AnimeZupCăutare

My overcast abyss is gone [shounen-ai]

Disclamer:Nu detin nici un personaj din anime-ul/manga-ul Naruto(inafara de cele creata de mine, desigur), create de Masashi Kishimoto si nu fac profit de pe urma personajelor/intamplarilor.


Cateva detalii:

Titlu: My overcast abyss is gone
Autor: BroscoFobie`Verde
Gen: shounen-ai, actiune, istoric, romance
Limba: romana
Poze:
Sasuke Uchiha:
[imagine: http://i44.tinypic.com/2mr7akz.jpg]
Karin:
[imagine: http://i41.tinypic.com/29zo40o.jpg]
Suigetsu:
[imagine: http://i40.tinypic.com/2cpxsfm.jpg]
Juugo:
[imagine: http://i40.tinypic.com/205umvo.jpg]
Yuuki:
[imagine: http://i43.tinypic.com/zlakrd.jpg]
[imagine: http://i44.tinypic.com/33ttudj.jpg]

Asa. Acum ceva despre fic. Este din perspectiva lui Sasuke, deci sa nu va asteptati la prea multa descriere [ doar atunci cand e vorba de o lupta]. Ca personaj el nu cred ca este foarte atent la ceilalti din jur... doar la detaliile dintr-o lupta. Deci sa nu va astepti la descriere de genu: "I-am vazut ochii blanzi, buzele suave..." Nu e telenovela=)).

Bun... deci v-ati dat seama ca nu e vb despre Sasuke si Sakura, nu? Ok atunci enjoy!.

My overcast abyss is gone



Capitolul I:


Tocmai ma intorceam pe jumatate mort din ultima misiune de prindere a Demonului cu Opt Cozi. Karin era inconstienta, iar Jugo si Suigetsu abea daca mai respirau. Cu greu puteam sa inaintam datorita ranilor obtinute in urma luptei; Karin a simtit pe propria piele puterea Amaterasului, Suigetsu s-a sacrificat pentru a puteam noi sa scapam, iar Jugo mi-a imprumutat o parte a puterilor lui. Partea frumoasa in toata tampenia asta era faptul ca ne-am dus misiunea la capat – desi eram sa ne pierdem cu totii vietile-.
Cu greu am reusit sa ajungem la ascunzatoare, cred ca ne-a luat cam jumatate de zi. Insa, se parea ca distractia inca nu se incheiase. Cand eram cam la 50 de metri de destinatie in fata noastra a aparut un baiat ce nu depasea cu mult varsta de paisprezece ani. Ce rahat...
-Ce vrei? intreba Jugo dintr-o rasuflare.
-Yuuki. Ne-a raspuns acesta pe un ton vesel in timp ce isi fixa privirea asupra mea.
-Ce vrei de la noi?
-Am o propunere… imi raspunse acesta cu acelasi ton ce ma calca pe nervi.
Nu aveam chef intr-o situatia de genu de propuneri. Dar, avand in vedere ca nu aveam incotro, iar puterile noastre erau scazute… deci nu il puteam ucide… trebuia sa vedem despre ce era vorba.
-Te ascultam.
-O sa va vindec ranile... Sunt destul de serioase avand in devere ca v-ati luptat cu mosul. A spus in timp ce isi indrepta privirea spre Opt Cozi.
-Ce vrei in schimb? intreba Jugo, intrand in discutie.
-Eto…um…spuse acesta balbaindu-se. Stiu si eu…continua pe acelasi ton. Poate sa intru in echipa…
Jugo imi arunca niste priviri intrebatoare. Era destul de dificil… Pe deoparte aveam nevoie de cineva care sa ne vindece, insa nu voiam nici in ruptul capului sa-l primesc in echipa. Numai tonul lui tampit ma enerva, nu vreau sa imi imaginez ce fel o sa fie sa-l avem mai tot timpul impreajma.
Am aruncat privirea la Karin si Sugetsu…Aveau rani serioase…Nu puteam sa-i las spur si simplu sa moara-mai ales ca si-au dat viata pentru mine- insa nici nu voiam piticania in echipa.
-Bine.
-Yey! Da! Da! a inceput acesta sa sara in sus de bucurie… energia si tonul vesel pe care il avea imi aducea aminte de el.
-Insa… dupa ce ne vindeci va trebui sa-l invingi pe Suigetsu.
Acesta s-a oprit brusc si a inceput sa ne inspecteze pe toti cu privirea. A stat cateva clipe pe ganduri apoi mi-a raspuns:
-O.K.
Totul era rezolvat. Pustiul nu va putea sa-l invinga pe Suigetsu, deci prin urmare o sa ne vindece si apoi nu o sa poata intra in echipa.
-Esti sigur de asta, Sasuke? ma intreba Jugo in timp ce ma privi ingrijorat.
Am dat din cap in semn ca da. Insa, nu am mai putut sa-i spun ceva deoarece incepusem sa vad negru in fata ochilor. Imi simteam corpul slabit si lipsit de vlaga… puterile mele cedau incetul cu incetul. Lesinasem. Inainte de a ramane inconstient i-am vazut fata lui Jugo in timp ce ma oprise de la impactul cu pamantul.

Cu greu am reusit sa imi deschid ochii. Tot ce stiam in acel moment era faptul ca lesinasem si ca Jugo m-a prins. Odata cu deschidere ochilor am incercat sa inspectez locul in care ma aflam. Ceea ce mi-a atras atentia a fost parul lung si mov ce atarna de o aprte si de alta a umerilor personaie din fata mea. Nu puteam sa vad foarte clar, majoritatea imaginilor erau in ceata… Chias si asa, am reusit sa mai disting si o lumnina verde ce despartea corpul meu de mainile acelei persoane.
Am incercat sa inlatur acea ceata ce acoperea o buna aprte a lucrurilor din jur, insa nu prea am reusit, cautandu-mi astfel o durere ingrozitoare de cap. Eram atat de nelamurit in legatura cu ce se intampla incat pentru o secunda am crezut ca sunt inca inconstient.
Persoana aceea a inceput sa vorbeasca… Cursivitatetea cuvintelor era inexistenta incat nu am inteles mare lucru. Nici macar tonul care il folosea nu il puteam distinge… Am incercat din nous a ies din acea ceata, insa rezultatul a fost acelasi.
-Sasuke.
Acesta a fost primul cuvant care l-am auzit clar. Am incercat sa ma concentrez sip e propozitia ce avea sa urmeze.
-Nu te forta. O sa fii bine…
Ultimele cuvinte pe care le-am auzit acestea au fost. Dupa acel “bine” nu am mai reusit sa disting si altceva, insa nu era nevoie. Era indejauns pentru mine.
Am adormit. Nu stiu exact cat am stat inconstient, insa atunci cand m-am trezit lucurile imi erau mult mai clare decat prima data. Totul era schimbat… Acea ceata disparuse, acum reusind sa distring mai multe lucruri. Persoanele ce stateau in fata mea vorbeau…insa nu le auzeam foarte clar…
-Sasuke! Te-ai trezit!
Auzisem o voce feminina in timp ce doua brate ma luara de gat. Am inceput sa simt niste dureri usoare care m-au facut sa scrancesc din dinti.
-Hei! Ai grija… Nu e complet vindecat!
Aud o a doua voce ce pare a fi a lui Sugetsu. Se pare ca majoritatea se vindecasera… Ma intrebam de cat timp sunt inconstient…
Am incercat sa spun ceva ins anu a iesti mare lucru. Se pare ca am fost ranit mai mult decat credeam.
-Sasuke… Nu e nevoie sa-ti faci griji. In cateva zilei te vei simti ca inainte!
De data aceasta am putut sa disting vocea lui Jugo. Sa speram ca are dreptate…Nu cred ca as putea rezista prea mult stand intre patru pereti.
Am inchis ochii. Nu stiu cat am dormit, insa inca ma simteam obosit.
Hi!Am trecut si eu pe la noul tau fic. Deci imi place -mai ales pentru ca nu e SasuSaku- .Ti-am citit toate fic-urile de pana acum, insa, scuze, n-am avut timp sa comentez.La naratiune te-ai descurcat cum nu se poate mai bine.Aici n-am ce comenta, deci bravisimo con felicidades!Nu numai naratiunea este perfecta, ci si dialogul.Poate l-ai pus cam in exces, insa fiindca nu e sec, nimeni nu obserba excesitatea.actiunea nu mi s-a parut grabita -decat la inceput putin- deoarece ai narat din perspectiva unei persoane aprope inconstiente, si ma bucur ca ai tinut cont de acest aspect.Draga, ma bucur sa-ti spun ca n-ai avut greseli, insa i-ai cam storcit numele lui Juugo... :?: Se scrie cu 2x "u".In rest, nicio greseala gramaticala.Astept capitolul al II-lea cu nerabdare.Bye!
Arigatou ptr comentariile care sunt si au fost :)) ^:)^
Scz ptr numele lui Juugo... Chiar eram in ceata in privinta asta:)).

Capitolul 2:

Razele soarelui imi strabateau chipul, facandu-ma astfel sa ma trezesc, si cel mai important… sa ma enervez. Am incercat sa imi trag patura peste cap , dar am simtit o durere usoara ce m-a facut sa ma opresc. Aproape ca uitasem de starea in care eram.
-Deci te-ai trezit. Cum te simti?
Am incercat sa-mi deschid ochii. De data aceasta vedeam clar, iar ceata aceea disparuse complet. Mi-am indreptat privirea incet spre persoana care vorbise cu cateva secunde inainte. Un zambet larg ma intampina. L-am recunoscut imediat… Era baiatul acela, Yuuki.
-Bi…ne.
-Ma bucur. A spus acesta pastrandu-si acelasi zambet pe fata.
Am incercat sa ma ridic, insa nu reusisem. Am mai incercat inca o data, iar rezultatul a fost acelasi. Situatia asta deja ma calca pe nervi, nu puteam nici pacar sa ma misc.
-Da-mi voie sa te ajut.
Si in timp ce vorbi se apropie de mine, ajutandu-ma astfel sa ma ridic. Nu mi-am imaginat niciodata ca as putea ajunge intr-o situatie de genul. Nici cand m-am luptat cu Itachi nu am ajuns asa.
Tineam capul plecat si priveam in gol.
-Hei, nu-ti face probleme! In curand o sa fii ca nou! Ai fost ranit serios, doar nu vrei ca in trei zile sa te recuperezi.
Tonul lui vesel si usor sarcastic mi-a mai ridicat moralul, insa nu a fost indeajuns. Macar nu am pierdut prea mult timp. Am dormit deci trei zile…
-Haide… Ce o cu privirea asta? Ar trebui sa fii mai fericit, toti ceilalti se simt perfect!
-Mda.
Ce motiv imi da si el pentru a fi fericit. Bine ca ma voi descotorosi de el curand…
-A, da. Aproape ca am uitat! Banuiesc ca iti e foame… Ma duc sa-ti aduc ceva de mancare.
L-am urmarit cu privirea in timp ce iesi din camera. Sincer sa fiu chiar imi era foame. Baiatul asta era cam ciudat… Trebuie sa-l pun pe Juugo sa caute cate ceva despre el. Cine stie… poate e vreun spion din Konoha.
Sirul gandurilor mi-a fost intrerupt de scartaitul puternic al usii. Mi-am indreptat privirea intracolo si l-am zarit pe Suigetsu. Perfect.
-Mai, mai. Se pare ca te refaci… Piticania aia chiar a facut o treaba buna cu tine.
-Ti-am spus sa nu-mi mai zici asa! Am si eu un nume sa stii!
Si in timp ce vorbi cu Suigetsu, Yuuki intra in camera cu o tava in care se afla un castron al carui miros ma ducea cu gandul la ramen.
-Bine atunci, am plecat. Ai grija ce faci… piticanio!
Pustiul se enerva din nou, insa in scurt timp s-a calmat. Voia sa inceapa o cearta cu Sugetsu insa a renuntat. A asezat tava pe pat si apoi a oftat. Il urmaream cu privirea, insa cand piticania a observant ca-l priveam insistent a inceput sa-si ceara scuze:
-Imi pare rau, ce nepoliticos din partea mea… Am sa ies, cand termini sa ma strigi.
Nu am dat prea multa importanta,asa ca m-am apucat de mancat. Era ciudat… Ramenul acesta avea alt gust decat cel normal… Priveam suspicios castronul, insa m-am hotarat ca decat nimic, mai bine sa mananc ce aveam in fata.
Imediat ce am terminat,pe usa a intrat Karin care tine in mana o tava plina de mancare. O priveam indiferent in timp ce ea inainta.
-Sasuke-kun, ti-am adus ceva de mancare.
-De abea am mancat.
In timp ce vorbeam a intrat si Yuuki pe usa. Se uita cand la mine, cand la Karin.
-Ha! Am castigat pariul! Ti-am spus ca o sa te inving! spuse pustiul in timp ce sarea in sus de bucurie.
-Nu pot sa cred! Tsk! si se intoarse nervoasa spre usa.
-A da si nu uita, ai promis!
Si in timp ce vorbi Yuuki ii arunca o privire perversa lui Karin. Chiar nu stiu despre ce e vorba aici, insa nici nu cred ca as vrea sa aflu. Nu am nevoie de alte dureri de cap.
Piticania zambi multumita.
-Deci… Pana maine incearca sa nu te misti prea mult. Deloc chiar.
Baiatu’ asta e screlozat la minte daca crede ca o sa stau ca o statuie o zi intreaga.
-Hei, nu te uita asa urat la mine! Nu e vina mea ca ai jumatate din oase rupte. Daca vrei sa nu-ti agravezi situatia te sfatuiesc sa ma asculti.
Si in timp ce vorbi ma aseza in pat, invelindu-ma.
Chiar crede ca o sa stau o zi fara sa ma misc?! Pe langa ca e cretin mai are si vizuni fantastice. Cum de m-am pricopsit cu un asemenea idiot; abea astept sa scap de el.
-Daca vrei o sa-ti tin de companie… a spus acesta in timp ce s-a asezat pe pat, langa mine.
Perfect. Asta imi lipsea.
-Sasuke-chan*, care e floarea ta preferata?
-Cum mi-ai… spus? il intreb pe Yuki fiind gata sa ma ridic si sa-l lovesc.
-Sasuke-chan… Nu-ti place? zise acesta derutat. Eu cred ca e dragut.
Nu stiu ce vede el atat de “dragut” in acest lucru, insa daca nu m-ar fi oprit el sigur l-as fi lovit. Insa, chiar si asa, asta l-a facut sa vorbeasca si mai mult:
-Sasuke-chan ti-am spus sa nu te misti. Doar nu vrei sa-ti mai rupi ceva!
-Si ma rog ce-ti pasa tie?!?
-Normal ca-mi pasa! Raule…
Si in timp ce a vorbit s-a intors cu spatele la mine. Nu pot sa cred ca am ajuns sa vorbesc cu toti idiotii... Daca o sa o tin tot asa sigur innebunesc.
S-a intors spre mine, revenind la vechea pozitie. Afisand un zambet larg, ma intreba:
-Deci, Sasuke-chan, care e floarea ta favorite?
E clar. Nu o sa ajung nicaieri cu el. Nu are rost sa-mi bat capul, in plus va pleca imediat ce ma voi putea misca.
-Nu-mi plac florile. Ii spun cu o voce calma, in timp ce il fixez cu privirea.
-De ce nu? Eu cred ca sunt frumoase. Mi-as dori sa fiu o floare de Lotus**.
Chiar daca chipul meu era inexpresiv, Yuki zambea larg, privind in gol.
-Nu esti departe de a fi una. Ii spun in timp ce imi mut privirea spre obiectele din jur.
-Chiar crezi? intreba acesta curios in timp ce se apropie mai mult de mine.
-Da…
Acesta zambi satisfacut. Se pare ca nu e greu sa ii faci pe plac unui idiot. Chiar si asa, tot nu il suport. Imi indrept din nou privirea spre el; inca privea in gol. Ma intrb oare la ce se gandeste. Hm… poate chiar seamana cu o floarea de Lotus.
-Sasuke-chan, tu ce floare crezi ca esti?
Daca nu ii raspund ma bate la cap in continuare; insa partea proasta e ca nu stiam nici foarte multe nume de flori. Singurele erau plante folosite in medical jutsu. Am ramas pe ganduri…
-Ajisai***. Ii raspund intr-un final.
Yuki si-a schimbat pentru prima data privirea de cand am inceput discutia; ochii lui mirati ma priveau intrebatori.
-Nu cred ca ti se potriveste. Daca esti atat de tacut si indiferent nu inseaman ca nu ai suflet. Oricine ar fi avut o viata ca a ta ar fi actionat cum o faci tu. Spuse aceasta in timp ce un zambet i-a aparut pe fata.
Eram uimit de faptul ca stia despre trecutul meu. Deci stia cu cine are de aface cand a intrat in echipa. Pustiul devine interesant.
-Sasuke…
Tonul lui schimbat mi-a atras atentia.
-Tu ai un suflet bun. Eu stiu asta, iar tu o cunosti si mai bine.

