AnimeZupCăutare

[Terminat] The Way We Are [yaoi]

Urmatorul post pe care-l vad ca are quoteuri al naibii de multe la acest topic, persoana respectiva isi ia warn. ^^ Sper sa va fie destul de clar. Comentati despre fic, modul lor de a scrie, si daca tot comentati actiunea, faceti-o decent, nu bagati quoteuri la replicile lor ca e egal cu zero.

Imi cer scuze autoarelor, dar daca le-as trimite PM sigur nu l-ar baga in seama.
Superb , ba chiar uimitor ...Bietul Strif' Trebuie sa Se lase de dulciuri [ evident ca Yu va castiga cum a facut si cu bautura:] ]
Va fi destul de greu Sa isi lase prajiturile cu ciocolata la o parte [ Si stiu cum e cand cineva te pune sa privesti ore in sir prajiturile deoarece trebuie sa astepti pana cand vin invitati , stiu ca mi s-a intamplat si mie , dar din cu totul alt motiv nu un pariu stupid ]
Strif, tine pernele aproape si capul undeva sub cersaf.
Felicitari lui Kaname pentru acest capitol minunat care m-a captivat de-a binelea:] Myuu te asteptam si pe tine cu un alt capitol genial .
Capitolul 20


Nu-i adevarat, nu mint, cel putin asa mi se pare. Vreau sa spun, fac exact asa cum simt, cum gandesc, el e cel care se joaca cu mintea mea. Ce voia sa fac in situtia asta? Doar era clar ce avea de gand, si anume sa ma sarute, si s-a razgandit pur si simplu pentru a ma enerva mai rau decat o face de obicei. Dar ce spun? Mie ar trebui sa-mi convina situatia, cred ca innebunesc pe zi ce trece…Si daca ma gandesc mai bine, chiar incerc sa ma mint in mod prosteste si nu inteleg de ce, ce rost are sa te ascunzi de propria persoana? Cata lasitate…
Imi clatin repede capul, alungandu-mi gandurile de orice fel, si ma duc direct la sifonier, hotarat sa ma imbrac imediat astfel incat sa nu am timp sa imi mai zboare mintea la altceva. Imi scot niste haine la intamplare la care nici macar nu ma gandesc, tot ce vreau este sa mergem mai repede la restaurantul ala nenorocit ca sa nu mai fiu nevoit sa-mi tin mintea ocupata si sa-mi amintesc de Yu si toate tampeniile lui. Cum sa doarma aici? Gata, nu ma mai gandesc la asta, pot sa-l refuz pana la capat si exact asta voi face.
Dupa ce sunt gata, ma duc catre iesirea din apartament si, chiar atunci, baietii, care pana acum asteptau plictisiti, incep sa rada de parca ar fi vazut vreun clovn de la circ. Prima reactie e sa ridic o spanceana in semna de intrebare, apoi sa ma uit in jos cautand sa-mi dau seama ce i-a facut sa rada in halul asta. Dupa doar o singura privire imi dau seama ca sunt imbracat cu o bluza de pijama cu ursuleti pe care o am de cand eram mai mic si de care mi-a fost mila sa ma despart, doar am atatea amintiri legate de ea. Dar cum, doamne iarta-ma, a ajuns chestia asta pe mine? Ma inrosesc putin, mai mult de nervi si ma intorc in camera bombanind in intruna, desi nu e vina nimanui in afara de mine.
- Asa e cand esti indragostit…Il aud pe Romeo in spatele meu spunand printre rasete. Eu, indragostit? Delireaza baiatul…si nici macar nu e atat de amuzant, dar avand in vedere ca e mai bun prieten cu Yu, normal ca ii tine partea.
Reintors in camera, imi aleg, de data asta cu mai multa grija, o camasa neagra, simpla, cu manecile trei sferturi, fiind prinse cu doi nasuri in parti. Pantalonii nu mi-i mai schimb, purtam niste blugi albastri care merg destul de bine cu restul, asa ca imi ramane doar sa ma intorc in hol si sa mai ascult cateva comentarii rautacioase. Insa, spre surprinderea mea, nu mai aminteste nimeni si plecam direct catre restaurant.
Localul, unul dintre putinele cu specific japonez din Berlin, si pe deasupra foarte putin aglomerat din cauza preturilor destul de mari, e decorat simplu, dar in culori calde ce creaza o ambianta placuta. De tavan atarna felinare facute din hartie portocalie pe care sunt pictate diverse simboluri kanji, iar, pe mesele joase, se gasesc tot felul de vase din lemn printre care si acele canute mici din care se bea sake. Ne-am comandat fiecare acea bautura traditionala, desi nu pot spune ca este prea buna la gust, cel putin mie nu mi se pare ceva deosebit. Ca si mancare, mi-am luat diferite tipuri de sushi, dupa parerea mea cea mai buna specialitate japoneza, iar Yu si-a luat niste ramen. S-au mai comandat la masa noastra peste, orez, pui, desigur preparete diferit de cum obisnuim sa le mancam, iar la sfarsit ni se aduc prajituri cu ravase din partea casei. Desi nu cred in astfel de lucruri, sunt curios ce voi gasi in a mea, asa incat o rup in doua jumatati si scot repede biletul dinauntru.

“Adevarul nu poate fi ascuns la nesfarsit.”


- Ce scria pe al tau, Strif’? Face Kiro, intorcandu-si propriul ravas pentru a ne arata mesajul pe care l-a gasit el si anume “Drumul pe care pasesti este unul plin de succese”. Mda…grozav, cel putin la el are vreun sens si nu e o aberatie totala ca in cazul meu.
- Nimic interesant. Vine raspunsul meu prompt si il si rup in bucatele cat de mici este posibil. Kiro m-a privit putin contrariat dupa ce am dezintegrat de-a dreptul biletelul, insa m-a lasat in pace.
Yu nu-mi mai adreseaza niciun cuvant si nu vreau sa creada ca a ramas asa cum vrea el, adica sa doarma in camera mea. Insa, daca aduc eu in discutie problema, va crede ca vreau sa se intample asta…Ia stai! De ce-mi fac atatea probleme, de ce ma gandesc intr-una la asta? Pot refuza, nu-mi pasa ce crede.
- Yu, sa-ti fie clar, nu vei dormi in camera mea, ai inteles? Ii spun eu pe cat de serios e posibil sa fiu atunci cand ramanem singuri.
- Nu sunt asa greu de cap, dar ai uitat un lucru. Ai fost de acord cu pariul asta si nici macar n-ai comentat asa ca asuma-ti responsabilitatea pentru faptele tale. Nu ti se pare imatur sa dai mereu vina pe mine? Chiar si acum, daca te-as saruta, nu ai spune “nu” si chiar mi-ai raspunde, dar nu a-i recunoaste ca ti-a placut.
Nu suport sa ma lase fara replica, pe mine cel care nu tace niciodata (sau aproape niciodata, mai dorm si eu), cel care are mereu ceva de spus, de comentat, pe mine?! E numai vina mea ca l-am lasat sa-mi descopere punctele slabe in timp ce el si le-a ascuns foarte bine, sau eu nu le-am vazut.
Dar sa nu disper! Mai am inca un pariu de castigat. Poate asa se va termina totul.
Ajuns acasa, iau o scrumiera si o asez pe noptiera de langa partea de pat unde avea sa stea Yu…pana la urma nu trebuie decat sa doarma langa mine. Scot tigarile dintr-un pachet si incep sa le insir prin camera, pe masa, pe noptiera, sub perna, pe dulap, apoi asez vreo trei brichete in locuri cat mai accesibile. Va trebui doar sa-l enervez putin, poate asa o sa vrea sa fumeze.
Dupa ce ma pregatesc de somn, sting lumina si, nu trece mult timp, iar Yu isi face aparitia, asezandu-se in pat asa incat sa ma inghesuiasca cat mai mult.
- Yu, da-te mai in colo. Nu am loc de tine.
- Si ce-mi faci daca nu vreau? In loc sa se indeparteze, se apropie mai mult, intorcandu-se cu fata catre mine, ceea ce ma indeamna sa fac la fel cu gandul de a-i da una.
Nici nu apuc sa ridic bine palma, ca ma prinde de mana ferm, dar nu destul de strans cat sa ma doara. Imi saruta apoi incheietura si imi lasa mana sa cada, fara vlaga, pe cearceaf. Trecandu-si mana prin bretonul meu, mi-l da la o parte de pe ochii, astfel incat reusesc sa-i zaresc mai bine chipul datorita luminii de la reclamele pe blocul vecin. Isi aseaza mana pe pieptul meu, apucand materialul tricoului pe care-l purtam, apoi isi apropie incet buzele de ale mele. Neputand sa rezist tentatiei, fac eu pasul de a-i atinge buzele, avand in vedere distanta mica dintre noi, apoi il las sa-si strecoare limba in interiorul gurii mele. Cat timp sarutul continua, una dintre maini i se urca pe spatele meu pe sub marerialul alb al tricoului in timp ce cealalta imi tine barbia pentru a avea accces deplin la buzele mele.
Dupa ce sarutul inceteaza, Yu imi sopteste la ureche suficient de tare cat sa aud doar eu, desi suntem singuri in camera “Hai sa lasam jocurile prostesti…”. In acel moment, ia de la spate o mini-amandina din care musca putin, lasand bucata sa stea pe limba apoi mi-o introduce mie in gura. Evident, il las sa faca totul, ca vrajit, fara a ma putea impotrivi dintr-un anumit motiv. Am cedat, am pierdut, si, desi sunt constient de asta, nu-mi mai pasa.
Mana lui Yu se strecoara in pantalonii mei, stangand acea zona sensibila, fortandu-ma sa-mi musc buzele pentru a nu scapa un geamat. Cu fiecare secunda care trece, se apropie mai mult de mine, urcandu-se deasupra mea, in acelasi timp, desfacandu-mi pantalonii pentru a se putea misca mai usor. Se opreste doar pentru a ne scoate hainele, insa pauza mi se pare mult prea mare, iar eu, cu privirea putin in ceata, astept sa continue de unde a ramas, insa incepe sa ma sarute, lipindu-si corpul de al meu.
- Yu, nu mai…
- Nu mai ai rabdare? Ma intreaba el completand cu ceea ce probabil am gandit, dar nu as fi recunoscut niciodata.
In loc de raspuns, intorc capul, privind insistent lacatul pe care-l poarta la gat. Intotdeauna m-a fascintat micul obicet, dar acum il privesc la fel ca pe un ceas, asteptand sa treaca mai repede timpul.
- Strif’ de data asta chiar nu vreau sa ma culc cu tine…(“Nu vorbesti serios, nu? Atunci de ce naiba m-ai dezbracat…” as fi vrut sa spun.)…daca nu esti tu cel care sa mi-o spuna.
- S-o crezi tu, du-te naibii, Yu! Spun eu, desi nu asta e ceea ce gandesc.
Imediat, Yu se ridica luandu-si hainele si indreptandu-se catre usa. Cand realizez ca vorbeste serios, incep sa ma sperii putin, nu vreau sa se termine asa…
-Stai! Nu…e…adica…nu…Incep eu sa ma balbai, cautandu-mi cuvintele. Nu pleca! Nu am vrut sa spun asta!
- Si ce ai vrut sa spui? Ma intreaba, oprindu-se din drum si intorcandu-se din nou cu fata spre mine.
- Uhm…sa…continui. Ii raspund inrosindu-ma la fata si ma bucur ca pot profita de intuneric pentru a ascunde asta.
- Ce anume sa continui?
- Of, uite, o spun! Sa continui ceea ce faceai, imi placea. Vreau s-o facem, e bine acum?
Cu asta se incheie discutia noastra, iar eu sunt putin uimit de ceea ce am spus. Pentru Yu este insa suficient cat sa ma ia in brate si sa inceapa sa ma sarute mai intens ca prima data. Ma impinge pe suprafata moale a patului, urcandu-se deasupra mea si incepe sa-si miste mainile pe pielea mea, cercedand-o frenetic. Ajungand din nou in zona sensibila careia ii acorda o atentie deosebita, imi indeparteaza picioarele si se aseaza mai bine intre acestea. Stiind continuarea, inchid ochii si imi inclestez dintii stans. Vazandu-mi expresia fetei, simt o mangaiere blanda pe obrazul stang si un sarut scurt pe gat. Atunci deschid ochii si ii zaresc un zambet dulce pe care nu-l mai vazusem pana acum si ma simt in siguranta intr-un mod destul de bizar. Cand ma patrunde scap un geamat, dar nu prea are legatura cu durerea in sine. Ma penetreaza mai adanc, apoi incepe sa se miste in interiorul meu, iar eu nu-mi pot controla sunetele pe care le scot mai mult involuntar. Yu imi ridica picioarele, asezandu-le pe umerii sai pentru ma patrunde mai usor, iar eu ma agat de umerii sai, parca vrand sa ma tin ancorat in realitate. La intervale de timp, imi sunt oferite saruturi pasionale la care particip mai putin, din cauza ca nu ma pot concentra. O data ce gura imi este din nou eliberata, gemetele nu intarzie sa apara, insa nu mai incerc sa le ascund. Tot grabind ritmul penetrarilor, simt cum sfarsitul se apropie si imi cobor mainile, strangand puternic cearceaful in pumni, pana cand ne eliberam amandoi, aproape in acelasi timp. Yu se lasa apoi peste mine, respirand cu greu, la fel ca si mie de altfel. Dupa ceva vreme, ritmul respiratiei incetineste si reusim sa adormim imbratisati, fara a mai spune niciunul dintre noi vreun cuvant. Nici mie nu-mi vine sa cred ca noaptea aceasta a avut loc, in felul asta…si totul a fost real, sunt sigur.
Strif' ;]] nu numai ca iti place dar mai faci si figuri cand trebuie sa recunosti . Yu baiatule tu te simti cel mai bine cand ii inchizi gura papaidiei ....o si cand....Aham..in fine :D
Myuu ai avut ceva greseli pe ici pe colo dar ...le va corceta altcineva daca le observa :D.
Un capitol genial care mi-a placut . Asteptam si capitolul lui Kaname , probabil ceva interesant { if you know what i mean }
Mult noroc si speram ca puneti capitolul cat mai curand
Ma scuzaaaaaati de intarziere onegaii ^:)^ here's the next chap :3

