi nu Legolas. Nu l-am mai văzut niciodată atât de serios şi nervos. Probabil e bine să se descarce şi el puţin, dar nu pe vechea noastră prietenă. În tot acest timp nu am încetat să-l privesc într-un mod ciudat.
- Am ceva pe faţă ?! a sărit acesta cu gura.
- Hei, las-o mai moale. Înţeleg că eşti tulburat de situaţie, dar trebuie să te exprimi altfel, nu rastindu-te la noi.
- Ai dreptate, a spus într-un final, oftând. Ne antrenăm noi doi ?
- Ce vrei să mă omori şi pe mine ? Defapt să încerci ? am spus eu amuzat.
- Ştii că nu aş putea. Nu acum.
- De ce nu acum ?
-Pai, mi-ai rupt sageata, nu? Si eu mi-am rupt sulita.
Probabil ca nu intelegea ce legatura aveau toate astea, pentru ca imi spune uimit.
-Dar mai sunt destule sulite si sageti pe aici. Nu iti ajung?
-Hai sa fim seriosi. Am pus multa energie in ambele si acum, daca as incerca sa mai ma lupt, probabil as muri.
-Cat de multa energie, mai exact, ma intreaba acesta precaut.
Il privesc o secunda apoi privesc in gol. Saya plecase, nu stiu daca va mai vrea sa vorbeasca vreodata cu mine. Nu ca as face altceva daca as fi in locul ei. Nu o condamn.
-Foarte...multa.
-Aha...
Acesta era un raspuns care ma calca pe nervi si mai mult. Un 'aha' tras de par, lungit si nu mai stiu cum. Nu mai aveam puterea nici sa gandesc logic.
-Akira, hai sa mergem.
Acesta ma priveste apoi se intoarce lin.
-Ce faci, nu mai vii?
-Ba da, acum...
Ma astepta o noapte lunga. Nu imi recuperez energia atat de repede pe cum as vrea. Sper doar ca Akira nu o sa aiba chef de nebunii. Nu as rezista.
Am început să merg în urma blondinului, pierdut în gânduri. Oare dorea să facem ceva în seara asta ? Oricum nu forţez nota, sigur este obosit şi ar trebui să-l las să respire puţin. Ce întorsătură a luat situaţia, eram îndrăgostit de cel mai bun prieten al meu, dar mai grav făcusem sex cu el. Nu cred că se poate numi violare, având în vedere că şi el a vrut.
- Intră, a spus acesta brusc şi neaşteptat.
Am intrat în aceiaşi cabană de ieri şi spre surprinderea mea a început să mă sărute. M-a trântit în pat punându-se peste mine.
- Credeam că eşti prea obosit pentru asta şi parcă eu eram cel care manevra totul.
- Acum voi fi eu, aşa că taci din gură. Vreau să mă descarc şi nu am găsit alt remediu.
Am tăcut şi l-am lăsat să preia controlul, eu căzând tot mai mult în mrejele plăcerii şi pasiunii.
Refuz sa cred ca inainte cu cateva minute eu eram cel care nu isi dorea actiune. Si acum, ce fac? Sar pe el, la propriu. Poate nici macar nu ma vrea. Poate totul a fost un joc si eu am fost marioneta lui. Punand cartile pe fata, amandoi suntem baieti. Amandoi suntem...
-...Legolas ! Hei, trezeste-te!
Ma ridic in maini, ametit.
-Ce s-a intamplat? Il privesc pe prietenul meu, pare ingrijorat.
-Pai, stii tu... ma sarutai si intr-o data ai cazut intr-o parte. Adica, nah, stii tu..
-Ce sa stiu, il intreb mirat. De cand folosea roscatul vorbe de genul 'nah' sau 'stii tu'?
Acesta priveste in jos si urmarindu-l, simt cum iau foc. Eram gol pusca, nici macar boxerii nu ii aveam. Imi ridic privirea si ii observ zambetul pervers.
-Cand naiba m-am dezbracat?
-Pai, nah, cam in cinci secunde ti-ai dat jos hainele. SI dupa aceea m-ai muscat, uite, imi arata o urma pe abdomenul lui. Se vedeau clar urmele de dinti.
-Si pe spate... nu il las sa isi continue fraza cand il arunc in aer, facandu-l sa cada pe burta.
