AnimeZupCăutare

[Terminat] The Way We Are [yaoi]

Te rog![-o<
Te rog![-o<
Te rog![-o<
Te rog, nu ne mai tine pe jar! Iubesc ficul acesta (Cu toate ca urasc Cinema Bizzare :| acum ii plac) si deabea astep sa vad ce se intampla intre astia 2 mai departe...:X
Acum...sa comentam ficul :">
Strifi, mamica, esti prost! :-w Frateee, cum poti sa mai respiri pe langa o asa bunaciune? Helloooo, revino pe Pamant, sau mai bine cobori putin si priveste-l mai bine. Buna porecla cu "Papadia" esti imprastiat rau de tot!
Yu, omule, nu am ce comenta! Esti boboc:> doar ca tre' sa-l aduci pe Balaria ta, scuze, pe Papadia ta pe lumea asta, sau mai bine pe patul tau si invata-l bine ce trebuie sa invete:>
Si...acum astept next ca eu una nu mai pot de emotiiiii:x:x
Sper sa fie un next...Uhuuu:>=p~
Capitolul 26

Ma lipeste de peretele cabinei liftului moment in care respiratia mi se opreste pentru cateva secunde din cauza sarutului intens care nu intarzie sa apara. Palpitatiile inimii devin neregulate, uitand de orice ritm, iar pulsul sangelui creste facandu-mi tamplele sa bubuie neincetat. Dar nu simt nicio durere, ci doar placerea care se instaleaza treptat si eu incep sa-i raspund la sarut cu aceeasi patima. Cand am devenit astfel? Abia acum realizez, dar e deja prea taziu sa mai incerci sa schimbi ceva cand observi ca ratiunea se impleteste cu dorinta. Si, totusi, de ce sa ma impotrivesc? Ce e gresit…? Probabil totul…
- Se pare ca am avut dreptate. Spune Yu dezlipindu-si buzele de ale mele si trecandu-si usor limba pe deasupra lor. “Cu ce?” am vrut eu sa intreb, dar amintitndu-mi vorbele sale de dinainte, nu reusesc decat sa ma inrosesc la fata si pielea sa-mi arda ingrozitor.
Prind de tricoul lui cu ambele maini, apropiindu-ma fara a stii nici macar eu de ce ma comport asa ciudat, insa simt nevoia sa capat mai mult decat un sarut de la el. Stiu ca suna a nebunie, poate chiar mai rau de atat, si suna ciudat avand in vedere ca vine din partea mea, insa cred ca rabdarea mi-a ajuns la limite. El ma priveste fix, nevenindu-i sa creada ceea ce fac, insa nu sta sa se gandeasca mult si imi cuprinde din nou buzele intr-un sarut de data asta mult mai pasional, tinandu-mi chipul cu ambele maini. Palmele sale par atat de reci, iar parul negru imi gadila obrajii intr-un mod placut.
- Poate ca ar trebui sa plec…Spune dintr-o data indepartandu-se de mine si atunci observ ca usile liftului se deschid.
Intr-o fractiune de secunda, il prind de mana tragandu-l inapoi in cabina liftului si apasand pe butonul care inchide usile. Reusesc sa spun un “nu” hotarat, si doar atat, apoi apas butonul de siguranta care blocheaza liftul. Ce vreau…? E deja o intrebare retorica.
Yu pricepe mesajul si renunta la jocul lui, oricum cred ca renuntase de mult, dar voia sa ma mai tachineze. Se apropie din nou, lipindu-si lent corpul de al meu si privindu-ma direct in ochi, insa nu reusesc sa-i sustin privirea si las capul in jos. Isi trece delicat mana pe unul dintre obrajii mei, apoi imi sopteste foarte aproape de ureche “Ce-ai spune atunci sa te fac al meu?”. In loc de raspuns ii accept urmatorul sarut, iar el incepe sa-mi deschida camasa pe care o port avand grija sa ma atinga cu fiecare ocazie. Simt cum ma cuprinde fierbinteala si fiecare por degaja caldura facandu-ma sa transpir. Imi las mainile in jos, pe suprafata rece a peretelui imbracat in oglinda, pentru a le raci macar putin.
In timpul asta, chitaristul imi linge lobul urechii coborand apoi pe gat si trasand linii umede in drumul sau. Se opreste sub linia buricului pentru a-mi deschide pantalonii, iar eu simt cum ma cuprinde un fior, parcurgandu-mi intreg corpul. Ii apuc mainile hotarat sa le indepartez, insa in cele din urma le las inapoi pe langa corp si ma abandonez cu un geamat brunetului incredibil de aratos din fata mea.
Cand se ridica inapoi la nivelul meu, eu sunt complet dezbracat asa ca intr-o secunda scapa si Yu de toate articolele vestimentare pe care le poarta. Simt cum inima mi se strange si un sentiment usor de teama ma cuprinde ca de fiecare data insa incerc sa il ignor. Ce ar mai conta avand in vedere ca tot ce fac e impotriva principiilor mele? Dar deja am ajuns prea departe ca sa renunt sau sa ma mai pot opri cumva si, spre surprinderea mea, acum observ cat de excitat sunt.
- Pervers incurabil! Imi spune Yu luandu-ma prin surpindere si muscandu-mi buza de jos lasandu-mi o senzatie usor neplacuta.
- Cine vorbea…Reusesc eu sa comentez intainte sa-si coboare mainile in partea mea sensibila facandu-ma sa scap un geamat pe care nu reusesc sa-l opresc.
In loc de raspuns imi strange fesele masandu-le lent si apasand usor catre centru, iar eu imi musc buzele pana cand durerea ma face sa ma opresc. Nu pot sa-mi dau seama cum de astfel de lucruri imi creaza o placere atat de mare, dar constat ca fiecare secunda ma impinge sa merg mai departe. Oare ce-o fi in mintea lui Yu? Probabil ca are o parere foarte proasta depre mine…”dar el a inceput!” Mereu aceeasi scuza, mereu dau vina pe el pentru tot ce se petrece intre noi, insa niciodata nu m-a obligat pe deplin si cu atat mai putin in seara asta. Sa fiu sincer, mi s-a parut mult mai usor sa dau vina pe el, sa cred ca sentimentele nu sunt implicate, pentru ca astfel mi se parea ca nimic nu s-a intamplat. Sunt un las, si recunosc asta, dar mi-e prea frica sa ma gandesc la consecinte…Ce-ar fi daca “jocul” nostru s-ar transforma in ceva cu adevarat serios? Intr-o societate in care tot ce iese din tipar e catalogat drept nebunie si e privit cu dispret, o astfel de relatie ar fi ma bine sa nu existe. Si totusi, ce-mi pasa de ce spune lumea? Insa nici macar eu nu stiu ce sa spun, ce sa cred. Nu stiu…si mi-e teama sa aflu.
- De ce n-o spui? Ma intreaba Yu in soapta, in timp ce-mi apuca cu dintii umarul drept, mainile lui fiind ocupate sa-mi urmareasca conturul corpului pana in zona bazinului. Imi atinge coapsele pe partea interioara facandu-ma sa ma cutremur din cauza senzatii de frig care-mi strafulgera sirea spinarii.
- Ce sa spun? Spun eu parca din instinct, desi am o vaga presimtire ca stiu la ce se refera. Oricum mai bine sa trag de timp pentru ca nu stiu daca i-as putea raspunde si, in curand, nici nu cred ca voi mai avea puterea s-o fac.
- Ca ma iubesti, vine raspunsul lui prompt si realizez ca probabil se astepta ca eu sa pun aceeasi intrebare idioata de mai devreme. Mda…despre asta era vorba, trebuia sa fi ghicit. Aceeasi discutie mereu… Dar de ce n-o spun? Poate ca nu sunt sigur de sentimentele mele, mi-e greu sa-mi dau seama cand totul se petrece atat de repede si nici nu vreau. Orgoliul ma impiedica s-o fac pentru ca nici el nu a spus-o, deci nu ma simt obligat.
Imi ridica brusc picioarele proptindu-le pe bratele sale puternice si lipindu-ma complet de perete. Inchid ochii si imi inclestez dintii puternic stiind prea bine ce avea sa urmeze. Durerea nu se face prea mult asteptata invadandu-ma odata cu prima penetrare a lui. Incepe sa se miste in interiorul meu odata cu gemetele mele care rasuna in acel spatiu mic, iar eu incerc sa-mi ascund chipul, rusinat de situatie. Apoi brunetul se apropie mai mult de mine pentru a-si mari intensitatile penetrarilor si, cu timpul, senzatia de neplacere dispare, lasand in urma doar placere.
- Yu…eu…t..te..ahh. Spun eu printre gemete pierzandu-ma catre sfarsit.
- Stiu. Este tot ceea ce-mi spune brunetul, scutindu-ma de chinul de a mai vorbi, dar si de momentul stanjenitor. Si eu! Adauga scapand si el un icnet inabusit si abia atunci imi dau seama cat de greu ii e si lui sa respire normal ca sa nu mai pomenesc de vorbit. Cu toate astea ne sarutam ca doi nebuni pana cand simtim ca ramanem fara aer si abia atunci gurile noastre se dezlipesc.
Un sentiment de fericire imi invadeaza mintea si, daca nu as fi fost in acea situatie, probabil as fi zambit. Acum insa nu ma pot concentra la nimic, gandurile vin ca intr-o avalansa fara a le putea controla. Chiar e adevarat ce a spus? Si stiu ca ,defapt, se putea referi la orice altceva, insa amandoi suntem constienti ca nu a facut-o. Orice incercare de a nega este in zadar, dar - cine stie? - poate voi fi chiar eu cel care nu va recunoaste maine. Si inca nu-mi dau seama, pe deplin, de ce.
Simtind ca se apropie momentul final, imi incolacesc bratele in jurul lui Yu chiar mai strans decat pana acum cateva secunde, adancindu-mi putin unghiile in pielea lui. In astfel de moment, egoismul isi are rolul sau, dar nu am timp sa dezbat prea mult acest gand fiindca Yu se misca chiar mai repede ca inainte, iar respiratia mea se accelereaza peste limite. Ma eliberez in cele din urma, iar chitaristul ma urmeaza si el la scurt timp dupa. Ne lasam apoi pe jos fara a ne dezlipi unul din bratele celuilalt.
Nu stiu cat timp ramanem astfel, insa, cand observa ca sunt pe cale de a adormi, Yu se ridica de jos tragandu-ma cu atentie dupa el, intr-un mod oarecum protectiv. Imi ia intai hainele mele de jos si ma ajuta sa ma imbrac exact ca pe un copil mic si doar atunci realizez cat de obosit sunt. Nu-mi amintesc sa fi baut ceva, o fi din cauza concertului, cred ca m-am dezobisnuit. Dupa ce imi imi iau camasa pe mine, ma lasa sa ma inchid singur la nasturi cat se imbraca si el pentru a putea iesi din lift fara a trezi priviri suspecte. Tocmai de voiam sa apas pe butonul destinat etajului la care se aflau camerele noastre ca-l si vad pe Yu cu un zambet ironic pe chip. Imi prinde mana pe care o intinsesem catre panoul liftului apoi imi desface fiecare nasture in parte. Ma inrosesc, speriat fiind de gandul ca ar vrea s-o facem din nou. Ma smucesc din bratele lui, insa el este cel care pare chiar mai nelamurit decat mine:
- Vrei sa nu te mai agiti atat ca sa-ti inchid nasturii cum trebuie odata?
Cum termina de vorbit ma uit in jos si observ cum unul dintre nasturi nu era pus in gaura catre trebuia si toti o luasera dupa el. Ce penibil, remarc eu in gand, amintindu-mi de ceea ce credeam ca vrea sa faca.
In cele din urma, liftul isi deschide usile lasandu-ne sa coboram, iar eu ma indrept catre camera mea. Vazand coridorul complet gol, Yu ma ia de mana, urmandu-ma in camera, fara ca acel zambet sa-i dispara de pe chip. Ma asez pe merginea patului asteptand sa spuna ce vrea, apoi sa plece in camera sa, insa, in loc de asta, da la o parte patura de pe pat si ma invita, din priviri, sa ma asez. Chiar daca ar fi fost mai bine sa nu o fac, am cedat imediat, ghemuindu-ma la pieptul sau si adormind impreuna, imbratisati ca si in alte nopti. Nu, nu era la fel, ceva era diferit, simteam asta…
Vai, vai, vai, vai :X
Daca da sfantul ca Strif' sa se trezeasca de dimineata cu fata a cearceaf il ia dracu!:-w
Dupa o asemenea partida, si in lift:))...Ar trebui sa fie tampit, sau cretin, sau handicapat...sau..ceva sa il respinga pe Yu!
Mi-a placut faza cu nasturi:))
Nu ar fi fost rau sa o mai faca odata:>:>
Eh..eu si mintea mea perversa :">
Deci, sper sa urmeze un Strif' de treaba si :X de Yu, ca sa nu imi fac eu aparitia in fic si sa las papadia fara barbatie:-w