Capitolul 21

Razele calde ale soarelui patrund prin perdelele albe ale camerei, indemnandu-ma pe mine sa-mi deschid lent ochii, si sa observ o persoana langa mine. Strify isi ridica si el pleoapele cu greu, privindu-ma somnoros, insa realizand ce s-a intamplat, se trezeste de-a binelea, ridicandu-se in capul oaselor, si parand agitat.
-Sper ca nu ai de gand sa te prefaci ca nu s-a intamplat nimic aseara, ii spun eu, avand o suspiciune ca acela e planul lui.
-Dar chiar nu s-a intamplat nimic, ce nu intelegi? intreaba el, vrand sa se ridice de pe suprafata moale, insa il apuc pe mana si il trag inapoi pe pat, asezandu-mi palmele de-o parte si de alta a capului sau.
-Uite ce e, deja ai ajuns sa ma calci pe nervi cu tampeniile tale de copil imatur. Strify, ai douazeci de ani, nu zece! Ti se pare prea greu sa spui...
-Nu! Lasa-ma naibii in pace! se rasteste el, taiindu-mi vorba, continuand pe urma pe tonul normal: Tu vrei ca eu sa recunosc ca te plac si toate celelalte lucruri, dar de ce as face-o? Tu nu mi-ai spus niciodata asta, asa ca nu vad de ce ar trebuie ca eu sa o fac...
Are dreptate... Nici eu nu am spus-o niciodata, si nici n-am s-o fac. De ce? Buna intrebare! nici eu nu stiu. Tac pentru cateva momente, si ma retrag, asezandu-ma pe marginea patului.
-Vezi? Nici nu n-o vei spune, asa ca nu-mi mai zice ca sunt imatur, atata timp cat si tu ai aceeasi problema!
-Cel putin eu imi recunosc faptele, spun eu, incrucisandu-mi bratele la piept.
-Fiecare cu principiile lui! Vrei sex? bine! atata timp cat nu afla nimeni, dar nu te astepta sa implic sentimente, replica Strify, ridicandu-se de pe pat.
-Stii foarte bine ca sunt deja implicate.
-Nu mai conteaza. Ma duc sa fac dus. Te rog, pleaca inainte sa ies din baie...
Spunand acele cuvinte, isi indreapta pasii spre incaperea mentionata de el, inchizand usa, si de data asta, cu cheia. Ma ridic de pe suprafata moale, luandu-mi doar boxerii pe mine si iesind din camera lui. Pot spune ca sunt multumit cu situatia asta. In fond, nu e ceea ce voiam? Asa e... il voiam pe el si acum il am. Dar chiar si asa, parca ceva tot nu simt ca e la locul lui. Inainte sa pasesc in camera mea, il observ pe Kiro, indreptandu-se obosit inspre mine.
-Ce faci, piticanie? intreb eu in gluma, incercand sa afisez un zambet.
-Vreau sa-l intreb pe Strify unde a pus nenorocitele alea de tigari... m-ai facut piticanie?! Ohh, gogoaso, o sa platesti scump! iti smulg pierce-ul ala din buza! Da... asta dupa ce fumez o tigara.
Imi zambeste, iar eu ii explic de unde anume poate lua o tigara, si anume de pe noptiera lui Strify, pentru ca le-a pus acolo noaptea trecuta crezand ca va castiga pariul. Am intrat in incapere, luandu-mi un tricou negru si o pereche de pantaloni albi, perfect pentru statul si belirea fasolelor in casa. De cum pasesc in sufragerie, il vad pe Kiro stand pe canapea, fumand acea tigara, si i ma adresez cu acelasi apelativ care mereu il enerveaza.
-Ce te iei de inaltimea mea? am un metru saizeci si cinci! acum, ca voi sunteti cat stalpii de telegraf, nu e vina mea, a spus el, incercand sa dea vina pe noi ca suntem mai inalti. Razand, ma asez langa el, punandu-mi mainile sub cap, continuand sa-l tachinez.
-Cum spui tu, Piticot.
A expirat fumul tigarii, apoi a lasat-o in scrumiera alba, iar in urmatorul moment se arunca peste mine.
-Las' ca vezi tu, strutule! ma ameninta el, trosnindu-si degetele mainilor. Sunt intins de-a lugul canapelei "luptandu-ma" cu fiara de pe mine, care isi intinde mana pentru a-mi prinde pierce-ul din buza. Il apuc de incheieturi, tinandu-l la departare, dar tot nu vrea sa se dea batut. Se apropie cu chipul de buza mea, vrand sa-l prinda cu dintii, insa ranjesc si ridic o spranceana.
-Ce? Vrei sa te pup? Vino la tati! spun eu, tuguindu-mi buzele si indreptandu-mi capul spre el.
-Da, da! Cand o zbura porcu', si nu cred ca vei prinde aripi prea repede!
Isi retrage chipul, prinzandu-ma pe mine de obraji, si tragand de ei, asa cum face o bunica atunci cand isi vede nepotul. Fac si eu acelasi lucru, reusind sa ma ridic cu tot cu Kiro in sezut. Ma simt ca in filmele cu prosti, dar asta e partea frumoasa cand te distrezi.
-Am sa te diger la masa de pranz! ii spun eu, afizand un zambet diabolic (oarecum, avand in vedere in ce situatie se afla obrajii mei).
-Va distrati? intreaba vocea lui Strify care sta in pragul usii cu un pahar de suc un mana, privindu-ne parca plictisit.
Kiro se da jos de pe mine, de parca faceam ceva gresit, cand de fapt totul e o joaca. Se aseaza pe canapea, aprinzand televizorul, si incepand sa butoneze telecomanda, fara a gasi nimic interesant. Strify isi lasa paharul pe masa, indreptandu-se spre televizor si apasand pe butonul de inchidere. Mi se pare nervos, dar dupa ce isi indreapta privirea spre noi, ne zambeste, interbandu-ne:
-Atunci ce ar fi sa ne distram toti?
Se indreapta spre masa joasa de langa usa, pe care se afla combina argintie, apasand pe butonul rosu, si marind volumul sunetului. Muzica incepe sa cante, iar noi, incetul cu incetul sa intram in ritm. Ne ridicam de pe canapea, cu gandul de a petrece putin pe ziua de astazi, iar Shin impreuna cu Romeo apar somnorosi la usa incaperii, cascand amandoi deodata, insa Strify urla in gura mare ca nu e timp de dormit, tragandu-i pe amandoi de maini pentru a ni se alatura.
Cei doi se aseaza pe canapea, sporijinindu-se unul de celalalt, parca vrand sa doarma din nou, in ciuda sunetului infernal din incapere. Strify incepe a dansa pe ritmul melodiei, ca de obicei adaugand cateva miscari lascive printre altele. Ma pot abtine?Nu! asa ca ma apropiu de el, prinzandu-l de maini si lipindu-i corpul de al meu.
-Un vals, ceva? am intrebat zambind, facandu-l si pe el sa rada.
A continuat cu acele miscari, stand lipit de mine, si indemnandu-ma sa dansez la unison cu el, ier pe urma se introarce cu spatele, insa cu toate miscarile lui, care sunt si din solduri, fundul lui la atiunge pe unde nu ar trebui...
-Daca te mai freci mult de mine asa, te duc in camera, ii spun eu, apropiindu-ma de urechea lui. Incepe din nou sa rada, crezand ca nu vorbesc serios, insa apoi imi contntinui propozitia: Eu chiar nu glumesc!
Tuseste fals de doua ori, ducandu-si mana la gura, apoi se indreapta spre masa pe care si-a pus paharul cu suc, din care ia cateva inghitituri, facandu-le apoi semn celorlalti sa se miste.
-De ce esti gelos? intreb eu, rezemandu-ma cu spatele de masa.
-Ce? Eu?! Pe cine? Pe Kiro? Nu stiu cu ce ai gandit asta, si nu ma intereseaza, dar sa-ti fie clar! Eu, nu sunt gelos, mai ales din cauza ta! Ar trebui sa te mai nasti o data pentru asta...
Am ranjit, parca stiind ca ceva de genul acesta imi va spune si il prind de mana, tragandu-l inspre mine, moment in care el scapa obiectul de sticla, care la contactul cu podeaua se sfarama in sute de bucatele.
-Atunci demonstreza-mi si saruta-ma, ii spun eu, apucandu-l cu o mana de dupa cap, indemnandu-l sa ma priveasca.
-Esti prost?! Cum vrei sa demonstreze asta ca...
-Nu stiu.
Ii pun stapanire pe buze, inainte de a-i mai permite sa spuna ceva, si scoate un sunet infundat cand imi strecor limba in lacasul umed, cercetandu-l incet, intr-un sarut bland. Isi aseaza mainile pe pieptul meu, impingand, insa nu cu destula putere incat sa scape din bratele mele, iar cand rup sarutul, ii observ obrasii usor inrositi, care ma fac sa zambesc multumit. Imi adreseaza un apelativ foarte cunoscut ca "boule" si pleaca inspre Kiro, intrand in vorba cu el. Pe masura ce il privesc, imi revin in minte cuvintele pe care mi le-a spus cand inca eram in camera lui..."Vrei sex? bine! atata timp cat nu afla nimeni, dar nu te astepta sa implic sentimente", din nou pot spune ca e ceea ce vreau, dar... nu e! Ma mint singur! Nu e deloc ceea ce vreau. Nu-i vreau numai corpul, iar situatia asta devine mai incurcata chiar si pentru mine...
Hey , am trecut si eu pe aici =] Va citesc fic-ul de foarte mult timp , dar doar ieri mi-a trecut prin cap sa ma inregistrez odata si-odata xD . Ce pot sa spun , nu cred ca imi pot exprima admiratia fata de acest fic prin cuvinte . Cuvintele nu valoreaza nimic acum pe langa sentimente xD
Pot spune ca este genial . Aveti un talent aparte , stiti sa descrieti , sunteti pline de idei , iar aceste lucruri sunt pe placul meu . Imi plac cei de la Cinema Bizzare , in special de Strify si Yu , si ma bucur ca a-ti scris un fic despre cei doi . Se potrivesc de minune .
Strify e un copil incapatanat >.< La fel ca si mine >.< Imi place ca nu se da batut si vrea sa fie mai tare decat Yu , dar din pacate Yu ii inchide gura de fiecare data >.< . Ma intreb cand Strify o sa recunoasca ca tine la Yu si ca ii place cea ce brunetul ii aplica xD . Cu siguranta nu foarte curand xD Eh , incapatanarea e mare xD ...
Nu am nimic de criticat la acest fic , imi place absolut tot xD . Ultimul capitol a fost demential . Mi-a placut mult lupta dintre Yu si Kiro si se vede ca Strif este gelos :> Ai incheiat atat de frumos cu gandurile lui Yu . Chiar incepe sa realizeze ca nu iubeste doar corpul blondului , ci iubeste mult mai mult . Astept cu nerabdare urmatorul capitol . Sunt atat de curioasa sa vad ce se intampla in continuare .
Spor la scris <33 Sa nu renuntati =]
Hello
Am ajuns intr-un tarziu si aici:P
Va descurcati de minune, greseli de ortografie nu prea aveti, insa am observat in cateva locuri unele repetitii mai suparatoare... Uite un exemplu:
*Yu imi ridica picioarele, asezandu-le pe umerii sai pentru ma patrunde mai usor, iar eu ma agat de umerii sai,parca vrand sa ma tin ancorat in realitate. *
Puteai sa inlocuiesti ultimul "umerii sai" cu "el" sau nu stiu orice altceva:P nvm:]] Oricum capitolul a fost superb asa ca trecem peste :-j
Defapt nu numai capitolul acesta ci toata povestea este minunata. Imi place cum evolueaza situatia intre cei doi. E mult mai bine asa, incet dar sigur. Cateodata ma gandesc ca ar fi mult mai bine daca cei doi ar recunoaste cat mai repede posibil ce simt unul fata de celalalt, dar dupa aia imi dau seama ca e mai frumos asa, daca lucrurile nu se complica un pic nu are nici un farmec. Sunt totusi foarte curioasa ce se va intampla in continuare asa ca Myuu pune-te pe scris pentru ca moi are nevoie sa citeasca ceva yaoi si asta cat mai repede:]]
Gambate:*:*:*
Cius
:bye:
Sorry pentru intarziere dar n-am avut inspiratia necesara ca sa scriu mai repede :D Sper sa fi iesit ceva in cele din urma si sa va placa :D
Multumim celor care citesc ficul mereu:* si ne bucuram ca va place ;))
Capitolul 22