-Legolas...? Nu ii raspund. Spatele lui era acoperit de zgarieturi si vanatai.
Nu imi aduc aminte sa fii facut asta. Iau mana de pe el si privesc in gol, socat si ametit.
-Imi spui si mie cand am facut asta?
Intrebarea il amuza, vad asta la el in ochi. Se aseaza confortabil si imi spune.
-Pai, dupa ce ti-ai aruncat hainele de pe tine, mai bine zis, le-ai sfasiat, in vreo doua minute ai facut...ce-ai vazut, apoi ai lesinat.
- Am leşinat ? a întrebat acesta plin de uimire.
- De ce te miri atâta ? Erai epuizat după aruncarea aceea şi ai vrut să faci hm-hm. Eu mă decisesem să te las în pace, dar tu ai sărit pe mine.
L-am ajutat să se ridice şi să se întindă pe pat.
- Odihneşte-te, i-am spus apoi.
Am auzit zgomot afară, aşa că am decis să ies să văd ce era.
- Unde te duci ?
- Vin imediat.
Şi fără alte explicaţii am ieşit. Saya era acolo privindu-mă cu ochii mari, parcă dorind să plângă.
- S-a întâmplat ceva ?
- Mi-a murit animăluţul.
Wow, la asta nu mă aşteptăm. A parcurs distanţa dintre noi în câteva secunde şi m-a luat în braţe. A început să plângă zgomotos.
-Cum ? Ce? Tax?
-Da! Cateva lacrimi imi cad pe obraz.
-De ce?Cumva Legolas...
-Nu stiu.Tax e rezistent si nu cred dar...*cry* Nu stiu ce am sa ma fac fara el...Era cel care ma apara de cand a murit tata si acum iar am ramas singura!
-Nu esti singura ,ma ai pe mine si pe Legolas!
-Sunteti asa de schimbati si credeam ca v-am pierdut *cry again*
-Hai mai Saya ! Chiar asa sa ne pierzi? Nu te vom lasa la greu cum nici tu nu ne-ai lasat pe noi.
-Vorbesti si in numele lui Lego? Si de ce ai atatea zgarieturi?
-Poi...Atunci apare Legolas care ,cand ii vede pe cei doi asa de apropiati ramane socat...
-Ah, scuze de deranj.
Nu stiu ce sa zic. Ma lasa singur acum, cand am cea mai mare nevoie de el si merge sa se giugiuleasca in padure cu Saya, de parca eu nu o sa aflu.
-Stai, spune Akira repede, nu e ceea ce pare !
-Niciodata nu e ceea ce pare, ii raspund sec. Am plecat, sa va simtit bine impreuna.
O iau la stanga si ajung la o cotitura. Nici nu imi dau seama pe unde calc. Ajung la un podet si trec de el. Simt cum ceva imi deranjeaza auzul si privesc in jur nelinistit. Padurea e plina de spirite noaptea, mai ales acum, dupa ce zgomotul festivalului i-a trezit. Nu cred ca voi avea probleme daca ma intalnesc cu unul sau doua, mi-am recapatat umpic de energie, doar sa nu dau peste un grup intreg. Pe cum calcam nebagand de seama, imi aud numele strigat cu putere prin toata padurea. Kamy-sama, ce naiba? Astia nu gandesc?
Dintr-o data, simt cum mi se ridica parul pe ceafa. Spiritele se trezeau la viata.
Sunt total şocat de impresia pe care o are Legolas. Crede că îl voi lăsa pentru Saya ? Ce în capul lui ? Nimic bun, clar nu gândeşte la rece. Merg prin pădure pentru a-l găsi, împreună cu Saya. S-a încăpăţânat să meargă cu mine, deşi i-am spus să rămână acolo. Când îşi postează acei ochişori rugători, pur şi simplu, nu-i poţi rezista. Ştie cum să şantajeze şi e foarte bună la asta. Când în sfârşit l-am văzut pe Legolas, mi-am auzit numele.
- La dracu'. Nu-mi spune că se trezesc spiritele la viaţă, ce moment prost şi-a găsit şi Legolas să meargă la o plimbărică.
- Înţelege-l era nervos. A crezut ceva ce nu era acolo. Ştii tu ce vreau să spun. Stai puţin, spiritele fac ce?