Next;;)
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyypppppppppppppppppppppp....!!!
TARE!!!TARE!!!
Ador ficul asta.
Ahh papadia mea draga era pe cale sa recunoasca (,) ca il iubeste pe Yu si nu l-a lasat.Era si logic.I-ar fi spus ceva ce stie deja.
Doamneeeeeee...ce hot a fost episodul asta.
Mai ca am cazut de pe scaun.
De fapt aproape am cazut da a intrat maicamea in camera si m-am ridicat ca eu eram in cadere libera.

Fetelor va rog:
Next ca fierb.
Si la propriu si la figurat.
Am revenit! ^^
Deci...vad ca intr-un final Sfrify a recunoscut! Asta e mai mult decat perfect. Acum sa speram ca nu va face ca datile trecute si sa nege tot. Actiunea din lift a fost minunata, nimic de reprosat! :> Vai, vai, dar multe griji isi mai face papadia noastra despre ce vor crede ceilalti. :'| Partea cu nasturii a avut farmecul ei. =]]] Au fost atat de scumpi atunci pe hol cand Yu l-a luat de mana... :X
Cu siguranta au avut un somn linistit, mai ales ca se aveau unul pe celalalt.
Eu sunt tare curioasa ce ne pregateste Kana! xD Next cap`, please! :o3
See`ya :"]
Deci OMG Papadie a recunoscut pana la urma.Era si timpul :>
Nu prea am cuvinte si nimic de reprosat am vazut o mica greseala pe acolo dar nu o zic ;-j nu conteaza atata timp cat capitolul e PERFECT :X

P.S : Citesc de mult timp ficul asta si mi-a fost lene sa comentez si nu prea stiam ce sa zic in acele momente dupa ce citeam fiecare capitol bine am inceput sa citesc ficul asta inainte de avea cont aici ^^|| si mi-a fost leneeeeeeee sa imi fac cont mdeh ;]]

So Kana-chan astept nextu >:D<
Acest capitol m-a uimit atat de mult o_o
Strify a recunoscut in cele din urma ca este indragostit de Yu . Oare cine l-a amenintat cu moartea ? =]] Ceva senzational , pentru mine xD Scena din lift a fost atat de ... hot o_o Am citit acest capitol de doua ori =]]] Este prea frumos , cu foarte multe surprize . Mi-a placut extrem de mult faza cu nasturii =]] Saracul Strify , credea ca o vor face din nou xD Mintea lui numai la prostii se inclina >.< Cu siguranta nu ar fi regretat daca Yu dorea sa il mai aibe o data in acel lift xD . Mi-a placut cum ai drescris sentimentele lui Strify .Am inteles exact ce simte , mi-am facut si o imagine despre el xD Isi da si el seama insfarsit ca il doreste pe Yu . Era foarte greu sa recunoasca de dinainte xD .
Astept urmatorul capitol <33 Imi place enorm acest fic si nu vreau sa se termine vreodata xD Spor la scris amandurora si bafta in continuare . Sa aveti numai cititori fideli =]]
Imposibil ca Papadia si Yu sa stea departe unul de celalalt , nu ?:D
Si-au spus ca se iubesc ...[ Oarecum ^^"] desi eu ma asteptam sa spuna cuvintele ...:)) ..."Te iubesc" dar ehh ..:X tot fluffy raman .
Well un capitol in care nu am vazut greseli [ nu am cautat XD] mult fluffy-nes :X si mai asteptam un alt capitol la fel de bun:-bd
Capitolul 27