De ce nu pot fi si eu la fel de prefacut? Oamenii imbraca in fiecare zi masti pentru a-si ascunde slabiciunile si nu se simt vinovati de asta, e doar un mod de a supravietui. Ce-mi pasa mie de motivul pentru care Yu ma vrea langa el? E vorba doar de orgoliul meu? Nu vreau sa fiu folosit doar pentru a-si satisface placerile, dar pana la urma nu o fac pentru el…Suntem in secolul XXI, o astfel de relatie, bazata doar pe sex, nu ar trebui sa mai fie ceva anormal. Si totusi…parca imi doresc altceva.
Fara sa-mi dau seama, Yu imi cuprinde buzele, initiand un sarut la care iau parte fara sa-mi dau seama. In acest timp corpul mi se impotriveste si incerc sa-l imping cat mai departe de mine, insa fara niciun rezultat. Dupa ce imi da drumul in sfarsit, rostesc suficient de tare cat sa ma auda doar el un “boule”, apoi ma intorc catre Kiro, straduindu-ma sa par interesat de discutia purtata cu el. Desi aud ce-mi spune, nu inteleg absolut nimic, cuvintele lui parand prea departe pentru a ajunge la mine.
- Strif’, eu tocmai iti spuneam ca data plecarii in turneu s-a schimbat si va trebui sa fim gata chiar in seara asta. Poti visa mai tarziu cu ochii deschisi. Il aud pe Kiro in timp ce isi trece o mana prin fata ochilor mei.
- Scuze, ma gandeam la…
- Mine, evident. Completeaza Yu cu o incredere de necontestat, iar eu imi sar imediat in aparare.
- Defapt era vorba tot despre turneu, inca nu stiu in ce orase vom sustine concerte. Si, Yu, fa-mi o favoare si nu mai face pe cunoscatorul.
Kiro ma mustra din nou pe un ton ceva mai glumet spunand ca tocmai despre asta vorbea, iar eu incerc sa ma concentrez pe vorbele sale. Las la o parte orice gand si aflu ca vom concerta in mai multe orase din Germania incepand cu Leipzig, Köln, Frankfurt si sfarsind cu München. Urma sa plecam la ora opt seara cu un avion particular ce zbura pana in Leipzig, iar pentru ca era o cursa scurta, va dura in jur de douazeci de minute ceea ce e bine fiindca la ora 9 vom sustine un concert. Sincer, pot sa spun ca ma bucura vestea, incep sa ma plictisesc de rutina zilelor pe care le petrecem in apartament. Chiar daca sunt cu colegii mei de trupa si avem parte de iesiri, turneele sunt cele care coloreaza peisajul intotdeauna.
Cand discutia se incheie si fiecare se duce sa-si impacheteze hainele, arunc ochii catre ceasul de pe perete ale carui cifre argintii sclipesc din cauza luminii sporturilor si realizez ca e ora patru.Perfect. Mai e sufficient timp de pregatire. Hotarasc sa cobor pana la magazine si sa cumpar o banala cutie de Cola si cate ceva de rontait pentru ca nu am pofta de mancare. Ii intreb pe baieti daca vor ceva, insa doar Yu ma roaga sa-i iau un energizant. Apuc geaca din cuier si o iau in graba, trantind usa dupa mine fara sa vreau. In cateva minute sunt jos, la magazinul din coltul strazii cumparand ce stabilisem dinainte.
Intorcandu-ma in apartament, ii gasesc pe Romeo si Kiro cautand un DVD cu care sa-si ocupe timpul. Shin nu e cu ei, probabil impacheteaza inca hainele, lucru pe care ar trebui sa-l fac si eu cat de curand. Imi las geaca pe un fotoliu si merg direct in camera lui Yu deschizand fara sa mai bat la usa, in fond, ce rost mai are. Raman impietrit la vederea unei blonde care-l saruta pe Yu in timp ce mainile sale se strecoara pe sub maioul purtat de chitarist. Evident e vorba de Vanessa, fosta prietena a lui Yu care a aparut din senin.
- Ma scuzati, cred ca deranjez…Spun eu revenindu-mi din starea de soc si cautand sa inchid usa cat mai repede si sa dispar de acolo.
- Strify, stai! Il aud pe Yu in spatele meu, dar e deja prea tarziu, inchid usa si ma indrept catre camera mea. Nu ma intereseaza explicatiile lui pentru ca imi e de ajuns ceea ce vad. Asta spune totul, nu mai e nevoie de cuvinte, in plus e dreptul lui sa se sarute cu cine vrea, desi, recunosc, doare putin…
Mana calda a lui Yu ma cuprinde de incheietura cu o secunda inainte de a ajunge la camera mea, fortandu-ma sa raman pe loc. Ma intorc vrand sa-i spun sa plece, desi inima imi bate cu o viteza ametitoare, iar sangele pare sa mi se urce la cap facandu-mi tamplele sa-mi bubuie infernal. Mi-e frica si nu realizez de ce, ma doare inima intr-un mod ciudat asa cum nu mi s-a mai intamplat pana acum. Un nod mi se pune in capul pieptului in momentul in care ochii lui Yu ma privesc fix si abia atunci realizez cat imi doream sa ma opreasca din drum.
- Asculta, e o neintelegere, nu am vrut s-o sarut! Ea a venit neanuntata, spunand ca vrea sa discute ceva important, apoi a sarit brusc pe mine sa ma sarute. Jur ca daca stiam ca o va face, nici nu o lasam sa intre!
- Nu trebuie sa te scuzi, e vina mea ca nu am batut la usa. Asta e tot, poti face ce vrei, nu trebuie sa-mi dai niciun fel de explicatie mie, ii spun eu, evitand sa-l privesc in ochi, desi simt cum ma urmareste cu privirea.
- Iubitule, ce faci? O aud pe Vanessa din dreptul camerei brunetului, revoltata ca i-am distrus momentul cu aparitia mea.
Chiar in acel moment, corpul lui Yu se lipseste de al meu, mana lui imi prinde barbia ,radicand-o la nivelul sau pentru a-mi prinde buzele intr-un sarut. Limba sa catifelata se strecoara printre dinti, lingandu-i delicat si impletindu-se cu a mea intr-un joc, as putea spune chiar, pasional. Desi nu-i vad reactia blondei, sunt sigura ca ne priveste stupefiata, fara a intelege ce se petrece, dar chitaristul continua sa ma sarute, lipindu-ma de perete si trecandu-si mainile prin parul meu. Cand in sfarsit buzele ni se dezlipsesc, dupa un timp destul de lung, aud aceeasi voce subtire, de femeie:
- Asta vrea sa fie o gluma? Spune cu jumatate de glas fosta prietena a chitaristului.
- Defapt, nu e nicio gluma, iar tu nu ai ce cauta aici. Ti-am mai spus o data si ti-o repet: nu ma mai cauta, intre noi s-a terminat totul, prefa-te ca n-a fost nimic intre noi.
Zaresc doua lacrimi in coltul ochilor fetei, insa nu stiu de ce nu ma indoioseaza cu nimic, ci din contra, ma simt usurat. Imediat il vad pe Romeo gata s-o dea afara din apartament pe blonda care tulburase atmosfera, in ciuda protestelor si tipetelor ei disperate. De pe scara blocului se aud batai in usa insotite de vorbele Vanessei prin care-l implora pe Yu sa fie din nou impreuna, spunandu-i cat de mult il iubeste, dar el ramane pasiv.