______________________________
-chan* - apelativul este folosit in limba japoneza pentru fetite
Lotus** - e o floare ce semnifica puritatea, elocventa.
Ajisai*** - e o floare ce semnifica lipsa de mila fata de o persoana, cruzimea
Deci arigatou ptr comentarii ^^ :X:X
Next:D


Capitolul 3:


Discutiile care le-am avut ieri cu Yuuki m-au lasat putin pe ganduri privind ceea ce era el defapt, insa m-au ajutat sa nu ma plictisesc pe parcursul zilei. Am acceptat sa-mi spuna “ Sasuke-chan”; realizasem ca nu aveam nici o sansa sa-l conving sa renunte la noua mea “porecla”. Pot spune ca pe parcursul discutiilor care le-am avut am reusit sa-mi controlez mai usor nervii – desi dorinta de a omori piticania aia crestea cu fiecare intrebare tampita pe care mi-o punea-. Cand s-a inserat am reusit cu greu sa scap de Yuuki – el gasind fel de fel de pretexte pentru a ramane-.
Chiar daca este un idiot si vorbeste foarte mult trebuie sa recunosc ca nu mi-a stricat compania lui; cine stie, poate chiar aici a si dorit sa ajunga.
-Sasuke-chan! Buna dimineata! Cum ai dormit?
Mi-am intors privirea spre persoana ce intra pe usa. Faptul ca era Yuuki era clar, insa zambetul imens cu care ma “intampina” nu putea sa aduca decat semne rele.
-‘Neata.
-Oh. Esti fara speranta. Ce e cu privirea asta? Ar trebui sa fii mai vesel. Azi o sa te poti da jos din pat.
Insfarsit o veste buna. Cu atat mai bine. Se pare ca o sa scap de el mai repede decat m-am asteptat.
-Nu uita ca avem o intelegere…
-Stiu! imi spuse acesta zambind in ciuda faptului ca eu ma uitam la el cu o privirea foarte serioasa. Azi o sa ma lupt cu Suigetsu. Sunt asa de emotionat.
Ah… Trebuia sa ma astept la asta din partea lui. Aproape ca am uitat cu cine am de aface.
-Dar, sa trecem la lucruri mai importante. Vezi daca te poti misca.
Pentru inceput am incercat sa ma ridic din pat. Acesta ar fi un prim pas destul de bun. Am reusit cu usurinta sa sa fac acest lucru, fapt ce m-a uimit. Nu simteam nici cea mai mica durere. Asta chiar mi s-a parut ceva ciudat…
-Sasuke-chan… esti ca nou!
Entuziasmul lui m-a facut sa ma simt mai bine, desi nu stiu de ce. Poate pentru ca stiam ca o sa scap cat de curand de el…
Pe usa au intrat si Suigetsu si Jugo. Ma intrebam unde e Karin, nu am mai vazut de ceva timp…
-Sasuke vad ca te simti mai bine…Era si timpul. Spuse Suigetsu cu un ton plictisit in timp ce se aseza pe unul dintre scaunele din camera.
-Bine ai revenit, Sasuke-kun.
Da… nu s-a schimbat nimic.
-Piticanio… nu uita ca avem o intelegere, zise Suigetsu in timp ce isi indrepta sabia spre Yuuki.
-Ti-am spus sa nu-mi mai zici asa!
-Iti spun cum vreau eu… piticanio!
-Tu…tu…
-Incetati! intrerup eu discutia tampita dintre cei doi. Daca tot sunteti asa de energici ce ar fi sa o arati in lupta.
Amandoi au fost deacord, asa ca ne-am indreptat cu totii undeva la marginea padurii in caz ca lupta devena serioasa. Nu ma astept ca Yuuki sa castige, ar fi imposibil; in general cei care se pricep la medical jutsu se feresc de lupta, fiind aparati de ceilalti coechipieri. Chiar si unul ca Suigetsu l-ar putea invinge.
-Sa incepem! zise Suigetsu in timp ce se indrepta cu sabia spre Yuuki. Suika no Jutsu!
Yuuki s-a ferit de atac si a aparut in spatele lui Suigetsu. A incercat sai atinga un punct chackra cu un kunai insa nu a reusit... Corpul lui Suigetsu era acum doar apa.
-Ah... Deci nu m-am inselat.
Afirmatia lui Yuuki mi-a atras atentia.Se pare ca o sa am treaba dupa lupta... Am oftat apoi mi-am reindreptat atentia spre batalie.
- Suiton: Gōsuiwan no Jutsu! rosti Suigetsu in timp ce bratul drept a inceput sa se deformeze, aparand un contrast puternic intre cele doua maini.
- Chakra Kyūin Jutsu.
Mainile lui Yuuki au fost inconjurate de o chackra albastra, puternic vizibila. Jutsul pe care l-a folosit mi-a amintit de o lupta pe care am avut-o in Konoha. Interesant... Sa vedem ce vei face, Suigetsu.
Yuuki s-a indreptat spre Suigetsu, incercand sa ii absoarba chackra. Nu a iesit mare lucru, primind si o lovitura in abdomen.
Suigetsu a cazut la pamant.Mi-am activat sharinganul pentru a-mi da seama despre ce e vorba. Era inconjurat cu o atat tesuta din chackra care ii absorbea puterile. Oh... cat de idiot esti, Suigetsu... sa cazi intr-o asa capcana...
-Cum ai…?
-Idiotule… ridica-te de acolo! tip nervos la Suigetsu, fara a-mi lua ochii de la Yuuki.
Se mobilizase. Si-a transformat corpul in apa, eliberandu-se de jutsu. Nu-mi vine sa cred ca am lasat soarta echipei pe mainile cretinului ala. Nu e in stare de nimic…
Yuuki statea intr-un copac cam la trei metri de Suigetsu, analizandu-i miscarile, asteptand un moment pentru a ataca.
Mi-am indreptat pentru prima data privirea spre Suigetsu; se pare ca a folosit jutsul de pamant. Yuuki a absorbit indeajunsa chackra… Nu cred ca Suigetsu mai poate face mai mult de un jutsu. Sper ca de data asta e unul cap.
Se pare ca Yuuki se pregatea de atac. Haide Suigetsu, acum e sansa ta!
In urmatoarea clipa o explozie s-a auzit din copacul in care se afla Yuuki… Puteam sa-i vad; Suigetsu revenind la starea lui initiala, in timp ce Yuki se ferea de atacurile lui. Piticania continua sa se fereasca, iar idiotu’ ala devenea din ce in ce mai nervos.
I-am vazut sabia lui Sugetsu esuand inca o data in timp ce Yuuki la lovit cu putere, absorbindu-i si ultima farama de chackra ramasa. Cand am realizat ce avea sa se intample m-am teleportant intre cei doi, Yuuki oprindu-se brusc.
-Gata cu sarada asta, ii spun in timp ce-mi indrept sabia nervos spre gatul piticaniei.
-Ce vrei sa spui cu asta? zise Yuuki in timp ce ma privi intrebator. Nu ai spus ca trebuie sa-l inving?
-Deajuns! tip la el. Lasa teatrul si spune cine esti!
Yuuki a ramas nemiscat, precum o statuie, fara a spune nimic. Atitudinea lui ma calca pe nervi. Pe langa ca era sa-l omoare pe Suigetsu mai face si pe victima.
-Sasuke… ce sunt cu intrebarile astea? Avem o intelegere… ai uitat?
-Si daca intelegerea a fost la fel de “reala” ca jutsul acela? Ii spun in timp ce ma apropii mai mult de el.
-Ai incredere in mine. Daca aveam alte intentii nu crezi ca as fi actioant pana acum?
Nu i-am raspuns.
-Ai increde in mine, nu-i asa?
Nici de data asta n-am raspuns.
Yuuki a indepartat sabia de la gatul sau, intorcandu-se cu fata spre mine. M-am intrebat in acel moment de ce nu am reactionat, de ce nu l-am omorat.
-Sasuke… deci tu… tu…
A incercat sa alcatuiasca o propozitie insa a renuntat la ea, lasand capul in jos.
-Uite ce e. Am avut o intelegere, nu-mi pasa ce crezi tu, insa cred ca ar trebui sa incepi sa te obisnuiesti cu mine! Pentru ca nu plec! Nu plec…
Tonul lui serios mi-a captat atentia. E prima data cand il aud, nu mi-am imagiant sa intalnesc la el asa ceva; devine din ce in ce mai interesant.
-Sasuke, e indeajuns. Yuuki are dreptate. Avem o intelegere. Vorbi si Juugo pentru prima data de cand venisem aici.
-Ma rog…
L-am luat pe Suigetsu si ne-am teleportat inapoi la ascunzatoare.
Bunaa(o.o)

Ai pus next.Ce bine!o//o
Capitolul a fost bun si nu am ce critica,trist,caci mie imi place sa critic.Imi place cum ai descris mica lupta dinte Yuuki si Suigetsu,eu una nu ma pricep la lupte.Descrierea-nu pot cere asa ceva,avand in vedere cine este naratorul si anume,Sasuke.Dar totusi exprimi lucrurile din perspectiva sa foarte bine si sunt uimita cat de bine o faci.Naratiunea,actiunea si dialogul-au fost bune,nimic de criticat,cum am mai zis.Am o impresie cam tampita despre Yuuki si Sasuke,caci cu fiecare capitol pe care il scrii ma face sa cred din ce in ce mai mult ca ei vor forma un cuplu,nu stiu de ce cred asta.Oricum nu am nimic impotriva,este mult mai bine asa decat Sasuke si Karin,dar oricum este alegerea si eu nu ma pot opune avand in vedere ca este si ficul tau.Orice ai alege,mie tot imi place ficul si astept nextu` foarte,foarte nerabdatoare.Sa pui urmatorul capitol cat mai repede,please
Ja ne` si multa insipratie
Arigatou ptr comentariu :X:X:X
Deci in capitolul acesta am incercat sa pun mai multa descriere :-S>
Sper sa va plak >:D<>:D<

Capitolul 4:

~ Partea 1 ~


Ranile lui Suigetsu au fost trate; nu era vorba de cine stie ce, insa Yuuki a insistat sa aiba grija de el. A trecut in jur de o saptamana de la lupta, iar prezenta lui Yuuki ma sufoca. Intr-un din seri planuisem sa-l omor; dar ceva m-a oprit sa o fac. Nu stiu despre ce e vorba… ceva ma oprea sa o fac. Am vaga impresie ca detine o putere de care m-as putea folosi; cu atat mai bine ca Yuuki este o persoana ce o poti manipula usor.
Niste batai slabe in usa mi-au captat atentia. Nu avea cum sa fie Yuuki – el nu bate niciodata la usa-.
-Intra.
Karin a deschis usa usor, lucru ce mi-a lasat de gandit. In ultima saptamana nu prea si-a afcut aparitia, air la lupta nu a asistat. Nu cred ca stie despre Suigetsu… Ce idioata, unde o fi fost atata timp? Ma intreb daca are legatura cu pariul acela de care vorbea Yuuki.
Karin se pregatea sa vorbeasca, insa nu reuseste deoarece Yuki apare in spatele ei:
-Sasuke-chan! Vreau sa vorbesc ceva cu tine!
-Sasuke-chan? intreba Karin, derutata.
Perfect. Nu e destul ca ma freaca Yuuki cu numele asta, acum o sa inceapa si Karin. Stresant.
Amandoi voiau sa vorbeasca cu mine. Ce era mai rau? Yuki sau Karin? Ambii erau la fel de enervanti; o decizie grea. Ma uit cand la unul, cand la altul.
-Yuuki… iesi.
-Poftim?!? Da de ce ma dai pe mine afara?!? Nu-mi spune ca urata asta e mai importanta decat!
-Urata?!? Pe cine faci tu urata, piticanie!?
-Iesiti amandoi afara!
Cuvintele nervoase pe care le-am rostit au reusit sa le acopere pe ale celor doi. Unu e mai idiot decat altul… Amandoi s-au calmat, insa nici unu nu a parasit camera.
-Tsk. Piticanie.
Karin a revenit la normal, deci o sa plece. Acum nu trebuie decat sa scap de Yuki.
Roscata a iesit, insa el tot in camera a ramas. I-am aruncat o privire plina de ura, insa acesta nu s-a miscat din loc. O fiinta mai enervanta ca asta nu cred ca am intalnit. Nici fosta mea echipa formata din ratati jalnici nu era asa.
-Vrei sa te dau cu forta afara sau ce?!?
-Sasuke-chan…
Chiar daca tipam la el, nu rezolvam nimic. Prin urmare, imi pierdeam vreme enervandu-ma pe un cretin ca el; trebuia sa ascult ce are de spus.
-Ce vrei? incep pe un ton calm.
-Stii…,a inceput acesta pe un ton jos in timp ce se apropia de pat, voiam sa imi cer scuze.
A trecut deja prin trei stari emotionale de cand a intrat in camera. Baiatul asta chiar e ciudat.
-Pentru ce?
-Stii… Am stat si m-am gandit si chiar imi pare rau. Atunci in lupta eram sa-l… omor pe Suigetsu. Nu stiam ca este atat de important pentru tine.
Nu mai era la fel de hiperactiv ca si azi dimineata. Ma intreb ce s-a intamplat. De obicei vine seara si ma roaga sa doarm cu el, dar de fiecare data primeste acelasi raspuns. Uneori chair nu pot sa-mi imaginez cum de a devenit ninja o asemenea pacoste.
-Esti suparat pentru ca erai sa-l omori sau… pentru ca imi pasa de el? ii zic in timp ce il privesc direct in ochi, acesta tresarind.
Yuuki a dat negativ din cap.
-Daca l-as fi omorat sunt sigur ca ai fi suferit foarte mult… Inima ta e destul de neagra… nu e nevoie de mai mult. Nu imi doresc sa fii nefericit, chiar daca tu ma consideri o pacoste enervanta ce-ti sta mereu in cale si in care nu poti avea incredere.
A ajuns la o concluzie buna privind partea practica a ceea ce se intampla; din pacate… partea teoretica conteaza.
-Vorbesti prea mult, ii zic in timp ce-l fixez mai bine cu privirea.
-Asta e adevarul.
Si in timp ce vorbi lacrimile au inceput sa se scurga din ochii lui de un mov negricios. Imaginea lui plangand m-a facut sa-mi aduc aminte de altele din copilaria. Probabil asta m-a determinat sa nu-l resping atunci cand mi-a sarit in brate.
Am stat asa ceva timp; niciunul dintre noi nu se misca sau spunea ceva.
Liniste… Nu credeam vreodata ca o s-o intalnesc in preajma lui Yuki.
-Sasuke…chan.
-Ce e?
Si-a schimbat pozitia, acum amandoi putand sa ne uitam unul in ochii celuilalt. Am oftat. Nu se va termina bine…
-Multumesc.
Si in timp ce vorbi s-a apropiat si mai mult de mine; gurile noastre luand contact. Mi-am pus mainile pe pieptul lui, incercand sa-l imping; nu am reusit. Nu intelg de ce… insa nu am mai opus rezistenta. Acesta s-a lasat peste mine, lungindu-ne amandoi pe patul aranjat neglijent.
Am ramas asa, pana cand acesta s-a indepartat usor de mine. A pus mana pe parul meu ravasit pe suprafata alba a cearceafului, apoi mi-a spus:
-Stiam eu ca exista si o bucatica buna in tine…
Nu i-am raspuns.
Si-a apropiat din nou buzele de ale mele, insa am intors capul.
-Nu-ti face iluzii, baiete.
Desi il priveam cu dispret, ochii blanzi ce-i avea nu s-au schimbat. Era dezamagit, dar continua sa ma fixeze din priviri. Nu voiam sa-si faza iluzii desarte. Eu aveam un scop ce nu-l implica, vreau sa distrug Konoha, nu am timp de pierdut cu prostii de genu; iar el… chiar nu stiu ce urmareste.
Vazand ca nu reactionez, s-a indepartat usor de mine, pastrand acea privire dezamagaita. Nu i-am spus nimic…
Fara macar sa se milogeasca sa doarma cu mine, a iesit din camera. Am ramas pe pat in aceeasi pozitie, reflectand asupra celor intamplate. Dupa cum mi-am imaginat… asa avea sa se intample. Ce pacoste de copil…
Heya(*.*)
Ai pus next!Iti ador ficul:chuu:
Cum spuneam,nu am ce critica.Toate sunt bine realizate si nu`ti lipseste nimic.,plus ca exprimi lucrurile mirific din perspectiva lui Sasuke.Cat despre acest capitol,pot spune doar ca a fost bun si ca sunt tare bucuroasa.Ar fi bine sa se formeze cuplul Sasuke su Yuuki.Sincera sa fiu nu ma asteptam ca Yuuki sa`l sarute pe Sasuke,iar Sasuke sa`l nu respinga.Insa a fost bine ca a doua oara la respins,caci altfel lucrurile ar deveni foarte clare intre cei doi.Cum spuneam nu am ce critica,totul este bine si frumos.Astept next si repede ca`s curiosa ce ne mai ascunde Yuuki asta,ce se va mai intampla intre cei doi si cum va reactiona Karin cand va afla ce s`a intamplat.Sunt tare nerabdatoare.PS:poate treci si pe la mine cu un coment
Ja ne` si multa inspiratie
~Partea 2~