- Se trezesc la viaţă, am mormăit eu şi înjurând printre dinţi.
- Aaaaaa ! a strigat Saya.
Când m-am întors un spirit o apucase de mână. Cred că încerca să o răpească, dar nu-i voi permite.
- Legolaaaassss, mişcă-te aici. Avem nevoie de ajutorul tău.
Şi am început să atac.
Can am simtit ca ceva ma apuca de mana,din instinct, am folosit tatuajul de e mana stanga pentru a invoca un spirit luptator:
-Hao!
-Yes my lady!
-Ajutai pe baieti in lupta!
-Yes!
Atunci Hao,spiritul luptator, face o magie numita "Strigatul dragonului" si doboara cativa inamici.Nici rosscatul nu e mai prejos: Se indreapta cu viteza spre un spirit care se pregatea sa il atace pe Legolas si il distruge.Intr-un sfarsit Saya cu ajutorul blondului adorm spiritele:
-Ma mir ca ati venit dupa mine "porumbeilor"!
-Mai uratule! Se rasti Saya.Tu crezi ca daca il placeam pe Akira as mai fi plecat din oras atat timp! Si...
-Saya nu e nevoie sa...
-Taci! Nu vezi ca nu intelege nimic! Si ,Legolas, de ce bunica mea nu intelegi ca baiatul asta te iubeste! Chiar nu te duce mintea! Cate indicii vrei sa iti mai dau? TE IUBESTE.
Pana acum Saya nu mai fusese asa de temperamentala dar a venit timpul sa se impuna.
Atunci il impinse pe Akira spre Lego si cei doi cazura unul peste altul...
-Va las, Zbye!Si fata disparu in padure...
Privesc socat cum Saya isi lua zborul.
-M-a facut cumva urat?
AKira izbucneste in ras, nici macar nu incerca sa se ridice de pe mine.
-Nu mai fii atat de narcisist, spune acesta inca razand. Era pur si simplu nervoasa.
Imi dau ochii peste cap si astept ca roscatul sa se dea la o parte. Vad ca nici nu se misca si indraznesc sa il privesc. Chipul lui era foarte apropiat de al meu.
-C...ce faci? Nu te ridici?
-Vrei? Ma privea lung, zambind siret.
-Normal ca vreau! Hai, valea, ii spun, dandu-l la o parte. Ma ridic si imi scutur hainele, apoi imi aranjez parul. Il aud cum rade din nou.
-De CE razi? Acesta da din mana plictisit, apoi priveste catre cer.
-E o noapte frumoasa, nu crezi?
-Da, ar fi fost si mai frumoasa daca nu trezeati spiritele. Erau si asa destul de nelinistite. Si eu destul de lipsit de energie.
Acesta ma priveste, apoi se apropie de mine. Ii aud pasii, fiecare miscare. Isi trece limba peste buze si ma ia de mana, tragandu-ma catre el.
-De ce esti nervos? Doar acum stii ca nu e absolut nimic intre mine si Saya.
Refuz sa ii raspund.
Îl privesc cum începe să aibă nedumeriri, nu mă crede în totalitate, simt asta. Tremură sub atingerea mea şi când îmi apropii faţa de a lui încercând să-l sărut, a întors privirea.
- Tot nu te cred.
- Ce dovezi mai vrei ? Ne-ai prins cumva sărutându-ne ? Alooo ! Revino-ţi.
În sfârşit a bătut în retragere. I-am atins părul mătăsos şi am început să-l sărut. Îi plăcea asta se vede pe chipul lui. Închidea ochii când introduceam limba în lăcaşul " sfânt " ca să spun aşa. Mă pierdeam în lumea infinitului, împreună cu el. Totul era aşa de frumos, de magic, până când Saya a spus fericită:
- Ştiam eu ! Aşa fraţilor, iubiţi-vă, iar tu Legolas să nu mai ai nedumeriri, da? Prietena ta Saya, aici de faţă nu ţi-ar face niciodată rău.
Am început să râdem toţi trei şi ne-am îndreptat spre cabană.
In drum spre cabana:
-Chiar credeati ca va las singuri acolo??
-Poi...daca pui problema asa...Chiar te credeam in stare de asta! Spuse Legolas sarcastic.