Cand inceteaza mascarada, iar linistea se reinstaureaza, Yu ma strange la piept, protectiv, fara niciun cuvant in plus. Stam astfel cateva secunde, timp in care ii aud inima batand ritmic apoi ii simt buzele facand contact cu fruntea mea si imi ridic capul de pe pieptul sau, indepartandu-ma.
- De ce ai facut asta? Vine intrebarea mea imediat ce ne aflam la o oarecare distanta.
- Nu e clar? Oare de ce am facut-o? Nu pentru ca am o relatie cu tine cumva?
O avalansa de intrebari, raspunsurile ramanand in ceata.
- Strify, eu chiar n-am glumit. Nu am vrut s-o sarut, pur si simplu m-a luat prin surprindere, iar tu ai aparut exact in acel moment. Ai face bine macar o data in viata sa ma crezi ca iti spun adevarul. Continua el, vorbind serios, ca niciodata. Eu…nu stiu cum sa-ti spun, dar tin la tine, nu e vorba ca vreau doar sex. Nu ma intreba ce inseamna asta pentru ca nu stiu, macar incearca sa vezi ca nu sunt doar vorbe goale.
Liniste.
Ne privim fara ca niciunul dintre noi sa indrazneasca sa sparga tacerea. El ar vrea sa explice mai multe, dar nu stie ce si cum. Eu as vrea sa-I spun ca nu-l cred, dar nu-mi gasesc puterea de a vorbi.
Din fericire, imi suna suna telefonul, iar eu ma duc sa raspund fiind sigur ca e vorba despre ceva important. In orice caz, ma bucur ca am fost salvat de a iesi cumva din acea discutie. Din receptor se aude vocea organizatorului acelui eveniment la care urmeaza sa participam in aceasta seara care ne da cateva detalii despre durata concertului, locul unde vom canta si alte minuni de acest gen. Cand incheie ii multumesc politicos de telefon, apoi inchid si realizez ca Yu nu se mai afla in fata camerei mele.
Profitand ca sunt singur, imi scot trolerul unde incep sa-mi asez hainele pe care le voi lua cu mine in turneu. Incerc sa ma concentrez sa nu uit ceva, dar nu pot uita vorbele pe care chitaristul mi le-a spus in urma cu cateva minute. Reusesc sa revin cu picioarele pe pamant doar in clipa in care realizez ca bagajul e deja plin si nu mai am unde sa pun alte haine. Trag fermoarul, apoi il scot pe hol, taraindu-l dupa mine. Ii vad pe baieti stransi toti in sufrageri si ma duc dupa ei cu cutia de Cola si punga de fistic dupa mine. Ma asez intr-unul din fotoliile libere si incepem sa vorbim despre viitoarele concerte, mancand in din gustarea pe care mi-o adusesem.
Cand imi dau seama ca e trecut de ora sapte, le spun tuturor sa se pregateasca de plecare si ma duc la randul meu sa ma schimb in hainele pregatite pentru concert. La si jumatate suntem deja in limuzina care ne duce la aeroport, totul desfasurandu-se dupa plan.
Cu Yu n-am mai vorbit de atunci, cel putin nimic despre Vanessa sau noi doi. Un sentiment ciudat pune stapanire pe mine ca acela in momentul in care l-am vazut cu blonda, un fel de gelozie amestecata cu frica de-al pierde. Nu inteleg ce-i cu mine, poate ca devine totul mult prea serios, poate…Ma gandesc sa ne despartim, chiar acum, pentru ca ajung sa tin la el si nu vreau sa fim luat peste picior sau folosit. Cred ca asa ar fi cel mai bine, da! m-am hotarat... o sa pun capat acestei "relatii".
Hye!
Super capitol!Desi aproape mi-a stat inima in loc cand a intrat papadie,cred ca nu mai stiam nici sa respir:sry:.In schimb mi-a placut siguranta lui Yu despre gandurile lui Strify,chiar a nimerit-o!Sper sa nu se desparta:yada:,dar Yu nu pare prea de incredere...trebue sa faca cursuri!Poate asa va recastiga incredera papadiei.Nu pot sa ma satur de acest fic!Eu nu sunt cu critica asa ca ii las pe altii,fiindca sunt lesinata dupa fic.
Noroc si astept urmatorul capitol:perv:
Bye
daca nu eram o persoana lenesa atunci as fi scris mai des comenturi la fic, dar asa scriu acum
ce pot sa spun este ca yu este un mare dobitoc adica totusi daca nu mai era cu tipa aia cel putin sa nu o mai primeasca deloc la el acasa si alte chestii de genul, bine ca totusi a reusit sa-l faca pe strif sa vada adevarul ca altfel il ucideam pe loc
iar strif e un mare tont cum de vrea sa se desparata de yu cand a vazut pe pielea lui ca yu il iubeste cu adevarat desi nu poate sa-si exprime dragostea in cuvinte si nu poate s-o explice, totusi incearca din rasputeri sa-i demonstreze ca ceea ce simte e adevarat si nu il foloseste asa cum crede papadia noastra toanta
oricum fetelor kiss yaa si grabiti-va ca suntem tare curiosi
astept next-ul :*:*:*
Hi
Am citit capitolul cred ca dupa ce ai postat, dar lenea e mare la moi
Yu e un dobitoc(unul frumos ce-i drept). Cum sa ii permita la Vanessa sa il sarute>.<' mai ales cand stie ca Stify e prin casa... Totusi mi-a placut felul in care a actionat cand si-a vazut papadia imbufnata:]] Imi pare bine ca in sfarsit isi dau seama ca ceea ce isi doresc cu adevarat nu e doar distractie^^ Ahh cat ii pot adora * I love them so much*
Nu imi place decizia luata de Stify, dar oricum a mai vrut odata sa faca ceva de genu si tot la Yu a ajuns deci nu imi fac griji(prea multe) papadia asta e ciudata, nici el nu stie ce vrea cu adevarat... Oricum Yu este si el destul de incapatanat si sper ca acum nu va renunta la el asa de usor, mai ales ca si-a dat seama ca papadia asta zapacita este foarte importanta pentru el.
Greseli de data asta nu am mai vazut, dar la ora asta mintea mea e in vacanta asa ca nici nu m-am chinuit sa caut:-j
Va las ca ma duc si eu sa ma pun la somn... Maine iar scoala>.< Soarta...
Bafta la scris:*:*
Gn
:bye:
Buna , buna :> . Duamne cat am asteptat acest capitol . Credeam ca nu-l mai scri T_T . E mai mult decat perfect . Totul e atat de genial . Am citit cuvant cu cuvant , deoarece descrierea ta m-a impresionat enorm. Am inteles exact ceea ce simte Strify . Saracutul de el , chiar crede ca venirea Vanessei ii va schimba sentimentele lui Yu si se va intoarce la ea . Dar e atat de prostut . Chiar daca Yu i-a spus ca tine enorm la el si ca nu se va intoarce niciodata la Vanessa , el tot crede ca este pacalit . Probabil si eu m-as simti la fel . Mii de intrebari mi-ar invida mintea . Dar Yu chiar il iubeste , blondul nu e distractia lui . T_T . Sper ca o sa-si dea seama de acest lucru si ca nu se va desparti de el , asa cum isi doreste . Sper sa se gandeasca bine inainte de a face aceasta decizie .
Am observat doua greseli de tastare , dar nu e un pacat , deoarece cu siguranta au fost din neatentie .
Trag fermoarul, apoi il scot pe hol, tarai[/s]ndu-l dupa mine. Ii vad pe baieti stransi toti in sufragerie[/u] si ma duc dupa ei cu cutia de Cola si punga de fistic dupa mine.

