AnimeZupCăutare

My overcast abyss is gone [shounen-ai]

Capitol nou :x
Nu stiu daca am ajuns tarziu , sper sa nu , vreau doar sa spun ca acest capitol este superb :3 Ma uimesti din ce in ce mai mult xD Chiar evoluezi rapid , deoarece se vede o mare diferenta intre primul capitol si ultimul postat , deci lucru care este ok , poate prea bine . Imi place ca acest capitol a fost lung , desi nu am dorit sa se termine atat de repede . Chiar voiam sa mai continue , te-ai oprit fix acum cand totul devenea si mai interesant xD . Parca punctul culminant tot creste si nu se opreste , creste intr-una lasandu-ma cu sufletul la gura xD . Am tot felul de intrebari pentru urmatorul capitol , chiar vreau sa vad daca Sasuke isi da seama de sentimentele lui fata de Yuuki , deoarece incepe sa arate ca tine mult la el , chiar daca nu vrea acest lucru . Nu se poate ascunde de adevar xD
Acest capitol chiar m-a emotionat si nu glumesc . Au fost anumite faze care chiar mi-au ajuns la suflet , as fi dorit sa fiu acolo in locul personajelor xD , mai exact in locul lui Sasuke , deoarece as fi vrut sa vad cum se simte el cu adevarat cand este sarutat de catre micutul Yuuki . Cum a spus si ashya_love , te rugam sa ne descri mai mult sentimentele lui Sasuke in momentul in care este sarutat de catre baiat ,deoarece chiar suntem curiosi , noi cititorii , sa stim precis cum se simte Sasuke , deoarece acest lucru este pe placul tuturor xD
Mi-a zambit, apropiindu-se de mine si sarutandu-ma. Aveam un sentiment ciudat in mine de fiecare data cand facea asta. Parca voiam sa-l omor, dar in acelasi timp sa-l las sa continue. Yuuki… ce mi-ai facut?

Aceasta a fost partea cu sarutul , cum spuneam puteai sa descri mai mult aceasta scena , dar eu voiam sa subliniez " Yuuki..ce mi-ai facut?" . Mi-a placut extraordinar de mult , nu stiu ... am simtit ... chair nu stiu ce am simtit , dar m-a facut sa zambesc , mi-a dat un strop de fericire =]] Wow , cum am ajuns sa vorbesc , dar este adevarat . Mi-a placut foarte mult acest lucru , chiar daca pare atat de marunt ^.^

Astept urmatorul captiol cu sufletul la gura , deoarece vreau sa vad cum evolueaza lucrurile intre Sasuke si Yuuki , sa speram ca Sasuke sa mai lase din orgoliul lui xD
Arigatou ptr comentarii ^:)^. Capitol lung si de data aceasta ptr k m-am simtit bine cand v-am citit comurile 8->. :>.

Capitolul 12:


Am inceput sa alerg inspre directia in care se afla Bijuu, Yuuki urmandu-mi exemplul. Ne-am oprit undeva la o distanta de cincizeci de metri. L-am intrebat pe Yuuki daca putea sa faca sigiliul de acolo. Se pare ca era nici o problema. A facut niste semne cu mana, asemenatoare cu cele ale Sakurei. Eh… macar stiu ca va functiona. E un jutsu puternic.
Mi-am reindreptat atentia spre lupta. Ciudat. Se pare ca erau patru persoane… Sa fi intervenit si Akatsuki? Folosind Sharinganul am incercat sa aflu ce fel de jutsuri se folosesc si cat de puternice sunt. Desi erau patru persoane, puteam sa vad doar trei corpuri care emana chackra. Unul dintre ele era inconjurat de o mare cantitate, cred ca e vorba despre Houkou. Suigetsu avea cea mai mica chackra din tot grupul… Ah, cum am ajuns eu in echipa cu un idiot ca el?
Juugo se folosea de taijutsu, in timp ce Suigetsu ataca in asa fel incat sa pastreze o oarecare distanta. Nu este o tactica proasta, insa nu cred ca va functiona. La fiecare atac, demonul reusea sa-i bareze pe amandoi deodata. Cum era posibil? Oare celalata persoana are vreo legatura cu Houkou?
Am oftat. Se pare ca trebuie sa intervin.
-Sasuke, cand vedeti o lumina rozalie cam la zece metri in aer sa va retrageti imediat altfel veti fi si voi absorbiti in sigiliu. Faceti-o astfel incat Houkou sa nu va urmeze.
L-am aprobat ,intreptandu-ma spre cei patru. Pana la urma va fi o lupta interesanta, mai ales ca a mai aparut un personaj.
Imediat ce am ajuns privirea mi-a cazut asupra celor doi care manuiau toata acea cantitate de chackra. Acum inteleg, sunt gemeni, prin urmare… pot sa-si uneasca chackra astfel incat sa fie un singur corp. Interesant, sa fiu sincer, la asta chiar nu ma asteptam.
Cei doi pareau identici: amandoi inalti, niciunul intrecand varsta de optisprezece ani. Purtau paltoane lungi si negre, avand pe fata un semn ciudat care parea sa fie o combinatie intre o cifra romana si un simbol din Silabarul Katakana*. Ambii aveau ochii de un alabastru inchis, ce le dadea un aspect sumbru – acum inteleg de ce Suigetsu folosea acele atacuri-. Singura diferenta era aceea ca unul dintre ei avea parul lasat liber, iar celalt prins intr-o coada simpla, la spate. Intr-un fel imi aducea aminte de Yuuki.
Oricum, acesti gemeni incurcau situatia. Houkou trebuie sa fie la unul dintre ei, insa chackra lor arata de parca ar fi o singura persoana. Sa fie oare un jutsu de divizare a corpului? Orochimaru a facut niste cercetari pe tema asta cand am mers cu el intr-o calatorie in Tara Ceaiului. Ma indoiesc ca jutsul lui Yuuki e indejauns de puternic ca sa-i tina pe amandoi. Din cate se pare, datorita faptului ca sunt doi, Suigetsu si Juugo isi irosesc chackra degeaba deorece sunt barati de fiecare data. As putea sa-mi folosesc Amaterasu si i-as termina rapid pe cei doi, insa Juugo si Suigetsu s-ar putea sa fie prinsi si eu.
Am oftat. Se pare ca nu exista alta cale, trebuie sa-i facem sa isi dezlantuie macar prima coada. Este esential sa vedem care dintre ei este adevarata gazda.
Am pregatit niste shuriken-uri. O sa incep cu un atac direct. In timp ce Suigetsu isi folosea jutsul de apa, iar Juugo incerca sa puna mana pe cel cu parul desprins, am aruncat shurikenurile, incercand sa le distrag atentia pentru un moment. S-au ferit, bineinteles, insa si-au indreptat privirile spre creanga pe care ma aflam.
-Sunteti mai multi! Aki, nu-i asa ca-s idioti? Chiar cred ca ne pot infrange.
-Aoi, sa nu ne subestimam adversarii. Se pare ca si-a facut aparitia si un Uchiha.
Acel Aki parea sa stie cate ceva despre mine. Ce pot spune, ma simt mandru. Pana la urma, la prima vedere, cel rebel, Aoi, pare un tantalau, gen Suigetsu, iar Aki mai rezervat. O sa avem o lupta interesanta.
-El este, Uchiha Itachi?!
-Se pare ca stii cate ceva despre -si in timp ce am vorbit m-am teleportat intre cei doi, lipindu-mi sabia de gatul lui Aoi- fratele meu.
Toti au fost surprinsi de reactia mea, mai putin Aki care a creat rapid o clona, incercand sa ma atace din ambele parti. Tot ce a reusit sa faca a fost sa-i provoace niste zgarieturi fratelui sau. Genjutsul acesta, cat de usor ii poti cadea prada.
-Suigetsu, Juugo, stati deoparte! Ma ocup eu de aici.
Cei doi s-au dat cativa metri mai in spate. Acum eram numai noi trei. Trebuia sa-mi dau seama care era gazda sau daca foloseau vreun jutsu; sigiliul lui Yuuki va fi gata incurand.
-Esti destul de curajos pustiule, se auzi vocea lui Aoi in timp ce se indrepta cu rapiditate spre mine, tinand in mana un kunai.
Incep sa regret faptul ca i-am promis lui Yuuki ca nu voi mai omori de acum inainte oamenii nevonovati. Nu ca ei s-ar incadra, totusi, piticania va fi trista daca ii va gasi morti. Trebuie sa ma abtin.
In timp ce ma luptam cu ei, incercam sa imi dau seama prin atacurile care le faceau niste semne de slabiciune care sa-mi arate care e gazda. Putea sa fie Aki, insa si Aoi la fel de bine. Cine zice ca trebuie sa ai creier pentru a fi gazda unui Bijuu? Naruto e o dovada vie.
-Gata cu joaca!
Aceste erau cuvintele lui Aoi in timp ce cantitati mari de chackra se adunau in jurul lui, formand ceva monstruos. Se pare ca Houkou isi face aparitia. Dupa cum ma gandeam… Idiotul este gazda.
-Aoi! Calmeaza-te.
-Imi spui sa ma calmez?! Nu mai suport jigodia asta!
Jigodie? Cu cine crede el ca sta de vorba? O sa-l fac sa plateasca… Incerc totusi sa nu-l omor…
-Se pare ca ai o parere proasta despre mine… cred ca ar fi bine sa ti-o schimb. Katon: Gōkakyū no Jutsu**.
Este o tehnica mai veche, insa cred ca va fi de folos impotriva celor doi. Am indreptat acea minge uriasa de foc spre Aoi. Sa vedem ce element foloseste. A facut niste semne, imediat in fata lui aparand un baraj imens de apa. Mingea mea de foc nu a avut nici o sansa, insa intentia mea nu a fost sa-l opresc cu ea.
-Katon: Gōryūka no Jutsu***.
Acum o sa vad cu adevarat despre ce e vorba. Am folosit acest jutsu, sacrificand o cantitate destul de mare de chackra, creand un dragon de foc, ce printr-un atac direct, l-am trimis spre Aoi.
De data aceasta, Aki a fost cel care a creat un baraj de apa. Fiind mai mare decat cel precedent si de data aceasta jutsul meu de foc s-a dus naibii. Oricum, Yuuki avea dreptate, elementul lor este apa. Chiar mi-au cazut in capcana.
-Uchiha! Chiar esti idiot! Nu vezi ca jutsurile tale de foc nu au nici o valoare in fata puterii mele de stapanire a apei?
Puterii lui? Frumos. Deci se pare ca nu m-am inselat. Si Bijuu astia, isi aleg toti idiotii ca gazda. Nu ma mir ca sunt prinsi atat de usor.
-Suigetsu!
Mi-a inteles mesajul, aprobandu-ma printr-o miscare rapida a capului. S-a inaltat in aer, pregatindu-si sigiliul de apa. Pana la urma, nu a fost chiar atat de interesant. Ma asteptam la mai mult din partea lui Aki; chiar este o marioneta.
Bariera lui Suigetsu a fost resprinsa cu usurinta de catre cei doi, insa si-au riscat propia piele. Acum erau uzi. Am zambit, in timp ce am trimis un fulger spre ei. Ii electrocutasem. Perfect.
Mi-am ridicat capul, privind cerul. Acea lumia rozalie ce venea dinspre padure; Yuuki era gata. Am plecat cu Suigetsu si Juugo de acolo, intreptandu-ne spre locul in care se afla Yuuki.
Totul s-a petrecut prea rapid. Nu am avut deloc parte de distractie. Ma asteptam la ceva mai mult. Chiar si asa, tot va trebui sa dau niste explicatii. Yuuki o sa-mi puna tot felul de intrebari legat de lupta.
Am oftat.

Silabarul Katakana*- Hm. Daca urmariti Shippuuden cred ca stiti despre ce e vorba. Katakana este unul dintre cele doua sisteme de scriere fonetica ale Japoniei.
Poze:

Aoi si Aki:
[imagine: http://i49.tinypic.com/wkicya.jpg]

Katon: Gōkakyū no Jutsu**:
[imagine: http://i46.tinypic.com/2dkiqtz.png]

Katon: Gōryūka no Jutsu***:
[imagine: http://i45.tinypic.com/egbziw.png]
Heya sorry ca nu am lasat coment mai demult, dar mi-a fost cam lene. Macar am ajuns acum :D. Capitolul asta a fost interesant, mai ales lupta dintre eroii nostri si cei doi, Aki si Aoi, dintre care unul detinea bijuu. Scene romantice intre Sasuke si Yuuki nu au prea fost, dar ai descris bine scena de lupta. Ei, in sfarsit ai amintit putin si de Naruto in aceasta poveste. Oare il bagi si pe el cumva. Cred ca ar face povestea mai interesanta. Poate apare o gelozie a lui Yuuki, ma rog, presupun si eu, tu ai ideile :P.
De data asta nu prea am gasit greseli, deci, e un semn bun. Abia astept nextu'. Succes in continuare! Kisu
Trebuie sa imi cer si eu scuze pentru intarziere ^:)^. Am devenit cam lenesa :-S. Si e abia inceputul vacantei :-S. Sper sa va placa capitolul ^:)^.

Capitolul 13:


Priveam chipul lui Yuuki in timp ce incercam sa adorm. Poate reuseam sa ma linistesc. Ultima misiune nu mi-a dat mari batai de cap din punct de vedere fizic, insa psihic cred ca o sa cedez in curand; nervii mei sunt intinsi la maxim. Nu doar ca a trebuit sa suport idiotenia celor trei pe parcursul misiunei ci si pe Yuuki imediat dupa terminarea ei.
Mi-am inchis ochii, aducandu-mi aminte de cele intamplate dupa ce l-am capturat pe Houkou. Ne indreptat cu totii spre locul unde se afla Yuuki. Credeam ca s-a terminat, insa cand am ajuns acolo, piticania a incercat sa imi spuna ceva, dar a lesinat brusc. Juugo si Karin cred ca este din cauza epuizarii de chackra pe care a suferit-o in urma crearii sigiliului. Sper sa fie asta, nu am nevoie de alte probleme. Eu am fost cel care l-a carat pana la ascunzatoare, o adevarata povara. Cine s-ar fi asteptat la asta dupa intalnirea celor doi gemeni? Chiar ca nu poti prezice ceea ce are sa faca un idiot. Nici macar el nu poate sti!
Am oftata. Si totusi, eu nu puteam sa adorm. Motivul pentru care Yuuki sta cu mine este ca cei doi gemeni se afla in camera lui, inca sub influenta sigiliului. Sper ca Tobi sa vina mai repede si sa-i ia.
Scartaitul usor al usii mi-a atras atentia. Mi-am redeschis ochii, privind spre locul unde s-a produs zgomotul. Era Juugo. Macar acum aveam un motiv intemeiat ca sa nu dorm. M-am ridicat din pat cu grija, sa nu-l trezesc pe Yuuki – nu aveam nevoie sa ma bata cineva pa cap- si m-am indreptat cu Juugo spre cascada. Era intradevar un loc linistitor.
-Ce e? l-am intrebat imediat ce ne-am asezat jos, undeva in apropierea apei.
-Am vorbit cu Tobi. Trebuie sa rezolve ceva, o sa ajunga abia maine sa-l ia pe Houkou.
Am oftat. Mai bine de atat nu se putea. Trebuia sa-l suport pe Yuuki inca o seara.
-Nu pari foarte incantat, a remarcat acesta.
-Nici nu sunt avand in vedere circumstantele.
-Cred ca il placi.
-Atunci crezi prost.
Juugo, ma dezamagesti. Chiar nu te credeam un idiot, se pare ca te-ai alaturat celorlalti. Am oftat. Pana la urma o sa cedez psihic. Eram prea obosit ca sa ma mai contrazic cu el, am fost multumit prin a-i arunca o privirea furioasa.
-Nu erai atat de deschis inainte. Pari mai fericit. In plus, daca nu-l placeai, cred ca pana acum il omorai.
-Cred ca detine o putere inauntrul sau.
-Nu pare a fi motivul principal.
Am ajuns chiar si tu sa ma subestimezi. Cum sa placi piticania aia? Totusi, puteam sa il omor la inceput, cand inca nu am fost in misiunea de salvare a lui Sakurai… dar n-am facut-o. De ce? Yuuki, ma omori cu zilele.
-Atunci de ce l-ai carat pana aici?
-Suigetsu nu mai avea chackra, tu ii carai pe gemeni, doar nu voiai sa-l las pe Yuuki pe mana lui Karin!
Mi-a dat dreptate. Ah… Chiar e imposibil sa-l simpatizez pe Yuuki, pur si simplu e mult prea idiot.
-Daca intreaba cine l-a adus pana aici spui ca tu ai fost. Nu am nevoie si de alte dureri de cap, continui eu.
Nu a mai spus nimic. Am luat-o ca pe o aprobare. Mi-am ridicat capul, privind cerul. Inca era noapte. Trebuia sa o mai prindem si pe Nekomata. Cred ca o sa astpet pana vine Tobi cu niste piste noi. M-am ridicat de langa Juugo, indreptandu-ma spre camera mea.
Yuuki inca dormea. E bine, poate reusesc s-o fac si eu pana dimineata. Nu cred ca era cu mult trecut de miezul noptii. Discutia cu Juugo a fost una idioata care m-a facut sa-mi schimb parerea buna legata de sanatatea lui mintala. Sper sa reusesc sa traiesc printre cei patru idioti, in special, printre unul dintre ei.
***