Se pare ca dimineata a venit mai repede decat ma asteptam, razele calde ale soarelui patrunzand prin perdeaua alba, cu scopul de a-mi deranja somnul. Am avut un vis aseara, unul in care Strify era al meu si avea sa-mi spuna ca... ma iubeste. Nu vreau sa-mi deschid ochii. Poate visez din nou. Dar nu rezist mult si imi ridic brusc pleoapele, observandu-l pe Strify langa mine. E treaz, si ma priveste ca si cum asta face de ceva timp... Deci pana la urma nu am visat nimic?
Tresare de indata ce observa ca mi-am deschis ochii, si se ridica de pe suprafata moale, vrand sa plece in baie fara a spune ceva.
-Stai! Vino aici! Ii spun eu, oprindu-l din drum, insa in loc de a se intoarce spre mine, isi baga capul in dulap, cica sa-si caute haine...
-Ce e? intreaba el, scotocind prin locul acela.
-La dracu', Strify! am spus sa vii aici! m-am rastit eu, facandu-l sa tresara, si sa lase dulapul ala. Ce naiba cauti acolo cand hainele tale sunt toate in bagaje?! am intrebat pe urma, aratand langa pat, unde zaceau cele doua trollere.
-Ce? Ma uitam si eu de molii. Nu pot sa-mi bag hainele acolo asa de-am pixu, nu? Si ce urli ...?
La ce privire am de dimineata, plus faptul ca nu stie decat sa imi faca nervi, cred ca expresia fetei mele l-a inspaimantat destul incat sa nu mai spuna ultimul cuvant si sa inghita in sec.
Pana la urma se aseaza pe pat, insa cu privirea indreptata inainte, spre un punct fix pe perete si nu la mine. La ce ma asteptam? Doar e Strify.
-Sunt curios cum te vei preface ca nu s-a intamplat nimic... pentru ca exact asta vei face, nu? am intrebat eu, asezandu-mi mainile in san.
Desigur, Strify nu imi raspunde si isi lasa capul in jos, incercand sa evite orice contact cu mine.
-Da? Si ce ai vrea sa fac?! Sa sar in sus de bucurie si sa cant "Oh happy day" ?! Chiar nu inteleg ce vrei! s-a rastit el intr-un final, trecandu-si mana prin par, aratand oarecum nelinistit. Yu...-continua el- chiar nu stiu... e vorba de faptul ca noi suntem "Cinema Bizarre". Suntem cunoscuti, suntem mereu luati in vizor...
-Nu vrei sa se afle, dar am impresia ca nu e numai atat. In plus, nu spuneai tu ca "Nu ne pasa despre parerea altora" ? Uite cum te contrazici si cum iti pasa.
-E vorba de imagine, bine? Nici nu vreau sa ma gandesc la ce s-ar scrie daca s-ar afla. Adica saruturile de pe scena, sunt luate in considerare pur si simplu ca “fanservice”, dar...
-Bine, bine! Sa zicem ca am inteles, l-am intrerupt eu, incercand sa ma prefac "intelegator". Si totusi, nu prea cred ca ne vede careva in camerele noastre, deci care-i problema? Ori de cate ori am fost impreuna, in nicio dimineata nu putem sa ne trezim ca lumea, ca tu trebuie sa te porti de parca totul e o greseala.
-Yu, te rog! Am si eu principiile mele! Dupa cum am spus, sa nu te astepti sa topai si sa urlu de fericire, sa te sarut si sa te strang in brate! Asa ceva n-ai sa vezi...
-Hmm... Ce pacat. Tu n-ai chef de o dimineata frumoasa, dar eu da!
Odata ce rostesc acele cuvinte, il prind pe Strify de mana, tragandu-l spre mine, astfel incat sa cada pe spate, iar eu sa ma asez deasupra lui.
Ma urmareste confuz, insa nu imi spune nimic si imi accepta sarutul pe care insa nu il lungesc, vazandu-l pe Strify cum cere mai mult din priviri. Imi trec limba peste buzele lui, vrand cu desavarsire sa il tachinez cat mai mult, ceea ce imi reuseste foarte usor, el avand buzele intredeschise, desigur, asteptand ceva anume...
-Spune-mi ca vrei sa continui si o voi face, am rostit eu, tinandu-mi chipul foarte aproape de al lui.
-Nici vorba! refuza el, ferindu-si privirea de a mea.
In cateva secunde, se face auzita melodia "Dark Star", folosita pe post de alarma a telefonului papadiei si pe care Strify il foloseste ca scuza pentru a-l lasa in pace. Da' de unde? Iau eu micul aparat in mana si opresc sunetul apasand butonul de anulare, apoi il asez la loc.
-Yu! Avem interviul! de aia am pus alarma. Trebuie sa ne pregatim...
-O sa ne pregatim peste doua ore dupa ce se incheie "filmarea" la care nu vom merge, daca nu primesc ce vreau. Stii ca nu-mi pasa de interviuri, am spus eu, imobilizandu-l pe cel de sub mine, care incepe sa se zbata in prostie, evident fara rost.
Dupa un scurt timp, cand isi da seama ca nu sanse de scapare, incepe sa ma roage sa ii dau drumul, sa ne imbracam. Eu doar dadeam negativ din cap, zambind siret si urmarindu-i privirea rugatoare. Mormaie cateva cuvinte mult prea incet pentru ca eu sa le inteleg, apoi ii spun sa repete, dupa care, cu aceeasi voce, rosteste cuvintele acelea, facandu-ma ca eu sa ma apropii cu urechea de buzele lui. A repetat si a treia oara, apoi am inteles foarte bine, dar voiam sa spuna si mai tare.
-Ti-ai pierdut vocea? Vreau sa te aud, nu sa te descifrez.
-Saruta-ma... a spus el incet, insa nu atat pe cat vreau eu.
-Cred ca ramanem aici inca vreo patru ore, pana te decizi sa vorbesti...
-Saruta-ma! a strigat pe urma, intocandu-si chipul in partea cealalta.
Ii pot observa obrajii inrositi, usor ascunsi de cateva suvite blonde, dar, chiar si asa, vreau mai mult! Sa fie mai jenat. Cu cat mai mult, cu atat mai adorabil. Zambesc doar pentru mine, apoi imi ridic putin capul, spunandu-i sa-si ia singur ceea ce vrea, lucru care il face sa-si deschida ochii brusc si sa se incrunte. Inghite in sec si isi intredeschide buzele, vrand sa spuna ceva, iar eu ii dau drumul din stransoare, lasandu-i mainile libere, apoi ma dau jos de pe el, asezandu-ma inaintea lui. Se ridica in sezut, tinandu-si capul in jos, si observ cum ii tremura mainile pe masura ce si le indreapta spre chipul meu. Nu credeam ca o va face, dar dupa ce imi prinde obrajii in palme, se apropie in graba, parca nevrand ca eu sa vad cat de rusinat e, apoi isi uneste buzele cu ale mele. Din instinct, zambesc de indata ce ii simt limba, iar el se indeparteaza brusc, tinandu-si mana la gura.
-Razi de mine... a spus el, vizibil deranjat de reactia mea.
-Nu, nu fac asta, rostesc eu, inca zambind usor multumit.
Nu am de gand sa il las sa scape atat de usor, asa ca ii fac semn pentru a se apropia, apoi ii spun sa continuie, lucru pe care il face, insa putin mai neincrezator decat inainte. Ce poate fi mai bine decat un Strif' care preia initiativa? (putin obligat ce-i drept...). Ma simt de parca as da dracului orice interviu, motiv pentru care si intind papadia pe suprafata moale a patului, fara a-i lasa gura libera, chiar daca, la un moment dat, chiar incearca sa spuna ceva, sa se opuna.
-Ai avut o sansa sa scapi, cand ti-am dat drumul... Ai irosit-o, am spus eu, dezlipindu-mi buzele de ale lui, dandu-i voie sa respire.
-Du-te dracu'! Ti-am spus sa termini cu asta! Avem interviu!
-Mai asculta si tu oamenii, dragul meu prieten, replica o voce din pragul usii, care pare a fi a lui Romeo.
-Ce momente de cacat iti gasesti si tu, amice... Revino maine, poate am chef sa vin! am spus eu, intorcandu-mi privirea spre Strify care are o expresie crispata.
-Sa stii ca nu am de gand sa ma misc de aici pana nu il lasi in pace, si iti misti fesele spre camera ta! Nu pierdem alt inteviu din cauza idioteniei tale!
La dracu! Romeo nu mai stie decat sa ma enerveze! M-am ridicat de pe Strify, iesind in viteza pe langa Romeo, insa nu inainte de a-i arunca niste "cuvinte de dulce". Abia ce pasesc in camera mea, realizez ca nu am tricoul pe mine, amintindu-mi ca aseara, in timp ce papadia dormea, am scapat de el, fiindu-mi prea cald. Zambesc in sinea mea gandindu-ma la ce lucruri perverse ar putea face Strify cu el, apoi imi imprastii toate acele idei, axandu-ma pe altceva: pregatirea pentru tampenia aceea de interviu.
Prima care comenteaza >:).Deci superb capitol :X . Nu am vazut nici o greseala actiunea ca deobicei ma tine in suspans <3.Mia placut mult fraza "-Saruta-ma... a spus el incet, insa nu atat pe cat vreau eu.
-Cred ca ramanem aici inca vreo patru ore, pana te decizi sa vorbesti...
-Saruta-ma! a strigat pe urma, intocandu-si chipul in partea cealalta." Foarte dulce a fost papadie aici XD . Si amandoi s-au cam trezit cu fata la "cearseaf"[sau cum se scrie corect acest cuvant ;))]. Deabea astept sa vad ce vor face la interviu <33. Sincer nu am ce comenta la acest capitol ;x. Sper ca dupa interviu sa se intample ceva pervert thing's Sau ar fii culmea ca papadie sa il ia gura pe dinainte ori pe Yu si sa zica ca ei sunt impreuna la prorpiu nu doar ca trupa p.q . Myuu-chan capitolul urmator plz :3
Un nou capitol <33 Imi place extrem de mult , poate prea mult =]] Nu stiu de unde ai ideile astea , cum am mai spus xD Prea multa originalitate xD Strify e atat de incapatanat o_o Ca si mine xD Ma regasesc prea mult in el , suntem gemeni din punct de vedere al comportamentului xD Nu-mi place niciodata sa recunosc ceva si de fiecare data vreau sa fie ca mine xD Prea multa incapatanare strica , i know xD Saracutul de Yu xD Cat de mult vrea sa auda un adevar de la Strif macar o data in viata xD Se pare ca ii place sa se joace cu el , prea adorabil xD Mi-a placut la nebunie scena cu "saruta-ma" xD Ceva normal din partea lui Yu xD A fost un capitol foarte amuzant din punctul meu de vedere xD Chiar am ras la dialogul dintre cei doi xD Fac un cuplu extraordinar impreuna , pacat ca Romeo i-a deranjat T.T Cu siguranta s-ar fi intamplat ceva frumos de tot daca nu aparea el in peisaj xD Greseli de tastare nu am vazut , iar modurile de expunere sunt mai mult decat perfecte , sunt la locul lor . Mi-a placut cum ai descris intreaga scena , mi-am facut in cap o imagine perfecta xD Astept urmatorul capitol cu nerabdare , deoarece sunt foarte curioasa sa vad ce se va intampla in continuare . So bafta <3
Pot sa bag mana in foc, ca se mai postase inca un capitol. Dar, probabil, l-ai sters tu, Kana, neplacandu-ti continutul acestuia, inca lucrand la el, right ? Sure ! Capitolul actual ? Mai trebuie sa intrebi, e Super -Mega -Ultra -Extra Grozav cu B mare de la Bestial ! Poi, Strif' asta al meu ( bine, in fic al lui Yu) e tare indraznet daca ii poate chiar atatea pielea. Deci, pana la urma, chiar si Yu a recunoscut faptul ca este indragostit de " Papadia" lui. Ah... Ce mijto suna. Al lui. Poi, cum eu stiam continuarea astei nopti albe, dar cum nu mai exista, momentan, ma intreb ce aduce ziua de maine pentru papadie si albinuta mea adorabila,Yu ? "?