Eh atata tot , nimic important =]] . Astept cu nerabdare urmatorul capitol , sper sa vina repede , deoarece chiar sunt curioasa sa vad cum va actiona Strify in legatura cu decizia luata . Eu una doresc ca acest lucru sa nu se intample . Deasemenea chiar as dori sa vad ce ar face cei doi daca nu ar mai fi impreuna . Adica cu siguranta lui Strify ii se va face dor de Yu , iar Yu va inebuni fara el =]] .
Helllooooooo~! Happy mood ^^ (dunno why) so acesta e noul capitol si sper sa va placa ^^
Kissez:*

Capitolul 23

Ma intorc cu pasi iuti spre camera mea, dupa ce tocmai am incheiat acea discutie cu Strify, si pe e langa faptul ca nervii imi sunt intinsi la maxim din cauza vacii aleia nebune, a trebuit sa intre si el in camera exact cand ea s-a aruncat pe mine ca o disperata de viata... Eram in stare sa o pocnesc daca mai ramanea o secunda in plus, dar norocul ei a stat in Romeo, care a dat-o afara.
Nu stiu de ce, insa am intrat in panica atunci cand l-am vazut stand in pragul usii, parand socat de imaginea dinaintea ochilor sai. Am observat. L-a deranjat, si inca foarte mult, iar eu credeam ca tampesc daca nu lamuream problema cat mai repede.
Imi iau trollerul din dulap, trantindu-mi in el cateva haine, destule incat sa nu umblu in pielea goala pe strazile tarii mele, si in scurt timp ma indrept pe hol, de unde pornim spre autocarul care ne va conduce la avion.
Pe intreg drumul, atat in autocar, cat si in avion, eu si Strify nu scoatem nici macar un cuvant care sa ne poata introduce intr-o conversatie, dar sunt momente in care privirile noastre se intalnesc, iar el isi intoarce capul instantaneu.
Pare tot timpul cazut pe ganduri, si sunt curios cu ce anume ii e ocupata mintea, insa nu il pot intreba, cum as face-o de obicei. Nu stiu... ceva ma retine.
Ajunsi la hotel, ne-am instalat prompt in camerele noastre de la etajul sapte, si chiar dupa ce ma asez pe canapea, vrand sa ma uit la televizor, cineva intra pe usa, fara sa bata, punandu-se inaintea mea.
-Yu, m-am gandit si... cred ca cel mai bine ar fi sa ramanem ceea ce am fost dintotdeauna: colegi de trupa si nimic mai mult, imi spune Strify, evitand contactul cu privirea mea, si stand cu mainile in buzunare.
Am ramas stupefiat, chiar daca nu se poate spune ca avem intr-adevar o relatie sau ceva de genul, dar totusi mi s-a pus un nod in gat si am inghitit in sec, privindu-l pentru un moment in tacere, pana cand gasesc o solutie simpla.
-Nu, rostesc eu calm, ca si cum am fost intrebat daca vreau un pahar cu suc.
-Nu? intreaba el confuz, cascand ochii.
-Nu! repet eu, privindu-l fix pe cantaretul dinaintea mea, care pentru cateva secunde s-a incurcat printre propiile ganduri.
-Stai putin! Cum adica "Nu" ? Eu nu te-am intrebat nimic! Am pus punct si gata! Acum se tremina tot! se rasteste el, gesticuland in acelasi timp, fiind probabil enervat de reactia mea.
Ma ridic de pe suprafata moale, intreptandu-ma cu pasi lenti spre el, si inchizand usa din spatele lui, care o uitase deschisa cand a intrat. Rotesc cheia in iala, timp in care Strify ma priveste nedumerit, pana la un moment dat, cand realizeaza care e defapt intentia mea.
-Nici sa nu-ti treaca prin cap, Yu! Am venit aici cu un alt scop, stii bine! Trebuie sa punem punct ca si cum intre noi nu s-a intamplat nimic. Suntem doar colegi, iti amintesti? Nimic mai mult...
Spunand acele cuvinte, fara ca macar sa ma priveasca, intinde mana, cerandu-mi cheia camerei pentru a putea pleca.
-Vrei sa terminam? In regula. Atunci tu va trebui sa termini cu prefacatoria asta, si sa faci macar o data ce simti, nu ce crezi! am replicat eu, oarecum scos din sarite de atitudinea lui, continuand pe urma, prinzandu-l de bratul drept. "Ca si cum intre noi nu s-a intamplat nimic" ? Raspunde-mi doar la o intrebare: Ai putea sa te prefaci ca nu s-a intamplat nimic?
Se blocheaza pentru cateve clipe, incepand pe urma sa se balbaie, nestiind ce anume sa raspunda, desi raspunsul e chiar unul simplu. Pana la urma tot eu raspund, scutindu-l de treaba asta grea de "a gandi".
-Nu, nu poti. E dificil sa dai un raspuns simplu, nu-i asa? intreb eu, dand negativ din cap.
-Poti sa termini?! Tot timpul vrei ca eu sa-ti spun toate chestiile alea! tu de ce n-o faci? De ce nu raspunzi tu, pentru tine la intrebarea aia? Ai putea sa te prefaci ca nu s-a intamplat nimic?
-Nu, nu as putea. Mai vrei sa stii si altceva? intreb eu, asezandu-mi mainile in san, fiind gata sa-i raspund la orice intrebare imi pune.
-Da! De ce naiba nu vrei s-o lasam balta?!
-Pentru ca simt ca nu vreau! Lamurit?
-Nu!
-Bine!
Dupa schimbul acesta de replici "inteligente" ma aplec, apucandu-l pe Strif de picioare si ridicandu-l astfel incat sa-l pun pe umarul meu, cu capul in jos. Incepe sa strige sa-i dau drumul, sa se zbata si sa ma loveasca cu pumnii in spate, insa nu-l iau in seama sub nicio forma si-l asez pe canapeaua pe care stateam eu inainte ca el sa intre. Ma pun deasupra lui, apasand usor cu genunchiul il zona lui sensibila, facandu-l sa scape un scancet, apoi ii acopar buzele cu ale mele de indata ce vad ca are de gand sa vorbeasca. Imi strecor mainile pe sub tricoul lui, vrand sa scap de el, insa pe parcurs imi vine in minte un plan. Si am de gand sa-l pun in aplicare!
Ma ridic de pe el, punand capat la ceea ce adineauri am inceput, si las cheia pe televizor, indreptandu-ma apoi spre baie. Strify ramane un timp pe canapea, neintelegand ceea ce se intampla, insa pe urma se ridica in graba, luand cheia si iesind repede din camera mea. Din acest moment, planul meu a inceput, si sunt al naibii de curios cum va reactiona Strify atunci cand eu nu ma voi mai atinge de el.
Intr-o ora va incepe concertul, asa ca decid ca ma imbrac, scotand din bagaj hainele care le voi purta pe scena. Iau pe mine o pereche de blugi inchisi la culoare, putin largi, o camasa neagra pe care o las deschisa la toti nasturii, si trei curele subtiri dintre care una rosie, iar celelalte doua negre, fiecare avand cate un lant argintiu agatat de ele. Iau fixativul "turnand" in parul meu cu tonele (trebuie sa fiu sigur ca va fi perfect pe toata durata concertului), straduindu-ma sa-l aranjez cum trebuie si in spate unde de obicei ma ajuta Kiro, insa incerc sa-l scutesc de o teraba in plus. Chiar si asa, se pare ca tot am nevoie de ajutorul lui, asadar, ies din camera mea, indreptandu-ma spre a lui si intrand fara a ma mai obosi sa bat. Il vad stand pe canapea, si ii cer sa ma ajute, lucru pe care il face imediat, insa inainte sa faca ultimul retus, se aud batai in usa camerei lui. In incapere isi face Strify aparitia, dorind acelasi lucru de la basist ca si mine.
-Strify, asteapta putin sa-i termin freza lui Yu, pe urma te ajut si pe tine, spune Kiro, agitand tubul din metal care il tine in mana dreapta. La naiba! Nu mai am fixativ! Stati aici pana ma duc sa i-l cer lui Shin, ne spune pe urma, iesind in fuga din camera.
Ciudat... cum de exact cand a intrat papadia, Kiro a ramas fara fixativ? In fine... Strify nu scoate niciun cuvant, insa se aseaza pe canapea, mai departe de mine. E imbracat intr-o camasa alba, deschisa doar la primii trei nasturi, niste pantaloni de aceeasi culoare, desigur, purtand si cureaua lui personalizata. Pe maini are manusile albe, fara degete. Stiu ca e langa mine, si am tendinta de a-i face un lucru pervers, insa trebuie sa imi pun pofta in cui catva timp. Imi intorc privirea in alta parte, stiind ca daca am sa-l mai observ, nu voi putea sta fara sa-i fac ceva cat sa-i vad expresia de "Nu vreau, dar totusi continua".
-Ai patit ceva? ma intreaba el, cu siguranta fiind curios de ce nici macar nu il ating, cand in astfel de momente, am obiceiul sa-l tachinez.
-Ma simt perfect, de ce?
-Numai de curiozitate... Nu conteaza, replica pe urma, avand totusi o privire confuza.
Situatia asta e oarecum amuzanta din alte puncte de vedere, dar dupa mine, e... un fel de tortura. Chiar si asa, am de gand sa vad cu reactioneaza. Am citit intr-o zi pe internet, un comentariu lasat de o fana de a lui Strify, care spunea "El e ca o floare: pe langa nevoile biologice, are nevoie si de iubire... iar eu i-as oferi-o cu cel mai mare drag." Am ras cand am citit, dar chiar si asa, mi-a ramas in minte. Si totusi, nu orice persoana are nevoie de sentimentul acela? Ca sa-l compari pe Strify cu o floare... e un drum lung, cand el nu e nici macar o fiinta umana. Spun asta, pentru ca ceea ce face el e pur si simplu inuman! Mai ales in momentele astea, cand am facut un pact cu mine si trebuie sa-l respect. Cine naiba m-a pus? Dar tot nu voi renunta la plan, oricat de mult va dura. Dar dupa cum arata situatia, nu va fi un timp prea indelungat, deoarece Strify a observat deja ca nu am de gand sa ma ating de el.
Kiro intra pe usa, cu un alt tub de fixativ in mana, topaind inspre noi, continuand pe urma de unde ramasese cu parul meu.
-Kiro, tu nu dai drumul la aerul conditionat? E cald aici, spune papadia, desfacandu-si inca un nasture al camasii. Intr-adevar e cald in camera, insa probabil cum eu nu sunt incheiat la camasa, nu o simt atat de tare.
-As vrea, insa cel din camera asta e stricat, dar pana ne intoarcem de la concert, va trebui sa fie gata reparat, replica piticul nostru, in timp ce inca face retusurile.
-Grabeste-te, te rog, ma voi frige aici, se plange Strify, ridicandu-se in picioare, indreptandu-se apoi spre micul frigider din camera, de unde ia o doza de suc rece.
Se aseaza din nou, pe acelasi loc, si inainte de a deschide doza, si-o trece pe suprafata pielii gatului, lasandusi capul pe spate. Am impresia ca o face intentionat! Ma tenteaza atat de mult sa sarut si sa ling locurile pe care metalul acela rece le atinge inca, insa nu vreau sa-mi dau dracului planul, asadar prefer sa nu mai privesc.
De cum isi tremina Kiro treaba, ii multumesc, apoi ies din camera, inainte sa ma ia cu draci, pentru ca, daca mai stateam un minut in plus, puteam spune "adio" planului, chiar daca era camera basistului si trebuia sa asiste... oricum nu ma deranjeaza "spectatorii".
Ma asez pe canapeaua din incaperea mea, asteptand sa fiu anuntat ca trebuie sa plecam, si deschid televizorul incepand sa butonez telecomanda, incercand sa gasesc ceva interesant de privit. Oricum m-as gandi, chiar si o singura zi va fi un chin... Asta ma face sa ma intreb, cand am devenit asa? Habar nu am cand pofta mea de joaca s-a transformat in cu totul altceva...