Simteam cum doua chestii lipicioase imi atingeau buzele. La primul impuls mi-am zis ca visez, insa devenea din ce in ce mai intens. Mi-am deschis ochii, cu gandul de a afla ce se intampla.
-Ohayo! si odata cu acest “buna dimineata” o imbratisare puternica m-a intampinat.
-Idiotule, ii zic lui Yuuki in timp ce incerc sa-l dezlipesc.
-Sasuke-chi, asa ma intampini tu pe mine?
L-am lovit puternic peste cap. De la “Sasuke-chan” a ajuns la “Sasuke-chi”. Il omor…
-Iditoule, nu poti sa ma strigi si tu ca toata lumea?!
Perfect, nici nu m-am trezit bine si deja m-am enervat. Cum ar putea un om sanatos mintal sa traiasca cu unul ca Yuuki?
-Daca te-as spune “Sasuke” ar fi plictisitor… “Sasuke-chan” suna foarte dragut si colorat, insa “Sasuke-chi” este mai scurt si il pronunt mai usor. In plus pare mult mai simpatic.
“Suna colorat?” Tu te auzi cand vorbesti? Baiatul asta nu are nici o logica… ma intreb cum de a ajuns unul dintre cei mai buni tacticieni ai Satului Ascuns intre Stanci. La prima vedere, oricine ar spune ca este un idiot. Doamne.
Am oftat.

Nu s-au intamplat prea multe in urmatoarele ore. Am fost cu Suigetsu, Karin, Juugo si Yuuki in satul apropiat pentru a manca ceva. Dupa ce luasem micul dejun ma mai calmasem… oarecum. Partea buna e ca atunci cand am ajuns, Tobi isi facuse treaba, luandu-i pe cei doi gemeni. O sa am o noapte frumoasa se pare; fara Yuuki…
Discutia de aseara mi-a atras oarecum atentia. Inca sustin ca nu il plac pe Yuuki. Cum poate asa ceva sa fie posibil? Nici daca ar fi fost fata nu cred ca l-as fi trat altfel. In plus, de ce sa-mi pese de cineva? Asta inseamna mai multe batai de cap, mai ales daca este vorba de o persoana ca Yuuki. Nici nu vreau sa ma gandesc… a venit aici, stiind detalii despre viata fiecaruia si de pericolul existent doar pentru a o salva pe Sakurai… Patetic. Exista si posibilitatea in care detine o anumita putere ce-l incurajeaza sa ramana aici, stiind astfel ca este lipsit de pericol.
Trantirea brusca a usii de peretele camerei mi-a trezit atentia. Dupa cum arata acel “val-vartej” nu putea sa fie altul decat Yuuki. Chiar nu pot sa scap de el?
-Sa-su-ke-chi! Vrei sa jucam Shogi*?
Dupa cum ma gandeam, un dezastru.
-Nu.
-Te rooog. Uite, ca sa te motivez o sa facem un pariu. Daca eu castig o sa faci tot ce vreau eu timp de o saptamana, insa daca tu castigi eu voi fi cel care iti va fi sclav pentru cele sapte zile.
Hm… Yuuki sa faca tot ce zic eu timp de o saptamana. O sa pot dormi linistit. Nu suna rau, insa cred ca este o capcana. Oricum, arata de parca nu am de ales. Nu il mai pot refuza… Exista multe sanse sa castig.
-Bine atunci.
-Stiam eu ca te voi convinge.
Inca pastra acel zambet. Sa vedem cum va decurge jocul. Daca nu este un jucator bun, cred ca il voi invinge. Nici nu vreau sa-mi imaginez ce o sa se intample daca pierd… Asta da motivatie de joc.
Yuuki a facut niste semne cu mainile, in fata noastra aparand tabla si piesele de Shogi. Sa iti irosesti chackra in asa fel, numai Yuuki poote sa faca asta.
Am aranjat piesele si am inceput. Primele miscari pe care le facea nu aratau ca este cine stie ce cunoscator al jocului. Insa, i-am putut observa acel simt al tacticii, cred ca gandea cu patru miscari inaintea mea.
Dupa o ora am aruncat o privire asupra tablei de joc, incercand sa gasesc o cale sa inchei cat mai repede. Bingo. Un zambet mic mi-a aparut in coltul gurii. Fii pregatit Yuuki.
-Sah mat.
M-am mai uitat odata atent asupra tablei cand am auzit vocea lui Yuuki. Avea dreptate… e sah mat. Nu pot sa cred ca am pierdut in felul acesta. Defapt, nici nu vreau sa-mi imaginez ce o sa se intample de acum inainte. Numai uitandu-ma la expresia perversa a lui Yuuki…. Oh… Nu am de ales.
-Ai castigat pariul.

Shogi*- Daca v-ati uitat la Shippuuden ar trebui sa stiti despre ce e vorba. Shikamaru era un jucator inrait. :)). Pentr cei care nu situ, este sahul japonez, de unde a aparut si sahul european. Oricum acesta este mult mai interesant :P.
Hey >:D<
Scuze ca nu am comentat si la celalat capitol, abia acum le-am citit pe amandoua. Am uitat sa mai trec pe aici sa vad daca ai mai postat=]] Oricum...ultimele doua capitole au fost pe placul meu mai ales ultimul. In penultimul nu prea au fost scene romantice intre intre Yuuki si Sasuke, cred ca nu au fost deloc, dar ai descris atat de bine lupta, chiar mi-a placut si se vede ca te pricepi. Bravo. Ultimul a fost preferatul meu=]] Deja am tot felul de idei in cap, oare la ce se gandeste Yuuki? Sasuke a jucat cu el crezand ca o sa castige, dar nu s-a gandit ce putea pati daca pierdea xD. Poor Sasuke =]] Am observat doar o singura greseala in ultimul capitol "Am oftata" -> oftat . Nu stiu daca mai sunt si altele, nu le-am urmarit ca un detectiv, a fost singura care mi-a sarit in ochi si oricum nu este un pacat =]] A fost o simpla greseala. Se pare ca Sasuke continua sa fie incapatanat, deoarece toata lumea ii spune ca are sentimentele pentru micutul Yuuki, dar el e singurul care nu intelege sau nu vrea sa inteleaga =]] Stai foarte bine la capitolul moduri de expunere si te felicit pentru asta <3 Bravo , tine-o tot asa, te pricepi sa descri .
Pacat ca te-ai oprit fix acum cand lucrurile deveneau si mai interesante =]] Daca celalalte capitole le-am asteptat cu nerabdare , pe acesta il astept cu sufletul al gura si cu o mare curiozitate. Sper sa vina repede capitolul, deoarece chiar vreau sa stiu ce idei are in cap baietelul acela. Spor la scris si bafta in continuare.
Helau si milioane de scuze ptr intarziere ^:)^. Dupa cum am scris si la ficul " L's journal" am fost plecata in tabara si nu am putut sa pun continuarea. M-am dus in Maramures, taman in varfu muntelui o.o'. Ok, deci nu am scris de o saptamana deci capitol s-ar putea sa nu fie hiper reusit, de aceea imi este mai teama decat deobicei. :-S. Eu oricum, sper ca de fiecare data, sa va placa ^:)^. Enjoy!

Capitolul 14:


Trecusera doar doua zile din aceasta saptamana blestemata, insa spre fericirea mea nu s-a intamplat mare lucru. Inafara faptului ca Yuuki dormea cu mine in fiecare seara si eram obligat sa-l imbratisez, nimic special. M-am gandit si la variant in care ar cere mai mult… ce puteam face? Mi se parea imposibil sa-l sperii. S-a luptat cu o suta de ninj, a ajuns pe jumatate mort, plin de sange… si totusi, la final, zambea! O idee mai buna nu aveam. Daca il respingeam de tot, as fi riscat sa pierd puternica influnta de manipulare pe care o aveam asupra lui…
Acum profitam de ocazia ca a mers la cumparaturi cu Juugo in satul apropiat. Aveam si eu cateva ore libere in care puteam respira usurat. In legatura cu misiunile nimic nu era nou. Tobi nu ne-a mai presat cu prinderea lui Nekomata – spunea ceva de gasirea ultimului loc in care a fost vazuta. Dintre toti cei noua Bijuu, acesta era cel mai greu de prins. Nu stia nimeni exact cum arata gazda lui. Infara faptului ca este de sex masculin, nu avem alte detalii. Exista doua posibilitati sa-l prindem: ori Tobi il gaseste si ne da mai multe detalii despre infatisarea gazdei, ori il gasim din pura intamplare.
-Sasuke-chi, Tadaima*.
-Okairi**.
Iata-l. Dupa cum arata, are o idee. In ultimele doua zile, stand asa de mult cu el, am inceput sa-mi dau seama ce gandeste numai dupa expresiile care le face. Doamne… ce ti-am cerut si ce mi-ai dat.
-Sasuke, am o idee!
Dupa cum ma gandeam. Am oftat.
-Spune.
-Ce ar fi daca am juca cu totii shogi? O sa fie amuzant.
-De ce ma mai intrebi? Si asa sunt obligat sa fac tot ce spui tu timp de o saptamana.
-Nu-i chiar asa. Nu te-as pune niciodata sa faci ceva ce nu ti-ai dori, imi spune acesta oarecum… dezamagit de replica precedenta.
Am stat asa cateva moment, fara sa-i raspund. Fiecare replica pe care mi-o dadea… ah… Yuuki chiar imi vine sa te omor!
-Cheamai pe ceilalti.
Nu mai pune sa fac ceva impotriva vointei mele? Chiar crezi ca imi plac toate tampeniile astea? Preferam sa fiu in mijlocul unei lupte decat sa ma joc shogi cu idiotii aia. Nici nu vreau sa-mi imaginez ce va iesi. Oricum de data asta e sigur, nu mai joc pe pariuri, mai ales daca este vorba de un oponent ca Yuuki.

Ne-am strans in camera mea, Yuuki pregatind dinainte jocul. Toti pareau uimiti de ceea ce vom face, insa dupa cum spuneam, nu aveam de ales. Yuuki a castigat pe buna dreptate pariul acela si eu va trebui sa ma supun. Primul meci era intre Karin si Suigetsu. Cel care castiga avea sa joace cu Juugo.
-O sa te bat si apoi o sa-mi fii sclava toata viata ta!
-Idiotule! Am fost printre cei mai buni tacticieni a lui Orochimaru, crezi ca ma poate invinge un copil tinut intr-un tub cu otet?
Era gata sa-i sara la gat. Deja isi pregatise sabia. Nu glumea! Macar imi facea o favoare…
-Tu… Koro shite!***
-Terminati si incepeti dracu’ odata! le zic, gandindu-ma la ce va crede Yuuki daca ii lasam sa se omoare unul pe altul.
Dupa ce am tipat la ei s-au mai calma si au inceput jocul. A fost unul destul de interesant. Karin incerca sa-l atace pe Suigetsu direct, iar el de cate ori era atacat facea o singura miscare in asa fel incat orice mutare ar fi facut Karin, tot trebuia sa-si sacrifice unul dintre pionii importanti. Nu mi l-am imaginat niciodata Suigetsu genul de persoana strategica; era mult prea idiot pentru asa ceva!
-Sah mat.
Glasul lui Suigetsu ne-a atras tuturor atentia. Intradevar, castigase, era sah mat! Pana si Karin era uimita de castigul lui. Cine ar fi crezut ca e posibil sa descoperi asa ceva la un idiot ca Suigetsu?
-Suigetsu va juca cu Juugo, iar cela care castiga il va avea ca oponent pe Sasuke-chi, anunta Yuuki.
Oricat de bun ar fi Suigetsu la shogi n-o sa-l invinga pe Juugo. O persoana care se enerveaza si cade usor in capcane nu o sa invinga un ninja calm precum Juugo. Oricum, cine stie? Poate Suigetsu este mai bun de atat. Are si el o calitate.