Fara macar sa se milogeasca sa doarma cu mine, a iesit din camera. Am ramas pe pat in aceeasi pozitie, reflectand asupra celor intamplate. Dupa cum mi-am imaginat… asa avea sa se intample. Ce pacoste de copil…
Am incercat sa ma ridic, in speranta de a uita cele intamplate… cel putin pentru un timp. Nu puteam sa dorm in starea asta, cu siguranta as fi avut cosmaruri.
Cand sa ma ridic de pe pat, mana mea a luat contact cu ceva destul de moale. Am aruncat privirea in stanga mea si observ patura lui Yuuki. Idiotul a venit aici cu ea, dar a uitat sa o mai ia si inapoi.
Am oftat.
Luand patura de pe pat am iesit pe usa. Nu imi placea ideea, insa trebuia sa urmez planul- nu imi permiteam ca ceva sa intervina-. Ma indreptam cu pasi marunti spre camera lui Yuuki. Nu intrasem niciodata acolo, nici macar nu stiam cum arata camera. Acolo obisnuia sa stea Ryuuzaki* dupa antrenamente… nu permitea nimanui sa intre in camera. Bineinteles, dupa moartea lui intelegerea a cazut.
Mai bine de atat de nu se poate… Ce pot spune… “Camera perfecta pentru unul ca Yuuki.”
Eram doar la un metru de usa cand aud niste voci ce nu apartineau nicunui dintre noi:
-Cum adica ai esuat?!? Incompetentule!
-Hei, Soubi, vorbeste mai incet. Nu uita ca esti in aceasi cladire cu cei mai periculosi ninja din Akatsuki.
-Si ce, nu-mi spune ca ti-e frica de micul Uchiha.
Micul Uchiha… N-am o reputatie prea buna… Cred ca ar fi timpul sa incep sa-mi fac una.
-Micul Uchiha care l-a ucis pe Orochimaru, cel mai cautat ninja din toate cele cinci tinuturi. Lasand la o parte pe toti ceilalti membri Akatsuki…
-Hmp! Nu vezi ca idiotu asta nu e in stare de nimic?!?
-Gakht, Soubi, terminati! Asculta bine, piticanie! Daca vrei sa o mai vezi pe Sakurai ar fi bine sa-ti faci treaba… Urmatoarea data cand vin vreau ca totul sa fie gata altfel… poti sa-ti iei adio de la rozalie.
Sakurai… rozalie… o legatura cu Yuuki. Combinatie fatala.
-Da… domnule. Asa voi face.
Am putut recunaoste vocea smiorcaita ce s-a auzit foarte slab pe langa tipetele celorlalti trei. Yuuki e asa un idiot.
Am asteptat ca prezenta celor trei sa dispara definitiv, astfel incat sa para ca nu i-am “descoperit”. Trebuie sa am niste discutii cu Yuuki in seara asta. Oh… cat puteam sa detest acest lucru.
Intru in camera, fara a bate la usa.
Nu era nimic special in incapere… .Inca ma intreb ce ascundea Ryuuzaki. Faptul ca totul era normal nu m-a interest prea mult… primul lucru care mi-a sarit in ochi a fost balta de sange din mijlocul camerei. Cei trei nu s-au luptat aici; nu puteau sa riste misunea pentru un ninja idiot de la ei din echipa. In cel mai bun caz l-au omorat prin genjutsu. Deci… Yuuki e idiotul care a inceput cu sinuciderea.
-Idiotule… ce faci? Incerci sa te omori sau ce?
-Sasuke-chan… cand ai intrat?
Privirea naiva si uimita pe care o afisa a inceput sa ma calce pe nervi. Nu cred ca intelege situatia in care se afla in momentul asta. Privesc insistent balta de sange, cat si mana rosiatica.
-Ah…la asta te ferereai… Nu-i nevoie sa-ti faci griji. Am incercat un jutsu si… nu prea a iesit. Sunt bine.
Am oftat. Nu-mi placea sa fac asta… insa nu aveam de ales. M-am indreptat cu viteza spre el, neobservat, in secunda urmatoare aparand in spatelui lui; lama nefolosita a sabiei ii atingea gatul.
-Ce ar fi sa lasi prostiile si sa-mi spui cine erau “prietenii” aceia ai tai.
-Ce… ce… prieteni?
-Nu face pe prostul cu mine!! Crezi ca sunt idiotul de Suigetsu sau ce?
Reactia pe care a avut-o nu a fost una asteptata de mine. Defapt pot spune ca e prima data in viata cand am fost uimit cu adevarat.
Yuuki a inlaturat sabia si s-a intors spre mine imbratisandu-ma. Desi plangea, privirea lui nu exprima nici cea mai mica urma de frica, ura sau dispret. Frustrant.
-Sasuke-chan… insfarsit ti-ai dat seama.
Il priveam cu o expresie uimita. Sa inteleg ca el astepta sa-mi dau seama ca e un tradator?
-Acum ma poti ajuta sa o salvez pe Sakurai.
M-am asezat pe pat. Priveam in gol, in timp ce ma gandeam la cele intamplate. Inca nu putema sa cred ca Yuuki s-a folosit de mine… Si cand te gandesti ca eu eram cel care trebuia sa faca asta. Cat de ironic.
-Nu te ajut.
-Sasuke-chan… te rog frumos. Iarta-ma pentru ca te-am folosit asa… Nu am vrut, insa era singura mea sansa… In plus, e o persoana speciala pentr mine.
Mi-am intors privirea spre el… Era asa un idiot… Puteam sa recunosc acel sentiment de speranta care il emana. L-am mai intalnit la el…
-Oh… Cine este Sakurai?
-Arigatou**, Sasuke-chan… stiam ca ma vei ajuta. – a urmat o pauza scurta dupa care iar a inceput-. Sakurai este sora mea. Amandoi facem parte dintr-o familie importanta a Satului Ascuns intre Stanci, mai exact o familie ambu black. Mama si tata erau in misiune in Konoha cand Sakurai a fost rapita. Am luptat amandoi, insa aceia erau mult prea puternici… erau in jur de cinsprezece. Urmatoarea zi Tsuchikage-sama*** a primit o scrisoare de rascumparare… Cerea…
S-a oprit brusc.
-Deci ma vor pe mine in schimbul lui Sakurai.
-Da… dar sa stii ca nu e o capcana!
L-am privit cu raceala. Chiar credea ca sunt atat de naiv sa merg acolo?
-Sasuke-chan… in aceste saptamani in care am stat impreuna m-am atasat mult de tine, desi stiu ca nu e si viceversa. Sincer… chiar nu-mi pasa. Insa, nu vreau sa ti se intample nimic… nu as suporta gandul de a te sti departe.
Din nou s-a oprit brusc.
Ce pot face? Oh… nu am mai avut o lupta serioasa de mult… Mi-ar prinde bine niste antrenament. In plus...
-Te voi ajuta.

Ryuuzaki* - un coleg de antrenament a lui Sasuke. A fost “ recoltat” de Orochimaru pentru puterile lui speciale in arta manuirii focului. A murit
insa intr-o lupta cu Akatsuki.
Arigatou** - pentru cei care nu stiu… inseamna “multumesc”.
Tsuchikage*** - este conducatorul Satului Ascuns intre Stanci.
Heya(*.*)


Am revenit p`aci. Prima la datorie:yes:

Poi despre acest capitol nu pot spune prea multe si imi pare sincer rau ca nu pot lasa comentarii kilometrice, asa cum obisnuiesc. Totul a fost bine pus la punct, capitolul a fost bun, insa folosesti prea multe puncte se suspensie, arata inestetic intr-un fic. Dialogul este cam in exces, dar cel putin nu`i sec. Apropo, aceasta "Sakurai" nu este defapt Sakura? Te rog raspunde-mi la intrebare, caci asa pot intelege mai bine totul. In rest nimic de comentat, cum am mai zis totul a fost bine. Greseli de tastare/ exprimare nu am vazut. Astept urmatorul capitol si repede.

Ja ne`, dear!
next... :D
Arigatou ptr comm ^:)^

Capitolul 5:

~Partea 1~


-Si ai cumva vreun plan referitor la infiltrarea noastra in cladire?
-Bineinteles ca am. Sunt sigur ca nu va da gresi.
Il priveam oarecum suspicios pe Yuuki in timp ce incercam sa-mi pastrez echilibrul. Speram ca totul sa fie rapid, fara interferente. Daca nu eram inapoi in ascunzatoare pana la rasarit cei din Akatsuki vor afla de mica noastra escapada. Tobi inca nu stie de Yuuki si ar fi bine ca lucrurile sa ramana asa… cel putin pentru un timp.
Din ce mi-a zis Yuuki, cred ca aceasta Sakurai face parte dintr-o echipa ANBU. Inamicul nu ar fi riscat sa trimita atatia oameni decat daca oponentii ar fi fost puternici. Pe deasupra, Satul Ascuns in Stanci este recunsocut pentru vasta echipa de ANBU pe care o detine. Prin urmare, asta agraveaza situatia…
-Sasuke-chan, la ce te gandesti? Pari cam distras.
-Nimic.
Yuuki a zis ca ascunzatoarea lor se afla undeva in apropierea Muntelui Senjō*. Este o zona inconjurata de copaci cu frunzisul des, nu va fi usor sa ii gasim. Oricum, ceea ce ma pune pe ganduri este aceasta “sursa” a lui Yuuki de unde a capatat informatia legata de locul unde se afla Sakurai. Iar faptul ca stie pe unde trebuie sa o luam ca sa nu ne ratacim… Ceva nu e bine. Chiar si asa, nu ma deranjeaza sa cad intr-o capcana. Dupa cum am mai zis… nu am mai avut de mult o batalie adevarata.
-Sasuke-chan, in curand vom ajunge la un pod suspendat. Dupa ce trecem de prapastie va trebui sa strabatem padurea; cei drept… copacii sunt inalti iar frunzisul este des, dar se intind doar pe o raza de doi kilometri.
Podul acela trebuie sa fie pazit de niste ninja; cel mai probabil un genjutsu. Daca ne gasesc si afla ca le-am incalcat teritoriul o sa incerce sa ne omoare in timp ce ei o sa plece in alt loc cu Sakurai. La naiba.
Mi-am activat Sharinganul. Undeva la 100 de metri in fata noastra puteam sa observ niste chackra. Stiam eu ca o zona de acces ca asta trebuie sa fie pazita.
M-am oprit brusc cand am ajuns la o distanta de 60 de metri, iar Yuuki a facut si el la fel. I-am facut semn sa nu vorbeasca. Am privit imprejurimile, incercand sa mai gasesc o urma de chackra. Se pare ca era singurul paznic.
-Stai aici.
Si in timp ce vorbeam m-am indreptat cu viteza spre paznic. Trebuia sa-l omor rapid, inainte ca altii din umbra sa observe. Am scos sabia din teaca si am marit viteza. In urmatoarea secunda paznicul a cazut mort la pamant. Il priveam indiferent; cat de jalnic sa fii sa mori in asemena circumstante.
A aparut si Yuuki, iar la vederea cadavrului incremenise. Patetic.
-De ce l-ai omorat?!? a inceput acesta sa strige la mine.
-Daca nu vrei sa vezi si alte cadavre ar fi bine sa ai grija cu tonul ala.
-Puteai sa-i faci o rana care sa-l tina inconstient, nu sa-l omori!
-Daca nu-ti convine, atunci o sa te las de unul singur.
A lasat capul in jos. Deci daca vreau vreodata sa scap de el tot ce trebuie sa fac este sa omor pe cineva - draguta idee.
-Gomene**.E vina mea. Mai bine sa ne continuam drumul. Pana la urma daca vrei sa salvezi viata cuiva trebuia sa o risti pe a altora.
E prima data cand il vad serios. Acea atitudine copilaroasa disparuse. Ii arunc o ultima privire, apoi oftez. Nu e nevoie sa-i ofer atentie… primeste destula; in plus asta l-ar determina sa creada ca imi pasa de persoana lui… cat de patetic. De ce sa tin la o persoana care ma poate trada in orice moment? Atat de jalnic. Inca nu pot sa inteleg acest concept.
Mi-am indreptat privirea spre pod, fara ai mai da atentie lui Yuuki, am activat din nou Sharinganul. Dupa cum am crezut… un genjutsu. Din cate se parea aceea era singura cale de acces si bineinteles ca trebuia sa fie blocata. Nu vreau sa eliberez semnul blestemat… nu acum. Yuuki ar face un atac de cord, iar inamicul s-ar putea sa-mi simta chackra. E mult prea mult...
-Ce s-a intamplat?
-Asteapta! Ii zic lui Yuuki cand il vad cum se indreapta spre pod. E un genjutsu. Daca treci pe acolo o sa cazi in prapastie.
-Sasuke-chan esti prea naiv. Trebuie sa-ti lasi imaginatia libera.
Se indrepta din ce in ce mai mult spre prapastie. Idiotul… o sa cada. Am alergat spre el si l-am prins chiar inainte sa paseasca pe „asazisul pod”.
-Ai incredere in mine. A soptit acesta. Nu ni se va intampla nimic.
A incercat sa se elibereze din stransoare, astfel pasind in gol. I-am vazut trupul cum se indrepta nebuneste in jos. Cadea... M-am aruncat asupra lui fara sa ma gandesc la consecinte; acum cadeam si eu. Tot ce puteam simti in acel moment era vantul ce-mi strabatea fiecare partea a corpului si mainile lui Yuuki puternic stranse in jurul abdomenului meu. Isi tinea ochii inchisi din care se scurgeau lacirmile ce ajungeau pana la mine.
Nu puteam renunta. Nu acum. Am lasat aripile lungi si usor negricioase sa se inalte. Parul odata negricios a inceput sa prinda nuante de albastru, fiind ravasit de vantul noptii. L-am luat pe Yuuki in brate si m-am inaltat spre cer. Nu cred ca am coborat mai mult de 150 de metri, prin urmare in putin timp am ajuns din nou la suprafata. L-am asezat pe Yuuki la trunghiul unui copac, in timp ce m-am intins langa el. Daca as fi putut sa revin la normal inainte ca el sa se trezeasca...
Ochii lui Yuuki au inceput sa se deschida. Cred ca tocmai a depasit socul. E un inceput destul de bun. A inceput sa priveasca derutat in toate partile pana cand a ajuns cu ochii pe mine. S-a oprit brusc. Ma gandeam eu ca asa o sa actioneze... Am oftat.
-Ti-am zis ca e un genjutsu. Faci mereu numai cum te duce capul.
A urmat o pauza lunga. Se pare ca vorbeam singur. Yuuki doar statea in acea pozitie privindu-ma cat uimit, cat trist, cand fericit, cand dezamagit. Era atat de ciudat.
Deja ma plictisisem sa stau in acea pozitie asa ca ma pregateam sa tip iritat la el insa m-am oprit cand i-am vazut mana indreptandu-se spre mine. Mi-a atins usor fata, apoi parul...
-Nu pot crede ca lumea te vede ca pe un monstru. Nu am vazut in viata mea ceva mai... mai minunat decat tine.
Cred ca socul i-a provocat daunse serioase la cap.Nu puteam sa cred ca m-a numit...
-Esti asa de idiot! Ce vezi tu minunat in monstrul din fata ta?!?
-Nu esti un monstru. Nu poti sa fii... desi nu te-am ascultat de la inceput tot te-ai aruncat dupa mine constentizand ca vom scapa daor cu ajutorul unui miracol. Stiai cat de periculos este sa iti arati si aceasta infatisare... Stiai, dar tot ai facut-o.
Cu ochii inlacrimati se arunca asupra mea, sarutandu-ma pe buzele negricioase din cauza semnului blestemat. Nu puteam sa-l inteleg; toata aceasta conceptie a lui legata de mine era nebuneasca. Ma saruta din ce in ce mai apasat pana cand m-a lipit cu totul de trunchiul copacului. Mi-am pus mainile pe pieptului lui, impingunadu-l usor astfel incat sa nu-l fac bucatele datorita puterii la care ajunsesem intr-un astfel de moment.
-Ti-am zis sa nu mai faci asta.
-Nu e vina mea ca tu ma provoci sa o fac. Vreau sa intelegi ca pentru mine ramai Sasuke-chan... indiferent de trecut, de jutsurile pe care le detii sau de visul care il ai. Mereu vei fi Sasuke-chan.
Cat ma putea enerva acea porecla. Pe deasupra, o repeta si la fiecare stupizenie pe care voia sa o spuna. Yuuki... baiatul asta chiar nu poate sa aiba precedent. Cine ar fi crezut ca voi intalni o pacoste ca asta?