Later Edit: Tanx B3Ky ^^ greseala aia chiar n-am observat-o >,,<
Ooo ... nu-mi vine sa cred . Acest capitol a venit atat de repede <33
Pot sa spun ca e mai mult decat perfect , la fel ca si celalalte , deasemenea . Imi place la nebunie cum scrieri , descrieti perfect . Imi place planul lui Yu si cu siguranta va castiga , deoarece Strify nu va rezista fara sa fie atins de catre brunet xD . Nu realizeaza el asta acum , dar mai incolo .... eee xDD Se pare ca Yu isi da seama ca nu e doar distractie si ca are sentimente pentru papadie . Interesant ... foarte interesant xD . Greseli nu cred ca ai , adica doar la un momendat la inceput :
Nu stiu de de, insa am intrat in panica ...
. Cred ca voiai sa zici de ce . Eh , in fine , nu e un pacat acest lucru xD . Ai descriere , naratiune , iar dialogul imi place ca nu e sec . Asta ma intereseaza pe mine in general . Bravo , tineti-o tot asa xD . Astept cu nerabdare urmatorul capitol , deoarece sunt extrem de curioasa sa vad ce se va petrece in continuare cu cei doi protagonisti ai fic-ului xD . Chuu <33
Fir-ar sa fie ! Chiar acum m-am inregistrat pe zup si primul lucru pe care trebuia sa-l fac era sa comentez ficul meu preferat. Este superb ! Numai ca... Kaname, te rog, ne ucizi. Fara scene yaoi pana isi da si Strif' arama pe fata ?! Uff... Poi, mai, eu nu mai suport. Nu au trecut nici doua zile de cand Kaname a postat ultimul capitol si deja ard de nerabdare, verificand la fiecare cinci minute sa vad daca Myuu a postat urmatorul capitol. Eu sunt idol Kaname si chiar acum cateva momente ma certam cu o prietena, pe mess, care este o scriitoare mai buna dintre Kana si Akasha.
Fetelor, va felicit, aveti un talent rar intalnit, in a scrie si chiar sunt invidioasa. Sper ca nu ma veti dezamagi si nu veti lasa ficul cocotat sus in prun. Myuu, abia astept urmatorul capitol, asa ca SA NU MA FACI SA ASTEPT ! [-x
Buna^^
Am citit capitolul cand l-ai postat si am incercat sa iti las un coment dar desteapta de mine am apasat pe acel X mare si rosu si am inchis fereastra fara sa imi dau seama>.<
Capitolul a fost unul frumos, dar a trebuit sa asteptam cam mult pentru el:]] Greseli nu ai avut, imi place cand vad ca sunt totusi unele persoane care mai recitesc ceea ce au scris si nu ne lasa pe noi sa ne benoclam pe acolo ca sa ne dam seama ce au scris(mai nou se intampla prea des la persoanele "noi" de pe zup). Mie imi place ideea lui Yu, sunt chiar foarte curioasa cat va rezista papadia fara sa fie "deranjat non-stop". Moi vrea totusi putina actiune... moi duce lipsa de yaoi:]] asa ca Myuu fie-ti mila de mine si scrie un capitol care sa contina putin yaoi( putin de tot:[[ ) tu de obicei postezi miercuri seara:]] sau asa mi se pare mie(de fiecare data citesc capitolul joi in ora de informatica:]])
Sper sa apara cat mai repede continuarea^^
Bafta la scris(la amandoua:]])
Cius:*:*
:bye:
Frumosss , deci Yu isi da seama ca il iubeste pe Strif cu fiecare capitol >:) si Strif eu il bat pe papadie [ desi are si el dreptate , da' ma rog !] Cum poate sa ii spuna lui Yu ca vrea sa se desparta [ nu ai cum sa inchei o relatie cand nici nu a fost vreodata una :-"] . Super capitol au fost ceva greseli dar spre bucuria mea le-ai corect :-bd . Myuu te asteptam si pe tine cu un alt capitol , spor la scris !
Scuzati intarzierea mare, am avut niste probleme si nu am putut scrie capitolul mai devreme. Multumim de critici si sper sa va placa si acest capitol ;))
Capitolul 24