-Hey! Imi priveam mainile...Aproape ca plangeam si nu vroiam sa arat asta dar Akira ma cunoaste prea bine:
-Te inteleg Saya....E greu sa pierzi pe cineva drag...Asa era sa il pierd eu pe blondul asta!
-Ce sa intamplat guys?De ce esti suparata Saya?
-A-a-a...A murr..murit Tax. Cateva lacrimi alunecasera pe obraz apoi cazand pe pamant.
-Cum? Din cauza mea? Saya chiar nu am vrut! Te rog iarta-ma!
-Nu am de ce...imi sterg lacrimile si continui...Oricum mai de graba el decat sa te vad pe tine omorat de spirite Uratule
-Iar mai facut urat?
-Ce ziceti ?...Mergem maine la o plimbare? Poate la mare... Schimba subiectul Akira.
-Dap! Strigam eu si Legolas....
Sunt chiar socat. Tax a fost alaturi de ea aproape tot timpul. Chair daca ea spune ca nu din vina mea, tot ma simt vinovat. Macar o data in viata chiar simt ca am facut ceva ce nu trebuia.
Poate nu vrea sa ma simt prost din cauza asta sau mai stiu eu ce. Acum imi dau seama ce inseamna sa ai prieteni adevarati. Sa incerci sa ii ucizi, sa le termini fiintele apropiate si ei ma suporta cu toate figurile mele...stai. Am zis eu asta? Ma opresc uimit. De cand naiba ma judec eu, pe mine?
-Hei, s-a intamplat ceva?
Saya si Akira ma priveau uimiti. Probabil ca eram stupefiat si asta se vedea foarte clar. Poate prea clar.
-Nu, nu s-a intamplat nimic. Doar mi-am adus aminte de o expresie si ma intrebam daca e valabila si in cazul nostru.
Roscatul ma privea uimit si amuzat.
-Ce expresie te pune atat de mult pe ganduri, mai blondinule?
-Memento Mori*, zic eu pe nerasuflate. Era prima care imi venise in minte.
-Tu vorbesti serios, ma intreaba Saya. Asta te macina pe tine?
-De ce nu? Pana la urma, nu suntem nemuritori, am dreptate?
L-am privit uimit. Ce l-a apucat acuma ? Vrea să devină filozof şi eu nu ştiam ?
- Putem să deviem de la subiect ? Mă irită, am spus eu evident deranjat.
- Aiii, Akira ce drăguţ. Îţi este frică să nu moară Legolas, asta da dovadă de iubire.
Legolas a privit-o amuzat, iar ea văzându-i reacţia a sărit cu gura:
- Ce ? Nici acum nu mă crezi ? Tu eşti bătut în cap ?
- Gata ! Nu vă certaţi, am intervenit eu. Parcă aţi fi copii mici care vor aceiaşi acadea, dar nu pot ajunge la ea.
Am mers în continuare spre cabană în perfectă linişte, până când s-au auzit nişte cuvinte rostite aproape fără glas:
- Ba da, acum chiar cred şi poate că şi eu simt acelaşi lucru.
Din cauza auzului meu, am priceput că acela era Legolas şi am zâmbit în sinea mea.
Ne-am plimbat incoace si incolo fara o destinatie anume. Eu eram plictisit de moarte, gura lui Saya nu se mai oprea si Akira parea ca merge dormind in picioare. Intr-un final, ne oprim si fata ia cuvantul.
-Ei bine, baieti, eu am plecat. Vreau sa il inmormantez pe Tax si apoi sa dorm putin.
-Si ne trezim ca sari iar din tufisuri? intreaba Akira ironic
-Nu, nu si de data asta. Pa pa!
O urmarim cum pleaca, apoi roscatul se intoarce catre mine.
-Ce vrei sa facem?
-Scuze, dar sunt mort de oboseala, nu am chef de nimic. Vreau sa dorm si sa dorm. A,da, era sa uit. Si sa dorm.
Acesta stramba din nas, nemultumit de raspuns. Il ignor, aruncandu-mi parul pe spate si ii arunc o privire nervoasa. Acesta se abtine de la ce cred ca ar fi fost o portie sanatoasa de ras si o iau la pas, indepartandu-ma de el incet.