Later Edit: Bine, chiar nu stiu ce s-a intamplat. Mai ca ieri am postat comentariul, capitolul actual nemaiexistand. Iar azi, capitolul pe care l-am citit si cu, cateva zile in urma, mai apoi disparand total din cadrul meu vizual, e din nou postat, dar inaintea comentariului meu si al user-ului de dinaintea mea. Chiar nush ce s-a intamplat. In legatura cu, capitolul 27, n-am nimic de comentat, decat ca e beton. Interviul ala ne cam pune pe jar, mai pe toti, si am o presimtire, de-asta, ca defapt nu se va intampla nimic la " tampenia aia de interviu". Atat, astept nextu'. Pwp, Chu :* !

***

[ Edit 2]: Myuu, cum a ramas cu urmatorul capitol ? Cand, ca fac spume la gura de disperare, si nu numai eu, ci toti cititorii ficului vostru ? Daca mi l-ati abandonat, vin la voi acasa si pun mascatii pe voi ! Vreau Nextu' !!!
Scuzeeee de intarziere:o3..dar am tot amanat si pana la urma a trecut cam multicel:-"...Sper sa va placa capitolul :*
Capitolul 28

Dupa ce Yu paraseste camera, Romeo pleaca si el, spunandu-mi sa fiu gata in jumatate de ora. Imi arunc ochii catre ceasul de pe perete ale carui limbi aratau exact ora zece si jumatate; asta inseamna ca la unsprezece fix trebuie sa fiu gata de plecare – mai mult de cat suficient pentru a ma imbraca si a-mi aranja parul. Intru intai in baie vrand sa fac un dus rapid si sa-mi dau cu niste apa pe fata. Observ ca am si niste cearcane atunci cand ochii se opresc pe reflexia mea din oglinda, dar nu-i nimic, vor disparea cu putin machiaj. Dupa ce termin si cu dusul, ies lenes din baie, iar, in drumul catre sifonier, gasesc un tricou mototolit si aruncat pe jos care nu pare sa fie al meu. Il ridic, introrcandu-l pe fata, si realizez ca e exact tricoul purtat de Yu in seara precedenta. In arunc pe pat nervos de parca acel obiect vestimentar ar fi vinovat pentru ce-a fost intre noi. Si, de parca n-ar fi de ajuns, imi aduc aminte si de ipostaza penibila in care ne-a gasit Romeo…la dracu !
Fara a mai pierde vremea, ma pregatesc in ritm alert, iar, la unsprezece si 5 minute, sunt in fata limuzinei ce avea sa ne duca in studio. Acolo urmeaza sa se filmeze un interviu ce va fi televizat pe doua posturi de muzica locale si unul international – ceva ce nu poti rata pentru ca nu ai chef, asa cum e in cazul meu. Cu toate astea, sper doar sa pot vorbi suficient de mult cat sa nu dau de banuit ca ar fi ceva in neregula cu mine.
In aproximativ douzeci de minute suntem in fata unei cladiri impunatoare cu fatada facuta din sticla si un metal care luceste puternic in soare. Ma gandesc ca trebuie sa fie ingrozitor de cald inauntru, dar, odata ce patrund in interior constat ca, defapt, e chiar racoare din cauza sistemului de aer conditionat. Abia ce reusesc sa cuprind cu ochii largimea salonului ca si vad venind catre noi o tipa scunda, de o subtirime anorexica si cu un par blond si lung, numai bucle. Arata exact ca o papusa, iar pielea alba, parca varuita, imi intereste afirmatia. Aflu imediat ca este directorul celor trei posturi de televiziune si ma uit foarte circumspect la ea, cantarind-o din nou din priviri. Cum ar putea o fire plapanda ca ea sa ocupe o functie atat de importanta? Dar gandul imi este spulberat rapid, odata ce urc pe platoul de filmare si-mi ocup locul alaturi de colegii mei de trupa.
Yu pare degajat ca intotdeauna, ba chiar ii zaresc un zambet cu subinteles, insa ma prefac ca nu pricep ce vrea sa spuna. Ma asez mai confortabil in fotoliul rosu din catifea si astept sa fie pornite camerele. Inainte sa primim microfoane, suntem instruiti spre care parte a salii sa privim si ne prezinta rapid tipa care ne va lua interviul – o bruneta cu forme bine definite, dar cu o atitudine cam intepata care nu-mi inspira nimic bun.
Interviul incepe cu intrebarile obisnuite: cum a decurs turneul, ce parere credetm ca au avut fanii despre concerte, la ce proiecte lucram etc. etc. Am raspuns la majoritatea, afisand o atitudine degajata (pe care nu stiu de unde am gasit-o), dar stiu ca greul abia de acum incepe fiindca incep acele intrebari personale, unele stanjenitoare de-a dreptul. Tocmai ce-mi duc gandul la bun sfarsit ca si aud nenorocita de intrebare.
- Si cu dragostea cum stati, baieti ? Spre examplu, Yu, tu ai o gramada de admiratoare… Iar fraza e lasata astfel pentru a-l starni pe Yu sa raspunda.
- N-am dus niciodata lipsa de fane, dar nu-mi dau intalnire cu ele. Totusi pot sa zic ca nu o duc bine cu dragostea, am o lista lunga de cuceriri… (aici rade sarcastic). Dar nu vreau nimic serios, majoritatea sunt doar aventuri de o noapte.
- Si colegul tau, Strify, face parte din acea lista ? Am auzit ca ar fi ceva intre voi. Se aude din nou vocea clara a brunetei care parca isi mareste ochii de curiozitate.
„Calmeaza-te! Respira adanc! Si spera sa nu te inrosesti cumva! Nu te juca cu mainile, nu privi in toate directiile, poarta-te normal.” Imi spun in gand, sperand ca nu ma voi da de gol si astept cu inima cat un purice raspunsul lui Yu, gandindu-ma ca va nega. Trebuie!
- Si ce daca ar fi ceva? Se aude glasul lui Yu care ne lasa pe toti cu gura cascata, inclusiv pe mine. Poate mi s-a parut, dar as putea sa jur ca din tonul lui reiese ca pentru el, ceea ce e intre noi, e tot „o aventura de o noapte”, doar ca ceva mai prelungita.
- Yu, n-ar fi frumos sa ne mintim fanii...in plus, asa ies tot felul de zvonuri, incerc eu sa dreg ce-a mai ramas de reparat, insa Yu nu ma ajuta, ci doar ridica din umeri indierent. Ma abtin sa-mi musc buzele de nervi, iar restul interviului abia de raspund cand sunt intrebat, norocul meu cu Kiro care are chef de vorba.
Cand iesim din studio, ochii imi joaca in lacrimi si vreau sa cred ca e din cauza nervilor. Clipesc rapid de cateva ori, risipind acea senzatie penibila si urc rapind in limuzina, vrand sa ajung cat mai repede la hotel. Evit sa vorbesc cu Yu, iar cand ma intreaba ceva ii raspund in doi peri apoi ma prefac ocupat cu altceva. E atat de evident ca-l ignor...dar o merita, nu am chef sa fiu tratat ca oricare alta usuratica care se culca cu el. Chiar trebuia sa dea raspunsul ala la interviu? M-a facut sa ma simt ca ultimul gunoi si mi-am dat seama ca pentru el, eu sunt la fel de important ca periuta de dinti – o folosesti cat e buna si netocita, apoi o arunci.
Cand sa intram in hotel, Yu ma prinde de maneca tragandu-ma in spre el si fixandu-si privirea in ochii mei, oarecum sfidator.
- Acum ce mai ai? Spune el pe un ton rece, impunator.
- Nimic. Ii raspund ferindu-mi privirea si smucindu-ma din stransoare.
- La dracu’ cu tot!! Spune chitaristul scos din sarite si da cu piciorul in zid, apoi o ia inainte.
Nu inteleg de ce e atat de revoltat; e numai vina lui. N-are decat sa se manifeste cum vrea, nu ma indoiseaza pe mine apucaturile lui animalice. Si cand te gandesti cat de frumos se poarta uneori...desigur orice pradator isi atrage victima docil, apoi se transforma in fiara care e defapt. Cu toate astea, imi pare rau ca l-am lasat sa plece asa, poate ca ii sunt dator cu o explicatie...Simt un gol in piept de parca n-as avea suficient aer; ce prostie, mai mult ca sigur sunt doar obosit.
Ma reintorc in camera, indreptandu-ma hotarat catre pat, insa, inainte sa ma asez, imi sare in ochi tricoul uitat de Yu. Fiindca sunt singur in camera, indraznesc sa-l apuc cu ambele maini, apropiindu-l pentru a-i simti parfumul chitaristului. Inspir profund si imediat simt aroma puternica imbibata in hainele colegului meu de trupa. Miroase atat de bine! Ma asez pe pat tinand inca articolul vestimentar in maini, apoi ma las greu pe perna si adorm fara sa-mi dau seama.