“Poate ca in cele din urma mi-a dat dreptate si si-a dat seama ca e mai bine sa ne intoarcem la ce eram inainte…simpli prieteni.” Imi spun in gand in timp ce Kiro imi aseaza ultimele suvite rebele care au mai ramas. Nu stiu de ce, dar parca nu ma simt atat de bine acum ca Yu devine asa distant fata de mine. Dar nu asta imi doresc?
Cand eram amandoi in camera basistului, mi-as fi dorit sa ma sarute, sau macar sa ma atinga…Ce-i cu mine, imi pierd mintile? In orice caz, e ceva trecator, sunt sigur ca dupa cateva zile toata nebunia asta va ramane doar o amintire, insa, probabil, un subiect tabu pentru toti. Ceea ce ma nelinisteste este ca nu reusesc sa ma calmez de parca iubita mea mi-ar fi dat “papucii”. Involuntar, schitez un zambet, moment in care ii aud vocea lui Kiro care sparge tacerea:
- Esti gata! Acum poti sa te duci afara pana nu iei foc. Imi spune, razand de propriile cuvinte, amintindu-si ca ma plangeam ca imi este foarte cald.
Pasesc pe holul luminat de spoturile amplasate simetric pe suprafata tavanului, lasand in urma camera blondului si indreptandu-ma direct catre iesirea din apartament. Stiu ca oricum nu mai e prea mult timp si va trebui sa plecam, asa ca prefer sa evit inca o intalnire incomoda cu Yu. Dar, cum de ce fugi nu scapi, la iesirea din apartament ma astepta chiar chitaristul, gata imbracat pentru concertul stabilit. Ii arunc o privire ce a vrut sa fie nepasatoare, dar s-a transformat intr-o adevarata holbare prosteasca. Singura mea consolare este ca nu isi da seama de acest lucru si, in curand, iesim cu totii pe usa masiva din lemn, indreptandu-ne catre liftul elegant din sticla mata.
Din cauza ca atmosfera din masina seamana mai mult cu cea de la o inmormantare si nu cu una dinaintea unui concert - ce se anunta de pe acum a fi un success din cauza numarului mare de bilete vandure – Romeo incepe sa spune niste glume. Cu toate astea doar Kiro este cel care pare sa le guste, razand si gesticuland in asa fel incat, la un moment dat, reuseste sa verse paharul de suc pe care Shin il tinea in mana chiar pe pantalonii lui Yu. Sunt sigur ca brunetul va face o criza de isterie, si tocmai ce-l observ ca-si deschide gura:
- Sunteti o adunatura de idioti incepand cu fraierul care a varsat suc pe mine! Unde crezi ca ma mai duc in halul asa, Kiro? Realizeszi ca trebuie sa ma vada o multime de oameni cu pantalonii uzi de parca n-as fi ajuns la timp la baie?
- Scuze, chiar n-am vrut, a fost un simplu accident. Raspunde Kiro incercand sa calmeze fiara. Uite, nu e cine stie ce, ma duc cu Shin in magazinul asta sa-ti cumpram o alta pereche de pantaloni si totul se rezolva, ok?
- Mda…bine, dar sa va grabiti, nu avem mult timp.
Dupa acest schimb de replici, Kiro iese din masina alaturi de Shin, insa linistea e tulburata de Romeo care se chinuie sa se abtina din ras. Yu se incrunta si mai tare apoi incepe sa tipe la brunet pana cand acesta hotaraste sa iasa din masina pentru a fuma o tigare cat timp ii asteapta pe cei doi sa se intoarca. Abia ce portiera este trantita, ca il si vad pe Yu cum se deschide la curea si imediat realizez ce are de gand…
- Yu, ce faci? Il intreb, desi raspunsul e evident.
- Nu se vede? Imi scot pantalonii…Vine raspunsul sau in timp ce trage de fermoarul ce pare sa se fi prins in materialul boxerilor. La naiba! Adauga mai mult pentru sine, scrasnind din dinti.
- Pai vad si eu, dar…chiar acum? Adica aici? Daca va vedea cineva…? In plus baietii se vor intoarce repede. Si nu e nicio graba, vei avea timp mai tarziu. Incerc eu sa gasesc toate scuzele posibile pentru a-l impiedica cumva.
- Nu va fi un “mai tarziu”, ci doar “acum”. Nu ma intereseaza nici daca vede toata China! Doar n-o sa stau plin de suc, asta-i buna!
- Stai…despre suc vorbeai?
- Pai da, normal ca despre asta. De ce, tu la ce te refereai?
- Aa..la suc, da. Raspund eu total bulversat, insa rasuflu usurat cand realizez ca nu aveam de ce sa-mi fac probleme. El vrea doar sa se schimbe, iar eu am crezut ca…nu are importanta.
In cele din urma, scapa de materialul umed usor lipicios din cauza lichidului ce tocmai a fost varsat pe el, si ramane astfel in asteptarea unei noi perechi. Stand pe bancheta automobilului, incerc sa-mi feresc privirea ce nu se poate abtine sa nu arunce cateva ocheade pe ascuns. Acum ca pantalonii nu mai sunt un inconvenient, muschii brunetului se observa in lumina cenusie datorata geamurilor fumurii. Pielea ferma, muschii bine conturati si parul, sufficient cat sa-I dovedeasca barbatia, insa nu atat de mult pentru a fi deranjant, fac din acea parte din corpul chitaristului o sculptura perfecta, parca din marmura. La un moment dat, Yu observa cum il privesc, moment in care imi mut brusc privirea pe geam cautand ceva interesant de vazut. Gandul insa imi ramane la Yu si ma tot invinuiesc ca am devenit asa de dependent de el.
Cand baietii se intorc cu o pereche asemanatoare de pantaloni, intra si Romeo in masina si ne reluam drumul catre scena pe care urmeaza sa urcam in doar douazeci de minute. Ajungem in timp record insa, si avem timp sa verificam cateva instrumente. Cand ceasul indica ora la care concertul trebuie sa inceapa, ne facem aparitia pe scena sub ropote galagioase de aplauze ce nu mai contenesc.
Fac cativa pasi in fata si desprind microfonul din suporul in care era asezat, salutand multimea de fani care se adunase. Ii anunt apoi ca am de gand sa incep cu o melodie de pe fostul album fiindca imi este dor de ea. Fara alte introduceri nefolositoare, se aude melodia de la piesa intitulata “After the rain”.
Versurile curg lin prin fata ochilor mintii, iar vocea mea pare sa vina de undeva dinauntrul meu, poate si din cauza cuvintelor…
“After the rain,
I still feel no relief.
'Cause everything we used to be
And used to feel,
It all becomes so frightening real.
After the rain...”
Privirea rataceste o vreme in multime, apoi cercetez sala fiindca imi place sa raman cu amintiri de la fiecare concert. Desi, nu asta este adevaratul motiv acum, ci faptul ca nu vreau sa fiu tentat in a-l cauta pe Yu pe scena. De ce naiba ma gandesc intruna la el? Imi e teama sa nu fie suparat pe mine, sa nu mai vrea sa-mi mai vorbeasca, imi e frica de ce crede acum…De ce? Degeaba incerc sa gasesc un raspuns, mai rau ma incurc in propriile ganduri.
Nemaisuportand sa nu stiu nimic de chitarist, imi indrept privirea catre el si observ ca tocmai atunci se uita fix la mine. Intorc repede capul inainte sa ma inrosesc, si sper ca am reusit inainte sa devin rosu precum nasul unu clovn. Ma comport mult prea ciudat –ajung eu la o concluzie in momentul in care se anunta prima pauza in concert, moment in care ma decid sa-mi schimb hainele. Inainte sa intru intr-o rulota destul de elegant in care ma asteptau o multime de haine din care sa pot alege, simt doua brate puternie care ma imping inauntru inchizand usa dupa mine.
Ma intorc pe calcaie si il observ pe Yu cum isi apuca baza tricoului cu ambele palme incercand sa scape de materialul care-I acoperea trupul bine lucrat. Iar mie nu-mi vine sa cred ca este a doua oara pe ziua de azi! Incep sa ma gandesc ca o face intentionat.
- Poti sa-mi gasesti un maiou gri cu rosu? Imi spune el intinzandu-mi materialul cocolosit, iar eu ii arunc o privire oarecum nervoasa. Bine…imi caut eu.
Spunand aceste cuvinte, vine langa mine si se apleaca catre dressing pentru a face rost de obiectul mult dorit. In timpul asta eu in caut o vesta neagra. Tot incercand fiecare sa-si gaseseasca ce voia, reusim sa ne atingem de mai multe ori si, desi incerc sa evit acest lucru, parca mai des se intampla.
In cele din urma isi ia maioul nenorocit si il imbraca repede iesind din rulota. Atunci respir usurat si imi inchid si ultimii nasturi la vesta. Revenind pe scena, cant cateva piese de pe noul album si concertul se incheie sub aplauzele si aclamatiile multimii pe care le sorbim cu o satisfactie cu care ne-am obisnuit. Pot spune ca e nectarul cu care ne hranim, asa cum probabil este pentru oricine urca pe scena macar o data in viata.
- Strif’, esti bine? Ma intreaba Shin putin ingrijorat, punandu-si mana pe umarul meu.
- E totul in regula, fortez un zambet, apoi urc in masina cu care am venit.
Urmeaza sa participam si la o petrecere data in cinstea succesului pe care l-a avut primul concert din turneul abia inceput si, desi nu m-as duce, va trebui s-o fac. In clipa asta tot ce-mi doresc este sa dorm, pentru ca doar in timpul somnului nu mai sunt nevoit sa ma framant pentru nimic, insa pana atunci un singur gand imi apare in minte…
Un nou capitol <333 A meritat asteptarea =]] .
Imi place enorm de mult ce ai scris in special momentul in care Strif credea ca Yu voia sa o faca cu el =]] . Se gandea numai la prostii . Se vede din spusele lui ca dorea acel lucru xDD . Oare cat de mult o sa mai nege Strify faptul ca este indragostit de Yu ? Sper ca nu mult , deoarece curiozitatea asta ma omoara xD .
After the rain :> After the rain xD . Chiar s-au potrivit versurile cu starea de spirit a lui Strify . Abia astept sa vad gandurile lui Yu in urmatorul capitol . Cu siguranta va urma ceva interesant .
Am observat doar o singura greseala la inceput
dupa cateva zile toata nebunia asta va ramane doar o aminire
- amintire . Dar acesta nu este un pacat , este doar o simpla greseala =]] .
Astept cu nerabdare urmatorul capitol si sper sa vina repede , deoarece am tot felul de intrebari in minte xD . Chuu si bafta in continuare <33
S-a sfarsit si capitolul acesta. E numai vina lui Yu si a planului sau genial ca nu mai am eu nimic interesant de citit. Poi, mai, daca Strif' e atat de incordat, imi imaginez cum se simte Yu, cand stie ca nu trebuie sa il mai atinga pe vocalist. Eu, una, sper ca planul asta al chitaristului sa nu tina mult, pentru ca eu turbez, fratilor. Hihihi, ce ganduri indraznete are Strif' al nostru, abia astept sa vad ce reactie a avut si Yu, in urma impactelor in care cei doi se mai atingeau cate-umpic. Hai mai repede cu nextu' Kana !
Capitolul 25


Strify... De ce toate gandurile mele trebuie sa inceapa cu numele lui? Cred ca mintea mea a luat-o razna... Cand am devenit asa? In momentul in care l-am impins in rulota aia, pentru o clipa aveam de gand sa-mi dau dracului planul. Voiam sa-l ating, sa-l sarut, si chiar mai mult de atat, dar poate e un lucru bun ca n-am facut-o.
Stiu... Stiu perfect ca si el voia asta, ca de fiecare data cand am ramas singuri, dar nu ar spune-o, nu ar recunoaste, cu atat mai putin nu ar cere (asta ar fi o realizare demna de trecut in "Cartea Recordurilor"). Acum suntem in drum spre petrecerea care va incepe in doar zece minute... ma intreb cine dracu' le-a asezat la un asa interval de timp? Pe chipul fiecaruia se poate observa perfect oboseala, si evident dorinta de somn... sau poate nu numai aia. Imi vine sa zambesc vazandu-l pe Strify holbandu-se la mine, si de fiecare data cand imi indrept si eu privirea spre el, tresare si cauta un alt lucru spre care sa-si indrepte atentia.
Am ajuns in fata clubului "Heaven" a carui nume e scris cu argintiu deasupra unei usi duble, imense, loc in care suntem asteptati de patru bodyguarzi. Acestia ne urmeaza inauntrul localului pentru a se asigura ca totul decurge conform indicatiilor. Spre surprinderea noastra, odata ce pasim inauntru, se face auzita melodia "I came to party". Ne uitam unii la altii cu o oarecare uimire in priviri, apoi incep a se auzi tipete si ropote de aplauze de parca din nou intram pe scena pentru concert. Nu stiam ca avea sa se intample asa. De obicei, ideea era sa intram ca niste persoane normale in club si sa mergem la setul de DJ, insa viziunea organizatorului se pare ca a fost alta. Am zambit, apoi am urcat niste scari, care ne-au dus la un fel de balcon luminat de reflectoarele multicolore.
Strify a luat microfonul in mana, dand sunetul muzicii la un volum mai mic, atat cat sa se auda in intregul local.
-I came to party, and you came to party, so why don't we party together?... So? Why don't we?
Abia a reusit sa rosteasca ultimele cuvinte, ca tipetele fanilor s-au facut din nou auzite, strigandu-ne numele intr-o veselie. Parca eram la un alt concert, desi aici Strify nu avea sa cante, ci doar prezenta noastra e necesara. Muzica a fost data din nou la cel mai mare volum, lasand-o sa cante, iar noi, antrenam publicul, miscandu-ne pe ritmul melodiilor. Inainte de "Toyz", Strify a luat din nou microfonul in mana, sprijinindu-se cu coatele de marginea balconului, pentru a vedea multimea adunata in local.
-Ei bine, pun pariu ca si voua va place sa va... "jucati", a rostit el, punand accentul pe ultimul cuvant, referindu-se la cu totul altceva, si afisand acel zambet si privirea caracteristica lui... "Inselatoare" cred ca e cuvantul cel mai potrivit. Din multime s-au distins cateva rasete insa care au fost acoperite de tipetele altora, moment in care Strify a adaugat: La ce va ganditi? Masinutele de jucarie sunt foarte amuzante...
Zambesc la auzul cuvintelor lui, dupa care ma asez in aceeasi pozitie, langa el. Un grup de cateva persoane incep sa strige intruna "Kiss, Kiss!" . Nu stim cine cu cine, insa cred mai am putin si ma bufnete rasul.
-Noi? Ce-ar fi sa va sarutati voi si sa ne spuneti pe urma cum a fost? a intrebat Strify in gluma, cu zambetul pe buze, insa urletele acelea tot nu inceteaza. Kiro, lumea vrea sa te saruti, continua pe urma razand, si inmanandu-i microfonul basistului.
-Ei, ce perversi avem pe aici. Cu cine? intreaba Kiro, fiind gata sa le faca pe plac fanilor.
Din intregul local, numele meu e singurul strigat de nenumarate ori, si il privesc amuzat pe Kiro, care la randul lui incepe sa rada. Nu ca m-ar fi deranjat sa ma sarut cu el, dar...
-Pai aveti imaginatie, nu? Folositi-o! a intervenit Strify, luand microfonul din mana blondului, dupa care, a adaugat: Poate sunt minori pe aici...
Pot spune ca asta am asteptat? Ce poate sa-mi dovedeasca mai mult ca il deranjeaza, daca nu faptul ca aveam sa ma sarut cu o alta persoana? Zambesc in sinea mea, si ma indepartez de acel loc, mergand spre Romeo care povesteste cu Shin, sau mai degraba zbiara pentru ca altfel nu se pot auzi.
Abia dupa doua ore, asa-zisa petrecere ia sfarsit, iar noi putem in sfarsit sa mergem la un hotel, sa avem parte de putina odihna pentru ziua ce are sa urmeze, si ne urcam cu totii in masina ce porneste spre locul in care avem sa innoptam.
De indata ce ajungem la complexul hotelier in care suntem cazati, cer cheia apartamentului meu, luand liftul inaintea celorlalti pentru a ajunge cat mai repede sub un dus cald. (Un lucru bun este ca toate formalitatile acelea inutile au fost facute inainte ca noi sa ajungem in oras si nu mai trebuie sa asteptam). Etajul zece este locul unde camerele noastre ne asteapta, si fara sa mai stau pe ganduri, intru in incapere, scapand de haine in drumul spre baie, fara sa-mi pese daca pantalonii mei ajung intr-un cui pe post de tablou "Ce?Ar fi opera de arta!" cuget eu, zambind doar pentru mine.
Pasesc in cada, si dau drumul apei, lasand picaturile calde sa-mi dezmierde pielea, moment in care imi revin in minte imaginile cu Strify din acea noapte, cand eram amandoi sub acelasi dus...
"Ahh, nu e bine! Revino-ti tampitule! Sau vei fi numai tu si mana ta dreapta in seara asta!" mi-am spus mie insumi, scuturand din cap, pentru a scapa de acele amintiri. In mai putin de zece minute, ies din baie, insa nu inainte de a-mi sterge doar partea de jos a trupului. Cu un alt prosop, pe care il tin pe umeri, imi sterg parul umed, apoi imbrac o pereche de boxeri negri din bagajul care probabil mi-a fost adus de unul dintre baieti. Abia ce ii iau pe mine, ca aud pe cineva batand in usa, apoi intra fara ca eu sa mai raspund si inainteaza cu pasi rapizi si siguri, pana intr-un anumit punct...
-Yu, trebuie sa...
E Strify si se pare ca si-a uitat cuvintele de cum a pasit in camera. Inghite in sec, privind la orice altceva decat la mine, apoi incearca sa continuie, dar nu-i mai vin cuvintele in minte.
-Trebuie sa...? intreb eu, ridicand o spranceana.
"Ti-as spune eu ce "Trebuie sa..." asa ca mai bine ai pleca pana nu-mi sare o rotita!" gandesc eu, vazand cum obrajii incep sa i se inroseasca.
-Trebuie sa... sa te trezesti maine la zece dimineata, pentru ca vom avea un interviu...
-Bine, atunci noapte buna, am rostit eu, facandu-i cu ochiul, abia abtinandu-ma sa nu-l trantesc pe patul care e la abia un metru de mine. Strify ramane blocat pentru cateva clipe, privindu-ma si parca intrebandu-se de ce nu se intampla nimic. Mai nou e ciudat sa fim singur in acelasi loc, iar eu sa nu actionez.
-...Ok... pai... am plecat. Noapte buna, imi spune el, tragand o ultima privire, apoi intorcandu-se spre iesire, bagandu-si mana stanga in buzunarul pantalonilor.
Da, il urmaresc cu coada ochiului, e ceva in neregula? Oricum si el o face... dar nu stie sa ascunda lucrul asta. Ma trantesc pe patul moale de indata ce el iese din incapere, si imi inchid ochii obositi, vrand sa adorm cat mai rapid. Dar, se pare ca planul meu e istorie! La cateva ore dupa ce ma foiesc intruna in pat, realizez ca nu pot sa fac ceea ce mi-am propus, asa ca injur printre dinti si ma ridic din pat, decis sa merg in holul hotelului. Acolo e un bar deschis non-stop, asadar iau liftul pentru a cobori, si de indata ce ajung acolo, am parte de un micut soc: Strify e acolo, si se pare ca nici el nu poate sa doarma.
Tresare de indata ce ma vede, apoi isi muta privirea spre doza de suc pe care tocmai si-a cumparat-o.
-Nu poti sa dormi? l-am intrebat eu, comandand pe urma o sticla de bere.
-Nu... imi e frig, s-a plans el, jucandu-se cu cheita cutiei de suc.
-Ai incercat sa te acoperi? am intrebat mai mult in gluma, dupa care am ras scurt. El da din cap in semn afirmativ, nefiind deloc afectat de acea "gluma" a mea.
Ma intreb cum? Dintre toti ceilalti patru, el trebuie sa fie cel care nu poate adormi, la fel ca mine? Bine, recunosc! de cand cu ocaziile trecute in care am impartit acelasi pat, am dormit mai bine ca niciodata si acum... Haide! E o prostie! Cum sa nu pot dormi fara el? ... Ma intreb, oare Strify e in aceeasi situatie?
Dupa ce imi primesc berea, ne indreptam amandoi spre liftul pe care nu mai suntem nevoiti sa il asteptam, asa ca intram in ascensor apasand butonul pentru etajul zece. Mai in gluma, mai in serios, afisez un zambet oarecare apoi il intreb:
-Ce, acum nu mai poti dormi fara caldura mea?
Nu-mi vine sa cred... dar Strify nu imi raspunde intrabarii, in schimb se inroseste in obraji, apoi isi deschide doza de suc, sorbind lichidul rece. Ma holbez la el, uimit de fapul ca nu are de gand sa nege, si nici sa comenteze asupra a ceea ce am intrebat, apoi observ o picatura de suc ce i se prelinge din coltul gurii pana pe gat, facandu-l pe el sa tresara, iar pe mine... sa actionez inainte sa gandesc.
Il lipesc de peretele liftului, trecandu-mi limba peste urma umeda, subtire si usor dulce, urcand spre buzele lui. A scapat un geamat, moment in care liftul s-a oprit deschizandu-si usile...insa eu am realizat ca mi-am stricat planul, tocmai pentru ca nu mai puteam rezista inca un minut in plus... Dar presimt ca nu voi regreta asta.
Doamne, daca-ti stii =))... Cum eu cred in continuare ca dureaza ceva pana fiecare dintre voi posteaza urmatorul capitol, nu am mai verificat sa vad daca a aparut noul capitol, gandindu-ma ca, cine stie, o-ti posta voi, odata si-odata. De dimineata am intrat pe zup si am observat un nou comm la ficul meu preferat. Am crezut ca a mai comentat cineva penultimul capitol si nu m-am deranjat sa vad ce scrie. Acum am intrat din nou si descopar ca primele doua cuvinte din textul comentariului respectiv sunt " capitol nou"... Soc. Capitol nou ?! Ce, cum, unde si cand ?!
Citesc si eu ultimul capitol, abia la doua zile dupa aparitie. Doamne, cat de fraiera sunt !!
Mwoahaha !! Yu si-a incalcat cuvantul. Dupa ultima fraza pe care a gandit-o, cred ca, capitolul urmator va fii cu adevarat interesant. Succes in continuare si abia astept nextu', Myuu-san !
Continuarea ... yeee xD
Am asteptat de mult acest moment in care Yu sa uite complet de planul sau . Nu a putut rezista tentatiei . Se vede clar ca lui Strify ii place , dar nu doreste sa arate acest lucru . Incapatanarea lui e extrem de mare =]] . Cred ca cel mai mult mi-a placut momentul din lift in care cei doi sau sarutat <33 Cu siguranta nu o sa regrete acest lucru nici unul dintre ei . Prevad deja ce se va intampla in urmatorul capitol . Myuu , sa vii cu ceva hot :> xD . Ma tot intreb daca Strify va recunoaste vreodata ca il iubeste pe Yu =]] . Se pare ca si Yu isi da seama ca are sentimente puternice fata de papadie . Dragostea asta pluteste in aer =]] . Nu am vazut nici o greaseala , pacat ca capitolul a fost scurt T.T Voiam sa nu se mai termine xD . Din descrierea ta mi-am putut da seama exact sentimentele lui Yu . Chiar sti cu ce se mananca o descriere ^^ . Astept urmatorul capitol cu nerbdare . Sper sa vina repede , totusi >.< . Spor la scris si felicitari <33
iiiiiiiiiiiii <3!
Sunt bine, n-am nimic. Va ador ficul! ^^ Il citesc de mult dar...cum cont nu aveam si lenea [fenomen des intalnit @.@] era in floare, n-am apucat sa comentez. :">
Multumesc, Kana! Era o tortura si pentru mine ca Yu sa nu se poata atinge de papadie. T^T Yu n-a rezistat, asta e clar! >:]] La un moment dat aveam impresia ca Strify o facea intentionat. O.O E atat de dulce si incapatanat! Nici ca vrea sa recunoasca.
Myuu, presimt ceva mare! :> Sper din tot sufletul sa nu ma insel. T^T Asta daca nu cumva vrei sa ne mai fierbi putin. :o3
Acestea fiind spuse, va urez succes si astept nextu`!

kissez :*
O MY GOSH!!!
Stiam eu ca Yu nu va rezista si va trece la actiune.
Papadia asta blonda e asa de incapatanata si nu vrea sa recunoasca ca il iubeste.D intr-un fel are dreptate ca nici Yu nu i-a spus lui nimic de genu:''Te iubesc''.
Oricum,Strifutzu asta al nostru e asa de ...asa de ...destept.Mi ca il provoaca pe Yu,prin absolut tot ceea ce face,sa treaca la actiune.
Astept cu nerabdare next ca fierb(em) aici.