Încercam să ţin pasul cu el, dar fără să îl depăşesc. Când am ajuns la cabană, numai de somn nu aveam eu chef. M-am aşezat pe un scaun şi am început să mă uit în jur. Legolas, deja era în pat. Îmi treceau prin gând doar lucruri perverse, dar a spus clar şi răspicat că nu are chef de aşa ceva, însă nu mi-a spus că nu pot dormi cu el, nu-i aşa ?
M-am apropiat şi m-am aşezat pe pat cu faţa la perete.
- Ce crezi că faci ?
- Ţie ce ţi se pare că fac ? Dorm cu tine în această seară minunată de primăvară sau ce anotimp o fi, nu mă mişc de aici nici dacă vine Saya plângând după Tax.
- Insensibilule, a spus acesta lovindu-mă.
- Eu ? Cred că mă confunzi, nu mă numesc Legolas. Hei cred că ţi-am găsit o poreclă ,, Cel care nu crede că îl iubesc ! " Ah, ce zici ?
A început să radă zgomotos.
- Ba te cred.
Il credeam si il credeam, bine zic. Dar ego-ul meu nu il credea. Ala, ala e prea mare si ala imi da batai de cap. Ii fac loc, sa nu cumva raceasca roscatul, apoi ma intorc cu spatele la el, spunandu-i noapte buna. De parca avea sa fie. Nici nu reusesc sa inchid bine ochii, ii simt mana jucandu-se cu parul meu.
-Parca nu iti placea parul, ii spun innabusit.
-Ba imi place. Stii cate perversiuni poti sa faci cu el, intreaba acesta incet.
-Nu si nici nu vreau sa aflu. Acesta chicoteste dar nu ma lasa in pace. Cel putin nu in seara asta, adaug eu cu jumatate de gura.
Simt cum se opreste, se apleaca peste urechea mea si ma musca. Nu stiu de ce am reactionat asa, dar stiu ca peste o secunda roscatul se tinea de ceva aflat mai jos de abdomen.
-L..Legolas, m-ai omorat, reuseste acesta sa zica printre hohotele mele de ras.
Atunci se aude o bataie in usa.Raspund eu spuse Akira tinand mana intre picioare:
-Hey baieti!
-B-b-buna Saya! Spuse roscatul aproape tipand de durere.
Atunci intru in camera,desigur,neinvitata,ma asez pe pat si iau mainile de la spate.In palmele mele se afla un puiut de Husky.
-Cum! tresari Legolas.Cine e asta?
-Poi...Dupa ce il inmormantasem pe Tax ma indreptam spre casa.Pe drum aud niste zgomote dintr-un tufis.Cand ma uit pentru a afla ce era Surpriza! Acest catelus.Nu am putu rezista acestor ochi de catelus bleg.E dragutz nu?
-Da e foarte dragut si are si un nume!Spuse roscatul apropiinduse de zgarda catelusului. Numele lui e Matt!
-Nu am observat zgarda..."Matt",frumusel nume.
-Poate si mai frumusel e propietarul spuse Legolas cu un zambet pervers.
-Chiar ca Saya! Ne gandeam sa te ducem intr-un grup de oameni nesociabili,spuse Akira razand.
-Hey! Am mai multi prieteni decat voi doi la un loc!Doar ca am trecut prin atatea sate si orase ca nu le mai tin minte numele...
Ce catelus dragut! Nu cred ca o sa ii tina locul lui Tax prea curand, dar pana atunci Saya mai poate sa astepte. Timpul trece fara sa imi dau seama cum cei doi prieteni ai mei. E a treia oara cand prietena mea ma face urat, ceea ce ma macina prea mult pentru a nu ii raspunde.
-Asculta aici, geloaso, nu e vina mea ca m-am nascut atat de fermecator, ca as putea face si un baiat sa se indragosteasca de mine, ii spun dandu-mi parul pe spate.
-Touche, spune Saya razand, privind cum Akira rosea. De data asta nu am ce comenta. Ai grait un mare adevar. Akira chiar e indragostit de tine, ti-ai dat seama in sfarsit.
-Nu m-as supara daca v-ati da seama ca inca sunt aici,intervine roscatul parand nemultumit.
Rad amuzat si imediat imi dau seama ca asta va fi inca o noapte nedormita. Pai, nu imi prea pasa acum. Cel putin, de fata cu Saya roscatul nu incearca nimic necurat si ce ar trebui cenzurat pana la urma.