Nu stiu cat timp petrec astfel, dar, cand ma destept, Yu este lungit langa mine si isi tine una din maini pe talia mea. Simt cum sangele mi se urca tot in cap si ma inrosesc intr-o secunda, desi, practic, nu mi-a facut nimic. Ma uit insistent la mana lui sperand ca se va simti si si-o va lua de pe mine, insa nu se clinteste niciun milimentru, in schimb imi spune amuzat:
- Vad ca nu te poti desparti de mine nici cand dormi...Defapt, ce vorbesc? Probabil voiai sa dormim impreuna. Si imi cuprinde buzele intr-un sarut neasteptat fara sa apuc sa asimilez ce-mi spune, fara sa mai am pretentii sa neg cumva.
Chiar atunci observ ca tineam tricoul lui in brate destul de strans si aveam un colt din el pe perna, sub capul meu. Tresar, dar ma linistesc stiind ca de data asta chiar nu are dreptate:
- Tocmai voiam sa ti-l dau...Dar am adormit. Spun eu de parca ma gandisem cu ore inainte ce voi inventa.
- Nu-i nimic, il iau eu. Imi spune cu un glas soptit ce-mi da fiori pe sirea spinarii si imediat ma las moale in bratele sale.
Imi aplica un sarut scurt la baza gatului cat timp, una din maini isi face loc pe sub tricoul pe care il purtam. Imi da la o parte o suvita care-mi intrase in ochi, iar in urmatoarea secunda ma trezesc ca nu mai pot nimic in partea de sus a corpului. Ce naiba!
- Yu, stai! Ala e tricoul meu, nu al tau, am spus eu aproape tipand (sau doar mi s-a parut, in realitate nu vorbeam chiar asa de tare).
- Ssst, calmeaza-te, nu vreau sa-ti fac nimic! Vreau sa-ti dovedesc ca nu esti „doar o aventura de o noapte” cum probabil ai crezut, prostutule. Dar lasa-ma sa te privesc, doar atat vreau!
Dintr-un motiv pe care nu-l inteleg, nu pot sa-l refuz si las capul in jos, lasanu-l sa ma soarba din priviri. Nemaisuportand rusinea imensa pe care o simt, decid sa rup tacerea, gandindu-ma ca am gasit momentul potrivit pentru a vorbi.
- Si atunci...de ce ai raspuns asa cand te-a intrebat daca e ceva intre noi? Parea ca nici nu-ti pasa...
- Ce-ai fi vrut? Sa fiu serios? Lumea nu ia nimic de bun decat atunci cand vede ca te stofoci sa explici ceva. Si nu pentru ca ar intelege, dar daca vede ca te chinui atat sa dai un raspuns, se gandeste ca e ceva important. Tu nu stii sa te prefaci? Ma intreaba ironic, dar, vazand ca nu raspund adauga: Parca as creste un copil...
Nu ma lasa sa-i raspund, ci imi cuprinde buzele intr-un sarut lung, introducandu-si limba in interiorul gurii mele si cautand-o pe a mea. Pentru cateva secunde ma las prada jocului pe care el il incepuse, punandu-mi ambele maini de o parte si de alta a spatelui sau, uitand complect ca nu purtam nimic in partea de sus. E atat de schimbat fata de momentul in care ne-am despartit inainte sa adorm, pare o cu totul alta persoana, dar poate ca si eu am fost de vina. Sincer, nu stiu..nu mai vreau sa stiu. E, poate, pentru prima data cand ma simt in siguranta in bratele sale...
Frate deci e superba partea asta.
Il iubesc pe Strify si pe Yu la fel si daca ei ar fi impreuna ar fi suuuper.
Strify nu a putut sa vorbeasca la interviu!!!Poooftimmmmm???Asa ceva e imposibil.
Kiro avea chef de vorba????Si mai imposibil.
Bravo voua fetelor.Chiar imi place ficul asta.
Please next!!!
Hey ^^ Capitol nou , se pare ca a meritat asteptare . Nu stiti cum ma uitam intr-una sa vad daca a aparut un nou capitol ,deoarece ultimul citit ma lasase cu o mare urma de curiozitate =]]
L-am citit de ieri seara , dar cu lenea asta... nu am mai lasat si un comm . Ce pot sa spun ? Imi place la nebunie , povestea ma uimeste din minut in minut , parca totul devine mai interesant decat era inainte o_o Este mai mult decat perfect , as dori ca acest fic sa nu se termine vreodata , deoarece este prea superb si chiar nu glumesc . Este unul dintre fic-urile mele preferate , as putea spune ca se afla pe primul loc o_o Imi place la nebunie acest cuplu , sunt atat de amuzanti , iar Strify este prea incapanat , dar parca incapatanarea lui ii uneste si mai mult pe cei doi si se pare ca Yu nu are de gand sa renunte , lucru care merita admirat xD Lupta pentru persoana iubita :3 Mi-a placut acest capitol foarte mult , mai ales finalul ... atat de kawaai . L-am citit de doua-trei ori pentru a-mi ramane in minte , deoarece mi-a placut la nebunie cum ai descris sentimentele lui Strify . Chiar este indragostit , desi nu vrea sa recunoasca acest lucru . xD Stai excelent la capitolul moduri de expunere , imi place cum imbini dialogul cu naratiunea , iar descrierea este intotdeauna prezenta . Deasemenea chiar sti sa descri sentimente , iar pentru acest lucru te admir <3 Tu si Kaname faceti o echipa pe cinste , sunteti la acelasi nivel , chiar aveti talent la scris fic-uri . Sper sa nu va lasati , deoarece povestea este excelenta si cum vedeti nu sunt singura care o spune . Astept next-ul si spor la lucru in continuare . Toata admiratia mea !
New ch. ! Slava Domnului, ca incepusera a-mi iesii peri albi. Pe bune, chiar nu am visat cand am citit capitolul, sau a fost totul real ? Interviul, unul cu peripetii, m-a speriat putin, ce-i drept. Am crezut, ca din cauza asta, Yu si Strif' al meu nu vor mai vorbii saptamani, ba chiar luni intregi. Bine ca ai rezolvat tu totul repede, ca altfel imi bagam unghia in gat. Dragul de Yu a fost foarte romantic cand a spus ca vrea numai sa-i dovedeasca ca nu e " doar o aventura de-o noapte", cum credea Strify. Cred ca il incendia faptul ca nu putea sa-l atinga, macar, pe blond, ca doar ii promisese ca vrea numai sa-l priveasca. Mi se pare mie sau myuu e mai romantica decat Kaname ? Adica, myuu, intodeauna, parca vrea sa clarifice lucrurile, in schimb, in capitolele scrise de Kaname, " Papadia" nu vrea sa recunoasca nimic. Poate, mi-a sarit mie o piulita si nu mai inteleg bine. En fin, SUp3r Ch. !! Astept nextu',*Chuu* ! :*
Off! Deci Strifi ma omoara cu zilele! -_-U Pur si simplu nu inteleg de ce Dumnezeului nu accepta ce simte pentru Yu si sa se lase naibi dus de val si sa ii sara in brate sa aiba o noapte(sau zi) plina de pasiune si ce mai trebuie acolo si sa fie fericiti impreuna si sa nu mai nege atata ca ma inebunestee!!! X_X
Si Yu...Doamne!!#-o In locul lui l-as lua pe Strif' l-as lega de pat si l-as tine cateva zile acolo (am uitat sa precizez ca undeva intr-o casa departe de restul trupei) pana accepta ca tine la el si ca poate declara asta in direct si gataa!! Satisfactie pura:))
Acum, te rog cu ochii de catelus plouat sa pui next cat mai rapid posibil
;;)
*hug*
superb,magnific,deci in starsit face cineva un fic despre marea mea iubire CINEMA BIZARRE,:x,abia astept sa citesc tot ficul,si daca nu te superi te rog sa il incluzi si pe Kiro putin mai mult in peisaj,spor.Nu am vrut sa iti comentez ficul sau sa te laud pentru ca stiu ca tu sti ca ai talent!!:x:P deci pwp si felicitati pentru fic:x
Capitolul 29