Cred ca trecusera in jur de douazeci de minute si nici unul nu dadea semne de retragere. Eram atent la miscarile celor doi, cand glasul soptit a lui Yuuki mi-a distras atentia.
-Sasuke-chi, pot sa stau la tine in brate? Se pare ca meciul o sa mai dureze ceva.
Am oftat.
-De parca as avea de ales.
S-a asezat pe mine si si-a sprijinit capul de pieptul meu. Mi-am pus mainile in jurul abdomenului sau, imbratisandu-l. Ce-si mai doreste si piticania asta. Trebuie totusi sa recunosc… e pentru prima data cand fac una ca asta.
Nimeni nu a observat schimbarea pozitiilor noastre; cu totii erau concentrati asupra meciului. Suigetsu mai avea doar trei piese, in timp ce Juugo avea in jur de zece. Dupa cum ma gandeam, nu mai sunt sanse sa castige.
-Sah mat.
Glasul lui Suigetsu ne-a atras atentia pentru o a doua oara. Ne-am uitat cu totii uimiti spre table de joc. Si de data aceasta, castigase! Cine s-ar fi gandit la asta… I-am aruncat o privire fugitiva lui Yuuki, nici el nu se astepta la una ca asta.
Un zambet mic mi-a aparut in coltul gurii. Pana la urma, aceste partide de shogi nu au fost o pierdere de vreme. Am aflat mai multe despre idiotul de Suigetsu.
-Se pare ca e randul meu.
M-am asezat in fata lui Suigetsu, aranjandu-mi piesele pe tabla de joc. Yuuki inca se afla la mine in brate si nu dadea semne de retragere. Trebuia sa-l suport si pe el. Eh… de acum putea, spune ca m-am obisnuit cu situatiile de genu.
-Gambate****, Sasuke-chi.
Am dat afirmativ din cap si am facut o prima miscare. Nimic interesant… Suigetsu parea sa joace normal.
-Se pare ca ai si tu o calitate printre toata prostia aia, ii zic cam dupa o jumatate de ora de joc.
-Cand stateam in Satul Ascuns intre Nori obisnuiam sa joc shogi cu batranii satului.
-Satul Ascuns intre Nori? intreb.
Se pare ca totul devine din ce in ce mai interesant. Cred ca o sa ma pot folosi de Suigetsu, avand in vedere locul sau natal.
-Tatal meu erau unul dintre consulii lui Raikage-sama. El era cel care depista locatia inamicului si facea tactica pentru a fi invins. Mama… nu am cunoscut-o niciodata, nici macar nu stiu cum arata. Tata spunea ca seman foarte mult cu ea. Cine stie… Inca din nastere am avut puterea de manipulare a apei asa ca singurii care stateau cu mine erau cei mai batrani din sat. M-au invatat sa joc shogi si sa gasesc strategii pentru fiecare mutare. Totul mergea bine pana cand m-a descoperit Orochimaru… A omorat jumatate de sat numai pentru a pune mana pe mine. Din acea zi nu am mai avut dreptul sa intru in Satul Ascuns intre Nori.
A fost o povestire scurta, insa pentru prima data il vad pe Suigetsu lipsit de energie. Din cate se vede nu prea ma pot folosi de asta. A fost restrictionat si nu are voie sa intre in sat. Ce pierdere…
Cand sa fac urmatoarea miscare l-am vazut pe Yuuki. Dormea. Idiotul! Nu m-as fi gandit ca Yuuki a vazut povestirea lui Suigetsu atat de plictisitoare incat sa adoarma. Eh… Va trebui sa-l suport… inca patru zile… doar patru.
M-am uitat atent la tabla de joc. Mda. Din trei miscari pot sa-l bat. M-am cam plictisit asa ca mai bine sa termin.
Mi-am facut rapid mutarile.
-Sah mat, ii spun in soapta.
-Cum… de?! a zis in timp ce se uita neincrezator la pozitia pionilor.
-Faci atacurile in asa fel incat sa-ti apropii pionii din ce in ce mai mult de ai mei. Ti-am luat-o inainte, folosindu-ma de propria ta strategie.
Castigasem. Nu ma asteptam sa pierd in fata lui. Am observat dinainte ca foloseste tactica asta. De fapt, erau doua tactici, cea pe care o vedea toata lumea si cea care era ascunsa in spatele primeia. Cam asta a fost.
-Cum ramane cu meciul tau cu Yuuki? intreba Karin, fiind gata sa-l trezeasca pe Yuuki.
-M-a infrant odata, n-are rost si un al doilea meci.
Parea dezamagita de raspunsul primit. Oricum, i-am dat pe toti afara din camera. Cu toate partidele din acea dupamiaza a ajuns ca acum sa fie seara. Cred ca ma voi culca.
Toti iesisera, mai putin Juugo.
-Ce mai e?
-Nimic. Voiam doar sa-ti spun sa ai grija. Stii ca ceea ce faci acum are si niste consecinte. Trebuie sa renunti, ca apoi sa dobandesti -a facut o pauza care in acel moment mi s-a parut lunga-. Nu uita asta, continua.
Acestea fiind spuse, a iesit pe usa.

Tadaima* si Okairi**- Pentru cei care se uita in exces la anime cred ca ati observat ca atunci cand o persoana ajunge acasa spune " Tadaima" pentru as anunta prezenta, iar celalata persoana care este deja in casa ii zice " Okairi" pentru ai ura un " Bun venit, acasa".
Koro shite!***- in traducere: Te omor! sau Te voi omori! [ nu mai stiu exact timpul <.<]
Gambate****- in traducere: Da tot ce ai mai bun! sau in engleza pentru ca se intelege mai bine: Try your best!
Capitolul 15:


“Trebuie sa renunti, ca apoi sa dobandesti…”
Asta a spus. Sa renunt la ceva… ca sa dobandesc altceva. La ce as putea renunta ca sa ajung la Yuuki? Nu este o piedica pentru ceea ce vreau sa fac. Ba chiar, ceva necesar. Daca vreau sa disturg Konoha am nevoie de niste Bijuu, iar Yuuki este destul de bun in tactica, deci ne va fi de ajutor. Verdictul: stupid. Chiar nu stiu de ce imi bat capul cu asa ceva. Am oftat.
-La ce te gandesti?
-Nimic important.
M-am uitat la el. Se presupunea ca trebuie sa doarma. Desi este treaz, cred ca e printre putinile dati cand il vad atat de cufundat in ganduri.
-Dar tu? il intreb.
-Nimic, sunt doar trist. In curand va trebui sa ne despartim.
Despartim? Oh… observ ca ti-ai facut deja alte planuri. Tocmai cand incepeam sa ma obisnuiesc cu prezenta ta. Cat de ironic. Oricum, pana imi sunt gata planurile trebuie sa-l mai tin ceva timp aici. Ca sa imblanzesti un urs, trebuie sa te comporti ca unul. Pentru inceput, sa vedem motivul.
-Ai de gand sa pleci? si odata ce am vorbit l-am strans mai tare in brate.
-Nu chiar. Va fi alegerea ta.
S-a intors cu fata spre mine, apropiidu-se usor si sarutandu-ma. Mereu era la fel. De cate ori aveam o discutie serioasa, cand insfarsit se comporta si Yuuki ca un om cu creier, trebuie sa se intample asta. Cu fiecare secunda sarutul se intensifica si puteam spune ca nu este la fel. Niciodata nu a fost asa. Cred ca ma incruntasem. Yuuki, cate secrete mai ai de ascuns?
-O sa-mi fie dor de tot ce a fost intre noi.
-Esti idiot sau ce? Nu mai vorbi de parca mai ai putin si te duci dracului.
-Se pare ca nu te-ai schimabt deloc, Sasuke-chi.
Mi-a zambit. Pana la urma, chiar era un idiot.
-Iati mainile de pe el!
Tavanul se crapase, bucati din el fiind gata sa ne zdrobeasca. L-am luat pe Yuuki de acolo si m-am indreptat spre celalalt colt al camerei. Ce naiba?
-Am spus sa-ti iei mainile de pe el!
Un par lung si roz se putea distinge in acel fum creat. Arunca niste kunaiuri in directia noastra, insa le-am oprit cu ajutorul unor fulgere. Era periculos sa ma lupt aici. L-am luat pe Yuuki in brate si am iesit din camera. Pe coridorul lung si ingust nu se auzeau decat ecoul pasilor mei.
M-am uitat inspre el. Era uimit si nu se misca deloc. Cine s-ar fi gandit sa apara intr-un moment ca asta.
-Aceea era…era… Sakurai.
Nu i-am spus nimic. Cum a putut sa intre aici fara sa fie detectata de Karin? Nici macar eu nu i-am putut simti prezenta sau chackra. Ceva nu e bine. Nici Suigetsu… sau Juugo.
Am iesit din ascunzatoare, insa acolo eram deja asteptati de Sakurai. Ne-a luat-o inainte, se pare. Si cand te gandesti ca dimineata a inceput atat de bine. Oftasem. L-am lasat pe Yuuki jos si mi-am scos sabia din teaca.
-Ai venit dupa Yuuki.
-Sakurai ce e cu tine? Mai aveai putin si ne omorai!
-Yuuki, idiotule. Mai tii minte, eu eram logodnica ta… nu Uchiha. Eu sunt cea care a fost langa tine inca de cand eram copii… nu Uchiha. Eu sunt cea care a trecut prin tot acel chin doar pentru a fi indeajuns de buna in fata familiei tale… nu Uchiha. Eu sunt cea care stie secretul tau… nu Uchia. Eu sunt cea care te iubeste ca o proasta!
Lucrurile devin interesante. Logodnici, copilarii, dragoste, alte secrete. Ce-ar fi sa le spulberam pe toate?
-Frumos discurs, dar din pacate pentru tine, Yuuki imi apartine.
-Sasuke…
Yuuki ma privea cu o licarire ciudata in ochi. Asta nu arata bine. Mi-am intors privirea rapid.
-Uite ce e, daca tii atat de mult la el, de ce te tot invarti in jurul cozii? O lupta, doi la doi, cine castiga il are pe Yuuki.
In spatele meu au aparut si Karin, Suigetsu si Juugo. Le-a luat ceva. I-am zis lui Yuuki sa le explice situatia; se pare ca eu trebuia sa scap de acest oaspete nepoftit. Va fi o lupta interesanta. Oricum, cine s-ar fi gandit ca o sa ma lupt dintr-un asemenea motiv?
Si-a scos sabia si s-a indreptat spre mine. Oh, un atac direct. Mi-am activat Sharinganul. I-am blocat atacul. Mi-am incarcat sabia cu electricitate. Un mic soc electric nu strica niciodata. Era o clona, dupa cum ma asteptam.
M-am uitat imprejur, nu era de gasit.
-Nu e prima data cand trec prin asta.
Mi-am infipt sabia in pamant, mentinand acea electricitate pentru un timp. Am inchis ochii. Unde esti?
-Chiar aici!
Am auzit o voce venind din spatele meu. Ai cazut in capcana mea, te credeam mai inteligenta. M-am teleportat in spatele ei, punandu-i sabia la gat.
-Nu ai o tactica prea buna, ii spun.
-Serios?
Disparuse. Si cand credeam ca s-a terminat. Recunosc, m-a luat prin surprindere. Acum ca a disparut din nou… Mi-am ridicat capul, simteam o prezenta ciudata… ceva in genul… unui sigiliu. La naiba!
-Esti al meu!
I-am auzit vocea… de peste tot. Parea mai mult un genjutsu, insa nu era finalizat. Toate acele atacuri au fost dor o fatada ca sa ma aduca unde voia ea, inteleg… Am facut niste semne cu mainile, era un nou jutsu. O combinatie mai bine spus… In momentul acesta corpul meu e incarcat cu electricitate. Orice ma atinge… moare.
Nu o vedeam pe Sakurai. Totul era roz. Ce jutsu ingrozitor. Mai bine eram scaldat intr-o balta de sange decat sa vad numai roz in fata ochilor. Un kunai a venit spre mine. Am incercat sa contraatac dar realizasem ca nu ma puteam misca. Kunaiul se apropia cu repeziciune de mine. Din ce in ce mai aproape… Isi atinse obiectivul. Am zambit, invins.
-Chiar credeai ca esti atat de bun?
Vocea ei se auzea normal. Se pare ca renuntase la genjutsu. Mi-am ridicat usor capul, privind in jur. Totul revenise la normal.
-Sasukeee!!
Am auzit vocea lui Yuuki. Ce idiot esti. Toti se uitau uimiti in directia in care ma aflam. E chiar asa greu de crezut ca… mor? Am vazut-o pe Sakurai cum se indrepta spre mine. Ea era. In urmatoarea secunda ma aflam in fata ei. Am impins-o, cazand jos. Mi-am lipit sabia de gatul ei. Totul a fost prea rapid pentru ea.
-Cum… ai?
-Am jucat teatru. Imediat ce ti-ai facut genjutsul mi-am incarcat corpul cu electricitate. Atunci cand ai trimis kunaiul spre mine ai avut doar impresia ca mi l-ai infipt in inima. A fost oprit de acea electricitate creata de mine. Daca ma credeai mort, atunci dezactivai si genjutsul. Am facut-o mai mult pentru a nu irosi chackra inutil. Nu te gandi ca nu puteam sa scap de genjutsu acela… Prin urmare, am castigat.
-De data asta ai castigat. Insa lasa-ma sa-ti spun un lucru despre Yuuki.
Despre ce mai poate fi vorba? Toata povestea asta cu logoditul si marea ei dragoste devine deja stupida. Ce naiba mai are de spus?
-Esti pregatit, continua ea, sa traieste cu cel care este gazda… Nekomatei?
Mi-am intors capul spre Yuuki, disparuse.
Hey!

Stiu ca pana acum nu ti-am lasat niciun comentariu (doar unul insa s-a sters din nu stiu ce problema) asa ca o voi face acum si sper sa nu dispara si acesta.

Ce pot sa spun este OAU!... si asta ca Yuuki este gazda Nekomatei. Am foarte surprinsa si-ti voi spune de ce.
Chiar cand am terminat de citit celalalt capitol, 14, mintea mea m-a facut sa ma intreb cum ar fi ca Yuuki sa fie gazda pisicii aleia pe care Sasuke o tot cauta. Nu pot sa spun clar de ce mi-a strafulgerat aceasta idee prin cap. Dupa, chiar am inceput sa ma gandesc cum ar fi fic-ul cu Yuuki in rolul gazdei Nekomatei. Imi faceam tot felul de scenarii si tot felul de ganduri imi strabateau capul.
Pe urma ma intrebam de unde toate ideile acestea si am zis STOP! Sigur am innebunit.
Eram sigura ca vei scrie ca Yuuki il va ajuta pe Sasuke sa o prinda pe Nekomata si ca isi va pune in valoare si mai bine abilitatile de tactician. Desigur si ca va dezvalui puterea sa.

Chiar nu ma asteptam ca toate supozitiile si parerile mele sa fie corecte.

Acum despre fic pot spune ca imi place foarte mult. Are la baza o idee originala(in fine... cat se poate de originala, ma refer ca personajele au legatura cu anime-ul).
Imi place cum descrii actiunea si caracterul personajelor.
Dialogul nu este sec, ba chiar ma atrage foarte mult.

In legatura cu acest capitol:

Cuvintele spuse de Juugo, pot spune ca au avut un impact foarte puternic asupra acestui capitol. Dupa parerea mea ele stau la baza capitolului 15. Cum Sasuke nu se astepta ca tocmai Yuuki sa fie cazda pisicii, el se gandea la ce sa renunte pentru al face pe Yuuki sa-l ajute in prinderea Nekomatei.
Chiar Sasuke recunoaste ca se obisnuise cu prezenta baiatului, asa ca asta ar putea fi, in mintea brunetului, ca o tradare din partea lui Yuuki la aflarea secretului si sa creada ca a fost folosit. Asta ar putea declansa o "explozie" in Sasuke, deoarece chiar daca nu recunostea tinea catusi de putin la Yuuki.
O urasc pe Sakurai! De ce trebuia sa vina ea sa-si deschida gura? Ehh... in fine

Am vazut si o greseala. La ultima linie de dialog, cand il intreaba Sakurai pe Sasuke daca este pregatit sa traiasca cu el. Tu ai scris "traieste" cand trebuia "traiesti".
Cam atat. Asta este singura greseluta care mi-a sarit in ochi. Este si foarte tarziu... .

Abia astept viitorul capitol si sper sa fie cat mai curand!
Spor la scris!
pwp ^_^
Hey! M-am gandit sa-ti las si eu un comentariu avand in vedere ca-ti citesc de foarte multa vreme ficul:D.
Imi place foarte mult ideea si faptul ca nu ai grabit actiunea.L-ai lasat pe Sasuke sa-si faca nervi in timp ce Yuuki se juca cu ei.Despre acest capitol...Uau.Sincer nu ma asteptam.Defapt intr-un fel da pentru ca stiam ca trebuia sa fie ceva legat de Yuuki dar preferam ca Sasuke sa afle singur de demonul Nekomata in schimb a venit Sakurai (pe care nu prea o suport , fara suparare).Acum sa fiu sincera, cred ca pentru Sasuke lucrurile au devenit si mai interesante.Ceea ce cauta era exact langa el.