Am ras si am povesti in seara aceea cat pentru 5 ani.Dar trebuia sa mai si dormim.Ca de obicei,vechi mei prieteni, sunt foarte nepoliticosi si ma pun sa dorm pe jos.
A dua zi ne pregateam sa mergem spre antrenamente.In drum spre locul respectiv trebuia sa trecem prin centrul satului.Acolo se afla Chrono,un profesor ,care facea o prezentare:
-Doamnelor si domnilor de astazi toti cei peste 18 ani vor putea beneficia de scoala.Desigur nu ori ce fel de scoala ci aici pot invata arte martiale invocarea spiritelor si lupta cu ori ce fel de arma.Cine doreste sa se inscrie se poate prezenta in fata cladiri proaspat construita diseara la ora 4.Va multumesc!
-Hey baieti! Hai sa ne inscriem si noi!Atunci ii apuc de mana si ii tarasc dupa mine.
-Saya!Chiar vrei?E scoala si tie nu iti place sa inveti.
-Ba imi place daca e despre lupta imi place orice!
-Eu nu am nimic in potriva!spuse roscatul zambind.
Am ajuns in fata cladiri si surpriza!Erau chiar multi tineri acolo.
Ne-am inscris iar cursurile urmau sa inceapa ziua urmatoare.Ca de obicei inceputul va fi cu teorie care va fi predata in clase.
Ziua urmatoare veni rapid iar noi eram prezenti la clase.Eu intru si ma asez alaturi de prieteni mei in ultimele banci ca sa putem vorbi.Am uitat sa precizez ca il aveam pe Matt intr-o geanta.Inainte sa vina profesorul se aude un latrat.In gandul meu:"Nasol".Pustiul care statea langa mine observase si incepu sa comenteze:....
Aud comentarii adresate cuiva si cand ma intorc sa vad ce se petrece, vad un pusti, altfel nu il pot numii care se zburlea la Saya pe motivul ca un anume latrat i-ar fi deranjat 'somnul de frumusete'. Imi ascund un zambet si incerc sa il calmez pe pustiulica. Nu prea reusesc pana cand dintr-o data il vad cum paleste si incepe sa tremure, Ma intorc uimit si il vad pe roscat cum zambea, mai degraba ranjea catre el. Nu inteleg care era faza, dar renunt.
Cursurile au trecut, pot sa spun ca era foarte placute. Pe langa toate lucrurile noi pe care le invatam, aveam ocazia de a ne duela si de a repeta tehnici pe care deja le folosim si avem sansa sa le imbunatatim.
Timpul trese si mie mi se face foame. Cu gandul la o salata buna, Saya ne anunta ca ea va gati cina.
-Apoi, pe bune, o sa plec. Vreau sa va las ceva spatiu, pana la urma o sa ma considerati nesimtita.
-Eh, nu iti fa griji, da roscatul din mana. Eu tot te consider prietena mea chiar daca asta ma duce la abstinenta inainte de varsta potrivita.
Legolas a început să radă zgomotos şi cu poftă când a auzit cuvântul " abstinenţă ". Nu pot să cred că mi-a trecut aşa ceva prin cap, dar am spus-o deja.
Cina era gata, iar mâncarea ....... hmmmm, destul de bună, mai puţin pireul :
- Ihhhh ! Are prea multă sare ! Daţi-vă din calea mea, a spus Legolas, luând-o la fugă. Probabil s-a dus să-şi verse maţele.
- Mulţumesc, Saya, i-am spus pe un ton ironic, dăruindu-i zâmbetul meu absent şi leneş. Acum chiar că mi s-au spulberat toate speranţele de a-l avea în această seară.
- Ops ! Scuzeeeee !
O urmă de regret se citea pe faţa ei. M-am dus la ea şi am strâns-o la piept. În acel moment, Legolas a intrat şi ne-a văzut.
Saya a sărit ca arsă de lângă mine, iar eu nu aveam nici pe dracu, pur şi simplu zâmbeam.
Legolas o ia pe Saya de mână şi îi spune:
- Recunoaşte că îţi place Akira !
- Recunosc, s-a auzit o voce stinsă şi ruşinată.