Stau cu Strify in pat, si nu pot sa cred ca, desi au trecut cateva minute, inca ma aflu deasupra lui, privindu-l incontinuu, iar el nu se opune. Obrajii lui infierbantati au capatat o culoare rosiatica, iar ochii lui incercau sa ii evite pe ai mei cat de mult posibil, privind fiecare perete sau obiect in parte.
-Uhm... Cat mai ai de gand sa stai asa? ma intreaba el, insa fara a ma privi, lasandu-si capul pe-o parte.
-Spune-mi ce vrei sa fac, replic eu, aplecandu-ma lent, presandu-mi apoi buzele pe pielea gatului sau, continuand pe urma sa vorbesc: Sa te sarut pe gat? Sau... aici? am intrebat, coborand cu buzele pe pieptul sau, descendand apoi si mai mult, pana la abdomen, unde prind cu dintii de pielea sensibila, indemnandu-l sa scape un scancet aproape imperceptibil.
Prind numai cu varful degetelor de pantalonii vocalistului, impingandu-i usor in jos, dar, inainte sa descopar partea interesanta a "povestii", cineva da buzna pe usa camerei...
-Strify! Unde e...Yu...? a intrebat aproape urland vocea crispata a lui Kiro, care ramane blocat in fata usii, de indata ce ne observa.
Nici Strify nu e mai breaz. A cascat ochii de parca vede un tren express la doi centimetrii distanta de el, iar eu, simtind cum explodez de nervi, imi intorc capul spre cel ce sta in pragul usii, idiotul care a lasat si usa deshisa.
-Inchide usa, apropie-te, spune ce dracu' vrei, si lasa-ma pe urma sa-ti trantesc doi pumni in gura in caz ca nu e important, spun eu, scrasnind din dinti.
-Ei bine... managerul este aici... spune ca vrea sa ne auda repetand, iar eu nu te gaseam, si stiam ca Strify e la el in camera...
Am oftat, coborand din pat si privind in jur dupa tricou pe care il observ la picioarele mele. Il imbrac, apoi ma privesc in oglinda pentru a fi sigur ca parul inca rezista, iar, dupa cateva retusari, ma indrept spre Strify care inca n-a facut nicio miscare in plus.
-Astepti sa te imbrac eu? Daca asta vrei, spune-mi si voi avea eu grija de hainele tale, chiar daca asta inseamna "Adio repetitii".
Intelegand aluzia vorbelor mele, mai ca n-a sarit din pat pentru a-si cauta alte haine in valiza. Si-a schimbat pantalonii, inlocuindu-i cu niste blugi stramti, negri, carora le adauga cureaua lui personalizata. Imbraca apoi un tricou de aceeasi culoare cu blugii avand inscriptionat pe el, cu alb si sclipici argintiu cuvinte in engleza, aruncate la nimereala.
Am iesit toti trei pe usa camerei, indreptandu-ne spre holul hotelului, unde eram asteptati de Romeo, Shin si Tilo.
-Tilo, si tu ai niste momente in care sa apari... de imi vine sa-mi dau doua bate in freza! ii spun eu managerului, dand negativ din cap, avand bratele incrucisate la piept.
-Si ce mai astepti? Orice ai fi facut, poate astepta, replica acesta total nepasator.
-Oh, tu...
-Bine! Ce-ar fi sa mergem?! ma intrerupe Strify, impingandu-ma de la spate stiind ca aveam sa ma iau la intrecere de "vorbe frumoase" cu Tilo.
Am intrat cu totii in autocarul nostru care ne astepta in parcarea hotelului, si care habar nu am de cand sta acolo, pentru ca noi am venit cu avionul aici...
"Eh, de parca ar mai conta" mi-am spus eu, ridicand din umeri. Tilo daca vrea, face si magie, asadar nu trebuie sa fiu surprins de nimic din ce face.
Drumul nu dureaza mult, iar, in mai putin de zece minute ajungem in fata unui studio. Odata ce intram pe usa imensa metalica, trebuie sa urcam niste scari, iar pe masura ce merg, imi vine in gand geniala idee de a-mi face felul cu managerul. Aveam de gand sa il enervez.
-Si cum vrei tu sa repetam, ma intreb? Noi avem nevoie de instrumentele noastre! am spus eu accentuand ultimul cuvant.
Pasim pe urma intr-o camera spatioasa unde realizez socat ca tocmai am vorbit degeaba, deoarece intrumentele sunt deja la locul lor... si fara indoiala sunt ale noastre.
Imi iau chitara, trecandu-mi varful degetelor peste corzi, lasand sunetele sa se auda in incapere, apoi peste cateva secunde, stramb din gura.
-Hmm, nu vreau chitara asta! am spus eu, lasand-o jos, rezemata de tobele lui Shin. Azi o vreau pe cea neagra cu alb! N-o am, nu cant, sa fie clar! am continuat pe urma, insa pe chipul lui Tilo nu se poate observa deloc enervarea...
-Bine, a spus el simplu, intrand in camera alatura, iesind apoi cu ceea ce am cerut in mana. Ma gandeam ca vei face mofturi, asa ca ti-am adus aici toate chitarele, adauga apoi, inmanandu-mi instrumentul.
Imi vine sa il pocnesc cu chitara, din cauza ca mi-a intrerupt momentul cu Strify... Si ma simteam atat de bine! Drace! A fost a doua oara pe ziua de astazi! Cat de rar se intampla ca Strify sa-mi dea voie sa fac orice, fara sa se opuna?! Data viitoare il iau la pumni si picioare pe cel care ma mai deranjeaza in astfel de momente... pe care nici nu le pot continua dupa ce pleaca!
-Haide Yu, nu te mai prosti atat, doar esti baiat mare, imi spune Strify in gluma, incepand pe urma sa rada.
-Cred ca tu stii mai bine decat mine ce baiat mare sunt, am soptit eu ranjind, stand aplecat catre urechea cantaretului nostru, care s-a inrosit instantaneu in obraji.
Am oftat, dandu-mi seama ca nu am cum sa il enervez pe Tilo in ziua asta, asa ca ma resemnez repede, luand chitara pe care adineauri am lasat-o sprijinita de tobele lui Shin. Strify bause o gura de apa, apoi luase microfonul in mana. Alte zece minute trec pana cand sonorizarea este perfecta iar eu imi misc degetele din obisnuinta, desi mintea mea nu sta deloc la melodii, ci fara sa realizez ma holbez la Strify. Cred ca e enervant de acest lucru pentru ca il vad destul de stresat, si presupun ca si-a dat seama. Poate ca nu e corect spus "ma holbez", ci mai degraba ii arunc unele priviri, pe care "le simte" si il deranjeaza...
Tilo pare multumit de performanta noastra in fata sa, pentru ca nu de multe ori poate sa ne asculte, el avand mereu alte treburi de rezolvat pentru noi. Luam o mica pauza in care fiecare se aseaza pe canapea, doar pentru cateva minute de relaxare, insa Strify decide ca trebuie sa mearga pana la baie... Iar eu o iau pe urmele sale, dupa un minut. Cand ajung si eu in acea incapere, el isi racoreste chipul cu apa care a luat-o in palme, apoi scapa un oftat prelung, sprijinindu-se de chiuveta dinaintea lui. Inca nu ma observa, insa imi simte prezenta si se intoarce spre mine.
-Data viitoare ai face bine sa nu te mai porti asa cu Tilo. Stii foarte bine cate face pentru noi, imi spune Strify incruntandu-se.
-Da, stiu... Cred ca sunt frustrat, replic eu, apropiindu-ma lent.
-De ce?
-Sexual! Am fost intrerupt de doua ori in aceeasi zi, si se va mai intampla probabil si a treia oara, pentru ca nu imi vei da tu voie sa continui, dar "Incercareamoarte n-are".
-Ce tot bombani acolo? Ai tampit? ma intreaba el, neintelegand la ce ma refer, insa de cum ajung prea aproape de el si pricepe aluzia, adauga imediat: Nici sa nu te gandesti! Incercarea ta moare acum! Avem repetitii! Si ce naiba, Yu? Adica ai... am... Abia azi-noapte am...
-Abia azi-noapte, ce? Intreb eu, desi stiu raspunsul. Insa, vazandu-l cum se eschiveaza din a spune intreaga propozitie, iar obrajii incep sa i se inroseasca, pot astepta numai de dragul de a-l vedea rusinat. Ah.. astfel de momente ar trebui sa fie filmate! De fapt, daca ma gandesc, mai bine le pastrez doar pentru mine pentru ca sunt nepretuite...
Il scutesc din a-l face sa-mi explice, dar in schimb ii pun stapanire pe buze si ii inconjor talia cu bratele, lipindu-i trupul de al meu. Imi raspunde sarutului, lasandu-ma sa ii explorez lacasul umed, insa de indata ce imi indepartez buzele de ale lui, decide ca ar fi si locul unde se pune punctul.
-Gata! Mai mult de atat nu am de gand sa-ti accept aici, asa ca nu intinde coarda! imi spune el, reusind sa scape din bratele mele, dupa care se indreapta spre iesire.
-Atunci, dupa repetitii, te vreau in camera mea. Daca nu vii, sunt in stare sa te fac al meu oriunde te gasesc, intelegi? am rostit eu, incrucisandu-mi bratele la piept. El nu mi-a raspuns, insa a inteles ideea si daca e in toane bune, poate va veni si nu imi urla in ureche, dar asta ramane de vazut...
Auziti, eu nu am inteles o chestie... La FanFiction imi apare cum ca, Kaname a postat cel de-al 29-lea capitol, dar cand accesez topicul, capitolul este inexistent. Am intrat si pe profilul Kanei, unde, la mesajele postate, imi arata ca a postat capitolul, am dat click si, la fel, Nimic !! La fel este la toata lumea sau e calculatorul meu putin mai defect ? Imi cer scuze, daca nu am postat unde trebuia, dar, m-am gandit ca este o problema legata de fic si, aici trebuie a postez.