Nu as vrea ca brunetul sa profite de atractia pe care Yuuki o simte pentru el doar ca sa puna mana pe demon.Atunci chiar m-ar lasa rece :|.
Descrierea foarte buna , naratiunea idem,dialogul foarte interesant , nici prea mult dar nici prea putin si deloc sec.

Abia astept urmatorul capitol
Succes ^_^
Yumeka: Ma bucur enorm sa aud ca iti place si chiar e interesant faptul ca te-ai gandit la asta=)). Ma gandeam sa va iau prin surprindere. Oricum, am avut aceasta idee inca de la inceput, deci poate vam dat nsite indicii pe parcurs, cine stie:)). Sper sa citesti incotninuare:P.
Arianalyn: Sasuke este foarte ciudat si sincera sa fiu, inca nu m-am agdnit ce decizie va lua=)). Trebuie sa meditez la acest lucru. Imi place sa fiu spontana. Oricum, sper ca vei citi in continuare si vei fi satisfacuta de ideile mele:)).

Scuzati ptr marimea mica a capitolului. Am trei ficuri la care terbuie sa scriu si imi este destul de greu. O sa incerc sa pe viitor sa le fac mai mari >:D<.

Capitolul 16:


Yuuki este gazda Nekomatei. Totul are logica acum: cantitatea imensa de chackra pe care a avut-o ca sa ne vindece pe toti, modul in care a reusit sa-i omoare pe toti acei ninja, tactica care o foloseste -mereu el trebuie sa fie fara partener in lupta-. Cine s-ar fi gandit? Juugo avea dreptate. Trebuie sa renunt la tot pentru a ajunge la Yuuki. Daca il predau lui Akatsuki e rau, daca nu-l predau… iar e rau. Pentru acest vis care il am abandonat Konoha, am omorat toti oamenii care mi-au fost aproape, am fost indiferent fata de cei care ma iubesc si in final… mi-am omorat propriu frate. Yuuki… este… nici eu nu stiu exact. Cand a venit prima data la noi era foarte impacient, energetic, mereu dornic sa-i ajute pe ceilalti. Ce era el pentru mine? Nu puteam gasi un raspuns… sau poate nu voiam sa o fac. Mi-am inchis ochii. Indiferent ce alegeam, Yuuki tot mort ajungea.
-Sasuke, nu e nevoie sa te gandesti atat de mult la ceea ce trebuie sa faci. Eu voi fi deacord cu orice decizie vei lua.
Si-a facut insfarsit aparitia. Ma privea de ceva vreme.
-Idiotule, de ce nu mi-ai zis?
-Cu ce ar fi schimbat situatia? Tot aici am fi ajuns. Aceeasi dezicie: eu sau visul tau?
Nu l-am privit. Mi-am ridicat capul, privind cerul. Era o noapte senina, nici un nor pe cer… Destul de rar pentru zona in care ne aflam. S-a asezat langa mine. Acum stateam amandoi, unul langa celalalt, fara a ne pasa ca la mai putin de un metro de noi se afla o prapastia. Varful muntilor este un loc linistit, unde poti medita oricand.
-Sasuke, eu sunt fericit atata timp cat si tu esti. Nu am deranjeaza daca iti alegi visul. Este ceva normal, pentru asta ai trudit in dealungul acesto ani, eu sunt doar un intrus nepoftit in viata ta.
Un intrus nepoftit in viata ta. Nu cred.
-Oricum, continua acesta, e doar o chestiune de timp pana cei din Akatsuki vor afla. Ar fi bine sa iei o decizie cat mai repede, sa nu regret dupa aceea.
-Inceteaza sa te tot gandesti la ceilalti! Nu trata totul de parca viata ta ar fi o chestiune de timp!
Era pentru prima data cand tipam cu adevarat la el. Nu m-as fi gandit niciodata ca astfel de lucruri s-ar putea intampla. Trebuie sa fac o alegerea, insa nici una dintre conditii nu-mi convine. Mereu aratam de parca respectam regulile, insa in realitate doar pretindeam asta cu scopul de a le incalca. Oamenii sunt niste fiinte atat de ciudate, insa in acelasi timp… foarte interesante.
-Atunci voi lasa totul in seama ta. Sper sa iei alegerea potrivita.
A aparut in fata mea, fortandu-ma sa ma uit la el. M-a sarutat, lungindu-mi corpul pe acea piatra dura de munte din care era alcatuita stanca pe care ne aflam. Se lungise si el peste mine. Intensifica sarutul…
-Sa vedem daca acesta va fi ultimul sarut pe care il vom avea.
A zambit, apoi… a disparut.
Tot ce se intampla ma deruta si mai tare. Daca la inceput avem o oarecare idee asupra deciziei pe care ar fi trebuit sa o iau, acum totul era neclar. Visul meu… sau Yuuki? Privind din alta perspectiva, daca il aleg pe Yuuki, Akatsuki oricum va veni dupa el ca sa-l captureze, iar eu, Juugo, Suigetsu si Karin nu cred ca vom fi indejauns de puternici incat sa facem fata la toti membri. In plus, la majoritatea dintre ei nici nu se stiu puterile exacte sau tipurile de jutsu pe care le folosesc. Daca imi aleg visul atunci ar trebui sa pretind ca Yuuki nu a existat vreodata. Dupa ce voi distruge Konoha, voi fi oare… satisfacut? Am stiut inca de la inceput ca Yuuki imi va face probleme, iata si consecintele. Acum trebuie sa iau una dintre acele decizii care nu va schimba doar soarta noastra, ci a celor 5 natiuni. Nekomata si Kyuubi sunt ultimii doi Bijuu ramasi. Cu acestia doi, Pain poate sa-si duca planul la capat, sa creeze un razboi. Dupa cum am mai zis, orice as alege… Yuuki tot mort va fi. Daca as fugi… nici nu se discuta problema. Ar fi o dovada de lasitate din partea unui Uchiha! Sa fugi de propia soarta… prefer sa-l vad pe Yuuki murind in fata ochilor mei decat asta.
Am oftat.
Acum nu ma puteam intoarce inapoi la ascunzatoare. Nu aveam chef de intrebarile si predicile celorlalti. Ma intreb unde s-o fi dus Yuuki. Ar fi atat de ironic sa moara chiar acum. Poate asa… n-ar mai trebui sa iau decizia asta.
-Hei, Sasuke! Te-ai gandit ce o sa faci?
Numai de Suigetsu nu aveam chef acum. Ce moment de discutie isi mai alege si el.
Nu i-am raspuns.
-Sa inteleg ca nu, raspunse el. Orice va fi, eu voi fiu alaturi de tine si sunt sigur ca si ceilalti vor proceda la fel.
N-am raspuns nici de data aceasta. Toti… aveau prea multa incredere in mine. Exista mereu sansa de ai trada.
-Oricum piticania ne-a fost de ajutor in ultimele misiuni, plus ca nu te-am mai vazut niciodata asa. Cat ai stat la Orochimaru, o singura data nu am observant lucrurile ce le observ acum.
-Suigetsu, ii zic…
-Ce e?
-De cand ai inceput sa gandesti?
Mi-a aruncat o privire furioasa. A inceput sa ma injure si sa imi explice cat de rau ii pare deoarece a vrut sa ma faca sa ma simt mai bine. Nu pot zice cat de mult a functionat.
-Sasuke, pana si un cub de gheata ca tine si-ar da seama ca nu ar mai fi la fel daca Yuuki nu ar mai fi langa noi.
Avea dreptate… sau poate nu. Ce puteam face? O sa ma gandesc la asta.
-Te las atunci. Sper sa iei decizia potrivita, zise, apoi… disparu.
Toti vor sa iau o decizie potrivita, insa iei c ear face daca s-ar afla in locul meu? Sa iei o alegere, niciodata nu stii daca e buna sau nu. Trebuie doar sa ai incredere… Ce cretinism!
Chiar si asa, Yuuki sau… visul meu?
Hey!
Ma bucur foarte mult ca ai pus acest capitol :X pe care il iubesc.Imi pare rau ca am dat comm asa de tarziu da imi cam face fitze netul.Revenind, ..Uau..chiar nu mi-am imaginat ca se v intampla asa ceva.Este total dramatic.Bietul Sasuke, ma intreb ce va alege.Adica nu ca ma intreb, daca nu-l alege pe Yuki il scot pe Nekomata din el :]].In schim Sasuke a ramas la fel.Extrem de rece, chiar nu inteleg de ce nu poate avea incredere in ceilalti.Cum zice si Suigetsu, daca Akatsuki vor veni dupa demon toti vor trebui sa-l ajute pe Sasuke.

Nu ma deranjeaza ca sunt mici capitolele, conteaza numai ca le pui.Imi place faptul ca nu abunda dialogul, este ..nici putin nici mult, deci e bun si foarte "colorat".Stiu ca iti este greu sa postezi la trei ficuri deodata si de aceea nu te voi grabi desi

Nu pot sa spun ca nu astept capitolul urmator!
Spor la scris si multa inspiratie
pwp
Za next is here ^:)^. Sper sa va placa incontinuare, mi-am cam schimbat planurile :-".

Capitolul 17:


-Esti pregatit?
-Oh, Sasuke. Insfarsit! Astept de ceva vreme. Ai luat decizia, nu?
-Da, ii zic in timp ce-l aprob printr-o miscare usoara a capului.
-Si…?
In secunda urmatoare ma aflam in spatele lui. Ma hotarasem, asa era cel mai bine. Nu trebuie sa dau inapoi. Stiam ca indiferent ce s-ar intampla nu mai am acel drept de a renunta; o facusem de prea multe ori. Niciodata nu voi mai avea de ales… nu trebuie sa mai am. Decizia care am luat-o acum este cea mai corecta, atat pentru mine cat si pentru tine, draga Yuuki.
-Imi pare rau, ii zic, in timp ce-l lovesc la cel mai apropiat punct principal de chackra, lasandu-l inconstient.
Aveam un sentiment ciudat de déjà vu. De ce am impresia ca am mai facut asta odata? Hm… probabil era pe vremea cand inca eram in Konoha, o misiune sau ceva de genu. Am clatinat usor din cap. Lasand la o parte asta, l-am luat pe Yuuki si am iesit din camera. Era pentru a doua oara cand intrasem acolo -si cred ca ultima.
Iesisem din ascunzatoare fara a lua contact cu Juugo, Suigetsu sau Karin. Trebuia sa-l duc singur pe Yuuki pana la Akatsuki. Cred ca Tobi deja stie toata povestea, macar nu trebuie sa-i mai explic. Am ales ce trebuia. In aceste cateva luni petrecute cu Yuuki am uitat de deciziile facute in trecut si de motivul pentru care am ajuns unde sunt acum. Multumita lui mi-am uitat principiile si am incalcat promisiuni facute. Nu se va mai repeta. Il voi duce la Akatsuki si pentru restul vietii voi sustine inexistenta lui. Dupa trei zile ajunsesem insfarsit la concluzia corecta. Desi inca de la inceput nu eliminasem si varianta in care il voi alege pe Yuuki, a fost dificil. O viata fara piticanie… chiar cand ma obisnuisem si eu cu el. Am oftat, privindu-l. Daca as fi stiut de la bun inceput cine esti nu am fi ajuns aici. Nu puteai pur si simplu sa-mi zici? Ai fost prea egoist, ma voiai numai pentru tine. Ma gandesc… daca as fi fost in locul lui, nu as fi procedat la fel? Cine stie…
Trebuia sa merg pana in Tara Ploii; imi va lua doua zile daca nu fac pauze. Lovitura pe care i-am dat-o lui Yuuki nu cred ca-l va mai tine inconstient decat pana maine dimineata. Era seara… M-am oprit din alergat si am ridicat capul, privind cerul. Era instelat. Am oftat. Daca voiam sa scurtez drumul singura cale era aceea de a trece prin Konoha. Aveam o noua tehnica pe care inca nu o testasem, dar cred ca m-ar fi ajutat sa ma infiltrez mai usor. In plus, nu strica o mica intalnire cu fostii mei “coechipieri”.
Cand am plecat de la ascunzatoare nu era trecut de miezul noptii, iar daca nu as face nici o pauza cred ca undeva in apropierea orei trei voi ajunge in Konoha.
Am pornit asadar intracolo. Stateam si ma gandeam. Desi Yuuki era mic de intaltime si parea a fi usor ca o pana, era atat de greu. Dupa ce am parcurs o parte din drum aveam senzatia ca l-as fi carat pe Juugo, nici pe departe acea piticania.

Nu a intervenit nimic pe drum, totul decurgand conform planului. Asadar, acum iata-ma in fata portii ce despartea lumea din exterior de localnicii din Konoha. Partea frumoasa este ca Yuuki nu dadea semne ca se va trezi decat undeva in jurul pranzului. E bine… Cred ca ar fi fost mai bine daca imi foloseam sharinganul sa-l adorm. Nu-l mai loveam…
Inlaturand alte ganduri, l-am lasat jos pe Yuuki, timp in care mi-am si pregatit chakra necesara. Nu mi-a luat mult jutsul. In secunda urmatoare atat eu, cat si Yuuki, ne aflam undeva in centrul satului. Avand in vedere ca clanul Uchiha era in trecut cel care se ocupa cu “mentinerea scutului” care proteja satul, trebuia sa fac si o tehnica pentru asta. Ca urmare, nimeni din sat nu stie ca in acest moment niste intrusi se afla in mult iubitul lor Konoha.
Mergem pe una dintre aleile ce ducea spre celalata iesire a satului. Era un fel de “punct slab” al Konohai. Nu stiau multi de ea, de fapt doar cativa din jounini; era folosita penrtru a evacua satenii in caz de atac.
-Chiar asa Sasuke, treci pe aici fara ca macar sa ne saluti?
Vocea aceea aroganta si plictisita; fara chef de viata… cum as putea sa o uit? Shikamaru Nara.
-Nu ne-am vazut de mult.
Nu i-am raspuns. Uitasem de el, un geniu in ale tacticii. Ma intriga o competitie intre el si Yuuki, cine ar fi castigat? Nu i-am dat atentia, continuand sa merg.
A oftat.
-La fel ca intotdeauna. M-am trezit degeaba, concluziona.
-Tipic tie, era pentru prima oara cand vorbeam in acea zi.
-Prieten de al tau -intreba in timp ce isi muta privirea inspre Yuuki- sau doar unul dintre Bijuu?
Oh, stii destul de multe. Nici Konoha nu a stat degeaba in timp ce noi ne-am miscat. Asta explica multe, spre exemplu, motivul pentru care Sakura se afla atunci in apropiere insulei Jiro. Fostii mei coechipieri au facut cma multe stricaciuni in ultimul timp.
-Ambele, raspund intarziat.
A cascat, plictisit. Se pare ca discutia noastra se sfarsea aici. Mergea agale, indreptandu-se spre mine.
-Si ai de cand sa-l abandonezi ca pe ceilalti, nu? Era de asteptat de la un Uchiha.
Nu i-am zis nimic, lasandu-l sa treaca pe langa mine. I-am zambit, continandu-mi drumul. A venit pana aici doar ca sa-mi zica asta. Pierdere de timp. Ce usor ii este sa vorbeasca, nestiind care este situatia reala. Asa sunt toti oamenii, fiinte jalnice si dintre toti… cei din Konoha ma dezgusta cel mai mult. Tot ce-i mai trebuia lui Yuuki era sa fie de aici; asa ar fi devenit o enigma totala pentru mine.
Ajunsesem la acea iesire. Se pare ca in decursul celor trei ani in care am lipsit au mai schimbat cate ceva. Mi-am activat Sharinganul. Dupa cum ma gandeam. Era pazita de un scut. Bine de stiut pentru data viitoare. Mi-am scos sabia si am incarcat-o cu electricitate. Scutul nu a avut nici o sansa.
Am iesit cu success din sat. Comform ultimei dati cand s-a vorbit despre asta si erma si eu de fata, pe langa acel jutsu acolo trebuiau sa fie si niste gardieni. Din cate se parea, in acea zi “lipseau”. Cum a devenit satul asta, plin de ingrati. Prin urmare, infiltrarea a fost un succes, ma rog, cu exceptia acelei “intalniri” surpriza. Daca nu fac nici o pauza cred ca in seara asta, undeva in apropierea miezului noptii voi ajunge in Tara Ploii.
Next ^:)^
Scz ptr intarziere :-S.

Capitolul 18:


-L-am adus.
-Oh, Uchiha e aici.
Nu erau toti membrii prezenti. Kisame – cel care vorbise-, Zetsu si inca doi membri care ii vedeam pentru prima oara; se pare ca ceilalti sunt preocupati cu Noua Cozi. Am zambit in sinea mea.
-Cine e pustiul?
Mi-am indreptat privirea spre cel care vorbise. Era unul dintre cei noi. Nimic special, un par brunet ravasit si niste ochi de un verde intens. Nu parea sa atraga prea mult atentia, spre deosebire de persoana care statea langa el… o fata. Semana atat de mult cu Yuuki. Parul ii era de un mov deschis, insa mai scurt decat al piticaniei. Spre deosebire de Yuuki, ochii ei lila aveau o tenta mai inchisa, bine pronuntata. Nu am stat niciodata sa-l analizez in amanunt pe baiat, asa ca nu pot spune mai mult.
-Nekomata.
-Bijuu-ul cu doua cozi? Credeam ca a fost prins, zise baiatul cu o nota de uimire in voce.
Imi venise o idee.
-Acela era un fals. Kakuzu si Hidan ne-au jucat bine pe degete. Acesta pare sa fie cel real.
Zetsu vorbi pentru prima data, folosind un entuziasm exagerat. Il privea satisfacut pe Yuuki, din cand in cand afisand un zambet pervers. Libidinosul.
-Sa incepem.
Desi intensitatea care o folosi sa vorbeasca era una mica, vocea fetei a rasunat in intreaga ascunzatoare. Ciudat. Am ramas pe ganduri pentru cateva momente.
In fata mea si a lui Yuuki erau doua maini care nu depaseau zece metri. Nekomata era al doilea Bijuu, prin urmare nu era nevoie de toti membrii pentru a fi extras din Yuuki. Cei patru pareau a fi suficienti. Isi ocupasera pozitiile: Kisame- inelarul de la mana stanga, Zetsu- degetul mic de la mana dreapta, baiatul- degetul aratator al mainii drepte, fata- degetul mic de la mana stanga. Yuuki statea intins pe jos, parca asteptandu-si ceasul mortii.
Sa fac, sa nu o fac? Doamne, de ce ma mai gandesc oare? M-am hotarat deja asupra a ceea ce o sa se intample in urmatoarele momente. Desi pare o alegere nefireasca, care de fapt nu-mi permit sa o fac, cred totusi ca mai exista o sansa. Ce idiotenie din partea mea. Sa nu ma gandesc si la o alta varianta.
Incepusera. Asteptam, privindu-l pe Yuuki. Tipetele lui acaparau toata acea liniste mormantala. Era trist sa privesti un om in asa o suferinta si… sa nu poti face nimic. Am oftat. Imi pare rau ca te-am facut sa treci prin asa ceva, imi pare rau ca te-am lasat sa te apropii de mine, imi pare rau ca ai inceput sa ma iubesti atat de mult, imi pare rau ca trebuie sa fac toate astea pentru a satisface o dorinta.
In secunda urmatoare toata incaperea era acaparata de un fum gros si dens. Trebuia sa-mi fac si eu intrarea, nu?
Mi-am activat Shiaringanul pentru a reusi sa disting siluetele in acel fum. Toti se indreptau spre mine, n-am fugit. Mi-am indreptat atentie spre cele doua maini.
-Amaterasu!
Nu doar ca am “intrerupt” procesul de extragere a Nekomatei, dar am distrus si acele maini si flacarile negricioase au ajuns si pana la Zetsu.
-Indepartati-va toti!
Era o voce feminina. Dupa cum ma gandeam… Yuuki, ma intreb, cate secrete mai ai de ascuns? Tu nu esti invaluit in mister, tu esti insasi misterul. Abia astept interogatoriul.
-Baiete, nu fi atat de mandru, lupta tocmai a inceput.
Abia ii auzeam vocea in timp ce priveam sangele scurgandu-se dea lungul corpului. A evitat un organ vital, insa nu era departe de a-mi atinge inima. Chiar i-am subestimat pe adversarii mei. Nici macar nu am observant-o cand a venit spre mine. Teleportare?
M-am intors cu fata spre ea. Semana atat de mult cu Yuuki, parca nu as fi omorat-o. Aveam o impresie ca o sa regret mai tarziu.
-Ia de aici, tradatorule!
Un al doilea kunai era acum infipt in pieptul meu, insa si de data aceasta ocolind un organ vital. Radeam in sinea mea. Chiar eram prea egoist ca sa o recunosc. Nu stiu de ce eram asa de mandru de mine. Ma simteam euforic, nu stiu de ce.
-Amate…rasu.
Am mai incercat o data. Toata ascunzatoare se pierdea in urma flacarilor negre. Acum era timpul pentru a doua etapa a planului. Am facut niste semne cu mainile.
-Ne mai vedem.
Eu si Yuuki ne aflam cam la zece kilometri distanta de ascunzatoarea Akatsuki. Doamne, sunt extenuat. Sper sa fim in siguranta. M-am asezat jos, sprijinindu-ma de un copac. Am scos kunaiurile. Respiram cu greu. Cred ca pustiul ala mi-a atins plamanii cu unul dintre kunaiuri. M-am uitat spre Yuuki. Cred ca era bine. Am facut oare ce trebuia? Era singura cale de al salva nu? Am adormit cu gandul si mai ales speranta sa nu ne gaseasca nimeni.

***


Simteam cum niste picaturi calde imi atingeau fata din abundenta. Devenea deranjat de acum. Am incercat sa-mi deschid ochii. Uh, fiecare particica a corpului ma durea ingrozitor. Am reusit sa-mi deschid ochii pe jumatate.
M-am uitat imprejur, se pare ca a inceput sa ploua. Yuuki statea sprijinit de un copac batran,cu crengile lasate si cu un frunzis des. Nu ne-a gasit nimeni, ce bine. Am incercat sa ma misc. Ma durea fiecare particica a corpului. Intr-un fel sau altul am ajuns la Yuuki.
-Hei, Yuuki, trezeste-te.
A deschis incet ochii. Ma intreb cat timp am fost inconstient si mai ales de ce Yuuki nu s-a trezit inaintea mea. I-am dat o simpla lovitura de la care a fost inconstient trei zile, nu douasprezece ore cum ar fi trebuit.
-Am murit si am ajuns in Rai? Ce frumos.
L-am lovit usor peste cap. Doamne ce idei tampite mai are si mai ales in niste moment ca astea.
-Idiotule, esti in viata!
-In viata? ma intreba mirat. De ce?
Nu stiam ce sa-i zic. Ma gandeam ca o sa treaca peste motiv. Mi-am intors capul, ignorandu-i intrebarea.
-Sasuke, stai. Daca sunt in viata inseamna ca te-ai luptat cu cei din Akatsuki. Trebuie sa ai niste rani. Lasa-ma sa le vad.
E de rau. Daca imi vede ranile o sa incepea sa-mi faca o predica kilometrica. Doamne numai de asta n-am chef acum. Desi pare imposibil, trebuie sa evit situatia pe cat de mult posibil. Plus ca, la ranile care le am, Yuuki o sa-si consume prea multa chackra si apoi eu o sa fiu cel care trebuie sa-l care inapoi.
-Nu am nici o rana. Nu a fost cine stie ce lupta.
-Sasuke, nu te cred. Lasa-ma sa vad.
S-a apropiat de mine si a incercat sa-mi dea partea de sus a costumului jos pentru a ramane la bustul gol. Pe dracu. Trebuia sa-l impiedic, insa puterile mele nu revenisera nici macar pe jumatate.
-Nu am nimic idiotule.
-Sasukeee, asta e sange! a zis in timp ce a aratat spre locurile in care au fost infipte kunaiurile. Trebuie sa fie si niste rani. Sangele nu iese singur prin piele sa stii.
Am incercat sa-l opresc, insa a fost in zadar. Pana la urma, mi-a vazut ranile.
Ma privea intr-un mod ciudat. Nu puteam sa zic daca era trist sau fericit. Totusi, sa am niste rani de genul asta… Lupta nu cred ca a durat mai mult de zece minute. Am avut intradevar niste adversari puternici si totusi….
In secunda urmatoare m-am trezit cu obrazul drept inrosit. Yuuki ma lovise. Cred ca era pentru prima data in viata cand il priveam uimit. Ma… lovise. Nu imi venea sac red.
-Idiotuleee!! Poate ti-e nu-ti pasa de viata ta, insa sunt persoane care nu ar suporta sa te vada mort. Uita-te si tu la ranile astea! Ma mir ca mai traiesti! Plamanii tai arata groaznic, iar inima nu mai are mult pana cand sa fie afectata.
Tipa la mine in adevaratul sens al cuvantului. Respira sacadat si incerca sa nu planga.
-M-am saturat… m-am saturat.
A oftat si cu un zambet fortat a inceput sa-mi vindece ranile.
Am incercat sa-mi aduc aminte ce s-a intamplat dupa ce mi-am activat Sharinganul. Imediat am intrat cu Amaterasu, iar fata stia despre el, asa ca le-a spus celorlalti sa se indeparteze. Totusi, Zetsu a fost prins, insa nu i-am putut observa chackra scazand extrem de rapid cum ar fi trebuit, ca mai apoi flacarile negre sa-l transforme in cenusa. Disparuse. Dupa asta, am pierdut conctacul cu restul siluetelor. De ce? Normal trebuia sa fiu in stare sa le vad chackra, insa nu am reusit. Apoi, acel kunai a venit de nicaieri si am auzit acea voce feminina. Trebuia sa ma pot feri de el, dar nici macar nu l-am simtit sau auzit venind. Kunaiul acela cred ca mi-a obsorbit o parte din chackra sau a avut un efect asupra simturilor mele deoarece nu am simtit nici cel de al doilea kunai. O lupta atat de scurta, insa asa de multe daune.
-Sasuke, ma asculti?
-Ma gandeam la ceva… ce ziceai?
A oftat, dand ochii peste cap. Era suparat.
-De ce? si-a lasat privirea in jos in timp ce vorbi.
Nu i-am raspuns. Nu m-am gandit si la momentul cand va trebui sa-i explic. Nu putea pur si simplu sa treaca peste asta? Chiar nu stiam ce sa raspund.
-De ce? isi repeta intrebare, incercand sa-mi capteze atentia. Sasuke, daca ai fi murit, nu mi-as fi iertat-o niciodata, in timp vorbi lacrimile au inceput sa i se scurga dea lungul chipului.
Am incercat sa ma ridic. Nu suportam sa-l vad plangand. Durerile pe care le aveam ma impiedicau insa- cu greu puteam sa ma misc. Cred ca abia atunci realizasem ca stateam cu capul pe genunchii lui Yuuki.
-Doamne, nu te mai misca.
M-am oprit, resemnat. Chiar nu puteam sa fac nimic in conditia in care ma aflam.
-Sasuke, continua acesta, inca nu mi-ai raspund la intrebare. Nu incerca sa schimbi subiectul.
Ma uitam la el. Chiar nu puteam… Mi-am intors capul, chiar nu puteam sa-l privesc in ochi in timp ce-i raspund:
-Nu stiu…
Nu a zis nimic. Cred ca era dezamagit de un asemenea raspuns. Sa salvezi viata cuiva punand-o pe a ta in pericol si sa mai ai si un asemenea motiv…
-Probabil a fost momentul acela… cand am vazut cum arata gazda lui Kaku.
-Kaku? Biju-ul cu sapte cozi?
-Da. Doar mainile au mai ramas din el.
Mi-am intors capul spre el, privindu-l. Oricine s-ar fi uitat la el ar fi zis ca e uimit, dar sub acel invelis se ascundea groaza provocata de soarta gazdei lui Kaku. Lacrimile i se scurgeau involuntar pe chip.
-Doamne, esti asa un plangacios. Nu poti pur si simplu sa fi fericit ca esti in viata? i-am zis in timp ce i-am sters lacrimile.
-Tu esti fericit ca traiesc?
Avea o privire entuziasta… mi-am indreptat rapid privirea spre orice altceva ce nu era Yuuki.
-Da…
-Atunci, sunt si eu fericit.
Mi-a zambit.

Poze:

Fata:
[imagine: http://i28.tinypic.com/v8hhea.jpg]

Baiatul:
[imagine: http://i27.tinypic.com/20ffep3.jpg]

Mainile acelea:
[imagine: http://i27.tinypic.com/2hwe0zs.jpg]
Mi-ai facut seara de 100 de ori mai buna :X:X
Ai pus un capitol foarte lung, si apreciez pentru ca stiu cat de greu iti este sa postezi la trei ficuri.
Stiam eu ca Sasuke va face ceva si nu va suporta sa-l vada pe Yuuki suferind.Pot spune cu mana pe inima ca si-a mai revenit din aitudinea aia de "M-i se rupe".Partea mea favorita a fost la sfarsit:
"-Tu esti fericit ca traiesc?
Avea o privire entuziasta… mi-am indreptat rapid privirea spre orice altceva ce nu era Yuuki.
-Da…
-Atunci, sunt si eu fericit.
Mi-a zambit."
M-i sa parut foarte dulce inclusiv faptul ca Sasuke nu a indraznit sa-l priveasca in ochi.Sper sa se intample ceva mai mult :>.
Altceva nu ar fi de comentat. Ca de obicei a fost un capitol impecabil si te rog foarte mult sa-l pui pe urmatorul cat mai curand
Gambate P.s. :Te-am lasat comentariu si la celalalt capitol, dar cred ca sa sters :(.
Wow...inainte de toate da-mi voie sa-mi cer mii de scuze pentru incredibila mea intarziere. Chiar am pierdut multe capitole si imi pare rau, deoarece fic-ul tau este genial. Am fost plecata la mare si nu prea am mai avut chef de zup, dar acum am revenit cu forte proaspete si am sa-ti comentez ficul. Inca o data imi cer scuze, mi-a luat ceva pana am citit toate capitolele o_o
Lasa-ma sa te felicit, deoarece am observat ca scri foarte repede pentru o persoana ocupata cu trei ficuri. I mean...din punctul meu de vedere este ingrozitor, chiar ma uimesti=]] Mi-a placut tot ce s-a intamplat pe parcurs cat timp am lipsit. Chiar mi-ai facut o impresie placuta. Sasuke incepe sa tina din ce in ce mai mult la micutul Yuuki, l-a salvat chiar si de la moarte. Oare cand o sa recunoasca si el ca este indragostit ? -.- Sper ca repede, deoarece eu nu mai am rabdare. Sunt foarte curioasa sa vad ce se va intampla cu cei doi, deoarece cei din Akatsuki nu ii vor ierta cu siguranta. Gestul lui Sasuke a fost unul eroic, demn de admirat. Nu multi ar fi facut acest lucru, iar el a facut-o doar pentru ca tinea la Yuuki. L-a ales pe el. Deja ma emotionez=]]
Greseli nu am observat in nici un capitol, deci este foarte ok. Stai foarte bine la capitolul moduri de expunere, descri minunat, iar naratiunea se imbina perfect cu dialogul care nu este deloc sec. Sfarsitul ultimului capitol mi-a placut foarte mult, chiar m-ai lasat cu semne de intrebare. As dori sa se intample mai multe intre protagonistii povestii, nu doar saruturi. Chiar ma ti pe jar, nu gluma. Ai niste idei superbe, care merita admiratie.
Ce pot sa mai spun? As vrea sa spun mai multe pentru a ma revansa, dar chiar m-ai lasat fara cuvinte. Imi place foarte mult cum scrii, chiar ai talent. Sper sa duci acest fic pana la capat, desi eu una nu as dori sa se termine vreodata. Succes in continuare:3
Va multumesc pentru comentarii ^:)^. Ce as putea zice? Cu asemnea commuri nu as putea sa renunt la fic:)). Ma bucur enorm ca va palce ce cititi, sper sa va pastrati parere pana la final:X.

Capitolul 19:


-Suigetsu, ce s-a intamplat?
Dupa ce Yuuki mi-a vindecat ranile am plecat inapoi la ascunzatoare. Calatoria nu a fost cine stie ce deoarece piticania isi peirduse destul de multa chackra si nu mai avea energia necesara pentru a vorbi non stop. O usurare pentru mine. Oarecum, am ocolit Konoha – nu mai voiam si alte intalniri surpriza- si am ajuns la ascunzatoare. Ce pot zice? Cand am ajuns tot ce s-a putut observa era un crater imens. Nu era nici urma de Suigetsu, Juugo sau Karin asa ca am mai mers in jur de cinci kilometri spre urmatorul oras. Probabil daca ar fi fost atacati si au scapat cu viata s-au gandit sa mearga intracolo. Si in timp ce traversam padurea i-am vazut pe Suigetsu si Karin, intr-o stare destul de buna. Ca urmare a celor intamplate, acum il interoghez pe Suigetsu:
-Cei din Akatsuki au atacat. Spuneau ceva de niste tradatori. Eu cu Juugo am incercat sa le tinem piept insa nu pareau sa existe sanse.
Acea lipsa de entuziasm, tonul foarte jos si privirea in pamant… nimic nu parea sa semene cu Suigetsu. Ceva s-a intamplat, ceva ce nu o sa-mi placa sa aud. M-am asezat jos, langa el si mi-am reindreptat atentia spre ceea ce ne povestea.
-Am vrut sa lupt cu Juugo si Karin sa fuga, insa nah, stii si tu cum se intampla. Nu iese niciodata cum planuiesti. Juugo ne-a zis sa fugim si el ne va acoperi spatele – a facut o pauza in care a oftat si si-a reglat respiratia-. Ulitmul lucru pe care l-am mai vazut a fost corpul lui Juugo facut bucatele.
M-am uitat spre Yuuki. Era speriat. Imi imaginez ce gandeste. Va trebui sa vorbesc cu el despre asta mai tarziu- nu vreau sa-si faca o parere gresita legat de ceea ce se intampla.
-Cum s-a prezentat lupta?
-Trei persoane: doi barbati si o femeie. Nenorocitul de Kisame si inca un baiat si o fata pe care nu i-am mai vazut. Baiatul ne ataca, in timp ce Kisame ne absorbea chackra.
-Dar fata?
-Aduna chackra pentru jutsul care a creat craterul ala.
Am oftat. E bine ca n-a observant nimeni asemanarea dintre Yuuki si fata aceea. Suigetsu si Karin nu mai au cine stie ce chackra, iar Juugo e mort. Am oftat. Daca s-a ajuns la asta, cred ca imi mai ramane un singur lucru de facut:
-Avand in vedere situatia, trebuie sa alegeti daca mai vreti sau nu sa ma urmati. Eu o sa plec cu Yuuki sa adun niste pergamente. Nu vreau sa va pun viata in pericol; sunteti liberi sa alegeti.
Karin ma privea mirata, in timp ce Suigetsu pastra acea atmosfera in jurul sau. Cu aceasta idee cred ca si Yuuki va fi multumit avand in vedere cat de pacifist a devenit.
-Ce tot vorbesti acolo? Ti-am zis ca o sa te urmez indiferent ce s-ar intampla. Juugo ar fi dezamagit sa se destrame echipa intr-un asemenea mod. Mai bine sa murim toti decat sa sfarsim asa.
Bun, deci asta e Suigetsu. Mi-am indreptat privirea spre Karin. Ezita. A tras aer adanc in piept si se mobilizase. Pana la urma, Suigetsu e un idiot, insa de data aceasta unul cu folos.
-Suigetsu are dreptate, pentru prima data in viata lui, insa trebuie sa o recunoastem…
Mi-au zambit amandoi. Bun, deci pana la urma tot la numarul de patru oameni am ajuns. Sa vedem cum vor decurge lucrurile de acum inainte. Pentru inceput, sa iau acele pergamente.
-Tot pe distrugerea Konohai suntem, nu?
Am dat afirmativ din cap. Aveam un nou plan, care sincer, mi se parea mult mai bun si eficient decat primul. Subtil si care este usor de confundat cu o distrugere in masa. Exact ce aveam nevoie, plus ca ma pot folosi si de Nekomata lui Yuuki. Oricum, inainte de toate astea, trebuie sa ma gandesc si la capitolul Akatsuki. Nu se vor lasa atat de usor. Totul depinde bineinteles, de ceea ce a facut Pain in Konoha. Din cate am inteles, ieri ar fi trebuit sa fie atacul.
-Acum unde mergem? intreba Yuuki cu entuziasm in timp ce-mi zambi degajat.
-Spre urmatorul sat pentru inceput. Am nevoie de cinci pergamente.
Nu a zis nimeni nimic. Am pornit spre urmatorul sat. Era al doilea ca marime dupa Konoha. Acolo ar trebui sa se afle patru dintre pergamente. Inainte sa mergem spre Konoha trebuia sa le adun. Am auzit despre ele cand eram copil si tata inca traia. Itachi trebuia sa plece intr-o misiune in Satul Ploii si avea nevoie de pergamentele astea. Patru din cinci se afla in satul spre care ne indreptam. Sunt tinute de patru nobili cu care voi colabora usor. Ceea ce o sa-mi dea batai de cap este cel de al cincilea pergament, care bineinteles, este cel mai important dintre toate. Un ninja dintr-un sat apropiat de cel al Sunetului il avea in posesie. Era un “asociat” dea lui Orochimaru. De fapt, semana foarte mult cu soparla aia: obsedat de putere, libidinos si pedofil. Nici nu vreau sa-mi imaginez ce o sa-mi ceara la schimb.

***


Dupa ce am parucrs prin padure in jur de trei kilometri am ajuns in sat. Nu se diferentia cu nimic de Konoha. Cladirile erau construite cam pe aceeasi idee – poate doar forma conica a acoperisurilor reprezentand o posibila diferenta. Preturile erau accesibile, iar asta era un aspect important. Aveam nororc ca am pastrat banii care mi i-a dat Tobi pentru o misiune anterioara. Daca ar fi fost dupa Suigetsu acum se aflau in mainile unor prostituate. Lasand asta la o parte, acum eram cazati la un hotel. Din cauza faptului ca mai erau doar doua camere libere, a trebuit sa ne impartim. Eu voi dormi cu Yuuki, iar Suigetsu cu Karin. Sincer sa fiu, nu imi placea deloc aranjarea asta. Cei doi o sa inceapa cu certurile, iar in maxim doua zile hotelul asta va fi doar o ruina. Chiar si asa, nu l-as lasa pe Yuuki cu Suigetsu nici daca e ultimul lucru pe care il fac.
-Sasuke, imi e foame. Nu vrei sa mergem sa mancam?
Desi mi-a pus o intrebare retorica, nu voiam sa o privesc in acest mod. Aveam alte planuri pentru dupamiaza asta.
-Poti sa mergi cu Karin si Suigetsu, eu o sa ma uit dupa primul pergament.
Si-a incruntat privirea. Dupa cum arata situatia… indiferent ce as spune, tot o sa ajung sa mananc cu el. Ca dovada:
-Sasuke! Chackra mea nu e indeajuns ca sa te vindeci, mai ai nevoie si de odihna, mancare -a accentuat ultimul cuvant. Uite, mergem sa mancam si o sa intrebam pe clientii de acolo daca au auzit de persoana pe care o cauti. Ce zici?
Am oftat resemnat. Dupa cum am zis, nu aveam nici o sansa sa-l refuz. Plus ca, ideea pe care o aduse nu era asa de rea. Localurile erau de obicei locurile perfecte pentru gasirea informatiilor.
I-am luat si pe ceilalti doi si am mers catre unul dintre localurile pe langa care am trecut la sosirea noastra aici. La prima vedere nu era cine stie ce, insa cred ca voi gasi niste informatii folositoare acolo- poate si ceva inafara primelor patru pergamente. Pe drum, cu exceptia certurilor dintre Karin si Suigetsu pe nu stiu ce jutsu, totul a decurs normal. Yuuki parea sa fie mai calm decat la inceput.
Locul in care am intrat era cam de marime medie, aflanduse doar sase mese dreptunghiulare, dintr-un lemn invechit, fiecare fiind inconjurata de patru scaune. Doar trei dintre ele erau ocupate. Ne-am asezat langa o masa unde se aflau doua persoane. Nu erau ninja, doar niste calatori. Unul dintre ei avea o infatisare asemanatoare cu ninja din Satul Sunetului. Parul ii era neglijent aranjat, iar ochiul drept ii era acopeirt de o bandana, care insa, nu avea simbolul nici unuia dintre Sate. Imbracat in niste pantaloni cenusii si o bluza neagra, destul de transparenta, imi dadea impresia ca este un talhar- asemanator cu aceia care o rapisera pe Sakurai. In schimb, spre deosebire de acesta, celalalt era imbracat intr-o yukata*, avand o infatisare mult mai impunatoare. Parul ii era negricios si lung, conturandu-i fata lunguiata si ochii strindent machiati. Cred ca era unul dintre nobilii satului.
Am comandat niste ramen.
-Itadakimasu**.
Am auzit vocea lui Yuuki. Chiar era flamand. Am mancat si eu, insa mai mult de gura lui. Nu aveam nevoie de alte certuri pe tema asta.
In timp ce mancam am auzit discutia foarte interesanta dintre cei doi:
-Hei asculta-ma, acest pergament de care iti zic nu e la fel ca cele pe care le stii tu.
-Chiar vrei sa te cred cand imi zici ca poate sa ia puterea unui sat intreg? vocea autoritara a nobilului l-a facut pentru un moment pe partenerul sau de discutie sa se gandeasca de doua ori inainte sa-i raspunda.
-Singur, nu. Insa impreuna cu celelalte patru poate face asta. Abia am reusit sa pun mana pe el. Stiu ca nobilii precum dumneavoastra ar plati bine pentru pergament.
Am ramas pe ganduri. Se pare ca a fost furat.
-500.000 de yeni pentru un pergament? Nu suna prea convenabil.
Au inceput sa negocieze pretul. M-am uitat catre ceilalti. Au dat afirmativ din cap. Huh, am pus mana pe un pergament inca din prima zi.
Am asteptat momentul potrivit. Atunci cand pergamentul a iesit la iveala tot localul a fost inabusit de fum. Am zambit in sinea mea, tehnica asta merge de fiecare data. In decursul unui minut am reusit sa iau pergamentul si sa ies din local fara a fi observat. Ceilalti mi-au urmat exemplul.
-Asta e unul dintre pergamentele de care vorbeai, nu?
-Da, ii raspund lui Karin. Sa mergem inapoi la hotel.
Asadar, ne-am indreptat spre hotel. Pana acum totul decurge conform planului. Urmatorul pergament daca nu ma insel este la fratele celuia cu care trebuia sa negocieze talharul. Cred ca maine ma voi ocupa si de asta. Pentru restul zilei voi ramane in camera de hotel, am zis ca o sa vorbesc cu Yuuki despre asta. Am oftat. Uneori ma intreb de ce fac toate astea.
Am intrat in camera, asezandu-ma in pat; mi-am rezemat spatele de perete. Bineinteles, Yuuki nu e genul de persoana care sa se aseze langa mine sau macar in fata mea, nu… el mereu trebuie sa stea pe mine.
-Nee, Sasuke-chan esti suparat pe mine?
“Sasuke-chan”. De cand nu mi-a mai zis asa. Am reluat in mintea intamplarea aceea cand mi-a zis pentru prima data asa. Aveam o discutie despre flori.
-Pentru? il intreb.
-E vina mea ca Juugo a murit.
Si-a lasat capul sa cada pe pieptul meu. Am simtit cum bluza mi se umezeste. Off, iar a inceput sa planga. Si cat mi-am dorit sa nu o faca…
-Baka, ti-am zis sa nu mai plangi din orice prostie. Nu e vina ta, nu e vina nimanui. Asa a fost sa fie.
Cand vorbeam cum el in acest mod ma simteam de parca as fi fost mama lui. Doamne, acum a inceput sa planga si mai tare! I-am ridicat capul, fortandu-l sa ma priveasca in ochi –ma simteam ciudat.
-Ti-am zis sa nu mai plangi.
I-am sters lacrimile. Era asa un idiot, chiar plangea din orice. Aveam din nou acel sentiment ciudat. Nu era prima data cand aveam senzatia ca Yuuki e un actor desavarsit. Chiar si asa, nu voiam sa cred asta, asa ca m-am comportat cat mai normal. Desi la inceput eram impotriva a tot ce se intampla acum, nu pot nega faptul ca am si amintiri frumoase cu Yuuki. Imi e greu acum sa cred ca totul a fost doar un teatru de papusi, unde bineinteles, papusarul nu eram eu, ci Yuuki.

yukata*- imbracaminte traditionala japoneza. Clik aici pentru a vedea un exemplar pentru barbati.
Itadakimasu**- Hm, pentru cei care se mai uita la animeuri, inainte de a incepe sa manance, japonezii spun formula asta. Cred ca in traducere ar suna ceva in genul: Multumesc pentru masa.
Continuarea :x
Chiar azi ma gandeam cand o sa postezi urmatorul capitol >_< Postezi repede O_O Imi place ce s-a intaplat in acest capitol, Sasuke vrea sa distruga Konoha, ma intreb cum vor sta lucrurile atunci. Chiar nu mai am rabdare xD Ma omori cu zilele, chiar vreau sa vad mai multe scene romantice intre Sasuke si Yuuki xD Cand totul devenea mai frumos, s-a terminat.
Yuuki nu e genul de persoana care sa se aseze langa mine sau macar in fata mea, nu… el mereu trebuie sa stea pe mine.

Asta a fost partea mea preferata xD Stiu ca Sasuke nu este deranjat de acest lucru, el doar vrea sa credem noi asta. Oare cand o sa isi recunoasca si el sentimentele fata de Yuuki, habar n-am. Ii place sa ne tina pe jar xD Sper ca ficul acesta sa fie cat mai lung, eu una nu as dori sa se termine, deoarece este prea minunat din toate punctele de vedere.
Juugo a murit O_O Prima oara nu mi-a venit sa cred, nu era un cine stie ce personaj, dar nu doream sa moara. Poor him. Parca numai lui Yuuki ii parea rau de el, ceilalti au trecut foarte repede peste xD Sper sa nu mai moara si altcineva ca eu ma tai xD

Ce sa mai zic O_O Modurile de expunere, ca de fiecare data, stai foarte bine la acest capitol. Ceea ce imi place la tine este faptul ca sti cu ce se mananca anime-ul Naruto. Adica descrii foarte bine scenele de lupta, si te pricepi la acele tehnici. Eu una nu ma prea pricep la asa ceva, te felicit pentru asta. Greseli de tastare nu am vazut, deci totul este ok

Astept urmatorul capitol, sper sa vina la fel de repede cum a sosit si acesta. Nu mai am rabdare sa aflu ce se va intampla in continuare. Spor la scris si succes in continuare :3
In primul rand : Buna! X:X:X
In al doilea rand : Imi cer iertare ^:)^^:)^. Problemele cu netul ma fac ca cred ca in curand va ajunge la groapa de gunoi.
I'm so happy!
Ma bucur atat de mult ca ai pus continuarea.Si ma mai bucur ca nu ti-au trecut prin minte ganduri sinucigase cum ar fi sa inchizi ficul :-s.

" Daca ar fi fost dupa Suigetsu acum se aflau in mainile unor prostituate. "
Sincer replica asta m-a amuzat rau de tot.

" -Ti-am zis sa nu mai plangi.
I-am sters lacrimile. Era asa un idiot, chiar plangea din orice. Aveam din nou acel sentiment ciudat. Nu era prima data cand aveam senzatia ca Yuuki e un actor desavarsit. Chiar si asa, nu voiam sa cred asta, asa ca m-am comportat cat mai normal. Desi la inceput eram impotriva a tot ce se intampla acum, nu pot nega faptul ca am si amintiri frumoase cu Yuuki. Imi e greu acum sa cred ca totul a fost doar un teatru de papusi, unde bineinteles, papusarul nu eram eu, ci Yuuki. "

Bun, mintea mea perversa incepe sa-si faca simtita prezenta.Sasuke... te inteapa la inima ?:>
Ce dragut... nu suporta sa-l vada pe Yuuki plangand si am vaga impresie ca incepe sa-si dea seama ca intre el si Yuuki e mai mult decat ....o prietenie? :-s

Sa fiu sincera vroiam sa comentez, dar vad ca nu prea am ce, deoarece, la fel de impecabil si de frumos relatat, fara greseli, actiunea nu-i grabita. Chiar nu m-i se pare ceva de comentat.

Imi cer inca o data iertare ca n-am putut sa postez la timp :">
Dar astept nextul cat mai repede
Kiss and hugs :X:*
P.s.: Sper ca finalul sa fie cat mai indepartat.Eu chiar nu m-as supara daca ficul asta ar continua asa....la nesfarsit:X:X =]]
Thx for coom :X. Ma bucur enorm ca va place si trebuie sami cer si eu scuze pentru ca intarzii asa cu nexturile. Nush ce draku am T.T. however, sper sa va placa si acest capitol ^:)^.
P.S: nu va faceti griji, ficul este abia la jumatate si cred ca... dupa ce il termin e posibil sa existe si o parte a doua ;)

Capitolul 20:


A fost usor sa fac rost de celelalte trei pergamente- nu mi-a luat mai mult de trei zile. Doar cel de al cincilea ne mai lipsea. Eh, voiam sa-l las la urma, nu impartaseam nebuna placere de al intalni pe detinator. Aveam un plan in minte, insa nu eram pe deplin convins ca va functiona. Daca ar depinde doar de mine totul ar fi perfect, dar cand sunt mai multi implicati… Oricum, nu asta ma preocupa in mod special in momentul de fata. Pergamentul mai putea sa astepte o zi sau doua, intamplarea din seara precedent m-a pus pe ganduri:

Un tipat asurzitor m-a facut sa ma trezesc si sa sar ca ars din pat. Sunetul in sine nu ma ingrijora deloc, mai degraba persoana care l-a scos. Nu puteam sa vad nimic, nici macar sa ma misc. Am putut insa recunoaste acel par lung si moviu; Yuuki statea cu spatele la mine, impingandu-si corpul inspre perete – acolo unde ma aflam eu- parca ingrozit. L-am apucat de maini, strangandu-l puternic, astfel incat sa inceteze sa se mai zbata.
-Oi, ce-i cu tine?!
Nu am primit nici un raspuns, de fapt cred ca cuvintele mele nici nu au ajuns pana la el. Ajungand la capatul puterilor in scurt timp, a incetat sa se mai zbata- inca il tineam strans de maini. Acum ca s-a mai linistit situatia, m-am uitat in camera sa vad ce l-a speriat atat de tare. Nimic. Incaperea era goala. M-am ridicat din pat, sprijinind corpul lui Yuuki de perete. Am inspectat fiecare coltisor si rezultatul a fost aceleasi, nimic neobisnuit. Mi-am aruncat privirea spre Yuuki. Pentru moment, un fior mi-a strabatut corpul. Statea precum o papusa, sprijinit de perete, cu privirea pierduta, capul usor plecat si gura intredeschisa. M-am apropiat usor de el si abia atunci am observant “lucrul” care l-a ingrozit atat de tare. De un fir subtire, invizibil in conditiile de fata, era atarnat cu opt picioare suspendate in aer un paianjen. Nici nu stiam cum sa reactionez. Sa turbez de nervi ca Yuuki si-a pierdut constiinta doar pentru ca a avzut un paianjen sau sa raman calm si sa trec peste? Am omorat aratarea si m-am asezat din nou in pat, in fata lui Yuuki. L-am pleznit usor peste fata, nici o reactie.
-Hei, revin-o pe lumea asta. Era doar un paianjen, nu o sa te manance.
Din nou, nici o reactie. L-am lovit peste cap, deja enervat de modul absent in care ma privea. Rezultatul tot nul a fost. Mi-am incruntat privirea. Doamne, ce idiot!
Am oftat, incercand sa alung gandurile pesimiste care le aveam in minte. Doar n-o sa ramana asa pe vecie, nu? Gandul imi dadea fiori. Imi mai ramasese o singur lucru de facut, nu stiu cat de eficient putea sa fie, dar decat sa stau si sa-l privesc in conditia actuala…
M-am apropiat mai mult de el, lipindu-mi buzele de ale sale. Chiar era ciudat sa-l vad ca nu reactioneaza in nici un fel. De data asta nu-i mai puteam vedea fata inrosindu-se de emotie sau ochii de un caprui foarte deschis cu o sclipire ciudata in ei. Bizar mod de al descrie pe Yuuki.
-Uhm, Sasuke…
Vocea inceata a baiatul mi-a trezit atentia. M-am indepartat de el rapid si l-am privit. Isi revenise. Cine ar fi crezut ca un sarut l-ar fi readus cu picioarele pe Pamant.
-Nu stiam ca ai astfel de pasiuni in mijlocul noptii, si in timp ce-mi vorbi isi lasa privirea in jos.
Atunci cand chicoti, m-am uitat si eu in aceasi directia. Piciorul meu drept se afla chiar intre picioarele lui usor departate, in timp ce mainile mele erau dupa gatul lui. Cand am mai facut si asta? Mi-am scuturat capul, revenind la o pozitie normala. Yuuki a inceput sa rada cu pofta.
-Deci, incep eu cu o nota de seriozitate in voce, ce s-a intamplat cu tine? Nu mai aveam mult pana sa cred ca ai murit.
-Huh? Ce vrei sa zici? Nu esti tu cel care a inceput sa ma mangaie si sa ma sarute in timpul noptii?
L-am privit de parca as fi fost gata sa-l desfigurez. Acum un minut arata ca si mort si acum imi zice ca nu-si aduce aminte nimic- lasand la o parte faptul ca ma crede un obsedat sexual.
-Cuvantul “paianjen” iti spune ceva?
Privirea copilareasca se schimba intr-un serioasa, pe care rar o vedeam. Mereu m-am intrebat care dintre laturile lui este cea adevarata.
-Deci stii despre fobia mea, nu? Nu ma mira ca nu-mi aduc aminte nimic.
-Ti s-a mai intamplat?
-Cine stie?
Atitudinea lui actuala ma enerva mai mult decat cea obisnuita. Ce e cu raspunsul ala? Ce sa inteleg eu din asta?
-Oricum, continua acesta, nu trebuie sa iti faci probleme. Pur si simplu imi e frica de paianjeni, nu pot sa-i sufar.
Nu am mai zis nimic, m-am lungit pe patul ravasit, intorcandu-ma cu spatele la el. Am realizat ca nu avea nici un sens sa vorbesc cu el in situatia de fata. Noua lui atitudine ma enerva- imi dadea senzatia ca stie mai multe despre situatie decat lasa sa se vada.


Nu am crezut nici un cuvant din ceea ce mi-a zis, stiam ca este vorba despre altceva. Fobiile nu se manifesta asa, el aproape si-a pierdut constiinta. Plus ca, daca stau bine si ma gandesc, ascunzatoarea in care stateam inainte era plina de panze de paianjen… E aproape imposibil ca Yuuki sa nu fi observat nici macar unul.
-Sasuke, de ce nu dormi?
Vocea baiatului mi-a intrerupt sirul gandurilor. M-am uitat cateva clipe la el inainte de a-i raspunde:
-Te-as putea intreba acelasi lucru.
-Da, dar eu am fost primul care a facut-o, deci raspunde-mi. Este ceva care te preocupa? Poate te pot ajuta, imi vorbise cu o speranta oarba in voce.
M-am uitat la el indecis. Intr-un final, oftasem. M-am intors cu spatele la el, mai bine sa o tin pentru mine.
-Nimic important, ii raspund. Evaluam niste detalii legate de cel care detine al cincilea pergament, ii zic ca si pretext.
-Si eu care credeam ca este vorba despre mine, zise dezamagit.
Nu a mai adugat nimic.
Daca ar fi stiut cata dreptate are. La el ma gandeam, insa nu pot zice cu precizie daca intr-un mod bun sau rau. Puteam observa singur cum cu fiecare zi petrecuta alaturi de Yuuki imi pierdeam din ce in ce mai mult increderea in el. Dintre toata persoanele pe care le cunosc, de la el as vrea cel mai putin sa aiba secrete fata de mine. Aveam o vaga impresie asupra faptului legat ca Yuuki este gazda Nekomatei, si anume ca asta nu era decat o mica parte despre care eu stiam. Acum cu aceasta fobie a lui, impresia s-a intarit si mai mult.
Cum am mai spus si intr-o conversatie de a noastra, mi s-a parut scurt acest capitol >_< Dar macar ca l-ai pus=]] Sper ca urmatorul capitol sa fie mai lung >_> Imi esti datoare. Nu mai am rabdare sa vad o scena mai deochiata intre protagonistii fic-ului xD. Nu mi-a placut niciodata Sasuke, dar in fic-ul tau pot spune ca il ador, si pe el si pe Yuuki. Imi plac amandoi la fel de mult, cat as da ca acest fic sa nu se termine vreodata xD
Se pare ca Yuuki este misterios, Sasuke vrea sa afle cat mai multe despre el, deoarece simte ca ii ascunde ceva, deasemenea si eu simt acelasi lucru xD Sper sa fie de bine >_>
-Si eu care credeam ca este vorba despre mine, zise dezamagit.
Saracul, cate sperante isi facea, iar Sasuke nici de cum sa recunoasca >_> Greseli de tastare nu am vazut, nici nu le-am urmarit, deci totul este ok, iar modurile de expunere sunt la locul lor. Imi place cum descri, cum narezi, te pricepi foarte bine.

Astept urmatorul capitol, sper sa vina repede :3
Beki-chan, thx ptr comentariu:X.
Am venit cu un nou capitol, ce'i drept am incercat sa-l fac mai mare... nu stiu daca am si reusit :-S. Dupa cum am mai zis intr-o conversatie a noastra [:>], sper sa fi socata 8->. Asta mi-am propus>:).

Capitolul 21:


Stateam pe veranda camerei de hotel, asteptandu-l pe Roukoju-sama sa-si faca aparitia impreuna cu garzile de corp si cel de-al cincilea pergament. Suigetsu si Yuuki se aflau de o parte si de alta a mea, Karin stand de o parte- indiferent cati ani ar trece, Roukoju tot un obsedat sexual ramane. In acest timp, reflectam la intamplarea de ieri seara:

-Yuuki, chiar nu ai de gand sa-mi spui nimic? Stii prea bine ca nu merge faza cu “ e o simpla fobie, nu-ti face griji”.
Nu am primit nici un raspuns.
-Am crezut, continu-i eu facand bineinteles, pauzele de rigoare, ca nu va mai fi nici un secret… intre noi.
-Esti chiar asa de preocupat de asta?
Am putut simti acea sfiala din vocea lui. Stiam inca de la inceput ca ceva este inneregula cu asta, iar acea ezitarea mi-a intarit si mai mult presupunerile. Nu era sigur daca sa-mi vorbeasca despre asta.
-O sa suport psihic orice mi-ai zice.
Incerc sa-l incurajez.
-Imi promiti ca nu o sa fii suparat pe mine?
Si-a lipit capul de pieptul meu, de parca s-ar fi temut de raspunsul pe care il va primi. Yuuki, esti asa de naiv. L-am mangaiat pe cap, timp in care i-am dat raspunsul negativ.
-Cand eram mic… faceam antrenamente cu tata pentru a putea deveni un ninja suficient de bun pentru a ajuta divizia in care el era sef. Trebuia sa fiu… un fel de ninja perfect, fara nici o temere. Eram intr-o zi la antrenamente si imi explica un jutsu, insa un ninja din satul alaturat a atacat, folosind ca jutsu de invocare un… paianjen. Eram atat de spariat, nu am putut sa fac nici macar o miscare. Tata l-a invins pe ninja si m-a slavat, insa a capatat o cicatrice destul de urata pe fata.
A facut o pauza, timp in care am putut sa-mi simt bluza umezindu-se. M-am lasat in jos, la nivelul lui, lipindu-mi fruntea de a sa. Avea nevoie de incurajare, nu?
-Ceea ce a urmat dupa… as fi preferat moartea de o suta de ori in locul “noului antrenament”. Din acea zi, fiecare antrenament a fost un adevarat cosmar.
Am oftat.
-Faptul e deja consumat, nu e nevoie sa plangi. Daca era vorba despre asta, puteai sa-mi zici de la bun inceput.
-Ma gandeam ca o sa fii suparat.
Cat de naiv putea sa fie Yuuki cateodata. Chiar nu vad un motiv pentru care as putea sa fiu suparat.
-M-ar fi deranjat mai mult daca nu mi-ai fi spus despre asta. De acum, promite-mi ca n-o sa mai ai nici un secret fata de mine.
Ezita, insa imi dadu-se cuvantul sau:
-Iti promit.