Muntelui Senjō* - este un munte inalt ( in jur de 3.000 m) care este situat undeva in apropierea orasului Nagano.
Gomene** - asa se spune in japoneza la " scuze" sau " imi pare rau". [ ptr cei care nu stiau :D]
Mda... sper sa primesc commuri de data asta :-J...
~Partea 2~

Cat ma putea enerva acea porecla. Pe deasupra, o repeta si la fiecare stupizenie pe care voia sa o spuna. Yuuki... baiatul asta chiar nu poate sa aiba precedent. Cine ar fi crezut ca voi intalni o pacoste ca asta?
-Haide, trebuie sa plecam. Nu mai e mult pana la rasarit.
-O.K.
Se pare ca i-a revenit entuziasmul. Ah... inca un lucru cu care trebuie sa ma confrunt. Dar, lasand asta la o parte, i-am acaparat trupul si l-am ridicta in aer odata cu al meu. In cateva clipe ne aflam deasupra padurii dese, printre norii ce anuntau ploaia.
-Uimitor!
Tipatul lui s-a auzit puternic in vazduh. Ce mi-as fi dorit in acel moment sa ii dau drumul si sa se izbeasca de pamant. M-am chinuit atat sa nu ne depisteze inamicul, iar el tipa ca un idiot!
-Cretinule, nu tipa! Crezi ca daca esti in aer nu te aude nimeni?!
-Sasuke-chan... Daca aveai puteri asa extraordinare de ce nu le-ai folosit de la inceput?
Vorbeam de unul singur... Piticania asta nu merita atentia nimanui. Pe langa asta, vorbea atat de tare incat ne pierdusem elementul „surpriza”. Idiotul, nu e in stare de nimic.
-Esti cea mai idioata persoana pe care am intalnit-o vreodata.
A incercat sa zica ceva, insa i-am acoperit gura cu mana stanga. Intradevar vorbeam degeaba. Ce fel am ajuns... pentru un amarat de jutsu sunt obligat sa-l suport pe Yuuki. Madara jur ca o sa te omor cu mainile mele... o sa ai cea mai sangeroasa moarte.
M-am concentrat din nou asupra drumului; nu mai era mult pana la poalele muntelui, in jur de 200 de metri. Cand am ajuns la o distanta ceva mai mica mi-am activat si sharinganul. Ciudat...nu era pazita de nimeni. Existau doua variante: prima, si-au dat seama ca venim asa ca au plecat, sau a doua, sunt niste talhari din satul apropiat si nu au multe abilitati ninja, deci inca mai avem o sansa la acel element „surpriza”.
In scurt timp am putut zari acoperisul unei case masive din lemn. Dupa cum arata acea „ascunzatoare” puternic vizibila erau cu siguranta niste talhari ce voiau sa scoata bani de pe urma rapirii lui Sakurai. Mda... nu o sa fie o provocare dupa cum ma asteptam.
Am coborat la sol, undeva la 50 de metri de acea casa. Am retras si jutsul, revenind la forma initiala. Inca nu pot crede ca Yuuki nu a facut atac de cord cand m-a vazut.
-Ai spus ca ai un plan.
-O da, aproape ca uitasem.
M-am urcat intr-un copac, pe o creanga ce se afla la o inaltime considerabila de pamant. Era mai bine sa astept acolo – in caz ca nu ii iesea jutsul-.
-Astept.
Iar odata cu anuntul meu acesta a inceput sa faca niste semne jutsu, mai la sfarsit rostind:
- Kuchiyose no Jutsu.
Era jutsul de invocare. Ma asteptat sa il cunoasca, in momentul de fata nimic nu ma mai poate uimi la persoana lui, insa sa-l foloseasca in asemenea circumstante… Totul pare din ce in ce mai interesant.
Din norul de fum creat de jutsu s-au putut zari niste aripi lungi cu un contur negricios si cu un patagiu alb. Odata cu diminuarea fumului am putut sa vad invocarea mai clar. Era... un liliac?!
Dintre toate animalele... chiar pe aceasta l-a ales. Yuuki chiar este un idiot. Cunoaste atatea jutsuri, dar nu stie cum si unde sa le foloseasca. Am mai intalnit eu la cineva slabiciunea asta- doar ca in cazul acela era mult mai rau-.
-Deci asta e planul tau.
Am oftat. Mai bine ma ocupam singur de asta. Am facut si eu jutsul de invocare, in fata mea aparand Kira. Orochimaru avea cea mai perfecta invocare a unui animal. Sarpele asta avea sa ne ajute.
-Hei! Nu-l subestima pe Kauro! E un ajutor foarte bun in misiuni de genul.
-Da, da! Nu ma subestima. Sunt cel mai bun dintre toti!
-Sasuke-kun...Sss... Cine sssunt idiotii astia?
-Doar idioti.
Cei doi au sarit revoltati asupra celor spuse de Kira. Au inceput toti trei sa se certe. Cat de idioata trebuie sa fie o persoana sa faca asta in mijlocul noptii si mai ales intr-o misiune de salvare? Cum am ajuns eu oare intr-un grup ca asta?
-Sassuke...Pot sa gussst putin din amicul tau...sss... inaripat? Arata tare delicioss...
-Fa ce vrei.
-Ce?!? Au spus cei doi revoltati.
Chiar ma calcau pe nervi. Dupa misiunea asta trebuie sa scap neaparat de Yuuki. Poate se intoarce cu Sakurai inapoi in Satul Ascuns intre Stanci.
-Incetati odata, idiotilor!
In plus, asta este si motivul pentru care s-a apropiat de noi. Voia sa o salveze pe Sakurai, nimic mai mult. Cand ma gandesc cate am tolerat pentru ceva atat de stupid. De ce sa salvezi pe cineva cand stii ca te poate trada in orice moment? Yuuki e atat de naiv, e inca un copil... Nu se poate numi ninja. Chiar is asa... imi aduce aminte de el.
Incetasera cu cearta. Se pare ca s-au mai calmat.
Yuuki l-a trimis pe Kauro sa cerceteze ultimele doua etaje. Se pare ca restul ii ramane lui Kira. Sa vedem cum va decurge misiunea...

EDIT:))
uitasem de poze :-"
Kauro:
[imagine: http://i43.tinypic.com/287psie.gif]
Kira: [ and Sasuke of course ^:)^]
[imagine: http://i44.tinypic.com/2w6z3g2.jpg]
Heya(*.*)
Scuze de intarziere, eh, asa sunt eu
Cat despre capitol a fost bun si mi-a placut foarte mult. Stii deja ca imiplace ficul tau si mai ales ca este din perspectiva frumosului Sasuke si ca o faci excelent.Totul este okey, descrierea este asa cum trebuie, dar nici nu trebuie descriere avand in vedere cine este naratorul. Actiunea este buna, uneori grabita, insa imi place. Ma captiveaza si vreau sa stiu mai mult. Inca nu m-ai lamurit in legatura cu Sakurai, dar sper sa o faci. Nu am ce comenta si imi pare rau.Astept capitolul uramtor si tine-o tot asa!
Si eu sunt cam intarziata :">
Gomene ^:)^ si ms de comentariu>:D<.
Acum>:). Next... sper sa va placa :D

Capitolul 6:


Yuuki l-a trimis pe Kauro sa cerceteze ultimele doua etaje. Se pare ca restul ii ramane lui Kira. Sa vedem cum va decurge misiunea .
Primeam semnale slabe de la Kira. Din cate se pare nu erau multi paznici la subsol si parter. Se pare ca Sakurai sta cu seful lor. Insa de ce? De obicei talharii actioneaza in asa fel incat seful lor sa ramana in siguranta, prin urmare prizonierii trebuia sa fie supravegheati de niste paznici care au niste abilitati in lupta ninja. Atunci Sakurai de ce ar sta cu seful lor? Ar exista si posibilitatea in care si-au dat seama ca venim, asa ca au dus prizonierul la sef pentru a-i proteja pe amandoi. Insa tot nu are sens. Toti prizonierii care ii au la subsol raman nesupravegheati. Sau poate nu sunt atat de importanti. Cine este oare acea Sakurai?
Sa vad ce progrese a facut Yuuki.
-Ai gasit ceva?
-Nimic la primul etaj.
Deci, erau la ultimul etaj. Daca teoria mea este corecta acolo ar trebui sa fie. Trebuia sa existe un pret bun pentru Sakurai daca o pun inainte tuturor prizonierilor. Nu cred ca este sora lui Yuuki.
-Sasuke-chan! Sunt la ultimul etaj!
-Dupa cum ma asteptam.
-Te asteptai sa fie acolo? Sasuke-chan. Esti asa de inteligent. Trebuia sa ma astept la asta din partea unui Uchiha.
Yuuki stie destul de multe despre Familia Uchiha. Oare are vreo legatura cu ea? Cine stie...
Se parea ca trebuie sa ne miscam repede. Am incercat sa ii explic lui Yuuki ce trebuie sa faca. Va trebui sa creem o diversiune. Il trimit pe Yuuki la subsol unde sunt ceilalti prizonieri. Se va da drumul la alarma iar majoritatea paznicilor o sa se indrepte intracolo pentru a scapa de inamic. Din cate m-a invatat Orochimaru legat de rapirile talharilor, asa ar trebui sa actioneze. Prin urmare Sakuria si seful lor vor ramane doar cu cativa paznici sau poate chiar deloc. Daca merge totul conform planului nu va fi o mare provocare.
Dupa alte complimente stupide din partea lui Yuuki, ne-am despartit, fiecare ocupandu-si pozitia. M-am urcat pe acoperis, asteptand semnalul lui Yuuki. Cu ocazia asta voi sti sigur daca face parte din ANBU Black sau nu... iar in legatura cu Sakurai, inca am dubii legate de adevarata ei natie. Poate oare sa fie ea? Cum sa ajung din Konoha in Satul Ascuns intre Stanci? O fi vreo idee a Hokagelui pentru pacea dintre cele doua antiuni. Oare?
Sunetul alarmei mi-a atras atentia. Uite si semnalul de plecare. Am privit cerul. Nu mai era mult pana la rasarit, doar cateva ore. Trebuia sa ne miscam repede daca vrem sa ajungem la timp. Lui Madara nu prea o sa-i placa asta.
Am facut un jutsu rapid ce m-a adus pe unul dintre coridoarele casei. Dupa cum ma asteptam... toti paznicii s-au dus dupa Yuuki. Orochimaru chiar stia sa lucreze cu psihicul inimicilor lui. Poate obsesia lui legata de stiinta tuturor jutsurilor l-a adus in stadiul asta.
-Idiotule, lasa-ma in pace! Cine te crezi sa pui mana pe mine? Stii cine sunt eu?!
O voce feminina s-a auzit dincolo de niste usi masive din lemn. Iat-o si pe Sakurai. Nu ma asteptam sa o gasesc atat de usor. Nici o provocare pana la urma. Cine ar fi crezut ca va fi o misiune atat de plictisitoare?
Cu ajutorul jutsului am intrat in incapere fara a fi observat. Eram umbra lor. Doar doua persoane se aflau in incapere. O fata cu un par lung, rozaliu si un barbat nu foarte inalt, imbracat intr-o costumatie diferita fata de a celorlalti paznici. Exact cum ma asteptam: seful lor avea sa stea cu Sakurai.
-Lasa-ma, nemernicule!
Barbatul a plesnit-o, acesta izbindu-se cu putere de podea, ramanand incostienta.
-Tarfa ce esti.
Daca afla Yuuki ca nu am facut nimic, o sa ma bata la cap. Nu am de ales. Trebuie sa intervin.
Am aparut in fata barbatului. Avea o privire speriata, se pare ca nu a observat ca sunt aici, spre deosebire de fata. Chiar face parte din ANBU Black, chiar daca nu dadea semne de ninja superior. Cred ca era din acea categorie de ninja... Yuuki iar a omis sa-mi spuna ceva.
-Oh... sunt impresionat. Se pare ca ati venit mai repede decat credeam.
Acel plural care l-a folost...Deci ne astepta. Stia ca nu e vorba doar despre mine. Poate nu e chiar o lupta pierduta. Mi-am scos sabia, indreptandu-ma cu viteza spre el. S-a panicat. Am vrut sa duc lucrurile la extrem, apropiindu-ma cu repeziciune de gatul lui. Nu facea nimic. M-am oprit chiar inainte sa-l omor.
-Nu ai de gand sa faci nimic?
A urmat o pauza lunga. Si-a scos sabia din teaca, parca trezit la realitate, incercand sa ma raneasca. Normal, nu a reusit. Nici macar nu trebuia sa-mi activez sharinganul. Miscarile lui erau atat de evidente. Era un talhar chiar atat de josnic sau juca teatru? Miscarile lui erau atat de stangace. Ceva nu e bine.
L-am atacat de mai multe ori, provocandu-i rani adanci. Tot nu riposta. Privirea lui exprima cu adevarat teama, nu parea sa joace teatru. Ce asteapta oare?
-Yuuki.
Deci asta era. Cum de nu mi-am dat seama mai devreme? Am luat-o pe Sakurai si m-am indreptat spre subsol. Erau genul de talhari care se bazau pe numarul de oameni...In momentul asta Yuuki se lupta cu toti paznicii.
Hmp. Deaia nu riposta nemernicul ala. Defapt cred ca tinta lui nu era Sakurai, ci Yuuki. La naiba.
-Hei! Ce faci? Nemernicule, lasa-ma jos! a zis in timp a inceput sa se zbata.
Perfect. Numai de pretexte inutile nu aveam nevoie. De ce trebuia sa se trezeasca? Imi era de mai mare ajutor daca ramanea inconstienta. Idioata. Chiar nu aveam de ales... M-am oprit si am lasat-o jos.
-Asteapta-ma aici.
-Hei, stai! Vin cu tine!
-Imi esti de mai mare folos daca nu te atingi de nimic.
Privirea ei enervata ma tintuia. Chiar nu aveam timp de asa ceva. Cand ma gandesc ca Yuuki se lupta cu vreo doua sute de paznici.
-Fii atent ipocritule! Sa stii ca nu-l abandonez pe Yuuki pentru ca asa vrei tu!
Nu-l abandoneaza. Din nou acea incredere si dorinta de protejare. Nici acum nu puteam sa inteleg acest lucru. Cum puteai sa protejezi o persoana cand e clar ca ea te va trada intr-o zi? E inutil. Insa unii oameni sunt prea inchisi la minte ca sa-si dea seama.
-Faci cum vrei. Ii raspund pe un ton sec.
Mi-am reluat drumul, de data aceasta cu Sakuria constienta. Nu scotea nici un sunet... Era concentrata la ceva anume.
In scurt timp ce aud niste sunete, asemnatoare cu acelea cand doua sabii i-au contact. Yuuki e inca in viata. Surprinzator pentru un idiot ca el. Mi-am activat sharinganul inainte sa intru in incapere.
Peste tot erau numai cadavre. Sangele acoperea cam toata suprafata peretilor, podeaua parca avand acea culoare din totdeauna. Cred ca erau peste o suta de cadavre acolo. Nu eram uimit. Era de asteptat asta de la un idiot ca Yuuki. Il cautam cu privirea printre toti acei ninja morti. Se afla intr-un colt al camerei, abia respirand. Hainele ii erau deasemnea patate de sange.
-Yuuki!
Vocea lui Sakurai a rasunat in toata acea incapere. Ce pot spune.. o reuniune de familie. In timp ce Yuuki si Sakurai se bucurau de reintalnire, m-am indreptat spre unul din cadavre.
Intradevar ciudat. Ranile lui nu aratau ca si cum ar fi facute de sabii. Defapt, tot acel sange nu era de la rani; era intr-un fel respins de corp. Toate punctele lui chackra erau moarte. Deci la mijloc nu a fost vorba de o lupta corp la corp, ci un ninjutsu. Yuuki devine din ce in ce mai interesant, mai ales puterile lui. Ce esti tu defapt?

Poze:

Seful talharilor:
[imagine: http://i389.photobucket.com/albums/oo335/Isalie/Anime%2…ime%20boys/arag4.jpg]
Sakurai:
[imagine: http://i40.tinypic.com/wumrnq.jpg]
Bunaa>:D<
Din nou intarzii. Mii de scuze. Cat despre acest capitol, mi`a placut la nebunie. Totul a fost bun, adica stii si tu, naratiunea si chestii d-astea.Chiar ma asteptam ca Sakurai sa fie Sakura si din cate am observat si Sasuke credea asta. Mi-ar fi placut sa fie ea, sincer. Oricum sper ca se vor intalni.Deci, iti ador ficul, si stii si tu. Citeam fiecare rand cu atentie si voiam sa vitesc din ce in ce mai mult. Sa faci capitolele mai lungi, ca je vrea sa citeasca mai mult.
Yuuki asta e chiar tare, este puternic si foloseste ninjutsu foarte bine. Ma intreb ce ascunde, dar ce ascunde si Sakurai. Hmm.. deabia astepta sa vina urmatorul capitol.Pana atunci succes si sa postezi mai repede!
Arigatou ptr coom.. acum next:D.. scz ptr intarziere :-S.

Capitolul 7:


-Banuiesc ca nu o sa ne mai vedem prea curand.
-Sa speram ca niciodata.
S-a enervat atunci cand m-a auzit si a incercat sa alcatuiasca o propozitie contradictorie – mereu facea asta-. Insa vazand ca nu gasesc nimic, in scurt timp a renuntat. Un zambet i-a aparut pe fata, spunandu-mi:
-Si mie o sa-mi fie dor de tine.
A ramas la fel de idiot. Insa, nu inceteaza sa ma uimeasca. Baiatul asta chiar are doua personalitati. Oricum, totul a mers conform planului. L-am ajutat sa o salveze pe Sakurai, deci acum se va intoarce cu ea in Satul Ascuns intre Stanci. Inca nu ineteleg de ce a avut nevoie de mine. Din cate am observat a omorat in jur de o suta de ninja si inca este in viata si fara nici o zgarietura. Medical Jutsu il ajuta in lupta, insa nu este specializat in asta... A fost un baiat interesant. Voiam sa-l studiez mai mult, sa profit paote de o putere din-nautrul sau.
-Ja ne!
M-am intors cu fata spre directia care avea sa ma duca inapoi la ascunzatoare, insa Yuuki mi-a sarit in brate, astfel dezechilibrandu-ma si cazand.
-Idiotule!
Nu pot sa cred ca am cazut de doua ori in aceasi capcana. Data viitoare il decapitez.
-Sasuke-chan! O sa-mi fie asa de dor de tine!
Si in timp ce vorbi ma saruta apasat, plimbandu-si mana prin parul meu. Cat puteam sa-l urasc cand facea asta. Multumita lui acum eram tot patat de sange... Baiatul asta chiar nu gandeste cand face ceva.
-Idiotule, ce faci cu logodnicul meu?!
Logodnic? Ah... Acum totul este limpede. Cum de nu m-am gandit la asta? L-am impins cu putere pe Yuuki, reusind sa-l dezlipesc de mine. Era o lipitoare.
-Cred ca ai uitat sa mentionezi ceva, Yuuki.
La auzul numelui, acesta a tresarit. Nu avea rost sa port discutii inutile cu el, asa ca am disparut intr-un nor de fum. Mi-am folosit jutsul de teleportare pentru a ajunge inapoi la ascunzatoare. Soarele deja rasarise... Nu mai aveam timp de pierdut si cu alti idioti. Yuuki era atat de patetic.
***

M-am indreptat direct spre camera mea, incercand sa-i evit pe ceilalti pe cat de mult posibil. Probabil Juugo si-a dat deja seama despre ce e vorba, insa asta nu e prea important. Daca ma intreaba ceva de Yuuki o sa le spun ca a fost omorat in timp ce am fost in cautarea urmatorului Bijuu*. Nu cred ca ne vom mai intalni vreodata cu el.
Am intrat sub jetul cald al dusului. Avem nevoie de asa ceva... Eram tot patat de sange din cauza lui Yuuki. De cand m-am luptat cu Itachi nu mai suport sa vad acel lichid rociatic pe hainele mele. Toate jutsurile pe care le folosesc actioneaza de la distanta sau in asa fel incat eu sa raman curat. Acum inteleg de ce nu mi-a dat Yuuki prea multe detalii despre misiune, si in special despre Sakurai. Era logodnica lui. Mi-a ascuns asta... insa de ce? Credea ca nu-l voi ajuta daca stiam asta? Era atat de idiot incat sa-si faca sperante legat de noi doi. Patetic.
Insa ce imi dadea batai de cap era capturarea ultimilor doi Bijuu. Mai erau doar Nekomata si Kyuubi. Vulpea cu Noua Cozi se afla in interiorul lui Naruto, iar Pain a zis ca se ocupa de asta deci nu vor fi probleme. Nekomata inca nu e de gasit. Din informatiile care mi le-a dat Tobi am inteles ca se afla undeva in apropierea lui Kirigakure**. Inafara de locatia asta, Tobi a mai zis ca se afla in corpul unui barbat. Trebuia sa ma ocup si de asta.
Am iesit de sub dus, indreptandu-ma spre pat. Aveam nevoie de odihna pentru am limpezi mintea. Trebuia sa gasesc demonul acela pentru a-mi duce planul la captat. Nu putea distruge Konoha fara o putere ca cea a unui Bijuu.
***
M-am trezit a doua zi cam pe la pranz. Nu am dormit foarte mult, insa decat nimic mai bine asa. Azi trebuia sa pornesc in cautarea acelui Bijuu. Kirigakure nu e departe de noi, insa am o vaga impresie ca demonul asta va fi mai puternic decat ceilalti cu care m-am confruntat pana acum. M-am imbracat cu niste haine noi si am plecat spre locul de intrunire. Probabil ceilalti erau deja acolo.
Inaintam pe culoarul lung si ingust, in timp ce auzeam tipetele lui Karin si a lui Suigetsu din camera in care aveam sa intru. Se pare ca idiotii aia iar se cearta. Am deschis usa... toti s-au oprit din vorbit, fiecare ocupandu-si locul.
-Trebuie sa mergem dupa urmatorul Bijuu, incep eu fara a le mai da vreun prilej celor doi sa inceapa o noua cearta.
-Nici o problema! Despre cine-i vorba de data asta? intreba Suigetsu in timp ce isi pregati sabia pentru lupta.
-Nekomata.
-Nekomata? repeta aceasta. N-am auzit de ea... Oricum, nu pare prea infricosatoare. Eu zic sa mergem, nu am mai avut de mult o lupta adevarata.
-Nu te grabi sa tragi concluzii. E printre cei mai puternici demoni dintre toti noua. Din cate mi-a zis Tobi i-a forma unei pisici cu doua cozi.
-Ce e atat de infricosator la o pisica? Eu zic sa mergem sa o jupuim.
Suigetsu e atat de idiot. Uneori chiar imi vine sa-l omor. Jur ca daca ma mai intrerupe o data o sa ramana fara capul ala sec si prost.
Am oftat, apoi mi-am reluat ideea:
-Principala ei putere este cea de a controla mortii. Se hraneste cu spiritele celor decedati cu ajutorul celui de al treilea ochi care il are in frunte.
-Am auzit multe legende despre ea. Din cate stiam, ultima data cand a fost omorata de Kyuubi a fost sigilata de catre Zeul Mortii intr-un obiect sacru din Padurea Mortii.
Juugo stia destul de multe despre Nekomata. Cred ca ne va fi de ajutor in misiune, in plus puterile lui sunt asemanatoare cu cele detinute de demon.
-Asa se pare, continui eu. Insa sigiliul a fost rupt, iar acum Nekomata apartine unui barbat din apropierea Kirigakurelui. Daca poate controla spiritele celor morti insemana ca se va folosi de abilitatea ei pentru a ne atrage intr-o capcana.
-Asta da provocare...
-Avem si un plan? intreba Juugo, ignorand afirmatia lui Suigetsu.
-Cred ca ne vom folosi de Karin pentru a detecta chackra demonului. Apoi Suigetsu o sa mearga spre sursa de chackra in timp ce eu si Juugo vom pregati un jutsu de retinere. De aici stie fiecare ce trebuie sa faca.
Am pornit asadar in cautarea lui Nekomata.
***

Cautarile noastre au fost in van. Nu am gasit absolut nimic, nici macar cea mai mica urma de chackra demonica. Cred ca Satul Ascuns in Ceata este o pista falsa. Nu e absolut nimci anormal acolo. Am cautat in sat plus in imprejurimele sale, insa rezultatul a fost acelasi.
La ascunzatoare am ajuns in miez de noapte, lipsiti de chackra. Lui Tobi nu o sa-i placa asta. M-am indreptat spre camera mea, cu gandul de a ma culca. Trebuia sa imi recapat din puteri, maine aveam sa merg din nou in cautarea acelui Bijuu.
Am deschis usa, iar privirea mi-a cazut asupra persoanie care se afla in patul meu. Nu eram uimit, insa o stare de nervozitate crestea nebuneste innauntrul meu. Yuuki s-a intors.

Bijuu* - asta sunt denumiti cei noua demoni din seria Naruto. Vulpea cu Noua Cozi face parte din ei;).
Kirigakure** - este forma nonliterara de la " Satul Ascuns in Ceata".
Nu stiu de ce, insa am facut un capitol maricel.
M-am simtit bine azi:X. Iii multumesc lui andy ptr ajutor la gramatica ^:)^.

Capitolul 8:


-Yuuki, ce cauti aici?! il intreb nervos, dar cu o oarecare incercarea de a ma calma.
-Sasuke-chan! Mi-a fost dor de tine!
Si in timp ce tipa extaziat, a inceput sa alerge spre mine, cu bratele deschise. Anticipandu-i miscare, mi-am trimis prin tot corpul socuri electrice, astfel incat atunci cand acesta m-a imbratisat s-a electrocutat. L-am avertizat ca asta va pati daca se mai intampla sa se apropie de mine. Era asa de idiot!
-Sasuku-chan, de ce ai facut asta?
-Daca pana ma intorc nu dispari de aici iti promit ca va fi mult mai rau. Si zicand acestea am trantit usa cu putere in urma mea.
De ce s-o fi intors? De parca nu era destul gasirea lui Nekomata, acum a mai venit si Yuuki pe capul meu. Daca nu gaseam Bijuu pana la termenul limita dat de Tobi, tot planul de distrugere a Konohai ar fi fost in van, iar toate eforturile depuse pana acum ar fi fost si ele risipite. Nu dormisem de cateva zile, iar chackra mea a ajuns la un nivel atat de mic incat eram incapabil sa lupt. Nu inteleg de ce idiotul de Yuuki a trebuit sa apara chiar acum, cand toate sunt pe capul meu si fiecare prezinta o importanta deosebita pentru plan. Trebuia sa-l omor pe Yuuki cand am avut ocazia.
M-am indreptat spre cascada din apropiere. Era singurul loc in care puteam dispune de liniste. Trebuia sa ma calmez. Nu mai aveam mult pana sa-l omor pe Yuuki... ma intreb ce m-a facut atat de nervos. Nu pot crede ca un factor inutil ca stresul si-a facut aparitia si in mintea mea.
M-am asezat in fata cascadei, privind cum apa se scurge din munti, ocolind copacii si mai apoi varsandu-se intr-o groapa imensa facuta in pamant. Peisajul nu ma incanta, insa modul in care a luat nastere casacada. Aceea a fost cu siguranta una dintre cele mai bune lupte care le-am dus.
Ai fost un oponent puternic, insa nu indejauns ca sa ma invinga. Ai ramas cu acea atitudine naiva a ta pana in ultimele clipe de viata, draga Ryuuzaki. Orochimaru nu te-a adus degeaba aici.
Niste brate mi-au acaparat corpul intr-o imbratisare ce m-a luat prin surprindere. Isi sprijini capul de al meu, lasandu-si pletele de un mov deschis sa cada de o parte si de alta a umerilor mei. Fiind lipsit de chackra, concentrarea mea s-a dus naibii. Mi-am lasat garda jos. Am avut noroc ca a fost Yuuki si nu un inamic.
-Sasuke-chan, te rog, nu fi suparat pe mine. Chiar imi pare rau ca nu ti-am spus adevarul despre Sakurai, insa ceva imi spunea ca nu o sa ma ajuti.
Din nou acel grad ridicat de furie crestea nebuneste in mine. Ma pregateam sa-i spun ceva insa tipatul sau a rasunat precum un ecou in acea pajiste:
-Sumimasen*!
Si odata cu asta, un sarut a urmat din partea lui Yuuki. Nu stiu exact ce s-a intamplat – eram mult prea obosit si desconcentrat-, insa m-am calmat, toata acea furie incontrolabila risipindu-se.
Yuuki s-a desprins usor de mine, intorcandu-si corpul spre al meu, incercand sa ma priveasca in ochi, insa fara vreun rezultat. Si-a lasat capul pana la baza pieptului meu, incepand sa planga. Nu-l intelegeam. Se comporta ca un idiot... Un ninja cu abilitati ca ale lui nu ar trebui sa se manifeste asa. Cat de patetic.
I-am ridicat capul pana a ajuns la acelasi nivel cu al meu.
-Un shinobi adevarat nu plange niciodata.
Chiar nu stiu de ce imi bateam capul cu un idiot ca el, insa am simtit ca trebuie sa fac asta, mai tarziu imi va fi de folos. Voi putea profita din plin de aceasta dragoste oarba care o are pentru mine.
-Multumesc, rosti acesta in timp ce isi lasa capul pe genunchii mei.
-Pentru ce?
-M-ai iertat.
Ma simteam ciudat. Afirmatiile pe care le tot face de cand a venit aici deveneau din ce in ce mai stranii. Sa-l iert? Nu vad pentru ce as face-o. Daca trebuie sa-l iert pentru cretinismul care il detine, atunci sunt de acord. Oh... daca ar fi fost asta era bine. Isi face atatea sperante, care oricum se vor narui. O dovada vie care demonstreza faptul ca nu trebuie sa ai incredere sau sa protejezi pe cineva. Te poate trada. Mereu o poate face.
-Nu-ti mai face iluzii! Nu eram suparat pe tine din cauza ca nu mi-ai spus despre relatia ta cu Sakurai.
-Sasuke. Cu timpul o sa-ti dai seama despre ce e vorba. O sa simti, la fel cum o fac si eu.
Nu m-a contrazis si nici macar nu a mai adaugat acel „chan”. Folosea acel ton cand era serios. Sa simt spui... Cum as putea sa fac asta daca ceea ce zici tu nu exista? Sentimentul este doar o iluzie care te face mai slab. Naruto, Sakura, Orochimaru pana si Ryuuzaki au trecut prin acest sentiment. Ei sunt slabi... Mereu vrand sa ii protejeze pe ceilalti. Cat de jalnic. Patetic.
-Sasuke-chan... Si in timp ce imi rosti numele isi ridica capul, apropiindu-se de fata mea si unindu-si buzele cu ale mele. S-a indepartat la scurt timp, lucru ce mi s-a parut din nou ciudat. Deobicei eu eram cel care ii intrerupeam fanteziile sexuale.
-Sasuke-chan, repeta acesta, ce simti cand te sarut?
Ah... ce intrebare. Am oftat.
-Nimic, spun fara a sta sa ma gandesc prea mult, de parca as fi stiut raspunsul dinainte ca intrebarea sa fie pusa.
-E un inceput bun atunci.
Raspunsul lui a fost unul... ah. Chiar nu mai era nevoie sa imi bat capul. Chackra mea continua sa scada, iar nervii mei incepeau sa slabesc cu cat imi petreceam mai mult timp cu pacostea asta.
A vrut sa-si reia vechea pozitie, insa l-am oprit zicandu-i ca ma duc in camera mea. S-a rugat de mine sa dormim impreuna in acea seara, insa primea aceleasi raspunsuri de „Nu”, ca de fiecare data. Cat de insistent sa fi pentru a intreba asta in fiecare zi, desi primesti acelasi raspuns? Numai Yuuki putea sa faca asta.

***


Era aproape dimineata, insa eu nu am reusit sa adorm. Desi eram obosit – trebuie sa recunosc asta- nu puteam nici macar sa atipesc. Ma gandeam la discutia mea cu Yuuki inca de cand m-am asezat in pat.
O sa simti, la fel cum o fac si eu.

Sa o simt? Desi e un ninja cu abilitati bune, crede in acest lucru numit... dragoste? Mi se parea patetic sa accepti ideea de a da crezare unui lucru inexistent. Toata viata mea am cunoscut numai sentimentele de ura si razbunare. Cum as putea sa cred ca dragostea exista?

-Multumesc, rosti acesta in timp ce isi lasa capul pe genunchii mei.
-Pentru ce?
-M-ai iertat.


Din nou patetic. Cum poate sa creada ca imi pasa de el? E un idiot de prima clasa! I-am permis prea multe. Incepe sa isi faca niste iluzii sexuale la adresa mea, iar eu nu o sa-l satisfac vreodata.
Sau am facut-o deja? I-am urmat ordinile lui Tobi, nimic mai mult. M-am purtat „frumos” cu el... I-am permis sa ma sarute, sa ma imbratiseze, l-am ascultat. E prea mult. Patetic. Cred ca incep sa ma atasez de el. Va sfarsi la fel ca Ryuuzaki. Mort.
Oh... peste cateva ore trebuie sa merg sa verific zona. Daca nu o gasesc pe Nekomata s-a dus tot planul de distrugere a Konohai. Cred ca Satul Ascuns in Ceata este o pista falsa... sau oare Tobi vrea sa ma testeze? La dracu, n-am nici o idee.
Am aruncat o privire asupra ferestrei. Deja se facuse zi, iar chackra mea era in acelasi stadiu. Trebuie sa vorbesc cu Karin despre asta. Puterile ei de control al chackrei m-ar putea ajuta cu aceasta scadere dramatica a puterii.
Am dat sa ma ridic din pat, insa scartaitul incet al usii m-a facut sa ma opresc. Mi-am inchis ochii, pretinzand ca dorm. Cine putea sa fie treaz la o ora ca aceea? Puteam sa aud pasii persoanei care inainta spre patul meu. Nu avea cum sa fie un inamic. Nu cred ca un om intreg la minte si-ar pune viata in pericol doar pentru a veni in ascunzatoarea noastra.
S-a oprit. Care era urmatoarea miscare? Ce avea de gand sa faca? Am simtit cum buzele imi sunt acaparate intr-un sarut. Yuuki... Il omor. Nu am dormit toata noaptea din cauza lui si acum mai vine si la mine in camera ca sa imi disturbe linistea. Cred ca i-ar prinde bine o sperietura.
Imediat ce acesta s-a indepartat de mine, am deschis ochii brusc, activandu-mi Sharinganul. A tresarit cand privirea lui a luat contact cu a mea.
-De cand faci asta? il intreb pe un ton sec, dar oarecum enervat.
-Sasuke-chan... Eto...eto... te-am trezit?
Intrebarea lui trada o urma de curiozitate, de parca pana acum nu s-ar mai fi intamplat sa ma trezesc. Acum inteleg de ce ma sculam in fiecare dimineata cu acea dorinta de a omori pe cineva.
-Esti asa un idiot. Ti-am zis sa nu-ti mai faci fantezii cu mine.
-Nu fac asta!
Cat puteam sa-l urasc atunci cand ma mintea. L-am apucat rapid de brau, tragandu-l in pat. M-am asezat deasupra lui. Pentru a-l potoli pentru un timp, avea nevoie de o sperietura.
-Chiar asa? si in timp ce vorbesc ma apropii si mai mult de el, lipindu-mi corpul de al lui.
-Sasuke-chan... Bine, recunosc. Poate putin, insa nu exagerez... spre deosebire de tine!
Spre deosebire de mine? Chiar e un idiot. Mereu ii arat cat de mult il urasc si mai ales dorinta mea de a-l omori, iar el... pur si simplu se simte din ce in ce mai atras de mine. Numai Yuuki ar putea sa se comporte asa.
Am oftat. Nu era nevoie sa imi bat capul ca sa-l contrazic. Era o pierdere de vreme. M-am dat jos de pe el, asezandu-ma in partea opusa a patului. Poate acum voi reusi sa adorm.
-Sasuke-chan. Ma lasi sa dorm cu tine?
Daca ii spun Nu i-ar incepe sa ma bata la cap, deci nu o sa pot adormi. Ah. Madara, jur ca o sa te omor cu mainile mele pentru toate astea! Sa suporti un idiot ca Yuuki e mai ingrozitor decat sa te lupti cu un Bijuu.
-Fa cum vrei!
-Arigatou!!
Cat de idiot poate sa fie.
M-am asezat asadar mai comod, inchizandu-mi ochii. Aveam speranta ca macar acum sa adorm. Yuuki se afla cu mine, deci totul parea imposibil, insa nu se stie niciodata.
Doua brate mi-au acaparat trupul. Si doar i-am spus sa nu mai faca asta. Nu am ripostat; i-am permis chiar sa-si lase capul peste umarul meu.
-Arigatou, Sasuke-chan. Incepi sa intelegi.
Eram mult prea obosit ca sa mai gasesc propozitii contradictorii asa ca l-am lasat pur si simplu in prorpiile lui ganduri. Nu l-am indepartat nici atunci cand si-a lipit corpul de al meu. Trebuia sa ma odihnesc si sa il las pe Yuuki in idioteniile si fanteziile lui.

Sumimasen* - Imi pare rau.
buna iarasi eu. Am citit acest fic de cand m-am apucat de citit "Let's journal!", dar am avut asa o lene sa comentez... sory T_T.
Imi place ideea asta de shounen-ai intre Sasuke si Yuuki. Sasuke pare sa fie un tip imun la toate "avansurile" lui Yuuki, dar baiatul cu par mov se pare ca nu e chiar asa pervers. Ii ofera doar saruturi, si atat... poate deocamdata.
Sunt si faze haioase prin ficul asta si asta mi-a atras atentia intr-un mod placut. Imi plac ficurile care au o tenta umoristica, chiar daca le prefer si pe cele fara pic de asa ceva, dar cu o tenta tragica dezvoltata. Imi plac extremele.Mi-a placut cum ai descris in ficul asta, chiar daca ai unele mici lispsuri si cateva greseli de tastare. Oricum, baza e buna. Succes in continuare si sper sa pui cat poti de repede continuarea.
Kisu :*
Am trecut si eu pe aici si dupa atata lene pe capul meu, m-am decis sa iti las coment. Imi place ideea, e originala si asta apreciaz la un scriitor, deci ai un plus de la mine. Acum sa trecem la critica, am observat - sunt atenta la detali, stiu :D - te bazezi mult pe dialog, fiindca o mare parte dintr-un text o constituie dialogul. Ai grija, ca poate deveni usor sec si pentru chestia asta ai un minus de la mine. Descriere&naratiune cam lipsesc, inteleg, ca Sasuke nu pune mare accent pe descriere, doar pe lupte, dar si de acolo cam lipseste. Nu stiu, daca ai observat sau nu in anime, pe Karin ar trebui sa o faci mai "lingau", daca intelegi ce vreau sa spun si pe Suigetsu sa o umileasca.
Deci, imi place, am criticat ficul, nu pe tine. Astept nextul si sper sa evoluezi.
ashya_love: ma mai gandesc daca pun yaoi @-). Nu stiu inca :-?. Sper sa-ti plak capitolul ^:)^.
manu: deci am incercat sa tin cont de sfaturile tale, mai ales la faza cu descrierea si naratiunea. Nu stiu, in general ma bazez foarte mult pe dialog.. numi pot imagina o carte fara asa ceva @-). E ceva esential @-).

Capitolul 9:


M-am trezit urmatoarea dimineata cu o durere groaznica de cap, sufocat de niste imbratisari. Am incercat sa scap de Yuuki insa se parea ca nu avem vreo sansa -puterile nu mi-au revenit in totalitate. Trebuia sa vorbesc cu Karin despre asta.
I-am aruncat o privire lui Yuuki. Pacostea asta inca nu s-a trezit si nici nu arata ca o s-o faca prea curand. A dormit toata seara, toata dimineata si acum si dupamiaza. Imposibil...
Daca il trezesc o sa ma bata la cap, daca nu il trezesc o sa raman asa pana se gandeste el ca ar fi bine sa o faca. La dracu! Am incercat din nou sa-l indepartez, insa tot in acelasi stadiu a ramas. Perfect. Nu imi ramane altceva de facut... O sa-l invat minte sa nu mai doarma si altadata cu mine.
Am adunat cateva scantei in mana dreapta, pana cand am creat un soc electric suficient de puternic ca sa-l trezeasca pe Yuuki. Mi-am pus mana peste a lui si in urmatoarea secunda Yuuki se afla in cealalta parte a patului. Perfect.
-Ohayo si tie, Sasuke-chan. Totusi, nu crezi ca ai exagerat de data asta? Puteai sa ma trezesti normal.
-Erai prea sufocant asa ca te-am indepartat.
M-a luat din nou acea durere de cap. Mi-am dus mana la frunte. Ah... nu m-am mai simtit asa de cand am luptat cu Itachi. Cred ca e de vina Mangekyoul. Nemernicul ala…
-Sasuke-chan, te simti bine?
Si in timp ce vorbi se apropie de mine, punanadu-si picioarele de o parte si de alta a genunchilor mei si lipindu-si fruntea de a mea. Este pentru prima data cand observ ca avea acea culoare a ochilor, un roz inchis.
-Sa vad daca pot face ceva, zice acesta in timp ce isi inchide ochii.
Acea lumina verde a aparut intre mine si el. Am observant cum durerea de cap se ducea incetul cu incetul. Un lucru bun totusi. Am oftat.
-Gata, esti ca nou. Cum ai dormit?
-Ma mir ca am facut-o avand in vedere cu cine am stat.
Expresia fetei i s-a schimbat dintr-una somnoroasa in una copilareasca. Tot el se plange dupa ce ca eu am avut de suferit.
Usa s-a deschis brusc, trantindu-se puternic de perete.
-Sasuke, te simti bine? Este dupamiaza si tu inca nu te-ai dat jos din pat. S-a intamplat ceva? Pot sa te vindec? Am invatat o tehnica noua.
Karin… Alta idioata. Cum am ajuns eu intr-o echipa ca asta? Abia imi trecuse durerea de cap.
-Sa…sa…Sasuke! De ce… de ce Yuuki este peste tine?! a intrebat mirata, dar totodata nervoasa.
Yuuki a inceput sa se strambe la ea, apropriindu-se mai mult de mine. O sa-i electrocutez pe amandoi. Intre doi idioti si un om normal… trebuie sa iau niste masuri.
Yuuki m-a sarutat brusc, intrerupandu-mi sirul gandurilor. Ceva era ciudat de data asta. Deobicei venea acel val de sentimente de la el catre mine; acum totul parea… gol. La ce am ajuns sa ma gandesc. Am petrecut prea mult timp cu Yuuki, un asa idiot ca el.
-Yuuki! Da-te de pe Sasuke!
Karin a inceput sa-l loveasca pe Yuuki cu toate cartile ce se aflau pe etajera de langa usa. Toate acelea… aveau o anumita ordine, iar acum… Ii omor pe amandoi…
-Yuuki, Karin, terminati! Am primit vesti de la Tobi, a spus Juugo in timp ce a intrat pe usa, calmand acea atmosfera tensionata.
-Spune.
-Se pare ca Houkou prins de Akatsuki a fost un fals. Tobi ne-a ordonat sa-l cautam in parea vestica a Insulei Jiro.
Houkou este al cincilea dintre cei noua Bijuu. Orochimaru a vrut sa-l studieze pentru puterile lui de control a celor cinci elemente, insa nu l-a gasit niciodata. Din cate se stiu, el s-a refugiat pe o insula, deci undeva in sudul si vestul Tarii Ceaiului. Insula Jiro ar putea fi un bun punct de plecare.
-Misiune. Abia astept.
Yuuki parea entuziasmat. Prevad ca o sa ne incurce rau de tot, poate reusesc sa scap de el pana plecam spre Insula Jiro.
Ne-am indreptat cu totii spre camera de consiliu. Acolo aveam sa ne facem planurile sau o eventuala tactica pentru misiune. Fiind al cincilea Bijuu, trebuie sa fie mai puternic decat Nekomata.
-Tobi ne-a lasat astea, imi spune Juugo in timp ce-mi arata niste harti. Se pare ca era vorba despre niste posibile directii spre care ne-am putea orienta o tactica de lupta.
Am aruncat o privire asupra hartilor. Se pare ca era o insula vulcanica unde se aflau multi munti, inconjurati de copaci inalti. Aveam un plan care cred ca va functiona.
-Insula este strabatuta de multi munti, unde s-ar putea afla pesteri in care sa se ascunda cel care-l detine pe Houkou. Karin, o sa cercetezi zona si o sa ne spui unde se afla urme de chackra. Ceilalti o sa-i intindem o capcana.
-Nu cred ca o sa mearga, interveni Yuuki in timp ce se uita pe harti.
-Si de ce ma rog?
-Uita-te. Este adevarat ca pe suprafata insulei se gasesc munti, insa deasemenea copaci foarte inalti. Planul tau este unul direct, iar daca o sa facem asa Houkou o sa-si dea seama de planul nostru. O sa actionam altfel. Din cate stiu eu despre acest Bijuu are forma unui caine cu cinci cozi, fiecare coada avand cate un element. Asta inseamna ca daca utilizeaza tehnica de clonare, poate sa foloseasca fiecare element in acelasi timp. O sa incercam sa-l epuizam, apoi atacam.
-Stai, stai… Cine te crezi tu sa dai ordine?! intreba Suigetsu iritat in timp ce isi indrepta sabia spre gatul lui.
Un ninja mai idiot ca Suigetsu n-am intalnit. O sa ma ocup mai incolo de el. Planul lui Yuuki pare interesant si totodata arata ca el face parte din ANBU Black.
-Continua.
-Oarecum, conform legendei el s-ar fi refugiat intr-un copac dupa o infrangere suferita in urma alierii cu Nekomata impotriva lui Kyuubi. Trebuie sa detina niste tehnici ce sa-i dea avantaje in mediul arboricol. Prin urmare, Juugo si Suigetsu vor merge in padure, sa-l caute si sa-i arate ca este urmarit. Karin va supraveghea de la distanta urmarirea si o sa ne spuna pozitia exacta a lui Houkou. Demonul o sa se arate deoarece fiind numai cei doi o sa se creada superior mai ales la cantitatea de chackra. Eu si Sasuke o sa pregatim un sigiliu. Daca se intampla ca Juugo si Suigetsu sa esueze si Houkou sa-si dea seama de plan, Sasuke o sa-l electrocuteze.
-De unde stii ca va merge jutsul de electrocutare? intreba Juugo, interesat de planul facut de Yuuki.
-Houkou s-a dus cu un scop pe o insula. Poate sa controleze cele cinci elemente, insa sursa puterii lui e apa -a facut o pauza lunga si apoi a inceput-. Cred ca vom reusi sa-l prindem pe Houkou daca ne tinem de plan.
Toti s-au uitat inspre mine, asteptand un raspuns. Nu aveam nimic impotriva, parea un plan care va functiona. Insa in lupta nu depinde doar tactica, ci si cei care o pun in aplicare. Sa vedem ce va iesi.
-Doar ati auzit planul, avem de lucru!
Ooopa, Sasuke a inceput sa tina la Yuuki, very interesating. Se pare ca eforturile lui Yuuki nu au fost in zadar. Vai cat mi-a placut faza cand Karin i-a prins pe cei doi in pozitia aceea o_O, a fost bestiala faza. La chestia cu yaoi-ul, eu nu am spus ca trebuie sa pui neaparat yaoi. Eu ma multumesc si cu shounen-ai, ba chiar e mai interesant asa, pentru ca predomina acea aura de mister. Mi-a placut faza de la sfarsit cand unii nu vroiau sa asculte de Yuuki, iar Sasuke le-a impus asta. E clar ca a inceput sa-l placa, si cred ca pe parcurs va dezvolta si sentimente fata de el.
Capitolul asta a fost scris bine, te-ai concentrat bine pe actiune, chiar daca ai avut unele greselute.
Abia astept capitolul urmator si sper sa-l pui cat de repede poti.
Kisu and bye :*:*:-h
ashya_love: Ma bucur ca iti place si mai ales ca ai observat schimbarile lui Sasuke ^:)^. Ce pot spune... Nu cred ca o sa pun yaoi. Sincera sa fiu, si mie imi palce mai mult shounen-ai :-??. Mai mult mister, dupa cum ai spus-o si tu :>. Asta o sa fie un capitol plin de act >:). Sunt sigura ca o sa te uimeasca:>.

Capitolul 10:


Planul lui Yuuki este unul bun din punct de vedere teoretic. L-a gandit bine. Sa vedem cum stam cu partea practica. Daca Suigetsu sau Karin nu fac vreo prostie pe insula, atunci cred ca totul va decurge conform planului. Oricum, asta dovedeste ca Yuuki face parte dintr-o echipa speciala a Tsuchikagelui. Probabil ANBU care pregatesc tactica pentru luptele cu alte natiuni. Un plan atat de complex, in doar cateva minute… Numai la un idiot ca Yuuki nu te asteptai.
Acum eram in drum spre Insula Jiro. Momentan ne aflam pe uscat -undeva in sudul Tarii Ceaiului- insa mai mult de jumatate de drum va trebui sa-l parcurgem pe mare. Nici macar nu vreau sa-mi imaginez.
-Sasuke-chan, cum vom ajunge pe Insula Jiro?
-Ne canalizam chackra in picioare si traversam marea.
-Eee, zise acesta pe un ton uimit, cred ca vom avea nevoie de chackra aceea pentru misiune.
Ah. Dupa cum ma asteptam, Yuuki nu pare specializat in asta. Iwagakure* nu este inconjurata decat in partea de nord-vest de ape, iar Yuuki vine din sud. O sa ne dea batai de cap.
-Daca stii cum sa iti controlezi chackra nu o folosesti in exces.
Restul drumului a decurs normal. Inafara faptului ca Yuuki, Suigetsu si Karin se certau pe fiecare prostie pe care o spunea unul dintre ei, totul a mers dupa cum planuisem. Am noroc ca Juugo este un om normal, nu cred ca as fi rezistat cu patru idioti in urma mea.
Calatorisem asadar prin toata Tara Ceaiului ca sa ajungem la tarmul potrivit pentru a ne putea apoi indrepta spre destinatie. Cunosteam prea bine insula asta: de aici isi aduna Orochimaru majoritatea din ninja de elita. Desi nu este foarta cunoscuta, Tara Ceailui detine unele dintre cele mai puternice jutsuri. Soparla aia m-a adus de multe ori aici.
Am mai mers cateva ore, suportandu-i pe idiotii aia trei, pana cand am ajuns la malul apei. Daca mai stateam cinci minute si le ascultam certurile jur ca ii omoram. Nervii mei aveau si eu o limita. Oricum, sa speram ca Yuuki stapenste bine jutsul asta. Daca pierde prea multa chackra nu va fi in stare sa creeze acel sigiliu.
Am oftat. Numai grija lui nu o mai aveam. Ne-am canalizat chackra si am pornit spre Insula Jiro. Mi-am activat si Sharinganul, in caz ca Satul Ascuns intre Mari ne pregateste vreo surpriza. Ar trebui sa ne ia cam o zi sa ajungem acolo.

Cred ca am parcurs cam jumatate din drum fara a fi atacati. Deja se insera, iar noi trebuia sa ajungem pe insula cam la miezul noptii. Nu puteam sa-l prindem pe Houkou atata timp cat era noapte… Teritoriul ne era necunoscut, iar acest Bijuu stand acolo de atatia ani il stia foarte bine. Va trebui sa asteptam pana dimineata. Perfect. O noapte intreaga de petrecut cu niste idioti. Mai bine de atat nu se putea.
Marea incepuse sa devina agitata. Deodata un val imens se apropia cu repeziciune de noi; parea creat de o explozie dupa cum arata. Totul era acoperit de un fum dens. Primul atac.
-Sakura, ce naiba cauti aici?
Aceasta a fost primul lucru care l-am spus imediat ce am putut distinge ceva.
-Nu crezi ca eu ar trebui sa te intreb asta?! Nemernicule!
Si in timp ce vorbea, lovise cu putere suprafata limpede a marii, creand inca un val. Pana in acest moment nu as fi crezut ca poti lovi apa. De la un idiot te poti astepta la orice. Yuuki este un exemplu viu.
-Sasuke-chan, o cunosti?
-Sakura Haruno. Fosta coechipiera pe care am avut-o in Konoha.
Perfect. Dupa ce ca aveam trei idioti in urma mea, acum mai dau si de Sakura. Ce cauta ea aici? Tara Focului nu avea inca tratat de pace cu Satul Ascuns intre Mari. Din cate stiam eu, inca erau conflicte intre ele.
Din apa iesisere trei serpi de marimi considerabile, dar care aratau de parca ar fi fost desenati. Chōjū Giga**. Nu ma gandeam sa-l intalnesc in asemnea circumstante. Daca ar fi fost Orochimaru in viata….
-Crezi ca ma poti opri cu o asemena tehnica?
M-am indreptat cu viteza spre ei. Am creat un Chidori mai mic, in timp ce inaintam spre capetele lor. L-am transformat rapid in Raikiri***. Controlasem fulgerele in asa fel incat sa se imprastie toata cerneala ce ii alcatuia.
~ FlashBack ~

-Ce fac daca intalnesc jutsul?
-Sasuke… ma dezamagesti. Te-am invatat mai bine de atat.
Soparla idioata.
-Cu cat e mai mare cu atat cade mai repede.
-Capul si picioarele deci.

~ End of FlashBack ~


Avand in vedere ca serpii nu au membre, capul era punctul lor slab. In plus, aceasta este tehnica de pamant, iar lumina este mai puternica conform tabelului celor cinci elemente.
-Sai! stirga Sakura in timp ce facea niste semne cu mainile.
Era un sigiliu. La naiba. Voia sa ne captureze. Era un jutsu puternic, trebuia sa o opresc inainte sa-l faca.
-Juugo, Suigetsu, Karin ocupati-va de Sai. Yuuki vino cu mine.
Acel Sai a creat niste bariere intre noi si Sakura. Ah… ne facea munca mai usoara. I-am spus lui Yuuki sa foloseasca Chakra Kyūin Jutsu****. Cu ocazia asta o sa castigam si niste chackra. Nu s-a opus ideei mele, asa ca am trecut usor prin acele bariere. O alta slabiciune a acestei tehnici este faptul ca poti sa ii obsorbi usor chackra din care este facuta. Acum ne alfam in fata Sakurei.
-Nu ne-am vazut de mult, Sakura.
-Sasuke, nemernicule! Nu pot sa red ca am tinut la tine in toti acesti ani! Esti o persoana oribila. Te urasc!
Si in timp ce vorbi, abandona pentru cateva secunde jutsul sigiliului, vrand sa creeze un al doilea val. Sa vedem cat de mult mai tii la mine atunci.
-Chiar asa?
L-am apucat brutal pe Yuuki, lipindu-i corpul de al meu. Mi-am apropiat buzele de ale sale, sarutandu-l. Nu doar Sakura, dar si Yuuki era uimit. Ah… asta ma va costa. Trebuia sa dau niste explicatii mai tarziu.
-Sasu…ke.
Acesta a fost ultimul cuvant pe care l-a spus inainte sa lesine. Stiam ca va reactiona asa.
-Sakura, ai ramas la fel dupa toti acesti ani.
Am trecut pe langa mea, inaintand cu echipa spre vechea noastra destinatie… Insula Jiro.

Iwagakure*- Este varianta in japoneze nonliterara de la " Satul Ascuns intre Stanci".
Chōjū Giga**- Este jutsul care il foloseste Sai.
Raikiri***- O forma mai puternica a lui Chidori.
Chakra Kyūin Jutsu****- Este un jutsu care te ajuta sa absorbi chackra. Daca mai tineti minte episodul acela in care Sasuke s-a luptat la Examneul Chunin cu ninja acela din Satul Sunetului. Aceea este tehnica:P.

Sper ca va placut ^:)^.
Hey, ai pus repede capitolul, si asta ma bucura foarte mult. Da, nu mai incape indoiala. Nu stiu de ce, dar am impresia ca acel sarut pe care Sasuke i l-a dat lui Yuuki avea doua motive, ci nu unul: acela de a o face geloasa pe Sakura (dupa cum reiese direct), si acela de a-l mai saruta inca o data pe Yuuki, acea dorinta care nu se poate ascunde asa de usor de obicei, dar pe care el a reusit s-o mascheze, invocand motivul de a o face geloasa pe Sakura. Asa inteleg eu reactia asta, si nu stiu de ce, dar cred ca am dreptate. Lupta a fost interesanta, dar cred ca vor reusi in final sa ajunga la destinatie si sa-si indeplineasca misiunea.
Si da, m-a uimit acest capitol, dupa cum ai spus, pentru ca nu ma asteptam la acel sarut asa de subit pe cere Sasuke i l-a dat lui Yuuki. Gambate si kisu! astept ca un pisoias (de curioasa nextu'
Hey , am trecut si eu pe aici insfarsit xD Tocmai ieri seara m-am apucat sa-ti citesc fic-ul , terminandu-l pe la 1 dimineata o_o Pur si simplu mi-a captat atenita modul in care scri , ideiile care iti vin , nu am mai intalnit o idee ca asta , deci pot sa spun ca stai excelent la capitolul originalitate . Primul lucru care mi-a captat atentia a fost titlul , acel shounen-ai foarte interesant xD Nu am crezut niciodata ca o sa vina cineva cu o astfel de idee o_o I mean ... Sasuke si cu noua lui echipa , aparand un pusti enervant care se indragosteste de brunet si restul intamplarilor xD Eu in general nu prea citesc fic-uri cu Sasuke , deoarece cam peste tot este aceeasi idee Sasuke & Sakura , prea multa romanta xD So ... te admir pentru aceasta idee , pentru originalitatea care o ai , am citit cuvant cu cuvant , fiecare propozitie , totul m-a impresionat si nu mint =]
Am observat in unele capitole greseli de tastare , dar sunt cu siguranta din neatentie , oricine greseste xD Nimic nu este perfect =] Asa ca nu voi avea nimic de obiectat in aceasta privinta , voi trece cu vederea . La capitolul moduri de expunere stai foarte bine . Imi place cum imbini dialogul cu naratiunea si un lucru important : dialogul nu este sec . Asta imi place cel mai mult xD Descrierea nu lipseste niciodata , lucru esential intr-un poveste . Deci te felicit si din acest punct de vedere <3

Cat despre poveste ...
Imi place extrem de mult ideea =] Yuuki este adorabil , m-am indragostit de el din prima clipa <3 Mi-am putut face o imagine perfecta in minte despre el , chiar daca e atat de enervant eu tot il ador xD Cu siguranta si Sasuke va simti la fel dupa un timp .... M-a impresionat un anume lucru la acest fic si pot spune ca mi-a ramas in minte de ieri seara . Faza cand Yuuki ii spune lui Sasuke ca nu este un monstru si ca nu intelege de ce oamenii il vad altfel , atat de kawaai . Stia de la inceput ca Sasuke este bun , a fost singurul care l-a vazut asa . Nu l-a citit dupa fapte , ci dupa suflet , parca vedea ce se intampla inauntru lui , intr-un anume fel xD Acest lucru mi-a placut mult . Imi plac la nebunie saruturile , mereu Sasuke este luat prin surprindere si niciodata nu riposteaza . Se vede ca incepe sa tina la micutul Yuuki xD Ultimul capitol m-a lasat masca intr-un fel . Sasuke l-a sarutat pe Yuuki in fata Sakurei , cum a spus si ashya_love , sunt doua motive pentru care a facut acest lucru . Eu una sper sa nu fie doar pentru a o face geloasa pe Sakura xD

Sunt foarte curioasa sa vad ce se va intampla in urmatorul capitol , chiar nu mai am rabdare xD Deoarece vreau sa stiu ce va spune Yuuki in legatura cu sarutul . Si faza cu yaoi-ul ... nu cred ca este nevoie de el , dar tu alegi . Mi-e o sa-mi placa oricum cu siguranta ^.^ Poate ceva mai moale ... nu hard cu siguranta xD Eu una te felicit pentru acest fic si sper sa il continui pana la capat <3 Succes in continuare si spor la scris :3
ashya_love: ma bucur ca ink citesti si ca ti se pare interesant. ^:)^. Si la chestia cu Sakura, vei vede ape parcurs despre ce e vroba. Ai oareucm dreptate, insa creieru meu pervers si sadic are nsite idei >:).

B3Ky: Sincera sa fiu, cand ti-am avzut postul gigantic m-am speriat. Mi-am spus ceva de gneul: " sunt moarta". Dar pe aprcurs ce citeam am observat ca ma inselam. Chiar ma bucur ca iti place ^:)^. Sper sa iti mentii parerea si pe parcursul celorlalte capitole.

Zapa: am vazut ca ai postat si tu... chiar daca comentariul ti-a fost sters. Nu e nimic daca ai intarziat, nu te omoara nimeni ^:)^. Oricum, vreau sa iti spun ca NU vor exista faze intre Sasuke si Sakura. Pana la sf ficului cred ca vor mai fi maxim 2 intalniri intre cei doi. Deci sa nu speri degeaba la asa ceva ^:)^. Pur si simplu nu pot sa mai suport cuplul asta :-S.

Capitolul 11:


Era miezul noptii, iar noi ne aflam deja pe Insula Jiro. Trebuia insa sa asteptam pana la ivirea zorilor daca voiam sa ne iasa planul stabilit. Se parea ca vom petrece o noapte pe acea insula, un adevarat cosmar. Cred ca voi sta de paza- nu vreau sa cad prada in timpul noptii unei dulcegarii dea lui Yuuki.
Asadar, ne-am asezat undeva in apropiere malului, langa niste copaci nu foarte inalti. Era un loc numai bun pentru innoptat. Sa speram ca nu ne intampina nici un ninja din Satul Ascuns intre Mari.
-Sasuke, de ce ai facut asta, si mai ales cu Yuuki?! intreba Karin imediat ce am ajuns pe uscat, vizibil iritata de situatie.
-Pentru a scapa de ei. Preferai sa fii secata de chackra si dusa in Konoha?
Am oftat. Iata si consecintele.
-Si ma rog de ce cu Yuuki?!
Inca insista pe aceasta idee. Ah. Cat de idioti pot fi unii. Cate trebuie sa mai indur pana o sa ajung sa pun mana pe acel Bijuu?
-Daca te-as fi sarutat pe tine probabil ar fi fost uimita, insa nu lesina. Deci s-ar fi dus dracu tot planul.
-Suigetsu si Juugo sunt si ei baieti.
Se pare ca a schimbat strategia. Doamne.
-Da, dar Yuuki era cel mai apropiat de mine atunci.
Nu a mai pus nici o intrebare. Se pare ca i-am clarificat toate gandurile perverse legate de mine si Yuuki. Daca (,) Karin esueaza in misiunea asta o sa ma descotorosesc de ea; cu cat idiotii sunt mai putini cu atat e mai bine.
Cu totii pierdusem din chackra in acea batalie “supriza” din partea Satului Ascuns intre Frunze, asa ca ar fi fost indicat ca pentru moment sa ne odihnim. Dupa cum mi-am propus, am ramas de paza.

In primele trei ore totul a fost linistit -cu totii au adormit rapid, fara sa adauge alte comentarii la cele intamplate-, insa imi aparuse din nou acea durere insuportabila de cap. Le am destul de des… ma intreb de ce. Nu cred ca are vreo legatura cu Sharinganul. Cand eram cu Orochimaru nu mi s-a intamplat asta. Fiind preocupat sa gasesc motivul acelor dureri de cap nu am observant ca Yuuki s-a trezit decat atunci cand l-am vazut stand in piciaore in fata mea:
-Sasuke-chan, de ce nu dormi?
Perfect, o sa am parte de o alta serie de intrebari.
-Trebuia sa ramana cineva de paza.
A oftat, asezandu-se jos, in fata mea.
-Si tu ai nevoie de odihna. In plus, a spus in timp ce si-a lipit fruntea de a mea, ma ingrijoreaza aceste dureri de cap pe care le ai. Sper sa nu fie ceva grav.
De cate ori lua acea pozitie aveam un puternic sentiment de déjà vu.
-Inceteaza! Nu-ti mai face griji in privinta mea! Mai bine te-ai preocupa de sanatatea ta.
-Sasukeee, esti asa de rau. Dupa ce ca te-ai folosit de mine in felul acela mai ai pretentii la bunatatea care ti-o ofer. Esti rau!
Idiotul. Cat de idiot… Chiar imi vine sa-l omor. Cine se foloseste de cine?
-Daca ai v…
-Sasuke. Mai bine o lasam asa. Incerc sa ma impact cu ideea asta. Te rog, nu face ca totul sa fie mai greu decat pare- si in timp ce vorbi o lumina verde apare intre fruntea mea si a lui.
-Oricum, sunt fericit. A fost primul sarut pe care mi l-ai oferit.
Primul sarut? Nu observasem pana acum, dar Yuuki era singurul care tot insista in a ma saruta. Era bucuros pentru ca a fost prima data cand am actionat… Zambisem. Pana la urma chiar era un idiot. Sa te bucuri dintr-un asemena nimic. Nu vad cu ce te ajuta.

***


A doua zi dimineata am fost primul care m-am trezit. Imi aduc aminte ca in urma unei discutii cretine cu Yuuki, nu am putut sa fac altceva decat sa accept ceea ce imi spunea si sa ma cul. Restul noptii piticania a ramas langa mine, insa nu a mai recurs la alte imbrtisari sau saruturi. Cred ca acele elctrocutari nu au fost degeaba.
I-am trezit pe toti, dupa care am inceput sa vorbim despre pozitia fiecaruia conform planului facut. Din cate se parea, Suigetsu, Juugo si Karin vor trebui sa mearga pana undeva in apropierea primului munte din partea vestica a insulei. Karin o sa se urce pe munte, undeva la o inaltime de trei sute de metri. Ceilalti doi o sa-l caute pe Houkou. Eu si Yuuki vom merge in urma lor.
-Crezi ca va functiona? m-a intrebat Yuuki dupa ce parcusem in jur de un kilometru.
-Daca nu face nimeni vreo tampenie, da.
Mergeam in fata lui, cu Sharinganul activat. Nu gaseam nici o alta chackra inafara de cea a lui Suigetsu si Juugo. Sper sa nu fie si asta o pista falsa, mai ales dupa cate au indurat nervii mei pentru a ajunge aici. Am simtit o chackra usoara undeva la cincizeci de metri in fata noastra.
-Stai aici, ii spun lui Yuuki in timp ce ma indrept spre acel loc.
Cred ca e unul dintre ninja de patrulare a Satului Ascuns intre Mari. Cand am ajuns acolo am observant un iepure cu o blana roscata, inconjurat de chackra. Ciudat.
-Yuuki.
Deci dupa el sunt. Ce cretinism. Am cazut intr-o capcana de copii mici. O sa-l omor pe ala care a indraznit sa se ia de Yuuki. Doamne! Ce tot gandesc?! Creierul meu a devenit infect de cand sunt inconjurta de atatia idioti. O sa innebunesc cu siguranta.
M-am intors inapoi si am vazut cum un barbat nu foarte inalt, cu o masca neagra pe fata si o sabie in mana inainta nebuneste spre Yuuki. Bine ca n-am ajuns prea tarziu. Cand acesta se afla pe punctul de a-l omori, m-am teleportat in spatelui lui, taindu-i capul. Sangele a inceput sa se scurga pe corpul mort, cateva picaturi ajungand pe fata lui Yuuki si pe hainele mele. Cat puteam sa urasc acel miros insuportabil. Si doar am zis sa-l omor cu un Chidori. Era mai favorabil pentru mine.
M-am uitat la Yuuki. Statea incremenit, tremurand. Sangele acelui ninja se prelingea pe fata sa. M-am apropiat de el, insa nu si-a schimbat starea sau pozitia in care se afla. Nu l-am mai avzut pana acum asa. Sa tin minte, cand vreau sa scap de gura lui decapitez un om. L-am lovit usor peste cap. A inchis ochii, parand ca revine cu picioarele pe Pamant.
-Eto… Ce s-a intamplat? si in timp ce vorbi se uita in stanga lui, observand cadavrul acelui paznic.
S-a speriat groaznic, incepand sa planga si impingandu-se in mine pana cand m-am dezechilibrat si am cazut. Stateam rezemat de copacul peste care tocmai cazusem, cu Yuuki imbratisandu-ma.
-Sasuke, cum… cum… cum ai putut sa faci asta?
-Preferai sa fii tu in locul lui?
-Sasuke nu fi asa! Puteai sa-i provoci o rana care sa-l lase inconstient, dar nu sa-l OMORI!
Plangea din ce in ce mai tare, strangandu-ma puternic in brate. Cred ca voi renunta la ideea aceea, si ma voi opri doar la electrocutat. Privind partea frumoasa… nu-mi mai spune “ Sasuke-chan”.
S-a oprit brusc, luand acea pozitie care o avea mereu cand eu stateam asa. Si-a lipit din nou fruntea de a mea… Ce avea de gand?
-Sasuke, promite-mi… promite-mi ca nu ai sa mai omori niciodata oameni nevinovati.
-Imi pare rau, dar nu se poate. Spre deosebire de tine, mie nu-mi pasa de ceilalti. Nu ma incalzeste cu nimic daca un ninja e mort sau viu.
Afirmatiile mele l-au facut sa zambeasca. Nu era de bine.
-Atunci de ce m-ai salvat? De ce nu m-ai lasat sa mor?
-Tu erai singurul care stia sa faca sigiliul acela. Nu ne puteam permite sa mori.
-Sasuke, a spus pe un ton soptit, cu totul diferit de cel dinainte. Daca acel ninja era tatal tau, daca aflai ca a fost omorat doar pentru ca isi facea datoria… gandeai la fel? zicand acestea, isi ridica privirea din pamant, inca plangand.
Era asa de idiot, atat de idiot… Se foloseste de slabiciunea mea.
Am ramas asa ceva timp, fara ca unul dintre noi sa sparga acea liniste. M-am gandit la cele zise de Yuuki… Nu avea cum sa aibe dreptate, totusi…
-Iti promit.
-Arigatou, a spus acesta pe un ton jos, lipsit de extazul care il avea odata.
-Insa sa fie clar, numai oameni nevinovati.
Mi-a zambit, apropiindu-se de mine si sarutandu-ma. Aveam un sentiment ciudat in mine de fiecare data cand facea asta. Parca voiam sa-l omor, dar in acelasi timp sa-l las sa continue. Yuuki… ce mi-ai facut?
-Sasuke. Ti-am zis ca nu esti un demon, ai un suflet bun. Tot ce ai nevoie sunt acele persoane care sa-ti arate de ce sa fii bun si nu rau.
-Esti asa un idiot.
M-am ridicat in picioare, Yuuki urmandu-mi exemplul. Cu toata parada asta am pierdut o gramada de timp. Off, Yuuki, aduci numai necazuri.
-Haide, trebuie sa mergem. Ne-am indepartat destul de mult de ceilalti.
-O.K.
Datorita lui Yuuki acum trebuia sa recuperam din distanta pierduta. Era insuportabil si idiot. Totusi, nu pot sa-l omor, ceva imi spune ca are o putere interesanta inauntrul lui. Vreau sa vad ce va face in misiunea asta. Devine din ce in ce mai interesant din punct de vedere al ninjutsului. Nu am trecut cu vedere incidentul cu Sakurai.
Mi-am activat din nou Sharinganul. Puteam sa vad o chackra imensa undeva la cincisute de metri in fata mea. Insfarsit s-a aratat. Sa te vedem cat de bun esti, Houkou.
Hello. Cat de mult a inceput sa-mi placa ficul asta :X. Cu fiecare capitol, devine din ce in ce mai interesant. Ce sarut dragutz acolo spre final. Imi place ca Sasuke incepe sa tina la Yuuki si ca isi cam schimba acea atitudine de dur incontrolabil. Chiar daca "meseria" lui de ninja il obliga sa fie dur, Yuuki il mai indulceste cu saruturile lui.Mi-a mai placut si ca ai postat un capitol lung si am avut ce citi.As avea totusi un sfat: incearca sa descrii un pic mai mult, adik ma refer la starile interioare ale personajelor (mai ales in timpul sarutului, si poate si ceva din decor, poate ceva legat de Yuuki, sa-l cunoastem si noi mai bine :D.
In rest e bine, folosesti bine modurile de expunere, chiar daca mai trebuie putintel lucrat la ele. Aici de exemplu ai descris bine: "M-am uitat la Yuuki. Statea incremenit, tremurand. Sangele acelui ninja se prelingea pe fata sa. M-am apropiat de el, insa nu si-a schimbat starea sau pozitia in care se afla. Nu l-am mai avzut pana acum asa." Daca ai folosi ceva de genu' mai des, cred ca ar arata ceva mai bine. Succes in continuare! kisu and bye bye