[ Edit]: Okay, acum observ ca s-a rezolvat problema. Oricum, il citisem inainte, cu putin ajutor din partea lui Metal si Aly. Multumesc frumos amandurora! In legatura cu capitolul, mai trebuie sa comentez ? V-am mai zis doar, e Super betOon!!
Atat, pwp! :*:* Aaa!! Si astept cu nerabdare Nextuu'!
postul de deasupra comentariului tau contine capitolul 29, nu situ de ce nu-l vezi
Si mie imi arata ca a fost postat insa nu imi apare. Am reusit sa-l citesc atunci cand am vrut sa dau comment. Imi aparea ma jos capitolul precum si ce a zis neko still si acum imi apare si postul lui aly.
Stiu ca nu am mai dat comm pana acum insa niciodata nu-i prea tarziu. Imi place cum scrieti. Aveti un stil unic si stiti cum sa-l combinati. Il ador pe Strify, este atat de dragut si totusi imi pare a fi atat de naiv uneori. Insa asta face si mai comic acest fic.
Greseli am observat doar cateva, insa sunt de tastare.Abia astept sa puneti continuare si sa vad ce va mai urma.Spor la scris!pwp ^_^Am dat edit ca sa spun ca acum mi-a aparut pagina 25 si capitolul lui Kaname.
Heeeiizz.
Si eu citesc ficul asta de mult, dar nu aveam cont pana acum.
Imi place foaaarte mult... Dar mai am cate ceva de comentat. Este scris copilaresc in unele parti, iar unele replici par a fi spuse de un copil, nu de un baiat de 20 de ani...
Ai grija la unele expresii, si ai inceput sa omiti cuvinte. Si litere, dar trecem peste...
Apropo...e "fi-ar"...stiu ca suna aiurea...dar "fir-ar" nu prea suna corect...
Si mai incet cu injuraturile...nu prea suna asa bine...
Nu uita de replici! Suna prea...copilaroase...adica suna ca si cum ar fi spuse de un copil de clasa IV... Stiu ca poate uneori asta ati vrut sa reiasa...dar cam bate cam tare la ochi.
Partea aia cu rapitul lui Strif mi s-a parut mult prea ... aiurea ... adica ... uhm ... puteati gasii ceva mult mai ingenios si mai original decat un episod din desene animate... sa-i fi atacat pe strada sau asa ceva...in fine...
Aaaa nu mai stiu altceva ce sa zic...

Doar urari de bine , spor si imaginatie!

Bye >:D<
IMPORTANT! Acestea vor fi ultimele capitole din fic, si vor fi postate de mine (din ambele puncte de vedere), deoarece Myuu, nu mai poate sa continue, asta pentru ca nu mai are aceeasi dorinta de a scrie, dar nu e motiv de tristete, ok? :o3 Nu e vina ei, deci o intelegem, pentru ca se intampla... Deci iubita mea, iti multumesc pentru ca ai continuat pana aici :X
Love ya :*

Capitolul 30


Cateodata stau si ma gandesc... Cine naiba se crede Yu?! Ah, omul asta imi da dureri de cap! Parca mi-a pus un semn de "drum cu sens unic", pentru ca practic ma obliga sa merg in camera lui. Dar nici de-al dracului nu voi merge! Doar nu ma umilesc eu in fata lui... ce i-as spune? "Stii, am venit sa... ahem... stii tu" Niciodata! Imi voi vedea de treaba in camera mea...