Ca urmare a incidentului de aseara, am hotarat sa stau mai mult pe langa Yuuki. Nu era ca si cum nu aveam incredere in cuvantul sau, doar ca… acea ezitare pe care mi-o aratase m-a pus pe ganduri. Intr-un fel mi se parea incorect, el stia totul despre mine, iar eu mai nimic.
Suigetsu si Karin au fost cei care s-au preocupat in mare parte de gasirea ultimului pergament. Gandurile mele nu erau tocmai pe ideea asta in momentul de fata; faza cu Yuuki ma preocupa in mod special. Vorbind de Yuuki, este destul de ciudat ca Akatsuki nu au atacat pana acum. Sa fi avut Pain probleme in Konoha? Nu cred ca idiotul de Naruto a devenit atat de puternic. Cine stie? Poate intr-o zi de vom lupta din nou. Oricum, indiferent daca este vorba sau nu de Akatsuki, trebuie sa-l protejez pe Yuuki, insa daca el nu-mi spune nimic… de unde sa stiu impotriva a ce sa-l protejez? Asta m-a pus pe ganduri.
Ceva in spunea ca inca mai exista secrete intre noi doi.
-Sasuke, a ajuns.
Vocea lui Karin m-a facut ca pentru moment sa-mi indrept atentia catre situatia prezenta. Nu il mai vazusem de ceva timp, insa nu cred ca s-a schimbat prea mult de la ultima sa vizita. Mereu am crezut ca oamenii de legatura a lui Orochimaru sunt niste fanatici.
Mi-am indreptat privirea spre omul care a intrat pe usa. Nu s-a schimbat mai deloc. Imbracat intr-o hitatare* gri, cu tente de negru si cu o expresie sceptica a fetei, inainta spre noi. Parul ii era mai lung ca ultima data, acum atarnand pana-n pamant intr-o coada impletita la spate. Era insotit de inca doi ninja, un barbat in jur de treizeci de ani si o adolescenta. Discipoli? Nu era genul de persoana. Nu era treaba mea asa ca nu le-am acordat atentie.
Am observant cum ochii lui de un verde foarte sters ne studiau pe toti in amanunt, pe unul dintre noi in special. Niste ganduri infioratoare mi-au trecut prin minte cand l-am vazut cum se uita la Yuuki.
-Banuiesc ca-mi vrei mica comoara, ne-a zis chicotind.
-Orochimaru a spus ca are nevoie de pergamente. Nu stiu la ce le foloseste si nici nu ma intereseaza; eu doar execut ordinele.
Toti si-au indreptat privirile uimite spre mine, chiar si Roukoju. Am zis ca am un plan, nu?
-Copilasule, nu glumi cu mine. Orochimaru e mort.
-Roukoju-sama, ma dezamagesti. Chiar crezi ca unul ca Orochimaru ar muri atat de usor? Corpul meu nu a fost suficient de antrenat atunci cand Orochimaru si-a ajuns la limita, asa ca acum el este cel din-nauntrul meu. Cu fiecare cunostinta pe care o dobandesc, el punea stapanire pe mine.
Roukoju ma privi degajat, aratand ca intelege pe deplin situatia. Eh… in schimb, ceilalti doi ma priveau stupefiati, nestiind ce sa intelaga din micul meu discurs.
-Bine, baiete. Vad ca-i esti supus pana la moarte soparlei aleia. O sa-ti dau pergamentul cu o singura conditie.
-Orochimaru a spus ceva de o datorie, deci nu va mai fi nevoie de alte ”conditii”.
A chicotit.
-Baiete, datoria a fost platita de mult, doar ca el era prea mort ca sa-si dea seama.
Chiar nu se putea fara. Nu si-a schimbat deloc atitudinea de ultima data. Mereu el trebuie sa fie cel care sa iasa in castig. Asta ii era principiul in viata pana la urma.
-Spune conditia.
-Da-mi-l pe Yuuki-san.
Yuuki? Ce legatura are Yuuki cu toata treaba asta? Ma uitam intrebator la Roukoju, in asteptarea unor explicatii.
-Oh… si pe tine te-a pacalit deci. Nu stiai? Este mana neagra a…
Propozitia i-a fost intrerupta de kunaiul care a trecut precum un fulger pe langa capul sau.
-Prea multa vorbaraie, nu crezi? spuse Yuuki pe un ton sumbru, pe care nu l-am mai auzit pana acum.
Mintea mi s-a intunecat brusc.
Intrebarea retorica, combinata cu tonul folosit nu putea sa insemne decat un singur lucru. A revenit la atitudinea lui serioasa. Nu voia sa aflu ce stia Roukoju. Un alt secret. Altul… Mi-ai promis, mi-ai promis ca nu o sa mai aibe niciodata nici un secret fata de mine. A fost o minciuna, nu-i asa? Am zambit in sinea mea.
Nu imi pasa cine este Yuuki, ce cauta aici sau de legatura lui cu acea “ mana neagra”. Nu voiam sa mai aud vreodata de el. Am fost un prost daca am vrut sa il protejez, sa am incredere in el. Toti oamenii sunt la fel- nu poti avea incredere in ei.
-Bine, facem targul.
-Sasuke, cum adica? Sa nu-l crezi! Nu te-am mintit!
Yuuki incerca cu disperare sa-mi demonstreze ca el are dreptate. Pana la urma… tot o speranta oarba va ramane.
-Oi, Sasuke. Esti sigur? intreba Suigetsu printre scuzele patetice ale baiatului.
-M-ati auzit foarte bine cu totii ce am zis. Roukoju-sama, facem targul. Ti-l dau pe baiat, iar in schimb… imi vreau pergamentul si libertatea.

hitatare*- Este o haina traditionala care o purtau samuraii. Clik aici ca sa vedeti una.
Continuarea :3
Se pare ca te-ai tinut de cuvant, ai pus continuarea azi =]] Sper sa postezi repede fiecare capitol xD Altfel...te omor >_> Mi-a placut mult acest capitol, a fost mai lung decat precedentul, acest lucru m-a bucurat intr-un fel, deoarece nu-mi place deloc cand ma apropriu de sfarsitul creatiei tale=]] Chiar am ramas socata, nu am crezut niciodata ca Yuuki ar avea atatea de ascuns. Se pare ca Sasuke s-a simtit foarte rau cand si-a dat seama ca a fost mintit din nou...nu ma asteptam la asta din partea lui Yuuki si deasemenea nu ma asteptam ca Sasuke sa il dea pe Yuuki O_O Ce bestie>_> Sper ca nu se va intampla nimic rau cu baiatul,deoarece nu merita, oricate ar ascunde xD Abia astept continuarea, sunt foarte nerabdatoare sa vad ce se va intampla cu Yuuki si Sasuke. Ma faci mai curioasa pe zi ce trece.
Greseli de tastare nu au existat nici in acest capitol, deci ma bucur ca iti verific creatia inainte de a posta, iar modurile de expunere sunt la locul lor. Imi place cand descri sentimentele lui Sasuke, in acest capitol a parut foarte nemultumit. Si fraierul inca nu si-a dat seama cat de mult tine la Yuuki.

Spor la scris si mult succes.
Next :P. Beki s-ar putea sa-ti placa capitolul asta, o sa ti se indeplineasca visul, mai ales la sfarsit=)). Sper sa-ti placa ^:)^ and thx for comm;).

Capitolul 22:


Doua zile. Doar doua zile nenorocite au trecut. Parca totul s-a dus la dracu! Nu-mi pot imagina ce a vrut sa zica soparla aia, insa simt disperata nevoie de explicatii. Faptul ca Yuuki imi ascunde ceva este clar, problema este ca nu imi pot da seama despre ce e vorba. Am reluat in minte toate intamplarile din ultimele luni, insa n-am ajuns la nici un rezultat. Am lovit din nou cu pumnul in peretele din fata mea.
Respiram cu greu, privind nervos la crapatura cauzata de nervii de mai devreme. Mi-am lasat corpul sa cada pe asternutul alb al patului. Pentru un moment chiar imi pierdusem controlul. Nu mi s-a mai intamplat asta de ani buni. Cand sunt nervos imi pierd foarte usor controlul si nu se stie ce se poate intampla. Am preferat dintotdeuna firea calma, calculata.
Am oftat. Adevarul era ca… Yuuki chiar mi-a facut ceva. Atunci cand am fost de acord cu targul imi iesisem din fire. A fost prea mult… chiar si pentru mine. Nu ma deranja in mod special faptul in sine, ca Yuuki mi-a ascuns inca un lucru, ci motivul pentru care si-a incalcat promisiunea. A facut-o cu atata incredere in el si tarie in voce, chiar l-am crezut. Am zambit ironic. Si cand te gandesti ca eu mi-am tinut toate promisiunile. Nu omori pe nimeni; nu am omorat. Nu spune la nimeni; n-am spus la nimeni. Fi mai increzator; am fost – si inca mai mult decat era necesar.
Si in ciuda tuturor celor spuse mai sus, inca nu imi pot lua gandul de la el. O singura decizie a fost indeajuns de puternica incat sa creeze tot haosul. De ce l-am acceptat in echipa? Nici atentie nu trebuia sa-i ofer. Mi-am adus aminte de o discutie care am avut cu Orochimaru cu ani in urma:

-Sasuke, stii de ce oamenii se urasc atat de mult?
Am dat negativ din cap, privindu-l sceptic. Nu m-a interesat pana acum acest aspect, iar indiferenta fata de ceilalti m-a facut sa nu-l observ.
- Legatura dintre oameni este una subtire, mereu gata sa se rupa. Sunt fiinite fragile si egoiste. Pretind ca tin la ceilalti, insa fac totul pentru a indeplini un scop propriu, folosindu-se de altii.
-Tu nu esti la fel?
-Mi-am pierdut umanitatea cu mult inainte sa realizez asta. Pana si eu m-am temut de iadul ce domneste intre oameni.
Desi credeam ca discutia noastra a luat sfarsit aici, soparla continua cu o seriozitatea ce mi s-a parut ciudata atunci:
-Sasuke, nu trebuie sa ai incredere in oameni. Un singur pas gresit si o sa devii la fel ca ei.

Pe atunci credeam ca este doar un fanatic, obsedat de putere. Observ acum ca avea un punct bun de plecare. Cine s-ar fi gandit ca soparla aia ar avea vreodata dreptate? Incep sa regret ca nu l-am ascultat la vremea respectiva.
-Sasuke, esti inauntru?
Am auzit vocea lui Karin dincolo de usa. Uh, numai de ea nu aveam chef in momente ca astea.
-Da, intra.
Usa din lemn s-a deschis, iar Karin intra in camera. Inainte sa spuna ceva si-a aranjat mai bine ochelarii, asezandu-se langa mine.
-Cat mai avem de gand sa stam aici? Deja am inceput sa trezim suspiciuni printre localnici.
-Maine vom pleca.
A fost uimita de raspunsul primit, parca asteptandu-se la cu totul altceva din partea mea.
-Vrei sa spui ca n-ai nici un plan ca sa-l salvezi pe Yuuki? Il vom lasa in urma pur si simplu?
Ii dau un raspuns afirmativ fara a sta prea mult pe ganduri. Cel mai bun mod ce a-l uita este de a inceta sa ma mai gandesc la el. Pentru inceput, cred ca o sa plec din locul asta. Simt ca ma sufoc.
-Cred ca ar trebui sa ma bucur, spuse zambind.
Nu i-am zis nimic. Nu reuseam sa-mi dau seama unde voia sa ajunga.
-Of, la naiba! izbucneste dintr-o data. Sasuke, uite ce e, nu-mi pasa ce s-a intamplat intre voi, de ce v-ati certat, cum ati ajuns asa, insa nu mai suport sa te vad inchis intr-o camera de doua zile, gandindu-te incontinuu la Yuuki. Daca vrei sa-l salvezi, salveaza-l. Ce tot stai aici intr-un mod de meditare, crezi ca o sa rezolvi ceva? Oi, simt ca innebunesc.
-Pentru mine el deja face parte din trecut, ii zic calm in ciuda izbucnirii de mai devreme. Sau cine stie, probabil n-a existat niciodata.
-Sasuke, te-ai tampit? Dupa tot ce s-a intamplat cum poti spune asta?! Orice om si-ar da seama cat de mult tineti unul la altul. Trezeste-te! mi-a reprosat, iesind din camera si trantind usa in urma ei.
Cred ca aveam o fata de idiot. Ma uitam la ea mirat, din cauza a ceea ce a spus, nervos pentru ca a izbucnit asa intr-o data si intr-un fel fericit. Pentru un moment m-am intrebat ce a fost tot acest discurs. Am reluat in minte inca o data tot ce mi-a zis, luand fiecare parte pe bucatele. Un anumit fragment mi-a ramas in mod special in minte:

Daca vrei sa-l salvezi, salveaza-l.

Cine s-ar fi gandit ca rivala lui Yuuki l-ar salva de la moarte. Am zambit in sinea mea. Poate a fost un discurs tampit, prost spus, intr-un moment nepotrivt, insa cred ca este adevarul a tot ce s-a intamplat.

Trezeste-te.


Cred ca nu mai pot nega. Oricum te-ai uita la situatia asta, adevarul este ca prefer mai mult sa-l am langa mine, in siguranta, decat undeva departe, fara ca macar sa putem lua legatura unul cu altul.
-Orochimaru, se pare ca am cazut in iadul lui fara ca macar sa-mi dau seama.
Nu mai e cale de intoarcere. Odata ce am luat aceasta decizie, nu pot decat sa o urmez asa cum trebuie. Indiferent daca Yuuki m-a mintit si chiar daca o va mai face de acum incolo, asta nu schimba cu nimic faptul ca il iubesc.
OMG!!
Deci nu pot sa cred, stiu ca nu ti-am lasat de foarte multa vreme comm si imi cer scuze inca o data.
Nu am foarte mult timp deci sa incep.
A fost atat de perfect. Toate capitolele pe care le-am ratat ( :?: ).
Insa ultimul a fost cireasa de pe tort. :X:X:X:X
Nu am ce comenta in afara de faptul ca vreau sa-ti spun ca st nerabdatoare sa vad ce va face Sasuke. Evident Yuuki a mintit dar era si mai evident ca Sasuke v-a trece peste asta si il va salva.
Nu stiu cand voi mai intra :(:( (nu sunt acasa )
Dar promit ca o sa recuperez tot.
Kisses :X:*
Insfarsit ! Insfarsit, de 22 de capitole astept sa se intample acest lucru, insfarsit s-a intamplat. Sasuke a recunoscut ca il iubeste pe Yuuki <3 Inca nu-mi vine sa cred, a trebuit sa astept atat de mult -.- In fine...te-ai gandit foarte bine la acest lucru, nu ai grabit actiunea, deoarece la inceputul fic-ului, din descrierea ta Sasuke era o persoana rece. Ma asteptam de la inceput sa se indragosteasca de Yuuki prin al 3-lea capitol, deoarece asa este peste tot. Multi care fac fic-uri cu Naruto, protagonistii( in special Sasuke care este rece si nepasator in mai toate fic-urile ) se indragosteste una doua, lucru care nu mi se pare normal. Ma bucur ca tu ai avut aceasta originalitate si nu ai grabit lucrurile. Pana la urma nu te poti indragosti una doua de cineva. Tu ai descris detaliat starile prin care a trecut Sasuke si cand a venit momentul potrivit atunci ai pus punctul pe i. Sasuke a trebuit sa treaca prin multe ca sa-si dea seama ca este indragostit de Yuuki. Adica oricat de mult incerca sa si-l scoata din cap, nu reusea. L-a si abandonat, doar pentru a uita de el, dar acest lucru nu l-a ajutat cu nimic. Chiar imi place cum a decurs lucrurile.
-Orochimaru, se pare ca am cazut in iadul lui fara ca macar sa-mi dau seama.
Partea asta mi-a placut la nebunie, am citit-o de n ori. Asa se intampla si cu dragostea. Ajungi sa te indragostesti fara sa-ti dai seama si nu sti cum sa te trezesti la realitate. Frumoasa replica si bine gandita.

Astept urmatorul capitol, sunt foarte curioasa sa vad ce se va intampla pe parcurs. Nu am nimic de criticat la acest capitol, este minunat ca si celalalte.