De indata ce repetitiile s-au terminat, am urcat toti cinci in masina, fiind condusi spre hotelul nostru. Cum toti am intrat in camerele noastre, eu mi-am aprins calculatorul, pentru a mai cauta una si alta, insa ma plictisesc repede si decid sa merg la Kiro.
-Oh, Strify, ce bine! exclama el de indata ce ma vede intrand pe usa. Am mare nevoie de ajutorul tau, mi-a spus pe urma, scotand de dupa patul sau una din chitarele lui Yu... rupta pe jumatate?!
-Iisuse! Mi-e frica de ce se va intampla... Yu o sa innebuneasca... e chiar preferata lui, am rostit eu, luand instrumentul rupt in mana.
-Da, stiu... Te implor, Strify, ma inchin in fata ta, dar du-te si spune-i sa nu fie suparat! O sa ma dea cu capul de pereti pana ma lasa chel! Ii voi cumpara alta! Nu vreau sa raman chel! striga el, punandu-si mainile in cap, disperat.
-Ce?! Eu? Vrei sa isi verse nervii pe mine?! Scuza-ma amice, dar vreau sa mai am voce pana terminam turneul asta...
-TE ROOOOG! Strify, o sa mor, o sa ramaneti fara basist! Pe tine nu te loveste, pentru ca nu tu ai rupt-o, dar baga o vorba buna, si spune-i ca nu am vrut! Jur ca nu am vrut! Doar ca am pus-o pe dulap si a cazut de acolo, cand m-am impiedicat si m-am agatat de el, atunci a cazut si chitara. Te implor! Imi spune el, prinzandu-se de picioarele mele. Saracul de el, e terifiat de gandul ca Yu are sa-l faca bucati. Cine nu ar fi...?
-Bine, ma duc, dar nu te astepta sa ma intorc prea curand sa-ti spun ca e in regula...
-Nu conteaza... Stai cat vrei, numa sa nu fie suparat!
-Oh, stai linistit, nu va fi alegerea mea momentul in care voi iesi din camera lui...
Am iesit din incaperea basistului, indreptandu-ma spre cea a chitaristului. Am ezitat mult inainte sa intru, insa am inspirat adanc, apoi am pasit inauntru, observandu-l pe Yu stand intins in pat, cu ochii inchisi. Am inghitit in sec si m-am apropiat de el incet.
-Umm... Yu, rostesc eu, oprindu-ma la un metru de pat. Stiam ca nu doarme, ca isi tine numai ochii inchisi. Stii... trebuie sa te rog sa nu fii suparat... dar Kiro...
-Ce-a facut cu chitara mea?! a tresarit el, de indata ce mi-a auzit tonul ingrijorat.
-A rupt-o din greseala, dar te rog, nu fi suparat, iti va cumpara alta! am spus eu dintr-o suflare, privindu-i pe urma reactia deloc placuta, insa asteptata.
S-a ridicat de pe suprafata moale, indreptandu-se in viteza spre usa, iar eu am fugit inaintea lui, blocandu-i iesirea.
-Te rog nu fi suparat, nu a vrut...
-Strify, ai face bine sa te dai din calea mea, sunt si stresat, acum am si nervi, nu stiu ce fac din tine! a spus el, vrand sa ma dea la o parte, insa ce nu fac eu pentru ceilalti? Chiar si ceva ce nu obisnuiesc!
L-am prins de tricou, tragandu-l cu toata puterea spre mine, lipindu-mi buzele de ale sale. Mi-am strecurat limba in lacasul sau umed, indemnandu-l sa mi se alature, insa nu isi luase gandul de la chitara.
-Crezi ca daca ma saruti, nu mai sunt nervos? intreaba el, ridicand o spranceana.
-Nu daca te sarut...
Il imping in spate, pana cand incet-incet ajungem la pat, si cade pe el, ramanand socat. Parca nu ii vine sa creada ca eu preiau initiativa... sincer nici mie nu imi vine sa cred asta! Dar vad ca e o modalitate de a stapani fiara. Mi-am dat tricoul si pantalonii jos ramanand in boxeri, alungindu-ma apoi asupra brunetui, insa privirea lui curioasa ma intimideaza extraordinar de mult, de aceea imi simt deja obrajii fierbinti iar tot trupul incepe sa imi tremure. Mi-am strecurat mainile pe sub tricoul lui negru, scapand apoi de el, insa parca totul devenea mai greu... Ii sarut gatul, coborand spre piept, apoi, lent spre abdomen, in timp ce ii deschei pantalonii, dar trageam mai mult de timp, nevrand sa ajung in locul acela... de jos. Imi era de ajuns ca abia facea ceea ce faceam. Nu voiam sa creada sa sunt si mai nepriceput. Observa ca evit sa ajung in acel punct si ca insistam mai mult in partea de sus a trupului sau, apoi ma prinde usor de brat, tragandu-ma la nivelul chipului sau. In sfarsit, zambea, si mi-a cuprins buzele intr-un sarut lung, profitand de pozitia pe care o aveam peste el, pentru a-si misca soldurile. Organul sau intarit, aproape iesit din boxerii negri il atinge pe al meu cu miscari lente, starnindu-ma mai mult decat eram deja, si facandu-ma sa scap un geamat scurt, infundat. Continua asa, pana cand nu mai pot sa alimentez sarutul si imi retrag chipul inrosit, inghitind in sec, simtind cum boxerii deja nu isi mai puteau tine locul pe mine, pentru ca ma incomodau. Yu s-a ocupat de ei, lasandu-i sa cada undeva langa pat, facand apoi acelasi lucru si cu ai sai, apoi, fara sa-mi dau seama, a facut schimb de locuri, el ajungand deasupra mea.
-Asculta... a inceput el, sarutandu-mi apoi gatul. Nu ma mai intereseaza... Cu urmatoarea ocazie voi spune adevarul, a continuat pe urma, coborandu-si sarutarile mai jos, spre abdomenul meu.
-Despre ce vorbesti? Am intrebat eu confuz, nereusind sa inteleg la ce se referea.
-Despre noi. M-am saturat sa tot ascundem asta oriunde mergem.
-Ce...? Ce te-a apucat? Nu poti...
-Ba da pot, si o voi face! Obisnuieste-te cu ideea.
Rostind acele cuvinte, revine la chipul meu, sarutandu-mi buzele scurt, pentru ca apoi sa prinda cu dintii de pielea sensibila a gatului meu, sugand-o si lingand-o pentru a-mi lasa un semn vizibil. Niciodata nu mai facuse asta. Stie foarte bine ca se observa si cu fond de ten... trebuie un specialist pentru a o acoperi, iar noi nu avem timp pentru asa ceva astazi si nici maine, ci numai in zilele urmatoare...
Nu ii mai pot spune nimic acum... semnul e deja facut, si probabil s-ar fi enervat daca l-as fi oprit. Am tacut, si am simtit cum mainile sale ma ridicau de la spate, iar el mi-a spus sa fac singur ceea ce trebuie, lucru care m-a socat, tocmai pentru ca habar nu am ce sa fac!
-Ce e? Nu poti? m-a intrebat el, avand zambetul pe buze.
-Cum sa nu pot?! Pentru mine nu exista "Nu pot"! I-am spus eu, apucandu-i organul in erectie, pozitionandu-l in acel loc, pentru ca apoi sa imi cobor soldurile mai jos, insa mult prea rapid.
-Stai, Strify! Nu asa repede! m-a atentionat Yu, vazand ca am prins "viteza", dar deja era prea traziu...
-Ah... Au... Doare! am rostit eu, inghitind in sec, de indata ce am simtit o durere ascutita in partea de jos a trupului.
-Incetisor, bine? Chiar si dupa atata timp, trebuie inca sa te obisnuiesti, mi-a spus el soptit, asezandu-si mana pe obrazul meu, sarutandu-ma scurt. Imediat, ambele palme ii coboara pe spatele meu, si incepe sa isi miste putin soldurile, penetrandu-ma scurt, indemnandu-ma sa ma las mai jos.
"De ce sa am putin cand ma pot multumi cu tot? Il vreau pe tot!..."
Acum si propiile mele ganduri ma mustra. Cum am ajuns sa gandesc asa? Dar il voiam... Si tot eu ma intreb cum am ajuns in stadiul asta, de "a-l vrea pe Yu". Acum cateva luni lucrul asta parea doar ceva absolut inexistent... "Eu si Yu" nu era un subiect discutabil, iar acum... Iar acum sunt in bratele lui cu o dorinta arzatoare de a-i spune acele cuvinte pe care le asteapta de mult. Vreau sa stie... Mi-am asezat mainile, dupa capul sau, tinandu-mi chipul aproape de al sau.
-Yu... te iubesc, am rostit eu, privindu-l in ochi, vrand sa il conving ca asa este.
-Stiam de mult asta, si tu ar fi trebuit sa stii... Ca te iubesc.
Parca imi crescuse inima cand l-am auzit. Sunt fericit... E un sentiment pe care nu as putea sa il explic, si totusi, care exista, ma face sa vreau sa il strang in brate, sa il tin numai pentru mine... Sa devin cel mai mare egoist, asta as vrea in momentul de fata. Nu pot sa cred ca tocmai eu sunt cel care gandeste astfel, cand eu eram cel care incerca sa puna un zid intre noi, dar mereu el era cel care il sarea, oricat de inalt incercam sa il fac...

-Kiro... am rostit eu incet, intrand in camera basitului.
-O sa mor? intreaba acesta, venind in fuga la usa, insa vazandu-l pe Yu, a bagat marsarier ca o masina, urcandu-se pe pat. Iarta-ma! Nu am vrut! Nu ma lasa chel!
-De fapt am venit sa te chemam la masa. Vi cu noi? intreaba Yu, zambindu-i.
-Ok, ma speriati... Ce i-ai facut? interaba Kiro, privindu-ma suspicios. Au trecut doua ore... continua, apoi, uitandu-se la ceas.
-Asta pentru ca nu ar mai fi rezistat inca o ora, intervine Yu, ridicand din umeri, facandu-ma sa il calc cu putere pe picior.
Am zambit nevinovat, apoi, i-am facut semn basistului sa ne urmeze in holul hotelului, unde ne asteptau Shin si Romeo, si ei gata de plecare. Tobosarul nostru casca de zori cu o privire furioasa ochindu-ne pe mine si Yu. Cred ca el era cel care avea camera langa a chitaristului...
De ce nu pot vedea ceea ce a postat Kaname? LA FF imi apare ca a postat la 12:54 PM...
Eu nu stiu ce se intampla mai nou cu site-ul asta dar e enervant... Am incercat si la Last Post si tot pe prima pagina ajung >.<"
Minunat...

Mda deci dupa ce am postat a aparut si capitolul:))
Ma bucur ca te-ai hotarat sa contiui totusi chiar daca Myuu nu mai vrea. Nu esti singura care ii multumeste ca a scris:P s-a descurcat minunat. Sincer eu intr-un fel ma bucur ca sunt ultimele capitole. Nu ma intelege gresit, povestea e minunata dar nu prea mai are rost sa fie trasa de coada... toate trebuie sa aiba un sfarsit:P
Capitolul acesta a fost haios. Saracul Kiro era terifiat ca sar putea sa ramana fara par in cap:))
Si mie mi-a crescut inima cand i-a zis ca il iubeste :daydreaming: Ma bucur ca lucrurile incep sa se rezolve intre zapacitii astia ^___^
Dupa greseli nu m-am uitat (eram prea stresata ca nu aparea capitolul:]] ) deci eu pot spune ca This chapter is perfect:P
Spor la scris:*:*:*
:bye: