Doamne am pierdut o gramada de capitole ! Este super fic-ul .. Saracutul de Strify nu se poate gandi decat la Yu , imi pare rau pentru el ca trebuie sa sufere asa de mult. Yu nesimtit ca deobicei ca altfel nu se poate si asa iese un fic de milioane. Nu pot sa spuna decat ca astept continuarea cat mai repede posibil. Apropo va pricepeti sa lasati oamenii in suspans.
[Terminat] The Way We Are [yaoi]
Heeei...n-am mai trecut de o groaza de vreme pe aici, dar ma bucur ca am reusit sa ajung inainte sa postati noul capitol.
Pai ce pot sa spun...mi-a placut de Yu cu Kiro, desi ma asteptam sa puna mai mult suflet.Dar presupun ca daca ii place de Strify, nu prea exista cale de mijloc.
Aaaa myuu, nu-mi vine sa cred ca ai amintit de faza de la Eurovision
)).Da, chiar au avut o zi mai proasta atunci 
S-a culcat pe umarul lu Yu pt ca era doar obosit? Asa se zice acum?
) Ia sa incerc si eu metoda .Abia astept sa vad ce or sa faca in caruselu ala sau ce este el:d.
Ok, spor la scris fetelor
Pai ce pot sa spun...mi-a placut de Yu cu Kiro, desi ma asteptam sa puna mai mult suflet.Dar presupun ca daca ii place de Strify, nu prea exista cale de mijloc.
Aaaa myuu, nu-mi vine sa cred ca ai amintit de faza de la Eurovision
)).Da, chiar au avut o zi mai proasta atunci 
S-a culcat pe umarul lu Yu pt ca era doar obosit? Asa se zice acum?
) Ia sa incerc si eu metoda .Abia astept sa vad ce or sa faca in caruselu ala sau ce este el:d.Ok, spor la scris fetelor

Of Doamne! Si sa nu-mi spuneti sa nu sunt zapacita
capitolul asta trebuia sa-l postez vineri, dar eu ca o aereana ce sunt, am uitat, si l-am lasat sa zaca acolo
En fin
sper ca sunt iertata:))
Si sper sa va placa
Kissez ^.^
Strify sta sprijinit de geamul cabinei, incercand sa evite orice contact cu mine, si probabil incercand sa uite ca se afla cu mine aici. Fiecare sta pe jumatatea lui de bancuta, fiind parca la un test de matematica la care niciunul din noi nu vrea sa fie copiat de celalalt. Cum va dura ceva timp pana cand se va sfarsi "calatoria" asta in roata imensa, decid ca trebuie sa vorbim (chiar si cu riscul sa fiu aruncat pe geam, afara din cabina).
-Mai esti suparat? intreb eu, fara a-l privi, urmarind peisajul de afara.
-Vreau doar sa stiu de ce... imi spune, calm, spre surprinderea mea, dupa o perioada de tacere, in care nici el nu si-a mutat ochii de pe geam.
Ce as putea eu sa-i raspund? Pentru ca nici macar nu stiu. Cred ca pur si simplu am facut ce am simtit ca trebuia sa fac, sau... a fost doar un narav? Poate am vrut sa ma razbun pe toate datile in care s-a jucat cu mine... Dar nu. Stiu ca nu au fost niciuna din astea. Sau au fost? Cred ca papadia nu-i singura care e confuza. Si mintea mea e vraiste... Habar n-am ce sa fac!
-Daca ma intrebai atunci lucrul asta, nu stiam ce sa iti raspund. Adevarul e ca nici acum nu stiu. Dar sunt sigur ca nu imi place ca te-am suparat, spun eu, reusind sa-mi gasesc in sfarsit cuvintele.
-Nu te-ai gandit la mine... La cum ma simteam eu, trecand prin ce mi-ai facut, rosteste el, dand usor negativ din cap. Se simte pana si in vocea lui o oarecare tristete, vrand parca sa planga, probabil amintindu-si de halul in care m-am purtat cu el atunci.
-Imi pare rau, Strify... eram beat si nu stiam ce faceam, ma scuz eu, sperand ca voi scapa din tortura asta.
-Stii... Chiar nu te mai inteleg de la un timp incoace. Iti place sa-ti bati joc de mine si sa ma faci sa ma simt prost. Ma urasti, sau ceva de genu' asta? intreaba el, privindu-ma in sfarsit in ochi.
-Nu te urasc! raspund eu hotarat is clar. Ahh, drace! Uite ce e! Nici eu nu stiu ce naiba e cu mine, intelegi? Faza e ca, de cand te-am avut prima oara, te-am vrut si a doua oara, si te-am avut din nou, apoi ai aflat, si pe urma eu am facut prostia si...
- Si te-ai culcat cu Kiro. Doar nu credeai ca puteam dormi cu toate zgomotele alea in care iti auzeam intr-una numele! Macar voi v-ati simtit bine. V-a durut in cot ca altcineva incearca sa doarma. Amandoi sunteti niste egoisti!
-Stai putin! Eu l-am convins pe Kiro s-o faca. Si din nou e vina mea. Poti incepe sa urli...
-Daca el era prieten adevarat, nu facea asta! incepe el, vizibil iritat, ridicand tonalitatea vocii. Stie foarte bine ca avem paturi paralele, nu-i atat de cretin pe cat pare! Nici nu pot crede ca te-ai atins de...
Inainte de a-si termina fraza, si-a acoperit chipul cu mana dreapta, realizand ce anume a spus din cauza nervilor, apoi incearca sa dea totul uitarii. Desi, nu stiu daca mi s-a parut, suna a fi si gelozie. Probabil o alta inchipuire de a mea. Nu mai spune nimic si isi intoarce din nou privirea spre geam, evitandu-ma intentionat. Deja incepe sa ma enerveze toata chestia asta cu suparatu', chiar daca are un motiv intemeiat.
-Uite... de aici se vede complexul nostru, spun eu, punand degetul pe geam, moment in care roata se opreste pentru un scurt timp, ca parte din programul ei.
-Serios? Unde? intreaba Strify, intinzandu-se peste mine si razemandu-se cu mainile de geam pentru a vedea si el. Nu se poate! Cineva ne-a lasat geamul deschis! Daca o sa fie rece in camera mea, jur ca-i dau in judecata! spune el, pe urma, incruntandu-se. Totusi mi se pare ca nu mai e la fel de suparat, dar observa ca in loc sa privesc afara, eu ma holbez la el, asadar se ridica si ma intreaba ce s-a intamplat. Nu ii raspund, insa ii prind barbia intre degetul mare si aratator, apropiindu-mi chipul de al sau. Observ cat e de crispat, insa ramane inlemnit, iar cand imi unesc buzele cu ale lui, isi deschide larg ochii, socat. Imi strecor limba in lacasul umed, gustandu-l cu toata lacomia, si imi apropri trupul mai mult de el, cat sa fim aprope lipiti unul de celalalt. Mainile lui sunt asezate pe pieptul meu, incercand sa ma indeparteze, dar spre uimirea mea, nu opune rezistenta mult timp, iar puterea cu care incerca inainte sa ma impinga scade considerabil. Ochii lui privesc acum resemnati, iar eu ii iau mana dreapta, inclestandu-mi degetele intre ale sale, si strangandu-l usor. Lucrul care ma uimeste, ba chiar ma socheaza, este ca participa si el la sarut, limba lui incepand sa se joace oarecum sfiosa cu a mea. Simt cum trupul ii tremura usor, iar respiratia lui se ingreuneaza din cauza sarutului, pe care nu am gand sa il inchei prea curand... Avem momente de respiro doar atunci cand imi schimb pozitia capului, iar brusc, el imi strange cu putere mana, in momentul in care intensific pasiunea sarutului, si scapa din cand in cand sunete infundate. Aceasta lunga satisfactie de care am parte, se incheie din pacate, cand Strify isi desparte buzele de ale mele, intorcandu-si capul in partea opusa si trage o gura zdravana de aer. Ii vad chipul inrosit puternic, pe care si-l ascunde in cateva secunde, probabil fiind rusinat de ceea ce a facut inainte. Si-a desprins mana de a mea, incrucisanu-si apoi lent bratele la piept.
Nici macar nu mi-am dat seama cat timp a trecut de cand suntem in roata asta, dar tocmai s-a terminat cursa si nici macar nu am realizat cand a inceput sa se miste din nou. Coboram amandoi din cabina, intalnindu-l pe Kiro, care se pare ca are ceva energie in el, si ne cheama sa mergem prin tot parcul. Desigur, Strify din nou sta la o distanta considerabila fata de mine, iar singurul moment in care se apropie putin, e atunci cand imi iau o vata de zahar si i-am oferit si lui, stiind cat de mult ii plac dulciurile. Are din nou acea expresie de catelus, care te face sa vrei sa-l strangi in brate pana se sufoca, iar dupa ce mananca vata aceea, isi linge si degetele, nevrand sa ramana lipicios. Chiar e ciudat, avand in vedere ca singurul cuvant care imi vine acum in minte este "Adorabil...".
Abia in doua ore, dupa ce Kiro s-a dat pe toate prostiile posibile, ne-am hotarat sa plecam. Nici eu si nici Strify nu mai voiam sa ne dam in altceva... pentru ca eram intr-o stare continua de "n-am chef".
-Dar ce naiba e cu voi? Parca ati cazut din tren! spune Kiro, plasandu-se intre noi. Desigur, nu i-am raspuns, dar nu-mi vine sa cred ca el e cel vioi, cand ce obicei face pe capriciosul si obositul.
Cand ajungem in sfarsit acasa, Strify intra la un dus, eu ma asez pe canapea, la televizor, iar Kiro imi spune ca pleaca in vizita la fratele lui, dupa care da fuga sa se imbrace cu alte haine. Ce noroc... voi fi singur cu papadia. Sper doar ca nu voi face alta prostie.
Schimb haotic canalele, negasind nimic interesant la ce as putea sa ma uit, asadar las pe un program de muzica, si ma ridic, cu gandul de a-mi lua un energizant din frigider. Trag de cheia cutiei de metal, sorbind apoi lichidul rece, indreptandu-ma in acelasi timp inapoi spre camera in care am lasat televizorul pornit.
-Uhm... unde e Kiro? Intreaba Strify care tocmai a iesit de la dus, stand aproape de canapea, si avand doar un prosop infasurat in jurul taliei. Ii raspund ca a plecat si ca nu se va intoarce prea curand, iar in momentul acela, papadia incepe sa priveasca agitata in stanga si-n dreapta, spunand pe urma: Cred... ca mai bine ma duc in camera mea!
Face cativa pasi in spate, iar eu il urmaresc, probabil din instrinct, apoi imi asez mana pe pieptul lui, impingandu-l pe cel mai apropiat perete al camerei.
-Yu! Ce ai baut iar? intreaba el, incruntandu-se, crezand probabil ca sunt beat, insa cand ridic cutia de energizant, observa ca se inseala.
-Sunt constient de ce fac, spun eu, asezandu-mi mainile de-o parte si de alta a capului sau, vrand sa ma apropii si mai mult, insa isi intoarce chipul, privind in partea dreapta.
-Stii, il poti astepta pe Kiro pana se intoarce. Probabil el o sa iti dea ce vrei!
Spunand astea, se apleaca, trecand pe sub mana mea, obligandu-ma pe mine sa il prind de incheietura. Se intoarce brusc, iar privirile noastre se intalnesc... pot observa ca e furios.
-Strif', o zici de parca ai fi gelos sau ceva de genul asta. Acum ai de cand sa ma tii una-ntr-una cu "Kiro, Kiro" ? Ti-am spus ca a fost o prostie din partea mea. Iisus! Zici ca suntem impreuna sau asa ceva, de ma iei cu chestii de astea.
Fara a mai spune nimic, isi trage cu putere mana din stransoarea mea, si pleaca in camera, incuind usa in urma lui. Ma intreb ce naiba sa mai fac? Parca simt nevoia sa-l sarut, si nu s-o fac doar din joaca...
capitolul asta trebuia sa-l postez vineri, dar eu ca o aereana ce sunt, am uitat, si l-am lasat sa zaca acolo
En fin
sper ca sunt iertata:))Si sper sa va placa

Kissez ^.^
Capitolul 11
Strify sta sprijinit de geamul cabinei, incercand sa evite orice contact cu mine, si probabil incercand sa uite ca se afla cu mine aici. Fiecare sta pe jumatatea lui de bancuta, fiind parca la un test de matematica la care niciunul din noi nu vrea sa fie copiat de celalalt. Cum va dura ceva timp pana cand se va sfarsi "calatoria" asta in roata imensa, decid ca trebuie sa vorbim (chiar si cu riscul sa fiu aruncat pe geam, afara din cabina).
-Mai esti suparat? intreb eu, fara a-l privi, urmarind peisajul de afara.
-Vreau doar sa stiu de ce... imi spune, calm, spre surprinderea mea, dupa o perioada de tacere, in care nici el nu si-a mutat ochii de pe geam.
Ce as putea eu sa-i raspund? Pentru ca nici macar nu stiu. Cred ca pur si simplu am facut ce am simtit ca trebuia sa fac, sau... a fost doar un narav? Poate am vrut sa ma razbun pe toate datile in care s-a jucat cu mine... Dar nu. Stiu ca nu au fost niciuna din astea. Sau au fost? Cred ca papadia nu-i singura care e confuza. Si mintea mea e vraiste... Habar n-am ce sa fac!
-Daca ma intrebai atunci lucrul asta, nu stiam ce sa iti raspund. Adevarul e ca nici acum nu stiu. Dar sunt sigur ca nu imi place ca te-am suparat, spun eu, reusind sa-mi gasesc in sfarsit cuvintele.
-Nu te-ai gandit la mine... La cum ma simteam eu, trecand prin ce mi-ai facut, rosteste el, dand usor negativ din cap. Se simte pana si in vocea lui o oarecare tristete, vrand parca sa planga, probabil amintindu-si de halul in care m-am purtat cu el atunci.
-Imi pare rau, Strify... eram beat si nu stiam ce faceam, ma scuz eu, sperand ca voi scapa din tortura asta.
-Stii... Chiar nu te mai inteleg de la un timp incoace. Iti place sa-ti bati joc de mine si sa ma faci sa ma simt prost. Ma urasti, sau ceva de genu' asta? intreaba el, privindu-ma in sfarsit in ochi.
-Nu te urasc! raspund eu hotarat is clar. Ahh, drace! Uite ce e! Nici eu nu stiu ce naiba e cu mine, intelegi? Faza e ca, de cand te-am avut prima oara, te-am vrut si a doua oara, si te-am avut din nou, apoi ai aflat, si pe urma eu am facut prostia si...
- Si te-ai culcat cu Kiro. Doar nu credeai ca puteam dormi cu toate zgomotele alea in care iti auzeam intr-una numele! Macar voi v-ati simtit bine. V-a durut in cot ca altcineva incearca sa doarma. Amandoi sunteti niste egoisti!
-Stai putin! Eu l-am convins pe Kiro s-o faca. Si din nou e vina mea. Poti incepe sa urli...
-Daca el era prieten adevarat, nu facea asta! incepe el, vizibil iritat, ridicand tonalitatea vocii. Stie foarte bine ca avem paturi paralele, nu-i atat de cretin pe cat pare! Nici nu pot crede ca te-ai atins de...
Inainte de a-si termina fraza, si-a acoperit chipul cu mana dreapta, realizand ce anume a spus din cauza nervilor, apoi incearca sa dea totul uitarii. Desi, nu stiu daca mi s-a parut, suna a fi si gelozie. Probabil o alta inchipuire de a mea. Nu mai spune nimic si isi intoarce din nou privirea spre geam, evitandu-ma intentionat. Deja incepe sa ma enerveze toata chestia asta cu suparatu', chiar daca are un motiv intemeiat.
-Uite... de aici se vede complexul nostru, spun eu, punand degetul pe geam, moment in care roata se opreste pentru un scurt timp, ca parte din programul ei.
-Serios? Unde? intreaba Strify, intinzandu-se peste mine si razemandu-se cu mainile de geam pentru a vedea si el. Nu se poate! Cineva ne-a lasat geamul deschis! Daca o sa fie rece in camera mea, jur ca-i dau in judecata! spune el, pe urma, incruntandu-se. Totusi mi se pare ca nu mai e la fel de suparat, dar observa ca in loc sa privesc afara, eu ma holbez la el, asadar se ridica si ma intreaba ce s-a intamplat. Nu ii raspund, insa ii prind barbia intre degetul mare si aratator, apropiindu-mi chipul de al sau. Observ cat e de crispat, insa ramane inlemnit, iar cand imi unesc buzele cu ale lui, isi deschide larg ochii, socat. Imi strecor limba in lacasul umed, gustandu-l cu toata lacomia, si imi apropri trupul mai mult de el, cat sa fim aprope lipiti unul de celalalt. Mainile lui sunt asezate pe pieptul meu, incercand sa ma indeparteze, dar spre uimirea mea, nu opune rezistenta mult timp, iar puterea cu care incerca inainte sa ma impinga scade considerabil. Ochii lui privesc acum resemnati, iar eu ii iau mana dreapta, inclestandu-mi degetele intre ale sale, si strangandu-l usor. Lucrul care ma uimeste, ba chiar ma socheaza, este ca participa si el la sarut, limba lui incepand sa se joace oarecum sfiosa cu a mea. Simt cum trupul ii tremura usor, iar respiratia lui se ingreuneaza din cauza sarutului, pe care nu am gand sa il inchei prea curand... Avem momente de respiro doar atunci cand imi schimb pozitia capului, iar brusc, el imi strange cu putere mana, in momentul in care intensific pasiunea sarutului, si scapa din cand in cand sunete infundate. Aceasta lunga satisfactie de care am parte, se incheie din pacate, cand Strify isi desparte buzele de ale mele, intorcandu-si capul in partea opusa si trage o gura zdravana de aer. Ii vad chipul inrosit puternic, pe care si-l ascunde in cateva secunde, probabil fiind rusinat de ceea ce a facut inainte. Si-a desprins mana de a mea, incrucisanu-si apoi lent bratele la piept.
Nici macar nu mi-am dat seama cat timp a trecut de cand suntem in roata asta, dar tocmai s-a terminat cursa si nici macar nu am realizat cand a inceput sa se miste din nou. Coboram amandoi din cabina, intalnindu-l pe Kiro, care se pare ca are ceva energie in el, si ne cheama sa mergem prin tot parcul. Desigur, Strify din nou sta la o distanta considerabila fata de mine, iar singurul moment in care se apropie putin, e atunci cand imi iau o vata de zahar si i-am oferit si lui, stiind cat de mult ii plac dulciurile. Are din nou acea expresie de catelus, care te face sa vrei sa-l strangi in brate pana se sufoca, iar dupa ce mananca vata aceea, isi linge si degetele, nevrand sa ramana lipicios. Chiar e ciudat, avand in vedere ca singurul cuvant care imi vine acum in minte este "Adorabil...".
Abia in doua ore, dupa ce Kiro s-a dat pe toate prostiile posibile, ne-am hotarat sa plecam. Nici eu si nici Strify nu mai voiam sa ne dam in altceva... pentru ca eram intr-o stare continua de "n-am chef".
-Dar ce naiba e cu voi? Parca ati cazut din tren! spune Kiro, plasandu-se intre noi. Desigur, nu i-am raspuns, dar nu-mi vine sa cred ca el e cel vioi, cand ce obicei face pe capriciosul si obositul.
Cand ajungem in sfarsit acasa, Strify intra la un dus, eu ma asez pe canapea, la televizor, iar Kiro imi spune ca pleaca in vizita la fratele lui, dupa care da fuga sa se imbrace cu alte haine. Ce noroc... voi fi singur cu papadia. Sper doar ca nu voi face alta prostie.
Schimb haotic canalele, negasind nimic interesant la ce as putea sa ma uit, asadar las pe un program de muzica, si ma ridic, cu gandul de a-mi lua un energizant din frigider. Trag de cheia cutiei de metal, sorbind apoi lichidul rece, indreptandu-ma in acelasi timp inapoi spre camera in care am lasat televizorul pornit.
-Uhm... unde e Kiro? Intreaba Strify care tocmai a iesit de la dus, stand aproape de canapea, si avand doar un prosop infasurat in jurul taliei. Ii raspund ca a plecat si ca nu se va intoarce prea curand, iar in momentul acela, papadia incepe sa priveasca agitata in stanga si-n dreapta, spunand pe urma: Cred... ca mai bine ma duc in camera mea!
Face cativa pasi in spate, iar eu il urmaresc, probabil din instrinct, apoi imi asez mana pe pieptul lui, impingandu-l pe cel mai apropiat perete al camerei.
-Yu! Ce ai baut iar? intreaba el, incruntandu-se, crezand probabil ca sunt beat, insa cand ridic cutia de energizant, observa ca se inseala.
-Sunt constient de ce fac, spun eu, asezandu-mi mainile de-o parte si de alta a capului sau, vrand sa ma apropii si mai mult, insa isi intoarce chipul, privind in partea dreapta.
-Stii, il poti astepta pe Kiro pana se intoarce. Probabil el o sa iti dea ce vrei!
Spunand astea, se apleaca, trecand pe sub mana mea, obligandu-ma pe mine sa il prind de incheietura. Se intoarce brusc, iar privirile noastre se intalnesc... pot observa ca e furios.
-Strif', o zici de parca ai fi gelos sau ceva de genul asta. Acum ai de cand sa ma tii una-ntr-una cu "Kiro, Kiro" ? Ti-am spus ca a fost o prostie din partea mea. Iisus! Zici ca suntem impreuna sau asa ceva, de ma iei cu chestii de astea.
Fara a mai spune nimic, isi trage cu putere mana din stransoarea mea, si pleaca in camera, incuind usa in urma lui. Ma intreb ce naiba sa mai fac? Parca simt nevoia sa-l sarut, si nu s-o fac doar din joaca...
mean kana-chan
,
oke cap asta e super incendiar, mi-a placut foarte mult de reactia pe care a avut-o yu mai ales faptul ca i-a pasat ca strif era suparat si foarte trist, a fost atata de grijuli si de dulce, mai ales strif care s-a purtat destul de mataur avand in vedere atitudinea lui de copil mic si rasfatat care face numai ce vrea
oricum a fost chiar foarte "matur" capitolul asta fata de scenele comice cu care eram obisnuita
abia mai am rabdare sa astept capitolul urmator, dar myuu-chan hurry up please
asa ca fetelor thnx pentru acest fic superb si astept capitoul urmator kiss yaa:*

,oke cap asta e super incendiar, mi-a placut foarte mult de reactia pe care a avut-o yu mai ales faptul ca i-a pasat ca strif era suparat si foarte trist, a fost atata de grijuli si de dulce, mai ales strif care s-a purtat destul de mataur avand in vedere atitudinea lui de copil mic si rasfatat care face numai ce vrea
oricum a fost chiar foarte "matur" capitolul asta fata de scenele comice cu care eram obisnuita
abia mai am rabdare sa astept capitolul urmator, dar myuu-chan hurry up please
asa ca fetelor thnx pentru acest fic superb si astept capitoul urmator kiss yaa:*


Un nou capiton,ce bine
"-Uite... de aici se vede complexul nostru, spun eu, punand degetul pe geam, moment in care roata se opreste pentru un scurt timp, ca parte din programul ei.
-Serios? Unde? intreaba Strify, intinzandu-se peste mine si razemandu-se cu mainile de geam pentru a vedea si el. Nu se poate! Cineva ne-a lasat geamul deschis! Daca o sa fie rece in camera mea, jur ca-i dau in judecata! "asta ii faza care mi-a placut cel mai mult,Strify ii hotarat sa ii deie in judecata pe cei care au lasat geamu deschis
Capitolul asta a fost ca si restu,foarte frumos
Astept nextul
:bye:
"-Uite... de aici se vede complexul nostru, spun eu, punand degetul pe geam, moment in care roata se opreste pentru un scurt timp, ca parte din programul ei.
-Serios? Unde? intreaba Strify, intinzandu-se peste mine si razemandu-se cu mainile de geam pentru a vedea si el. Nu se poate! Cineva ne-a lasat geamul deschis! Daca o sa fie rece in camera mea, jur ca-i dau in judecata! "asta ii faza care mi-a placut cel mai mult,Strify ii hotarat sa ii deie in judecata pe cei care au lasat geamu deschis

Capitolul asta a fost ca si restu,foarte frumos
Astept nextul
:bye:
He he...my turn;)) Sper sa va placa si scuze de intarziere:D
Usa se inchide cu o bufnitura in spatele meu, iar eu ma rezem de ea incercand sa-mi calmez bataiele inimii. Chiar incep sa ma comport ca si cand am fi impreuna...ah suna atat de...de ciudat. Si totusi, in momentul in care ma tintuia la perete, am simtit o dorinta idioata de a-l saruta. Toate se intampla din vina lui si stiu nu ar fi trebuit sa-l las sa mearga atat de departe...poate e si vina mea.
Ma asez pe pat, luandu-mi perechea de pantaloni pe mine cand simt cum imi vibreaza telefonul pe undeva prin apropiere. Incep sa rascolesc patura si orice imi cade in mana pana cand gasesc obiectul ce intre timp se opreste din acel zgomot caracteristic. Vad ca am primit un mesaj asa ca ma grabesc sa vad despre ce e vorba. Observ ca e de la Kiro care spune ca se intoarce intr-o jumatate de ora impreuna cu Shin si Romeo. Sper sa ramana si ei peste noapte, ar fi mai distractiv asa.
Dupa ce imi iau un tricou alb pe mine, ma duc in sufragerie unde-l gasesc pe Yu privind televizorul. Trec pe langa el fara a-i adresa vreun cuvant si caut o cutie de prajituri pe care o tineam prin dulap. Din fericire e comestibila asa ca o desfac si o asez pe masa, apoi ma duc sa caut niste bautura, dar nu gasesc decat o cutie amarata de bere.
- Misca-ti fundul ala pana la magazin sa cumperi niste bautura pentru baieti.
- Mi l-as misca daca mi-ai da un motiv mai bun, imi spune el uitandu-se insistent la partea de jos a corpului meu, iar eu incerc sa dispar din raza sa vizuala, insa inainte de asta, mai adaug cateva cuvinte:
- Tot un idiot ai ramas.
- Si tu tot cu acelasi fund sexi.
Daca nu as fi intors cu spatele la el, m-ar fi vazut probabil rosind putin. Nu pot sa cred ca imi amintesc de noaptea aia, poate ca incep sa innebunesc. Dupa cateva secunde insa, aud cum este stins televizorul apoi disting sunetul usii de la intrare. In sfarsit mai asculta si el de ce-i spun...
Baietii ajung in apartament inaintea lui Yu si se fac comozi in sufrageria care imediat se umple de invalmaseala inevitabila. Kiro se pune sa caute un film, insa nimeni nu are chef de asa ceva, Romeo povesteste despre camera lui de hotel, iar Shin se indoapa cu prajituri. Asta e treaba mea, dar in fine, sper sa nu le manace pe toate pentru ca lipsa de prajituri imi provoaca o lipsa de autocontrol si nu cred ca vor sa ma vada exteriorizandu-ma pe aici.
Cand in sfarsit ajunge si Yu, ne punem pe baut si pe aberat despre cate-n luna si-s stele. La un moment dat ma ridic pentru a aunca o cutie goala de bere, iar cand ma intorc gasesc platoul de prajituri complet gol si arunc o privire fulgeratoare catre toti cei care se afla in incapere. Doar stiu cat imi plac, chiar trebuie sa le manace pana la ultima?
- Cine a mancat pana si ultima prajtura? Nu am vazut atata egoism de cand ma stiu! incep sa ma agit eu in jurul lor uitandu-ma de la unul la altul si gesticuland cu mainile prin aer.
In cele din urma, Yu se ridica mandru tinand in mana un fursec cu ciocolata pe care il prinde de la jumatate cu gura. Nu imi vine sa cred ca poate fi asa de insensibil incat sa-l manace in fata mea.
- Yu!! Da-mi-o! Tip eu de parca viata mea ar depinde de o amarata de prajitura.
- Ti-as da-o cu placere, dar vrei asa in public? Intreaba el apucand din nou fursecul cu mana. Mda, trebuia sa ma astept ca el sa se gandeasca la altceva, dar acum sunt prea concentrat sa obtin biscuitele ala incat nu-mi pasa orice ar zice.
- Daca-l vrei asa de mult, il impartim, spune el punandu-l inapoi in gura si indemnandu-ma sa musc jumatate.
Ma uit in jur si observ ca toata lumea se uita ca la circ, insa ma ispiteste prea rau acea prajitura incat sa-mi pese de felul in care fac rost de ea. Tocmai ce ma pregateam sa musc din fursec cand ma trezesc unindu-mi buzele cu ale lui Yu. Ii simt mana cum ma cuprinde dupa mijloc si isi deschide gura pentru a intensifica sarutul. Limba lui patrunde printre buzele mele, iar eu incep sa-i raspund involuntar continuand asa cateva secunde pana cand imi pun ambele maini pe pieptul sau, impingandu-l cat de tare pot.
- Yu, ce nai... Vreau sa-i spun, dar ma trezesc cu gura plina cu prajitura mult dorita si gustul de ciocolata se face simtit imediat. Pana la urma luase fursecul din gura pentru a ma saruta pe mine, asta a fost adevaratul motiv pentru intreaga mascarada.
Incep sa mestec bosumflat, iar chitaristul se aseaza satisfacut pe canapea. Am impresia ca nu se va satura niciodata de jocul asta si cel mai rau mi se pare faptul ca si eu incep sa-mi joc partea mea de rol.
Pe la sapte dimineata, cand oboseala se face simtita de-a binelea, ne hotaram sa ne culcam. Fiind mult prea adormit ca sa imi mai pese de restul, ma duc catre camera mea. Intru apoi inchid usa in urma mea si imi dau jos tricoul pentru a domi mai comod, oricum e destul de cald in camera. Tocmai ce ma asez pe pat ca si aud un tipat si sar vreo doi pasi inapoi:
- Auuu, ai cumva de gand sa ma omori sau ce? Se rasteste Yu dandu-si jos patura din cap si ridicandu-se de pe suprafata moale.
- Intrebarea e: ce cauti tu in patul meu? Camera ta e urmatoarea pe stanga, ai nevoie de ajutor s-o gasesti?!
- L-am lasat pe Romeo sa doarma acolo, Shin e pe canapea, iar Kiro la el in camera, eu nu am unde dormi, pot sa stau aici? Promit ca nu fac nimic.
Spune el atat de repede incat nu apuc sa-l intrerup. Dupa asta afiseaza o expresie nevinovata, insa cum as putea a-l cred? Dupa cate a facut, mai are tupeul sa-mi ceara sa doarma in acelasi pat cu mine. Numai din felul in care se holbeaza la mine imi dau seama ca promisiunea lui e practic inexistenta.
- Nu ai decat sa dormi pe jos! Tip din nou, fara sa-mi pese ca m-ar putea auzi ceilalti. Pur si simplu, pe animalele din regnul lui Yu trebuie sa le tratezi ca atare pentru a intelege odata pentru totdeauna.
Vazand ca nu da semne ca ar renunta la locul sau din pat, ma duc pe partea cealalta a acestuia cu gandul de a-l face eu sa coboare. Sprijinindu-ma cu genunchii pe pat, incep sa-l imping cu toata forta. Reusesc sa-l aduc pe margine, dar inainte sa cada, ma prinde de brat, tragaadu-ma dupa el. Nu stiu cum reuseste, insa in momentul in care ma trezesc pe covor, el e deasupra mea zambind victorios. Incerc sa-l dau la o parte, dar bratele imi sunt imobolizate, asa ca-mi intorc capul fiindca nu vreau sa-l privesc in ochi.
- Lasa-ma sa ma ridic! Ii spun fara sa tip, insa pastrandu-mi seriozitatea in glas.
- Pana la urma vom dormi amandoi pe jos, dar ceva imi spune ca somnul nu va fi prioritatea numarul unu.
Abia dupa aceste vorbe, imi intorc privirea catre el oarecum speriat. Inainte sa pot spune ceva, mi-a acaparat buzele intr-un sarut tandru, limbile noastre cautandu-se reciproc. Dupa ce a rupt sarutul, a inceput sa-mi vorbeasca pe un ton diferit de acela ironic, caracteristic lui:
- Hai, Strif’, cat ai de gand sa mai negi tot ce simti? Stiu ca si tu vrei, ca ma vrei, de ce esti atat de incapatanat?
Ma uit la el pentru scurt timp, apoi imi mut privirea de la un obiect la altul cautand o scuza plauzibila sau orice altceva as putea sa-i spun.
- Yu...Incep eu, insa nu stiu cum sa continui asa ca las replica in aer si imediat buzele imi sunt cuprinse de ale lui Yu, impreunandu-se intr-un sarut pasional care continua mult timp.
Ma saruta apoi pe gat si imi linge lobul urechii, in timp ce mainile imi sunt eliberate. Continua prin a-si aseza palmele pe pieptul meu, coborand lent catre abdomen, in timp ce buzele ii ajung la baza gatului meu. Imi apuca cureaua cu ambele maini, moment in care ma panichez si incerc sa-l fac sa se opreasca.
- Strify, va fi bine. Stiu ca nu ti-am dovedit pana acum, dar poti avea incredere in mine. Promit ca n-o sa te doara, doar inchide ochii si lasa-ma pe mine sa ma ocup de restul.
Inghit in sec, incercand sa ma calmez si sa-mi fac inima sa bata din nou la viteza normala, insa nu ma asculta orice as face. Simtind cum pantalonii imi sunt dati jos, nu ma mai pot concentra pe nimic, mintea fiindu-mi invadata de mii de intrebari. E bine ce fac? Pot sa am incredere in ce a spus Yu? De ce naiba il las sa-mi faca asta? Nu reusesc sa gasesc raspuns insa la niciuna din ele si defapt nici nu mai vreau s-o fac.
Ii simt degetele lui Yu cum imi apuca materialul boxerilor tragand de ei pana cand dispar din peisaj iar eu ma inrosesc numai la gandul ca sunt privit. Si ca sa fie chiar si mai stanjenitor, Yu imi cuprinde membrul intre buzele sale moment in care scap un geamat care mi face sa-mi astup gura cu ambele palme. Eu eram cel care facuse zgomotul acela? Imi eliberez gura in scurt timp simtind nevoia de oxigen si, fiindca nu stiam ce sa fac cu mainile, mi le asez pe umerii lui Yu. Brunetul continua sa-si miste capul inainte si inapoi din ce in ce mai repede. Se opreste insa chiar inainte de momentul final si urca pentru a-mi saruta gatul, apoi imi spune, aproape de ureche:
- Nu-ti face griji, nu te las asa! Am pastrat ce-i mai bun pentru final.
La auzul acestor vorbe, ma trece un fior prin tot corpul, dar imi mai revin atunci cand Yu imi ofera un sarut pentru a ma linisti. Imi desparte usor picioarele, facandu-si loc si se sprijina in coate pentru a se pozitiona mai bine. In momentul in care-mi sunt ridicate picioarele simt cum ceva se impinge in mine provocandu-mi o durere in partea de jos. Geamatul meu se aude in linistea din camera, urmat de respiratii intretaiate:
- Relaxeaza-te putin, dulceata. Te va durea mai putin asa.
- Nu pot, scot eu ca un gafait inabusit.
Yu continua sa ma patrunda pana cand reuseste sa intre cu totul in mine, apoi incepe cu acele miscari de du-te-vino. Il prind de brate cu toata puterea, strangandu-l cat pot de tare, insa la un moment dat am impresia ca incep sa ma misc odata cu el, anticipandu-i miscarea urmatoare. In acel moment penetrarile devin mai rapide si continua pana in cand amandoi ne eliberam de lichidul lipicios de culoare alba. Brunetul se da jos de pe mine, respirand cu greu in timp ce pieptul i se ridica facand loc aerului sa patrunda in plamani.
- Vezi, pana la urma nu a fost asa rau. Mi-a spus el cand respiratia i-a revenit la normal.
- Mda...A fost tot ce-am reusit sa spun, inca nevenindu-mi sa cred ceea ce facusem.
Capitolul 12
Usa se inchide cu o bufnitura in spatele meu, iar eu ma rezem de ea incercand sa-mi calmez bataiele inimii. Chiar incep sa ma comport ca si cand am fi impreuna...ah suna atat de...de ciudat. Si totusi, in momentul in care ma tintuia la perete, am simtit o dorinta idioata de a-l saruta. Toate se intampla din vina lui si stiu nu ar fi trebuit sa-l las sa mearga atat de departe...poate e si vina mea.
Ma asez pe pat, luandu-mi perechea de pantaloni pe mine cand simt cum imi vibreaza telefonul pe undeva prin apropiere. Incep sa rascolesc patura si orice imi cade in mana pana cand gasesc obiectul ce intre timp se opreste din acel zgomot caracteristic. Vad ca am primit un mesaj asa ca ma grabesc sa vad despre ce e vorba. Observ ca e de la Kiro care spune ca se intoarce intr-o jumatate de ora impreuna cu Shin si Romeo. Sper sa ramana si ei peste noapte, ar fi mai distractiv asa.
Dupa ce imi iau un tricou alb pe mine, ma duc in sufragerie unde-l gasesc pe Yu privind televizorul. Trec pe langa el fara a-i adresa vreun cuvant si caut o cutie de prajituri pe care o tineam prin dulap. Din fericire e comestibila asa ca o desfac si o asez pe masa, apoi ma duc sa caut niste bautura, dar nu gasesc decat o cutie amarata de bere.
- Misca-ti fundul ala pana la magazin sa cumperi niste bautura pentru baieti.
- Mi l-as misca daca mi-ai da un motiv mai bun, imi spune el uitandu-se insistent la partea de jos a corpului meu, iar eu incerc sa dispar din raza sa vizuala, insa inainte de asta, mai adaug cateva cuvinte:
- Tot un idiot ai ramas.
- Si tu tot cu acelasi fund sexi.
Daca nu as fi intors cu spatele la el, m-ar fi vazut probabil rosind putin. Nu pot sa cred ca imi amintesc de noaptea aia, poate ca incep sa innebunesc. Dupa cateva secunde insa, aud cum este stins televizorul apoi disting sunetul usii de la intrare. In sfarsit mai asculta si el de ce-i spun...
Baietii ajung in apartament inaintea lui Yu si se fac comozi in sufrageria care imediat se umple de invalmaseala inevitabila. Kiro se pune sa caute un film, insa nimeni nu are chef de asa ceva, Romeo povesteste despre camera lui de hotel, iar Shin se indoapa cu prajituri. Asta e treaba mea, dar in fine, sper sa nu le manace pe toate pentru ca lipsa de prajituri imi provoaca o lipsa de autocontrol si nu cred ca vor sa ma vada exteriorizandu-ma pe aici.
Cand in sfarsit ajunge si Yu, ne punem pe baut si pe aberat despre cate-n luna si-s stele. La un moment dat ma ridic pentru a aunca o cutie goala de bere, iar cand ma intorc gasesc platoul de prajituri complet gol si arunc o privire fulgeratoare catre toti cei care se afla in incapere. Doar stiu cat imi plac, chiar trebuie sa le manace pana la ultima?
- Cine a mancat pana si ultima prajtura? Nu am vazut atata egoism de cand ma stiu! incep sa ma agit eu in jurul lor uitandu-ma de la unul la altul si gesticuland cu mainile prin aer.
In cele din urma, Yu se ridica mandru tinand in mana un fursec cu ciocolata pe care il prinde de la jumatate cu gura. Nu imi vine sa cred ca poate fi asa de insensibil incat sa-l manace in fata mea.
- Yu!! Da-mi-o! Tip eu de parca viata mea ar depinde de o amarata de prajitura.
- Ti-as da-o cu placere, dar vrei asa in public? Intreaba el apucand din nou fursecul cu mana. Mda, trebuia sa ma astept ca el sa se gandeasca la altceva, dar acum sunt prea concentrat sa obtin biscuitele ala incat nu-mi pasa orice ar zice.
- Daca-l vrei asa de mult, il impartim, spune el punandu-l inapoi in gura si indemnandu-ma sa musc jumatate.
Ma uit in jur si observ ca toata lumea se uita ca la circ, insa ma ispiteste prea rau acea prajitura incat sa-mi pese de felul in care fac rost de ea. Tocmai ce ma pregateam sa musc din fursec cand ma trezesc unindu-mi buzele cu ale lui Yu. Ii simt mana cum ma cuprinde dupa mijloc si isi deschide gura pentru a intensifica sarutul. Limba lui patrunde printre buzele mele, iar eu incep sa-i raspund involuntar continuand asa cateva secunde pana cand imi pun ambele maini pe pieptul sau, impingandu-l cat de tare pot.
- Yu, ce nai... Vreau sa-i spun, dar ma trezesc cu gura plina cu prajitura mult dorita si gustul de ciocolata se face simtit imediat. Pana la urma luase fursecul din gura pentru a ma saruta pe mine, asta a fost adevaratul motiv pentru intreaga mascarada.
Incep sa mestec bosumflat, iar chitaristul se aseaza satisfacut pe canapea. Am impresia ca nu se va satura niciodata de jocul asta si cel mai rau mi se pare faptul ca si eu incep sa-mi joc partea mea de rol.
Pe la sapte dimineata, cand oboseala se face simtita de-a binelea, ne hotaram sa ne culcam. Fiind mult prea adormit ca sa imi mai pese de restul, ma duc catre camera mea. Intru apoi inchid usa in urma mea si imi dau jos tricoul pentru a domi mai comod, oricum e destul de cald in camera. Tocmai ce ma asez pe pat ca si aud un tipat si sar vreo doi pasi inapoi:
- Auuu, ai cumva de gand sa ma omori sau ce? Se rasteste Yu dandu-si jos patura din cap si ridicandu-se de pe suprafata moale.
- Intrebarea e: ce cauti tu in patul meu? Camera ta e urmatoarea pe stanga, ai nevoie de ajutor s-o gasesti?!
- L-am lasat pe Romeo sa doarma acolo, Shin e pe canapea, iar Kiro la el in camera, eu nu am unde dormi, pot sa stau aici? Promit ca nu fac nimic.
Spune el atat de repede incat nu apuc sa-l intrerup. Dupa asta afiseaza o expresie nevinovata, insa cum as putea a-l cred? Dupa cate a facut, mai are tupeul sa-mi ceara sa doarma in acelasi pat cu mine. Numai din felul in care se holbeaza la mine imi dau seama ca promisiunea lui e practic inexistenta.
- Nu ai decat sa dormi pe jos! Tip din nou, fara sa-mi pese ca m-ar putea auzi ceilalti. Pur si simplu, pe animalele din regnul lui Yu trebuie sa le tratezi ca atare pentru a intelege odata pentru totdeauna.
Vazand ca nu da semne ca ar renunta la locul sau din pat, ma duc pe partea cealalta a acestuia cu gandul de a-l face eu sa coboare. Sprijinindu-ma cu genunchii pe pat, incep sa-l imping cu toata forta. Reusesc sa-l aduc pe margine, dar inainte sa cada, ma prinde de brat, tragaadu-ma dupa el. Nu stiu cum reuseste, insa in momentul in care ma trezesc pe covor, el e deasupra mea zambind victorios. Incerc sa-l dau la o parte, dar bratele imi sunt imobolizate, asa ca-mi intorc capul fiindca nu vreau sa-l privesc in ochi.
- Lasa-ma sa ma ridic! Ii spun fara sa tip, insa pastrandu-mi seriozitatea in glas.
- Pana la urma vom dormi amandoi pe jos, dar ceva imi spune ca somnul nu va fi prioritatea numarul unu.
Abia dupa aceste vorbe, imi intorc privirea catre el oarecum speriat. Inainte sa pot spune ceva, mi-a acaparat buzele intr-un sarut tandru, limbile noastre cautandu-se reciproc. Dupa ce a rupt sarutul, a inceput sa-mi vorbeasca pe un ton diferit de acela ironic, caracteristic lui:
- Hai, Strif’, cat ai de gand sa mai negi tot ce simti? Stiu ca si tu vrei, ca ma vrei, de ce esti atat de incapatanat?
Ma uit la el pentru scurt timp, apoi imi mut privirea de la un obiect la altul cautand o scuza plauzibila sau orice altceva as putea sa-i spun.
- Yu...Incep eu, insa nu stiu cum sa continui asa ca las replica in aer si imediat buzele imi sunt cuprinse de ale lui Yu, impreunandu-se intr-un sarut pasional care continua mult timp.
Ma saruta apoi pe gat si imi linge lobul urechii, in timp ce mainile imi sunt eliberate. Continua prin a-si aseza palmele pe pieptul meu, coborand lent catre abdomen, in timp ce buzele ii ajung la baza gatului meu. Imi apuca cureaua cu ambele maini, moment in care ma panichez si incerc sa-l fac sa se opreasca.
- Strify, va fi bine. Stiu ca nu ti-am dovedit pana acum, dar poti avea incredere in mine. Promit ca n-o sa te doara, doar inchide ochii si lasa-ma pe mine sa ma ocup de restul.
Inghit in sec, incercand sa ma calmez si sa-mi fac inima sa bata din nou la viteza normala, insa nu ma asculta orice as face. Simtind cum pantalonii imi sunt dati jos, nu ma mai pot concentra pe nimic, mintea fiindu-mi invadata de mii de intrebari. E bine ce fac? Pot sa am incredere in ce a spus Yu? De ce naiba il las sa-mi faca asta? Nu reusesc sa gasesc raspuns insa la niciuna din ele si defapt nici nu mai vreau s-o fac.
Ii simt degetele lui Yu cum imi apuca materialul boxerilor tragand de ei pana cand dispar din peisaj iar eu ma inrosesc numai la gandul ca sunt privit. Si ca sa fie chiar si mai stanjenitor, Yu imi cuprinde membrul intre buzele sale moment in care scap un geamat care mi face sa-mi astup gura cu ambele palme. Eu eram cel care facuse zgomotul acela? Imi eliberez gura in scurt timp simtind nevoia de oxigen si, fiindca nu stiam ce sa fac cu mainile, mi le asez pe umerii lui Yu. Brunetul continua sa-si miste capul inainte si inapoi din ce in ce mai repede. Se opreste insa chiar inainte de momentul final si urca pentru a-mi saruta gatul, apoi imi spune, aproape de ureche:
- Nu-ti face griji, nu te las asa! Am pastrat ce-i mai bun pentru final.
La auzul acestor vorbe, ma trece un fior prin tot corpul, dar imi mai revin atunci cand Yu imi ofera un sarut pentru a ma linisti. Imi desparte usor picioarele, facandu-si loc si se sprijina in coate pentru a se pozitiona mai bine. In momentul in care-mi sunt ridicate picioarele simt cum ceva se impinge in mine provocandu-mi o durere in partea de jos. Geamatul meu se aude in linistea din camera, urmat de respiratii intretaiate:
- Relaxeaza-te putin, dulceata. Te va durea mai putin asa.
- Nu pot, scot eu ca un gafait inabusit.
Yu continua sa ma patrunda pana cand reuseste sa intre cu totul in mine, apoi incepe cu acele miscari de du-te-vino. Il prind de brate cu toata puterea, strangandu-l cat pot de tare, insa la un moment dat am impresia ca incep sa ma misc odata cu el, anticipandu-i miscarea urmatoare. In acel moment penetrarile devin mai rapide si continua pana in cand amandoi ne eliberam de lichidul lipicios de culoare alba. Brunetul se da jos de pe mine, respirand cu greu in timp ce pieptul i se ridica facand loc aerului sa patrunda in plamani.
- Vezi, pana la urma nu a fost asa rau. Mi-a spus el cand respiratia i-a revenit la normal.
- Mda...A fost tot ce-am reusit sa spun, inca nevenindu-mi sa cred ceea ce facusem.
such a good job myuu, i love this chapter ,cat de mult am asteptat eu cap asta, am verificat in fiecare zi sa vad daca a aparut si in final un cap de-a dreptul delicios, a fost absolut penal yu: "- Misca-ti fundul ala pana la magazin sa cumperi niste bautura pentru baieti.
- Mi l-as misca daca mi-ai da un motiv mai bun, imi spune el uitandu-se insistent la partea de jos a corpului meu, iar eu incerc sa dispar din raza sa vizuala, insa inainte de asta, mai adaug cateva cuvinte:
- Tot un idiot ai ramas.
- Si tu tot cu acelasi fund sexi. " deci a fost super tare faza
ooopa de cand am evoluat noi strif de la tipete si urlete la saruturi si multa dragoste, hmmm ce cool
mai pot sa adaug ca astept sa vad ce scoate la iveala mintea "bolnava" a lui kana-chan
so kana-chan don`t disappoint me ast next-ul deci hurry up:*

- Mi l-as misca daca mi-ai da un motiv mai bun, imi spune el uitandu-se insistent la partea de jos a corpului meu, iar eu incerc sa dispar din raza sa vizuala, insa inainte de asta, mai adaug cateva cuvinte:
- Tot un idiot ai ramas.
- Si tu tot cu acelasi fund sexi. " deci a fost super tare faza
ooopa de cand am evoluat noi strif de la tipete si urlete la saruturi si multa dragoste, hmmm ce cool
mai pot sa adaug ca astept sa vad ce scoate la iveala mintea "bolnava" a lui kana-chan
so kana-chan don`t disappoint me ast next-ul deci hurry up:*


Waaaa
Sincer, e un wow, dar wow, ca lumea rau de tot. Sincer mi-a parut rau ca Yu saracutu se simtea asa de vinovat, of,saracutu, oricum ma bucur ca in Strify a cedat, ura pentru Yu, dar ma intreb, oare cum va fi relatia lor de acum in colo? Sper doar k Kana-chan sa vina repede cu nexul
Dialogul a fost superb, cred ca nu mai puteam de ras la faza cu prajitura, si ce teapa a luat Strify
oh, ce dulce:X si adorabil;;)
Mai mai intreb, daca toti erau in acelasi apartament, nu au auzit nimic?o.O
Hm...astept capitolele urmatoare fetelor, spor la scris
Kissu , hugs:*
Sincer, e un wow, dar wow, ca lumea rau de tot. Sincer mi-a parut rau ca Yu saracutu se simtea asa de vinovat, of,saracutu, oricum ma bucur ca in Strify a cedat, ura pentru Yu, dar ma intreb, oare cum va fi relatia lor de acum in colo? Sper doar k Kana-chan sa vina repede cu nexul
Dialogul a fost superb, cred ca nu mai puteam de ras la faza cu prajitura, si ce teapa a luat Strify
oh, ce dulce:X si adorabil;;)Mai mai intreb, daca toti erau in acelasi apartament, nu au auzit nimic?o.O
Hm...astept capitolele urmatoare fetelor, spor la scris
Kissu , hugs:*
Asta e capitolul scris de Kaname, dar ea nu se mai poate loga pe zup, a incercat sa-si faca si alt cont, dar degeaba, nu merge. Capitolul l-a scris inca de mult timp, insa nu a avut cum sa posteze [si nici eu] pentru ca nu mergea sit-ul, deci nu am stat degeaba toata vacanta >.<
Imi deschid lenes ochii, nefiind deranjat de lumina diminetii sau de vreun zgomot, ci tocmai am simtit corpul cuiva lipindu-se de al meu. Amintindu-mi ce anume s-a intamplat aseara, mi-am deschis ochii larg, privind in dreapta mea, iar imaginea care mi-a fost data sa o vad, trebuie sa recunosc ca e a dracului de frumoasa... Strify doarme lipit de mine, cu capul pe bratul meu si cu mana asezata pe pieptul care mi se misca lent, in timp de inspir aerul diminetii. Asa o expresie nevinovata si dulce ma indeamna la ideea de a-l ravasi din nou, avand in vedere si faptul ca e dezbracat... si lipit de mine. E acoperit doar pe o mica parte din trup, adica de la piept pana la zona intima, insa e lasat la iveala fundul ala...
Gata! Ce dracu'. Am destula minte cat sa nu fac asta... Imi scot incet bratul de sub capul lui, ii acopar intreg corpul, apoi ma ridic din patul moale, unde intru la dus, lasand picaturile calde sa-mi dezmierde corpul.
In mai putin de zece minute ma intorc in camera cu un prosop in jurul taliei, insa nu il mai vad pe Strify, ceea ce mi se pare ciudat, pentru ca asta e camera lui, nu a mea.. in fine. Ma indrept spre bucatarie cu pasi lenti, avand de gand sa beau ceva, insa acolo il vad pe el, stand rezemat de bufet, cu un pahar plin de suc in mana. Poarta doar un halat alb de matase, strans la mijloc cu un cordon ce aceeasi culoare. Ma apropii, trecandu-mi mana prin parul meu ud, insa la doar cativa pasi distanta, ii si aud gura papadiei.
-Nici sa nu te gandesti sa te apropii! Te-ai jucat destul cu mine! replica el, ridicandu-si degetul aratator.
-Ce? stai numai putin, ca iar intelegi numai ce vrei. De unde ai scos-o si pe asta? intreb eu, putin enervat de atitudinea lui, continuand totusi sa ma apropii.
-Numai asta stii sa faci de la un timp incoace! Profiti de fiecare data cand beau ceva! Nu sunt un lucru de care te poti folosi cand vrei si unde vrei!
-Nici ca ai arata de parca te-ar deranja. Stii, esti doar incapatanat, si nu vrei sa accepti ca totusi este ceva intre noi. In plus, ieri abia ai baut jumatate de pahar de bere! Nici un copil nu se imbata din atat.
-Nu e absolut nimic intre noi doi! Tresare el ca ars, incercand apoi sa continue. Tu... Tu... vrei doar...
-Ce vreau? Habar nu ai! Ti s-a parut cumva sa am fost prea dur cu tine? Ti s-a parut ca n-am incercat sa-ti fac si tie pe plac? Stii ca imi place sa te necajesc, dar cand vine vorba de altceva cred ca te-ai prins si tu ca se schimba situatia. Dupa cum am spus, esti prea incapatanat! Ar trebui sa te dezvat de asta...
Rostind acele cuvinte, l-am apucat de incheietura mainii stangi, tragandu-l spre mine, pana cand trupurile noaste s-au lipit unul de celalalt.
-Stai Yu! Sucul meu! O sa se ver... Mmm!
Nu i-am dat voie sa isi termine fraza, ci ii acopar imediat buzele cu ale mele, strecurandu-mi limba in lacasul umed pe care incep sa-l inspectez liber. Desigur, Strify nu se opune pentru mult timp. Doar gura e de el. Avandu-si sucul in mana dreapta, i-l iau, sorbind din lichidul porticaliu, trecandu-mi apoi limba peste buze.
-Mmm... Suc de piersici. Dulce... spun pe urma, zambind siret, si lasand paharul pe bufet.
-Inceteaza, si lasa-ma sa beau sucul ala nenorocit! replica el, bosumflat.
-Chiar vrei dulcele ala atat de mult? intreb apoi, continuand sa zambesc.
-Mie imi place "dulcele ala"! Nu te mai prosti, si dami-l!
-Cu placere.
Evident, nu ii dau niciun pahar in mana, ci ii cuprind din nou buzele intre ale mele, dandu-i ocazia de a simti acel gust pe care il vrea. Desi pentru mine e gretos de dulce, se pare ca fac o exceptie.
-Destul de dulce pentru tine? Intreb eu, rupand sarutul.
-Nici nu se compara! se rasteste el, expirand aerul din incapere, cand isi da seama k are gura libera.
Ei bine, ghinionul lui ca nu se gandeste la ce spune. Mi-a dat o alta ocazie pentru a-i pune stapanire pe buze, si de a continua cu planul meu "malefic" pe care, apropo, tocmai l-am nascocit.
Il prind in brate, ridicandu-l si asezandu-l pe bufetul din spatele sau, iar el scapa un scancet, rezultat al durerii provocate de momentele din noaptea precedenta. Imi strecor mana dreapta pe sub materialul fin, urcand pe piciorul sau, timp in care, cu cealalta ii desfac repede cordonul, insa fara a-i lasa halatul sa cada. Strify mormaie din cand in cand cate un "Nu", dar lasand asta deoparte, nici nu se opune, si nici nu ma impinge pentru a scapa. Dupa cum spuneam, numai gura e de el. Ii indepartez picioarele pentru a ma plasa intre ele, apoi imi indrept ambele maini spre spatele lui, continuand sa-l sarut atat de lacom...
-Stai... Yu! Poate... ne vede cineva, rosteste el, dupa ce imi dezlipesc buzele de ale sale pentru a-i cobori pe gat, insa nu vreau sa-l bag in seama, asadar am de gand sa continui.
-De fapt, Strify chiar are dreptate, replica o voce cunoscuta care vine din dreptul intrarii in bucatarie. E chiar Romeo, care sta rezemat de tocul usii, cu bratele incrucisate, privindu-ne.
-Oh, amice, nu stii sa anunti cand esti aici? Ma faci sa ma rusinez, spun eu incepand sa chicotesc, insa fara a-mi lua mainile de pe pielea calda a celui din bratele mele. Abia acum ii observ obrajii fierbinti si rosii pe care incearca imediat sa-i ascunda cu ajutorul mainilor si lasandu-si capul in jos. Isi acopera corpul cu halatul, strangandu-si mainile la piept, vrand sa plece, insa nu-i dau ocazia de a cobori.
-Yu, lasa-ma sa plec sau...
-Sau ce anume imi faci? intreb eu, mai mult in soapta, continuand apoi discutia cu Romeo: Prietene, mai bine revii in cinci minute... pana atunci vom fii de mult in cealalta camera.
Nu stiu cum si de ce, dar Strify imi trage o palma, incat obrazul meu stang incepe efectiv sa arda, apoi el coboara de pe bufet, mergand cu pasi apasati spre camera lui.
-Uuuuh... Cred ca te-a durut, si cred ca si pe el. Ai fost cam nesimtit. Oricum, ar trebui sa te imbraci si sa-ti usuci parul, altfel te-ar putea prinde o raceala frumusica, spune brunetul, luandu-si o bere din frigider, apoi parasind bucataria.
Eu... nesimtit? Nu-mi dau seama de ce anume as fi eu un nesimtit... insa lasand asta deoparte, ma indrept spre camera mea pentru a ma imbraca.
"Ce dracu' am spus ca sa fiu nesimtit?" ma intreb eu nedumerit, in timp ce imi pun hainele pe mine, iar acelasi lucru ma intreb si cand imi usc parul, dar se pare ca mintea mea nu vrea sa lucreze dupa o tentativa nereusita de... preludiu, ca sa zic asa.
Cand ies din camera, ma indrept direct spre locul in care statea Romeo, adica pe canapea in fata televizorului, avandu-l langa el pe Shin. Ma asez langa brunet, punandu-mi coatele pe genunchi si intrebandu-l cu ce dracu am gresit, iar el incepe sa rada de parca as fi intrebat cat fac unu plus unu...
-Prietene, eu cred ca in anumite momente nu mai gandesti! "Mai bine revii in cinci minute, pana atunci vom fii in cealalta camera" ? E ca si cum ai spune ca e o tarfa care in mai putin de cinci minute ti se ofera pe tava. Credeam ca ai destula experienta pentru asta. Ei bine, se pare ca m-am inselat...
-Stai... chiar asa a sunat? Adica e evident ca nu mi s-ar oferi in cinci minute... il duceam cu forta, replic eu, uitandu-ma inspre brunet, care, din nou, incepe sa rada.
-N-ai inteles, intervine Shin, dandu-si ochii peste cap. E vorba de cum s-a simtit el, cand tu ai spus aia, ce e atat de greu? Daca ai fost intrerupt ti s-a afectat si creierul? Intreaba pe urma, privindu-ma in ochi.
-Sta...Stati o clipa! Acum mi-a picat fisa! Cum de nu sunteti niciunul socat sau cel putin uimit de faza asta? Adica eu si Strif'. Pareti a stii de mult timp, la cum imi vorbiti, deci care e treaba?
Pentru a treia oara in ziua de astazi mi se rade in fata, si nu stiu cum ma abtin sa nu-l pocnesc pe vreunul dintre ei doi. Mi-au raspuns ca e evident dupa felul in care ne comportam (si dupa cum se aseaza Strify pe scaun in anumite zile). Hilar, nu-i asa? Pana si prietenii nostrii si-au dat seama ca e ceva intre noi si numai el nu accepta. Fie cum o vrea. Acum ar trebui sa-mi cer niste scuze, asadar pornesc inspre camera "victimei". Intru fara a mai ciocani la usa, surprinzandu-l tocmai cand avea de gand sa-si dea halatul jos. De cum observa ca teritoriul i-a fost invadat, opreste materialul pe incheieturile mainilor inainte de a cadea de pe el, lasandu-si doar partea de sus a corpului descoperita. Nu indrazneste sa priveasca in dreptul meu, insa eu incep sa ma apropii, incercand sa-i vorbesc:
-Asculta, imi pare rau pentru ce am spus... Chiar nu am vrut sa sune asa. A fost ceva ce mi-a scapat pe moment, rostesc eu ciufulindu-mi parul.
-Ah nu?! Atunci cum voiai sa sune?! Urla el, intorcandu-si capul spre mine, fiind enervat la culme, continuandu-si apoi "disursul": Parca eu as fi acea tarfa de la coltul blocului, cand stii foarte bine ca nu e asa! Nu pot sa te inteleg! Ai... tu... M-am saturat de-de-de to-toata joaca asta a-a ta!
Ultima propozitie, desi scurta, a fost atat de incurcata, balbaita si rostita rapid, incat abia am inteles ce a vrut sa spuna, iar cand sunt doar la un metru distanta de el, isi trage halatul inapoi pe el, tipand sa ies afara... lucru pe care n-am de gand sa-l fac! E agitat, are si nervi, iar eu prin prostia mea, m-am exprimat gresit, aducandu-l in starea asta. Serios acum.. au fost doar niste cuvinte! Oricum, nu stiu in fata cui vrea sa se prefaca de faptul ca nu-i pasa, avand in vedere cum reactioneaza la niste vorbe spuse la nimereala. Il prind de incheietura mainii, tragandu-l in bratele mele, iar spre mirarea mea nu se crizeaza, nici nu imi vorbeste, ci isi lasa privirea in jos.
-Vrei sa iti amintesc niste versuri? Sigur le stii, spun eu, apropiindu-mi buzele de urechea sa, prinzandu-l cu mainile de talie si recitand acele versuri incet insa indeajuns cat sa le inteleaga. "Stop the masquerade, there's no one left, just you and me, just empty seats, don't say your lies, say what you feel, there is no stress, the show is real..." Ti se par cunoscute? Intreb eu, urcandu-mi mana spre obrazul sau, alunecand apoi pana pe gat. Ii pot simti trupul tremurand, si asta doar soptindu-i cateva cuvinte...
-Yu... spune-mi ce vrei de la mine, rosteste pe urma, fara a-si ridica privirea din pamant. Probabil crede ca doar ma joc cu el, dupa cum a pus intrebarea aia, atat de nesigur pe sine.
-Ce vreau...? Nu cred ca e atat de greu sa iti dai seama, raspund eu, asezandu-mi ambele maini pe umerii sai, impingand materialul fin ce-i acopera corpul, astfel incat sa-i alunece pe brate si sa-i cada la picioare. Ii prind barbia intre degetul mare si aratator, indemnandu-l sa ma priveasca in ochi. Buzele ii tremura usor, parca vrand sa spuna ceva, insa cuvintele nu vor sa se faca auzite, iar eu imi cobor mainile spre talia lui, indreptandu-le apoi spre spate, pentru a-i strange in brate trupul lipsit de haine. "Pe tine te vreau", as fi spus, dar nu inteleg ce anume ma opreste...
Capitolul 13
Imi deschid lenes ochii, nefiind deranjat de lumina diminetii sau de vreun zgomot, ci tocmai am simtit corpul cuiva lipindu-se de al meu. Amintindu-mi ce anume s-a intamplat aseara, mi-am deschis ochii larg, privind in dreapta mea, iar imaginea care mi-a fost data sa o vad, trebuie sa recunosc ca e a dracului de frumoasa... Strify doarme lipit de mine, cu capul pe bratul meu si cu mana asezata pe pieptul care mi se misca lent, in timp de inspir aerul diminetii. Asa o expresie nevinovata si dulce ma indeamna la ideea de a-l ravasi din nou, avand in vedere si faptul ca e dezbracat... si lipit de mine. E acoperit doar pe o mica parte din trup, adica de la piept pana la zona intima, insa e lasat la iveala fundul ala...
Gata! Ce dracu'. Am destula minte cat sa nu fac asta... Imi scot incet bratul de sub capul lui, ii acopar intreg corpul, apoi ma ridic din patul moale, unde intru la dus, lasand picaturile calde sa-mi dezmierde corpul.
In mai putin de zece minute ma intorc in camera cu un prosop in jurul taliei, insa nu il mai vad pe Strify, ceea ce mi se pare ciudat, pentru ca asta e camera lui, nu a mea.. in fine. Ma indrept spre bucatarie cu pasi lenti, avand de gand sa beau ceva, insa acolo il vad pe el, stand rezemat de bufet, cu un pahar plin de suc in mana. Poarta doar un halat alb de matase, strans la mijloc cu un cordon ce aceeasi culoare. Ma apropii, trecandu-mi mana prin parul meu ud, insa la doar cativa pasi distanta, ii si aud gura papadiei.
-Nici sa nu te gandesti sa te apropii! Te-ai jucat destul cu mine! replica el, ridicandu-si degetul aratator.
-Ce? stai numai putin, ca iar intelegi numai ce vrei. De unde ai scos-o si pe asta? intreb eu, putin enervat de atitudinea lui, continuand totusi sa ma apropii.
-Numai asta stii sa faci de la un timp incoace! Profiti de fiecare data cand beau ceva! Nu sunt un lucru de care te poti folosi cand vrei si unde vrei!
-Nici ca ai arata de parca te-ar deranja. Stii, esti doar incapatanat, si nu vrei sa accepti ca totusi este ceva intre noi. In plus, ieri abia ai baut jumatate de pahar de bere! Nici un copil nu se imbata din atat.
-Nu e absolut nimic intre noi doi! Tresare el ca ars, incercand apoi sa continue. Tu... Tu... vrei doar...
-Ce vreau? Habar nu ai! Ti s-a parut cumva sa am fost prea dur cu tine? Ti s-a parut ca n-am incercat sa-ti fac si tie pe plac? Stii ca imi place sa te necajesc, dar cand vine vorba de altceva cred ca te-ai prins si tu ca se schimba situatia. Dupa cum am spus, esti prea incapatanat! Ar trebui sa te dezvat de asta...
Rostind acele cuvinte, l-am apucat de incheietura mainii stangi, tragandu-l spre mine, pana cand trupurile noaste s-au lipit unul de celalalt.
-Stai Yu! Sucul meu! O sa se ver... Mmm!
Nu i-am dat voie sa isi termine fraza, ci ii acopar imediat buzele cu ale mele, strecurandu-mi limba in lacasul umed pe care incep sa-l inspectez liber. Desigur, Strify nu se opune pentru mult timp. Doar gura e de el. Avandu-si sucul in mana dreapta, i-l iau, sorbind din lichidul porticaliu, trecandu-mi apoi limba peste buze.
-Mmm... Suc de piersici. Dulce... spun pe urma, zambind siret, si lasand paharul pe bufet.
-Inceteaza, si lasa-ma sa beau sucul ala nenorocit! replica el, bosumflat.
-Chiar vrei dulcele ala atat de mult? intreb apoi, continuand sa zambesc.
-Mie imi place "dulcele ala"! Nu te mai prosti, si dami-l!
-Cu placere.
Evident, nu ii dau niciun pahar in mana, ci ii cuprind din nou buzele intre ale mele, dandu-i ocazia de a simti acel gust pe care il vrea. Desi pentru mine e gretos de dulce, se pare ca fac o exceptie.
-Destul de dulce pentru tine? Intreb eu, rupand sarutul.
-Nici nu se compara! se rasteste el, expirand aerul din incapere, cand isi da seama k are gura libera.
Ei bine, ghinionul lui ca nu se gandeste la ce spune. Mi-a dat o alta ocazie pentru a-i pune stapanire pe buze, si de a continua cu planul meu "malefic" pe care, apropo, tocmai l-am nascocit.
Il prind in brate, ridicandu-l si asezandu-l pe bufetul din spatele sau, iar el scapa un scancet, rezultat al durerii provocate de momentele din noaptea precedenta. Imi strecor mana dreapta pe sub materialul fin, urcand pe piciorul sau, timp in care, cu cealalta ii desfac repede cordonul, insa fara a-i lasa halatul sa cada. Strify mormaie din cand in cand cate un "Nu", dar lasand asta deoparte, nici nu se opune, si nici nu ma impinge pentru a scapa. Dupa cum spuneam, numai gura e de el. Ii indepartez picioarele pentru a ma plasa intre ele, apoi imi indrept ambele maini spre spatele lui, continuand sa-l sarut atat de lacom...
-Stai... Yu! Poate... ne vede cineva, rosteste el, dupa ce imi dezlipesc buzele de ale sale pentru a-i cobori pe gat, insa nu vreau sa-l bag in seama, asadar am de gand sa continui.
-De fapt, Strify chiar are dreptate, replica o voce cunoscuta care vine din dreptul intrarii in bucatarie. E chiar Romeo, care sta rezemat de tocul usii, cu bratele incrucisate, privindu-ne.
-Oh, amice, nu stii sa anunti cand esti aici? Ma faci sa ma rusinez, spun eu incepand sa chicotesc, insa fara a-mi lua mainile de pe pielea calda a celui din bratele mele. Abia acum ii observ obrajii fierbinti si rosii pe care incearca imediat sa-i ascunda cu ajutorul mainilor si lasandu-si capul in jos. Isi acopera corpul cu halatul, strangandu-si mainile la piept, vrand sa plece, insa nu-i dau ocazia de a cobori.
-Yu, lasa-ma sa plec sau...
-Sau ce anume imi faci? intreb eu, mai mult in soapta, continuand apoi discutia cu Romeo: Prietene, mai bine revii in cinci minute... pana atunci vom fii de mult in cealalta camera.
Nu stiu cum si de ce, dar Strify imi trage o palma, incat obrazul meu stang incepe efectiv sa arda, apoi el coboara de pe bufet, mergand cu pasi apasati spre camera lui.
-Uuuuh... Cred ca te-a durut, si cred ca si pe el. Ai fost cam nesimtit. Oricum, ar trebui sa te imbraci si sa-ti usuci parul, altfel te-ar putea prinde o raceala frumusica, spune brunetul, luandu-si o bere din frigider, apoi parasind bucataria.
Eu... nesimtit? Nu-mi dau seama de ce anume as fi eu un nesimtit... insa lasand asta deoparte, ma indrept spre camera mea pentru a ma imbraca.
"Ce dracu' am spus ca sa fiu nesimtit?" ma intreb eu nedumerit, in timp ce imi pun hainele pe mine, iar acelasi lucru ma intreb si cand imi usc parul, dar se pare ca mintea mea nu vrea sa lucreze dupa o tentativa nereusita de... preludiu, ca sa zic asa.
Cand ies din camera, ma indrept direct spre locul in care statea Romeo, adica pe canapea in fata televizorului, avandu-l langa el pe Shin. Ma asez langa brunet, punandu-mi coatele pe genunchi si intrebandu-l cu ce dracu am gresit, iar el incepe sa rada de parca as fi intrebat cat fac unu plus unu...
-Prietene, eu cred ca in anumite momente nu mai gandesti! "Mai bine revii in cinci minute, pana atunci vom fii in cealalta camera" ? E ca si cum ai spune ca e o tarfa care in mai putin de cinci minute ti se ofera pe tava. Credeam ca ai destula experienta pentru asta. Ei bine, se pare ca m-am inselat...
-Stai... chiar asa a sunat? Adica e evident ca nu mi s-ar oferi in cinci minute... il duceam cu forta, replic eu, uitandu-ma inspre brunet, care, din nou, incepe sa rada.
-N-ai inteles, intervine Shin, dandu-si ochii peste cap. E vorba de cum s-a simtit el, cand tu ai spus aia, ce e atat de greu? Daca ai fost intrerupt ti s-a afectat si creierul? Intreaba pe urma, privindu-ma in ochi.
-Sta...Stati o clipa! Acum mi-a picat fisa! Cum de nu sunteti niciunul socat sau cel putin uimit de faza asta? Adica eu si Strif'. Pareti a stii de mult timp, la cum imi vorbiti, deci care e treaba?
Pentru a treia oara in ziua de astazi mi se rade in fata, si nu stiu cum ma abtin sa nu-l pocnesc pe vreunul dintre ei doi. Mi-au raspuns ca e evident dupa felul in care ne comportam (si dupa cum se aseaza Strify pe scaun in anumite zile). Hilar, nu-i asa? Pana si prietenii nostrii si-au dat seama ca e ceva intre noi si numai el nu accepta. Fie cum o vrea. Acum ar trebui sa-mi cer niste scuze, asadar pornesc inspre camera "victimei". Intru fara a mai ciocani la usa, surprinzandu-l tocmai cand avea de gand sa-si dea halatul jos. De cum observa ca teritoriul i-a fost invadat, opreste materialul pe incheieturile mainilor inainte de a cadea de pe el, lasandu-si doar partea de sus a corpului descoperita. Nu indrazneste sa priveasca in dreptul meu, insa eu incep sa ma apropii, incercand sa-i vorbesc:
-Asculta, imi pare rau pentru ce am spus... Chiar nu am vrut sa sune asa. A fost ceva ce mi-a scapat pe moment, rostesc eu ciufulindu-mi parul.
-Ah nu?! Atunci cum voiai sa sune?! Urla el, intorcandu-si capul spre mine, fiind enervat la culme, continuandu-si apoi "disursul": Parca eu as fi acea tarfa de la coltul blocului, cand stii foarte bine ca nu e asa! Nu pot sa te inteleg! Ai... tu... M-am saturat de-de-de to-toata joaca asta a-a ta!
Ultima propozitie, desi scurta, a fost atat de incurcata, balbaita si rostita rapid, incat abia am inteles ce a vrut sa spuna, iar cand sunt doar la un metru distanta de el, isi trage halatul inapoi pe el, tipand sa ies afara... lucru pe care n-am de gand sa-l fac! E agitat, are si nervi, iar eu prin prostia mea, m-am exprimat gresit, aducandu-l in starea asta. Serios acum.. au fost doar niste cuvinte! Oricum, nu stiu in fata cui vrea sa se prefaca de faptul ca nu-i pasa, avand in vedere cum reactioneaza la niste vorbe spuse la nimereala. Il prind de incheietura mainii, tragandu-l in bratele mele, iar spre mirarea mea nu se crizeaza, nici nu imi vorbeste, ci isi lasa privirea in jos.
-Vrei sa iti amintesc niste versuri? Sigur le stii, spun eu, apropiindu-mi buzele de urechea sa, prinzandu-l cu mainile de talie si recitand acele versuri incet insa indeajuns cat sa le inteleaga. "Stop the masquerade, there's no one left, just you and me, just empty seats, don't say your lies, say what you feel, there is no stress, the show is real..." Ti se par cunoscute? Intreb eu, urcandu-mi mana spre obrazul sau, alunecand apoi pana pe gat. Ii pot simti trupul tremurand, si asta doar soptindu-i cateva cuvinte...
-Yu... spune-mi ce vrei de la mine, rosteste pe urma, fara a-si ridica privirea din pamant. Probabil crede ca doar ma joc cu el, dupa cum a pus intrebarea aia, atat de nesigur pe sine.
-Ce vreau...? Nu cred ca e atat de greu sa iti dai seama, raspund eu, asezandu-mi ambele maini pe umerii sai, impingand materialul fin ce-i acopera corpul, astfel incat sa-i alunece pe brate si sa-i cada la picioare. Ii prind barbia intre degetul mare si aratator, indemnandu-l sa ma priveasca in ochi. Buzele ii tremura usor, parca vrand sa spuna ceva, insa cuvintele nu vor sa se faca auzite, iar eu imi cobor mainile spre talia lui, indreptandu-le apoi spre spate, pentru a-i strange in brate trupul lipsit de haine. "Pe tine te vreau", as fi spus, dar nu inteleg ce anume ma opreste...
Deci dupa o saptamana in care am asteptat continuarea a aparut si acuma sunt de parere ca nu am asteptat degeaba atata
Ii nespus de frumoasa continuarea si Yu a fost putin nesimtit cu replica aia"Prietene, mai bine revii in cinci minute... pana atunci vom fii de mult in cealalta camera"
Chiar nu s-a gandit cum s-a simtit Strify cand a auzit asta
Imi pare rau ca Kaname nu a putut sa intre pe site si sper sa rezolve asta cat mai repede si sa veniti cu urmatorul capitol cat mai repede pentru ca eu nu mai pot,sunt foarte nerabdatoare sa vad ce se intampla in continuare
Abia astept nextu!!!
:bye:!
P.S:Sunt prima!!!!!!!(ii prima data cand pun eu primul comm)
Ii nespus de frumoasa continuarea si Yu a fost putin nesimtit cu replica aia"Prietene, mai bine revii in cinci minute... pana atunci vom fii de mult in cealalta camera"
Chiar nu s-a gandit cum s-a simtit Strify cand a auzit asta
Imi pare rau ca Kaname nu a putut sa intre pe site si sper sa rezolve asta cat mai repede si sa veniti cu urmatorul capitol cat mai repede pentru ca eu nu mai pot,sunt foarte nerabdatoare sa vad ce se intampla in continuare
Abia astept nextu!!!
:bye:!
P.S:Sunt prima!!!!!!!(ii prima data cand pun eu primul comm)
Si acum capitolul meu, sper sa va placa 
-Yu... spune-mi ce vrei de la mine, ii zic eu confuz nemaisuportand nici o secunda intrebarea care ma bantuie de la un timp de vreme. Sunt satul de jocul asta si nu-mi dau seama de ce naiba se comporta astfel cu mine. Incep sa ma gandesc prea mult timp la Yu incat mintea mea a ajuns sa fie mereu ocupata cu el indifferent ce-as face. Uneori incerc sa fredonez versurile melodiilor mele preferate pentru a-mi distrage gandul de la el, dar deja nu mai tine, trebuie sa vorbim…
- Ce vreau…? Este tot ce mi-a raspuns, pe un ton abia pe jumatate convins. Perfect, ce-mi lipsea era ca nici el san nu stie ce vrea. Sau stie?
Il vad pasind catre mine, iar eu ma dau mai in spate proptindu-ma de pervazul camerei. Ma intorc numai pe jumatate pentru a vedea peste ce am dat, ca apoi sa incerc sa-l fac pe Yu sa nu vina mai aproape.
- Opreste-te acolo unde esti! Sa nu indraznesti sa mai faci un singur pas!
- Perfect, o luam de la capat. Spune el dandu-si ochii peste cap insa isi continua drumul in ciuda protestelor mele si a incercarilor de a ma da mai in spate. In acea secunda as putea trece si prin geam sau cel putin asa arat.
Ii simt mainile impletindu-se cu ale mele si corpul lui lipindu-se de al meu si un fior imi urca pe sirea spinarii. Ce e cu mine? Ii simt respiratia calda atat de aproape de buzele mele si ma astept la un sarut din partea lui, dar acesta intarzie sa apara. Apoi se indeparteaza pur si simplu si zambeste satisfacut de reactia mea. Nu pot sa cred ca pentru acele cateva secunde chiar imi dorisem un sarut de la el!
Odata ce slabeste stransoarea, ma smucesc din bratele sale si ma duc direct catre usa camerei, insa ma opresc brusc in fata acesteia de parca tocmai mi-am adus aminte ceva.
- Strif’...Ma striga el, iar eu tresar, intrerupandu-mi-se din nou sirul gandurile. Esti singurul care efectiv refuza sa accepte ceea ce este intre noi, pana si baietii si-au dat seama! Cat mai ai de gand sa continui asa? Pentru ca eu deja m-am saturat pana peste cap.
De data asta el a fost cel care se duce grabit catre usa pe care tranteste in urma sa oarecum iritat. Ramas singur, ma indrept catre pat realizand ca defapt sunt foarte obosit din cauza lipsei somnului din noaptea trecuta. Insa, cand ma asez, reusesc sa calc pe ceva moale si ma aplec sa vad despre ce e vorba. Nu mare imi este surpriza sa vad ca dau tocmai peste tricoul purtat de Yu noaptea trecuta pe care-l iau de jos imediat. Acum realizez ca e defapt un maiou negru cu diferite inscriptii si modele, insa nu dau prea multa atentie acestor detalii. Simt acel miros intens pe care-l degaja, combinatia dintre izul de tigara si parfumul pe care il foloseste Yu. Fara sa vreau, il apropii de mine inspirand puternic materialul din mainile mele, apoi ma trantesc pe spate. Inca cu tricoul strans la piept, ma intorc intr-o parte si-mi inchid strans ochii pentru a putea dormi.
Ma trezesc ametit, privind in jur ca printr-o ceata si-l descopar pe Yu la celalalt cap al patului asteptand sa-mi deschid ochii. Imi zambeste, acel zambet pervers cu dublu, nu, triplu inteles, si abia atunci imi dau seama ca e imbracat cu tricoul in care ma schimbasem eu inainte sa adorm. Uitandu-ma la propriile haine pe care le port, vad acel maiou de mai inainte si, speriindu-ma, ma dau mai in spate. Nu stiu cum fac, dar deodata ma pomenesc cufundat in asterunutul patului si cu Yu deasupra mea.
- Din moment ce-ti place atat de mult, m-am gandit sa facem schimb. Imi spune in timp ce ma musca de lobul urechii.
- Nu vreau…Spun eu, fiind imediat intrerupt de Yu care parca ar avea replica pregatita.
- Atunci lasa-ma sa te scap eu de el.
Fara sa comentez nimic, il las sa-si plimbe mainile pe coapsele mele pana cand acestea ajung pe abdomen, ridicand incet materialul care-l acoperea. Il simt cum isi preseaza degetele pe pielea mea atingandu-mi pieptul, apoi sfarcurile care sunt deja intarite. Imi ridica cu usurinta maioul, aruncandu-l undeva in partea dreapta. Nu stiu de ce-l las sa ma atinga, sa ma dezbrace, dar nu am vointa de a-l opri. Ce mi se intamla?
Dorinta. Un sentiment care ma face sa-l vreau pe el si doar pe el. Teama. Frica de a nu-l pierde sau de a nu face ceva gresit. Abandon. Ma las fara vlaga in mainile lui fara sa mai gandesc.
- Te iubesc, soptesc alaturi de un geamat.
Usa camerei se deschide si pe ea intra o tipa cam de inaltimea mea, bruneta, dar cu bretonul vopsit blond. Ochii de un gri-albastrui ma privesc ca pe un intrus, in timp ce-si incruciseaza bratele la piept si abia atunci imi dau seama ca nu poarta decat lenjeria intima.
- Yu, cat mai ai de gand sa te joci cu el? Ai promis ca te intorci repede! Se aude vocea revoltata a femeii.
- Vin chiar acum. Aproape am terminat. Se aude raspunsul scurt al lui Yu.
Ma ridic brusc din pat, inabusindu-mi cu greutate un tipat. Lumina zilei ma izbeste in fata si e nevoie sa ma chiorasc pentru a vedea ca ceasul indica ca e putin peste ora 2. Picaturi reci de transpiratie mi se preling pe chip si simt in pumnul fierbinte al mainii stangi maoiul acela negru.
A fost doar un vis!
Rasuflu usurat, dar arunc acel articol vestimentar cat mai departe de mine. Doar un vis! Doar un vis? Mai degraba un cosmar. Si de ce am spus tampenia aia? De ce i-am spus ca il iubesc? Il iubesc? Nu, e clar ca nu o fac, mici macar nu ma atrage, nu poate fi vorba de dragoste in niciun caz. E doar vina lui pentru ca nici macar in somn nu pot sa scap de el. Pana si acolo il vad cum incearca sa-si bata joc de mine ca in final sa descopar ca totul e doar o joaca pentru el. Destul, chestia asta a durat prea mult, e timpul sa inceteze odata pentru totdeauna.
Ma duc apoi in bucatarie pentru a-mi face o cafea fiindca nu intentionez sa mai adorm prea curand. Pornesc filtrul, pun cateva linguri de cafea alaturi de ceva zahar, apoi pornesc aparatul si ma asez pe scaunul din bucatarie. Kiro tocmai ce apare langa frigider cotrobaind pentru a-si cauta ceva de mancare. In cele din urma reuseste sa-si faca un sandvis si abia atunci pare sa realizeze ca sunt si eu prin preajma.
- Strif’, tie nu ti-e foame? Intreaba el dupa ce ia o gura sanatoasa din bucata de paine, facandu-ma sa ma chinui sa inteleg ce vrea sa spuna.
- Nu, o sa mananc ceva mai tarziu…Ii raspund, iar el pleaca in living dand din umeri.
Tocmai atunci e gata si cafeaua mea pe care o torn intr-o cana albastra de portelan si incep sa sorb din continutul amarui. Lichidul firbinte ma arde imediat ce ia contact cu limba mea, iar eu ma abtin sa nu scot o injuratura, pana la urma e vina mea ca nu sunt atent. Cat timp imi savurez cafeaua, un gand isi face aparitia, iar eu nu-l mai pot ignora odata ce mi-am dat seama cat de bine ar fi daca as pune-o in aplicare. Ma gandesc ca daca as pleca un timp de-acasa, s-ar potoli si Yu cu tampeniile lui, iar cand m-as intoarce ar fi totul ca inainte.
Inainte sa ma gandesc de doua ori, ma reped pe usa camerei mele, impachetandu-mi cateva haine pe care urma sa le iau cu mine. Sun si fac comanda la un taxi, apoi imi rezerv o camera la un hotel in care am mai stat de curand si care avea tot ce-mi trebuia cat timp o sa fiu plecat. Cat timp? Atat cat voi simti nevoia…
Cand ies din camera alaturi de geanta in care-mi pusesem hainele, vad toate privirile din casa intorcandu-se surprinsa catre mine. Mda…am uitat sa ma pregatesc pentru o reactie ca asta asa ca incerc sa scap cat mai repede de intrebarile ce vor urma.
- Voi sta cateva zile la un hotel. Spun eu din proprie initiativa, crezand ca astfel voi fi lasat in pace, insa Yu are alte planuri.
- De ce? Strif’ ce-ti veni? In ultimul timp te comporti ciudat, iar acum pleci? Jur ca nu te mai inteleg.
- Eu ma comport ciudat? Tip eu revoltat din cauza a ceea ce spune. Ca sa sti si tu, plec din cauza ta, pentru ca nu mai suport sa stau nicio secunda in casa asta cu tine.
Spunand acest lucru, trantesc usa in urma mea, coborand repede scarile fiindca deja se aud claxoanele taximetristului. Nu inteleg de ce e atat de nervos, de parca m-ar duce pe gratis. Cand ajung in fata cmplexului, ma duc direct catre taxiul care ma astepta chiar acolo. Deschid usa galbena (de ce toate taxiurile trebuie sa fie galbene?) cu o oarecare indignare si urc pe locul pasagerului. Ii spun soferului adresa la care trebuie sa ma duca si acesta porneste imediat. Drumul nu dureaza mult, astfel incat, in mai putin de douazeci de minute, sunt in fata unui hotel grandios ce are peretii exteriori facuti in intregime dintr-o sticla groasa de un vernil cu reflexii albastrui. Imi achit calatoria si pasesc pe usile rotative de la intrarea din cladirea imensa ce se inalta in fata mea. Receptionera, cum ma vede, ma saluta si incepe sa caute cartela camerei unde voi locui de acum. Mi-o inmaneaza cu un zambet tampit pe fata, dar refuz s-o bag in seama, ci doar intreb unde se afla camera. Chiar atunci il vad pe portar cu geanta mea in mana cerandu-mi sa-l urmez. Luam liftul facut si el tot din sticla, dar captusit cu pereti de oglinda pe interior, pana la etajul noua unde ma conduce la usa inscriptionat cu cifre argintii, inclinate numarul “936”. Se scuza politicos si pleaca, iar eu ma bucur ca in sfarsit sunt singur si am suficienta liniste pentru a-mi pune gandurile in ordine.
Patrunzand in camera, imi arunc geanta pe pat, aceasta cazand cu un zgomot inabusit. Fara a ma lasa furat de decorul elegant al incaperii, ies pe balconul camerei. Un vant racoros trece pe langa mine facandu-mi pielea sa se zgribuleasca, insa acest lucru nu este suficient pentru ma determina sa ma intorc inauntru. De acolo se vede intreg orasul neadormit, scaldat intr-o mare de lumini mai mici sau mai mari, mai puternice sau mai pastelate, toate provenind de la diferite cladiri, restaurante sau pur si simplu de pe strazi. Roata imensa a caruselului se vede undeva in departare, invartindu-se lent si stralucind in nuante de un rosu sangeriu din cauza a multor becuri care o decoreaza. Brusc imi aduc aminte momentul in care am stat si eu in roata alaturi de Yu, iar el… Nu, nu trebuie sa-mi mai amintesc astfel de lucruri, tocmai de asta ma aflu aici.
Sirul gandurilor imi este intrerupt de o bataie puternica in usa. Realizand ca poate fi camerista care-mi aduce prosoapele pentru baie, intru inapoi in camera si ma duc sa-I deschid. Doar ce apuc sa apas pe cleanta ca raman inlemnit, cu picioarele parca lipite de pardoseala, privind impietrit la imaginea din fata mea.

Capitolul 14
-Yu... spune-mi ce vrei de la mine, ii zic eu confuz nemaisuportand nici o secunda intrebarea care ma bantuie de la un timp de vreme. Sunt satul de jocul asta si nu-mi dau seama de ce naiba se comporta astfel cu mine. Incep sa ma gandesc prea mult timp la Yu incat mintea mea a ajuns sa fie mereu ocupata cu el indifferent ce-as face. Uneori incerc sa fredonez versurile melodiilor mele preferate pentru a-mi distrage gandul de la el, dar deja nu mai tine, trebuie sa vorbim…
- Ce vreau…? Este tot ce mi-a raspuns, pe un ton abia pe jumatate convins. Perfect, ce-mi lipsea era ca nici el san nu stie ce vrea. Sau stie?
Il vad pasind catre mine, iar eu ma dau mai in spate proptindu-ma de pervazul camerei. Ma intorc numai pe jumatate pentru a vedea peste ce am dat, ca apoi sa incerc sa-l fac pe Yu sa nu vina mai aproape.
- Opreste-te acolo unde esti! Sa nu indraznesti sa mai faci un singur pas!
- Perfect, o luam de la capat. Spune el dandu-si ochii peste cap insa isi continua drumul in ciuda protestelor mele si a incercarilor de a ma da mai in spate. In acea secunda as putea trece si prin geam sau cel putin asa arat.
Ii simt mainile impletindu-se cu ale mele si corpul lui lipindu-se de al meu si un fior imi urca pe sirea spinarii. Ce e cu mine? Ii simt respiratia calda atat de aproape de buzele mele si ma astept la un sarut din partea lui, dar acesta intarzie sa apara. Apoi se indeparteaza pur si simplu si zambeste satisfacut de reactia mea. Nu pot sa cred ca pentru acele cateva secunde chiar imi dorisem un sarut de la el!
Odata ce slabeste stransoarea, ma smucesc din bratele sale si ma duc direct catre usa camerei, insa ma opresc brusc in fata acesteia de parca tocmai mi-am adus aminte ceva.
- Strif’...Ma striga el, iar eu tresar, intrerupandu-mi-se din nou sirul gandurile. Esti singurul care efectiv refuza sa accepte ceea ce este intre noi, pana si baietii si-au dat seama! Cat mai ai de gand sa continui asa? Pentru ca eu deja m-am saturat pana peste cap.
De data asta el a fost cel care se duce grabit catre usa pe care tranteste in urma sa oarecum iritat. Ramas singur, ma indrept catre pat realizand ca defapt sunt foarte obosit din cauza lipsei somnului din noaptea trecuta. Insa, cand ma asez, reusesc sa calc pe ceva moale si ma aplec sa vad despre ce e vorba. Nu mare imi este surpriza sa vad ca dau tocmai peste tricoul purtat de Yu noaptea trecuta pe care-l iau de jos imediat. Acum realizez ca e defapt un maiou negru cu diferite inscriptii si modele, insa nu dau prea multa atentie acestor detalii. Simt acel miros intens pe care-l degaja, combinatia dintre izul de tigara si parfumul pe care il foloseste Yu. Fara sa vreau, il apropii de mine inspirand puternic materialul din mainile mele, apoi ma trantesc pe spate. Inca cu tricoul strans la piept, ma intorc intr-o parte si-mi inchid strans ochii pentru a putea dormi.
Ma trezesc ametit, privind in jur ca printr-o ceata si-l descopar pe Yu la celalalt cap al patului asteptand sa-mi deschid ochii. Imi zambeste, acel zambet pervers cu dublu, nu, triplu inteles, si abia atunci imi dau seama ca e imbracat cu tricoul in care ma schimbasem eu inainte sa adorm. Uitandu-ma la propriile haine pe care le port, vad acel maiou de mai inainte si, speriindu-ma, ma dau mai in spate. Nu stiu cum fac, dar deodata ma pomenesc cufundat in asterunutul patului si cu Yu deasupra mea.
- Din moment ce-ti place atat de mult, m-am gandit sa facem schimb. Imi spune in timp ce ma musca de lobul urechii.
- Nu vreau…Spun eu, fiind imediat intrerupt de Yu care parca ar avea replica pregatita.
- Atunci lasa-ma sa te scap eu de el.
Fara sa comentez nimic, il las sa-si plimbe mainile pe coapsele mele pana cand acestea ajung pe abdomen, ridicand incet materialul care-l acoperea. Il simt cum isi preseaza degetele pe pielea mea atingandu-mi pieptul, apoi sfarcurile care sunt deja intarite. Imi ridica cu usurinta maioul, aruncandu-l undeva in partea dreapta. Nu stiu de ce-l las sa ma atinga, sa ma dezbrace, dar nu am vointa de a-l opri. Ce mi se intamla?
Dorinta. Un sentiment care ma face sa-l vreau pe el si doar pe el. Teama. Frica de a nu-l pierde sau de a nu face ceva gresit. Abandon. Ma las fara vlaga in mainile lui fara sa mai gandesc.
- Te iubesc, soptesc alaturi de un geamat.
Usa camerei se deschide si pe ea intra o tipa cam de inaltimea mea, bruneta, dar cu bretonul vopsit blond. Ochii de un gri-albastrui ma privesc ca pe un intrus, in timp ce-si incruciseaza bratele la piept si abia atunci imi dau seama ca nu poarta decat lenjeria intima.
- Yu, cat mai ai de gand sa te joci cu el? Ai promis ca te intorci repede! Se aude vocea revoltata a femeii.
- Vin chiar acum. Aproape am terminat. Se aude raspunsul scurt al lui Yu.
Ma ridic brusc din pat, inabusindu-mi cu greutate un tipat. Lumina zilei ma izbeste in fata si e nevoie sa ma chiorasc pentru a vedea ca ceasul indica ca e putin peste ora 2. Picaturi reci de transpiratie mi se preling pe chip si simt in pumnul fierbinte al mainii stangi maoiul acela negru.
A fost doar un vis!
Rasuflu usurat, dar arunc acel articol vestimentar cat mai departe de mine. Doar un vis! Doar un vis? Mai degraba un cosmar. Si de ce am spus tampenia aia? De ce i-am spus ca il iubesc? Il iubesc? Nu, e clar ca nu o fac, mici macar nu ma atrage, nu poate fi vorba de dragoste in niciun caz. E doar vina lui pentru ca nici macar in somn nu pot sa scap de el. Pana si acolo il vad cum incearca sa-si bata joc de mine ca in final sa descopar ca totul e doar o joaca pentru el. Destul, chestia asta a durat prea mult, e timpul sa inceteze odata pentru totdeauna.
Ma duc apoi in bucatarie pentru a-mi face o cafea fiindca nu intentionez sa mai adorm prea curand. Pornesc filtrul, pun cateva linguri de cafea alaturi de ceva zahar, apoi pornesc aparatul si ma asez pe scaunul din bucatarie. Kiro tocmai ce apare langa frigider cotrobaind pentru a-si cauta ceva de mancare. In cele din urma reuseste sa-si faca un sandvis si abia atunci pare sa realizeze ca sunt si eu prin preajma.
- Strif’, tie nu ti-e foame? Intreaba el dupa ce ia o gura sanatoasa din bucata de paine, facandu-ma sa ma chinui sa inteleg ce vrea sa spuna.
- Nu, o sa mananc ceva mai tarziu…Ii raspund, iar el pleaca in living dand din umeri.
Tocmai atunci e gata si cafeaua mea pe care o torn intr-o cana albastra de portelan si incep sa sorb din continutul amarui. Lichidul firbinte ma arde imediat ce ia contact cu limba mea, iar eu ma abtin sa nu scot o injuratura, pana la urma e vina mea ca nu sunt atent. Cat timp imi savurez cafeaua, un gand isi face aparitia, iar eu nu-l mai pot ignora odata ce mi-am dat seama cat de bine ar fi daca as pune-o in aplicare. Ma gandesc ca daca as pleca un timp de-acasa, s-ar potoli si Yu cu tampeniile lui, iar cand m-as intoarce ar fi totul ca inainte.
Inainte sa ma gandesc de doua ori, ma reped pe usa camerei mele, impachetandu-mi cateva haine pe care urma sa le iau cu mine. Sun si fac comanda la un taxi, apoi imi rezerv o camera la un hotel in care am mai stat de curand si care avea tot ce-mi trebuia cat timp o sa fiu plecat. Cat timp? Atat cat voi simti nevoia…
Cand ies din camera alaturi de geanta in care-mi pusesem hainele, vad toate privirile din casa intorcandu-se surprinsa catre mine. Mda…am uitat sa ma pregatesc pentru o reactie ca asta asa ca incerc sa scap cat mai repede de intrebarile ce vor urma.
- Voi sta cateva zile la un hotel. Spun eu din proprie initiativa, crezand ca astfel voi fi lasat in pace, insa Yu are alte planuri.
- De ce? Strif’ ce-ti veni? In ultimul timp te comporti ciudat, iar acum pleci? Jur ca nu te mai inteleg.
- Eu ma comport ciudat? Tip eu revoltat din cauza a ceea ce spune. Ca sa sti si tu, plec din cauza ta, pentru ca nu mai suport sa stau nicio secunda in casa asta cu tine.
Spunand acest lucru, trantesc usa in urma mea, coborand repede scarile fiindca deja se aud claxoanele taximetristului. Nu inteleg de ce e atat de nervos, de parca m-ar duce pe gratis. Cand ajung in fata cmplexului, ma duc direct catre taxiul care ma astepta chiar acolo. Deschid usa galbena (de ce toate taxiurile trebuie sa fie galbene?) cu o oarecare indignare si urc pe locul pasagerului. Ii spun soferului adresa la care trebuie sa ma duca si acesta porneste imediat. Drumul nu dureaza mult, astfel incat, in mai putin de douazeci de minute, sunt in fata unui hotel grandios ce are peretii exteriori facuti in intregime dintr-o sticla groasa de un vernil cu reflexii albastrui. Imi achit calatoria si pasesc pe usile rotative de la intrarea din cladirea imensa ce se inalta in fata mea. Receptionera, cum ma vede, ma saluta si incepe sa caute cartela camerei unde voi locui de acum. Mi-o inmaneaza cu un zambet tampit pe fata, dar refuz s-o bag in seama, ci doar intreb unde se afla camera. Chiar atunci il vad pe portar cu geanta mea in mana cerandu-mi sa-l urmez. Luam liftul facut si el tot din sticla, dar captusit cu pereti de oglinda pe interior, pana la etajul noua unde ma conduce la usa inscriptionat cu cifre argintii, inclinate numarul “936”. Se scuza politicos si pleaca, iar eu ma bucur ca in sfarsit sunt singur si am suficienta liniste pentru a-mi pune gandurile in ordine.
Patrunzand in camera, imi arunc geanta pe pat, aceasta cazand cu un zgomot inabusit. Fara a ma lasa furat de decorul elegant al incaperii, ies pe balconul camerei. Un vant racoros trece pe langa mine facandu-mi pielea sa se zgribuleasca, insa acest lucru nu este suficient pentru ma determina sa ma intorc inauntru. De acolo se vede intreg orasul neadormit, scaldat intr-o mare de lumini mai mici sau mai mari, mai puternice sau mai pastelate, toate provenind de la diferite cladiri, restaurante sau pur si simplu de pe strazi. Roata imensa a caruselului se vede undeva in departare, invartindu-se lent si stralucind in nuante de un rosu sangeriu din cauza a multor becuri care o decoreaza. Brusc imi aduc aminte momentul in care am stat si eu in roata alaturi de Yu, iar el… Nu, nu trebuie sa-mi mai amintesc astfel de lucruri, tocmai de asta ma aflu aici.
Sirul gandurilor imi este intrerupt de o bataie puternica in usa. Realizand ca poate fi camerista care-mi aduce prosoapele pentru baie, intru inapoi in camera si ma duc sa-I deschid. Doar ce apuc sa apas pe cleanta ca raman inlemnit, cu picioarele parca lipite de pardoseala, privind impietrit la imaginea din fata mea.
Hellow. N-am mai postat,dar asta nu înseamnă că nu citesc. Lenea e mare 
Revenind, Strify mi se pare îngrozitor de copilăros
De ce nu ar accepta că îl place pe Yu? Doar nu păţeşte nimic
Când s-a dus să stea la hotel mi s-a părut prea deplasat. Adică...te enervează ăla pe care îl iubeşti şi...te muţi la hotel?
Yu...îmi place personalitatea lui, deşi cred că ar fi trebuit să îi spună că îl place. Aşa Strify nu s-ar fi mutat la hotel, dar... avea trac
Poate, sper, că o să îi spună o dată şi o dată. 
Am un feeling că în faţa uşii era Yu... sau poate mă înşel.. Never mind, voi vedea eu până la urmă.
:bye: şi succes! Aştep continuarea repede

Revenind, Strify mi se pare îngrozitor de copilăros
De ce nu ar accepta că îl place pe Yu? Doar nu păţeşte nimic
Când s-a dus să stea la hotel mi s-a părut prea deplasat. Adică...te enervează ăla pe care îl iubeşti şi...te muţi la hotel?
Yu...îmi place personalitatea lui, deşi cred că ar fi trebuit să îi spună că îl place. Aşa Strify nu s-ar fi mutat la hotel, dar... avea trac
Poate, sper, că o să îi spună o dată şi o dată. 
Am un feeling că în faţa uşii era Yu... sau poate mă înşel.. Never mind, voi vedea eu până la urmă.
:bye: şi succes! Aştep continuarea repede

myuu-chan great chapter, mi-a placut la nebunie
Desi sunt putin cam surprinsa de visele, sau mai bine zis temerile lui Strif este total aiurea sa se gandeasca la sentimentelelui Yu ca fiind bataie de joc, iar decizia luata de el este chiar foarte buna, pentru ca asa va intelege singur ca Yu il iubeste si la randul lui si Strif in iubeste pe Yu, desi sunt destul de sigura ca cei doi mai au de patimit pana sa ajunga la marea lor poveste de dragoste
momentan sunt doar curioasa ce urmeaza sa se intample in urmatorul capitol asa ca myuu-chan plz grabeste-o pe kana-chan sa-l scrie si postati-l
kiss yaa girls


Desi sunt putin cam surprinsa de visele, sau mai bine zis temerile lui Strif este total aiurea sa se gandeasca la sentimentelelui Yu ca fiind bataie de joc, iar decizia luata de el este chiar foarte buna, pentru ca asa va intelege singur ca Yu il iubeste si la randul lui si Strif in iubeste pe Yu, desi sunt destul de sigura ca cei doi mai au de patimit pana sa ajunga la marea lor poveste de dragoste
momentan sunt doar curioasa ce urmeaza sa se intample in urmatorul capitol asa ca myuu-chan plz grabeste-o pe kana-chan sa-l scrie si postati-l
kiss yaa girls



!!! Capitol scris de Kaname [inca nu se poate loga asa ca postez tot eu:D]
Stau pe canapea, impreuna cu Kiro, Shin si Romeo, holbandu-ma la televizor, iar ei la mine, parca invinuindu-ma pentru faptul ca a plecat Strify.
-Ce dracu?! Izbucnesc eu deja mult prea presat si enervat de privirile lor acuzatoare, continuand pe urma: Doar nu aveti de gand sa va holbati la mine toata ziua! Nu am facut nimic rau! Credeam ca totul e bine, si ca s-a linistit, dar vad ca tot idiot a ramas! Eu...
Nu reusesc sa spun intreaga propozitie, deoarece simt cum un fior rece imi trece prin intreg corpul, iar pulsul inimii mi se accelereaza, apoi chipul lui Strify imi vine in mine. Ceva nu e bine...
-Ce s-a intamplat? ma intreaba Shin, asezandu-si mana pe umarul meu, observand ca am ramas incremenit si privesc in gol.
-Nu stiu... Ceva nu e in regula. Am avut o presimtire care are legatura cu Strif'. Si nu cred ca e de bine, rostesc eu clipind des, ridicandu-ma apoi de pe canapea.
Ceilalti imi spun si imi repeta ca nu are ce pati, pentru ca stie sa aibe grija de el, insa tot nu pot sa-mi fac griji...
-Mda... La ce hotel s-a cazat, cred si eu ca e in regula, imi spune Kiro, inmanandu-mi un pliant care contine detaliile despre hotelul in care s-a mutat Strify.
-Ei bine, acum stii unde e. Ce ai de gand sa faci? ma intreaba Romeo, incrucisandu-si bratele.
-Hmm... Nimic. asa cum ati spus voi, trebuie sa fie in regula, rostesc eu putin agitat, gesticuland din maini.
-Oh... serios? intreaba Kiro, ridicand o spranceana.
Nici ca i-am raspuns. Ma indrept spre usa, iesind afara si luand primul taxiu care imi iese in cale. Ii spun soferului adresa de pe pliant si astept nerabdator sa ajung la hotelul ala, avand in acelasi timp un sentiment care nu-mi da pace si nu pot sta linistit, decat daca ma conving ca Strify e bine. In scurt timp, ajung in fata cladirii, si de cum pasesc inauntru, ma intdrept cu pasi rapizi spre receptie, interband de Strify (desigur, dupa numele din buletin). Intru in lift, apasand pe butonul pentru etajul noua, apoi caut numarul care mi-a fost mentionat. Bat la usa de cateva ori, insa nu raspunde nimeni, asadar apas pe clanta, observand ca nu e incuiata. Pasesc in incapere si vad telefonul mobil a lui Strify chiar dupa usa, ceea ce mi se pare ciudat, deoarece el nu-si lasa obiectele importante pe unde apuca. Iau micul aparat de jos, apoi ii observ bagajele aruncate langa pat, insa nici urma de papadie. Intru in baie, dar nici acolo nu este. Ii strig numele, si nu-mi raspunde... mai lipseste doar sa imi aud ecoul ca sa imi dua seama ca locul asta e pe atat de gol pe cat pare.
Am hotarat sa astept in camera, dar nu a sosit nici dupa o ora, in care am stat intins pe pat, plictisindu-ma de moarte. Cobor la receptie intreband de Strify, iar receptionista imi spune ca l-a vazut o singura data, si asta a fost cand si-a luat cheia camerei. Simt ca innebunesc! Unde poate fii?! Nu-mi vine sa cred ca sunt asa ingrijorat, dra nu-mi pot imagina unde este. Daca i s-a intamplat ceva...
"Poate e in regula... Poate se plimba prin hotel. Ce prostie! Cum sa se plimbe prin hotel?! De ce? Unde poate fii?" gandesc eu, trecandu-mi mana prin par, expirand cu greu. Imi aud telefonul sunand si-l scot rapid din buzunar, practic rugandu-ma sa fie el, insa oftez vazand ca Romeo e cel care ma apeleaza.
-Spune repede, rostesc eu punandu-mi telefonul la ureche.
-Ce naiba faci? Unde esti? Ma intreaba el parca enervat.
-Drace! Nu-l gasesc nicaieri pe aiuritu' asta! N-a venit acasa?
-Nu. Nu e aici... Intoarce-te... poate ne va suna el, imi spune Romeo, inchizand apoi telefonul, insa nu inainte de a-mi spune ca ma asteapta.
Am luat taxiul pana acasa, si intru val-vartej pe usa, uitandu-ma in jur, sperand sa sara o persoana anume cu gura pe mine, dar realizez ca nu este aici, asadar ma arunc pe prima canapea care imi iese in cale, injurand cu voce tare, ba chiar urland.
-Nu inteleg de ce dracu' ai nervii astia! Deja incep sa ma enervez si eu din cauza ta! se rasteste Romeo la mine, trantind o doza de bere pe masa.
-La dracu'! Am o presimtire urata in legatura cu asta. Uite! I-am gasit telefonu pe jos in camera de hotel. Dupa usa! ma rastesc si eu la randul meu, scotand obiectul din buzunar si continuand pe urma: Ti se pare ca e stilul lui?! N-as prea zice! Daca nu i s-a intamplat nimic, ia-ma la pumni si picioare. Dar daca pateste ceva... sa-l fereasca Dumnezeu de mine pe ala care s-a atins de Strify!
-Nu-mi vine sa cred... Tu chiar esti ingrijorat... Dar ai dreptate. Nu e stilul lui sa-si lase telefonul asa, apoi sa plece. Uite, acum incep sa ma ingrijorez si eu... Daca nu dam de el, trebuie sa anuntam politia, spune Romeo, asezandu-se langa mine, si sprijinindu-se cu coatele de genunchi. Telefonul fix incepe sa sune, facandu-se auzit in tot apartamentul, iar eu ma ridic rapid pentru a raspunde.
-Il avem pe amicul vostru, imi spune o voce ragusita si groasa, care mi se pare a dracului de sinistra. De cum aud acele cuvinte, sar ca ars, incepand sa pun intrebari. Eram sigur ca am dreptate in legatura cu presimtirea aia!
-Unde este? Ce i-ati facut?!
-E cu noi. Momentan este doar ametit. dar cine stie ce va pati in continuare, imi spune acea voce, incepand pe urma sa rada.
-Cretinilor... Sa nu dea dracu' sa pui un singur deget pe el! Sunt in stare sa...
Nu am reusit sa-mi termin propozitia, deoarece Romeo ma opreste, luandu-mi telefonul din mana.
-Scuzati idiotenia prietenului meu. Spuneti-ne ce anume vreti? intreaba el, facandu-mi apoi semn sa ma apropii pentru a auzi.
-O suta de mii de euro daca il vreti in viata, raspunde rapitorul punand accentul pe acea suma de bani.
-Vrem sa ne convingem ca e in regula, vrem sa il auzim, rosteste brunetul dupa care ii iau telefonul din mana, auzind confirmarea nenorocitului aceluia.
-Strify! Ma auzi? intreb eu, fiind atent la sunetul din partea cealalta a firului.
-Yu?... Nenorocitii astia... m-au rapit, imi spune vocea lui, putin ragusita, parand de asemea obosit.
-Ti-au facut ceva? Esti bine? intreb eu pe un ton ingrijorat.
-Sunt bine... Dar obosit. Yu... vreau acasa, rosteste el, lasand regretul sa i se simta in voce.
-O sa te aducem acasa, iti promit!
Dupa ce am spus acele cuvinte, din nou aud vocea sinistra a barbatului aceluia, care imi spune cand si unde sa ii aduc banii, apoi a adaugat ca trebuie sa mearga doar o singura persoana pentru a-l lua pe Strify din ghearele lor.
-Asta ne mai trebuia. ametitul ala habar n-are sa aibe grija de el! Nu pot sa cred ca a fost rapit! zic eu, aruncandu-ma pe canapea. Romeo, du-te in camera mea, ia rucsacul din dulap, du-te la banca si scoate banii aia nenorociti. Eu trebuie sa merg sa anulez interviul de astazi, chiar daca Strify ma va strangula, dar o sa incerc sa-l reprogramez, continui pe urma, acoperindu-mi chipul cu palmele.
Brunetul afirma, apoi se inderapta spre camera mea, facand ceea ce i-am spus, pe urma iesind pe usa apartamentului.
"Cat de idiot pot fi! Nu trebuia sa-i dau voie sa plece... Daca nu-i faceam toate lucrurile alea, nu ar fi plecat si acum ar fi fost aici, in siguranta, nu in mainile cine stie cui. I s-ar putea intampla orice! Prostia mea ii aduce numai necazuri. Poate ar trebui sa renunt..."
Capitolul 15
Stau pe canapea, impreuna cu Kiro, Shin si Romeo, holbandu-ma la televizor, iar ei la mine, parca invinuindu-ma pentru faptul ca a plecat Strify.
-Ce dracu?! Izbucnesc eu deja mult prea presat si enervat de privirile lor acuzatoare, continuand pe urma: Doar nu aveti de gand sa va holbati la mine toata ziua! Nu am facut nimic rau! Credeam ca totul e bine, si ca s-a linistit, dar vad ca tot idiot a ramas! Eu...
Nu reusesc sa spun intreaga propozitie, deoarece simt cum un fior rece imi trece prin intreg corpul, iar pulsul inimii mi se accelereaza, apoi chipul lui Strify imi vine in mine. Ceva nu e bine...
-Ce s-a intamplat? ma intreaba Shin, asezandu-si mana pe umarul meu, observand ca am ramas incremenit si privesc in gol.
-Nu stiu... Ceva nu e in regula. Am avut o presimtire care are legatura cu Strif'. Si nu cred ca e de bine, rostesc eu clipind des, ridicandu-ma apoi de pe canapea.
Ceilalti imi spun si imi repeta ca nu are ce pati, pentru ca stie sa aibe grija de el, insa tot nu pot sa-mi fac griji...
-Mda... La ce hotel s-a cazat, cred si eu ca e in regula, imi spune Kiro, inmanandu-mi un pliant care contine detaliile despre hotelul in care s-a mutat Strify.
-Ei bine, acum stii unde e. Ce ai de gand sa faci? ma intreaba Romeo, incrucisandu-si bratele.
-Hmm... Nimic. asa cum ati spus voi, trebuie sa fie in regula, rostesc eu putin agitat, gesticuland din maini.
-Oh... serios? intreaba Kiro, ridicand o spranceana.
Nici ca i-am raspuns. Ma indrept spre usa, iesind afara si luand primul taxiu care imi iese in cale. Ii spun soferului adresa de pe pliant si astept nerabdator sa ajung la hotelul ala, avand in acelasi timp un sentiment care nu-mi da pace si nu pot sta linistit, decat daca ma conving ca Strify e bine. In scurt timp, ajung in fata cladirii, si de cum pasesc inauntru, ma intdrept cu pasi rapizi spre receptie, interband de Strify (desigur, dupa numele din buletin). Intru in lift, apasand pe butonul pentru etajul noua, apoi caut numarul care mi-a fost mentionat. Bat la usa de cateva ori, insa nu raspunde nimeni, asadar apas pe clanta, observand ca nu e incuiata. Pasesc in incapere si vad telefonul mobil a lui Strify chiar dupa usa, ceea ce mi se pare ciudat, deoarece el nu-si lasa obiectele importante pe unde apuca. Iau micul aparat de jos, apoi ii observ bagajele aruncate langa pat, insa nici urma de papadie. Intru in baie, dar nici acolo nu este. Ii strig numele, si nu-mi raspunde... mai lipseste doar sa imi aud ecoul ca sa imi dua seama ca locul asta e pe atat de gol pe cat pare.
Am hotarat sa astept in camera, dar nu a sosit nici dupa o ora, in care am stat intins pe pat, plictisindu-ma de moarte. Cobor la receptie intreband de Strify, iar receptionista imi spune ca l-a vazut o singura data, si asta a fost cand si-a luat cheia camerei. Simt ca innebunesc! Unde poate fii?! Nu-mi vine sa cred ca sunt asa ingrijorat, dra nu-mi pot imagina unde este. Daca i s-a intamplat ceva...
"Poate e in regula... Poate se plimba prin hotel. Ce prostie! Cum sa se plimbe prin hotel?! De ce? Unde poate fii?" gandesc eu, trecandu-mi mana prin par, expirand cu greu. Imi aud telefonul sunand si-l scot rapid din buzunar, practic rugandu-ma sa fie el, insa oftez vazand ca Romeo e cel care ma apeleaza.
-Spune repede, rostesc eu punandu-mi telefonul la ureche.
-Ce naiba faci? Unde esti? Ma intreaba el parca enervat.
-Drace! Nu-l gasesc nicaieri pe aiuritu' asta! N-a venit acasa?
-Nu. Nu e aici... Intoarce-te... poate ne va suna el, imi spune Romeo, inchizand apoi telefonul, insa nu inainte de a-mi spune ca ma asteapta.
Am luat taxiul pana acasa, si intru val-vartej pe usa, uitandu-ma in jur, sperand sa sara o persoana anume cu gura pe mine, dar realizez ca nu este aici, asadar ma arunc pe prima canapea care imi iese in cale, injurand cu voce tare, ba chiar urland.
-Nu inteleg de ce dracu' ai nervii astia! Deja incep sa ma enervez si eu din cauza ta! se rasteste Romeo la mine, trantind o doza de bere pe masa.
-La dracu'! Am o presimtire urata in legatura cu asta. Uite! I-am gasit telefonu pe jos in camera de hotel. Dupa usa! ma rastesc si eu la randul meu, scotand obiectul din buzunar si continuand pe urma: Ti se pare ca e stilul lui?! N-as prea zice! Daca nu i s-a intamplat nimic, ia-ma la pumni si picioare. Dar daca pateste ceva... sa-l fereasca Dumnezeu de mine pe ala care s-a atins de Strify!
-Nu-mi vine sa cred... Tu chiar esti ingrijorat... Dar ai dreptate. Nu e stilul lui sa-si lase telefonul asa, apoi sa plece. Uite, acum incep sa ma ingrijorez si eu... Daca nu dam de el, trebuie sa anuntam politia, spune Romeo, asezandu-se langa mine, si sprijinindu-se cu coatele de genunchi. Telefonul fix incepe sa sune, facandu-se auzit in tot apartamentul, iar eu ma ridic rapid pentru a raspunde.
-Il avem pe amicul vostru, imi spune o voce ragusita si groasa, care mi se pare a dracului de sinistra. De cum aud acele cuvinte, sar ca ars, incepand sa pun intrebari. Eram sigur ca am dreptate in legatura cu presimtirea aia!
-Unde este? Ce i-ati facut?!
-E cu noi. Momentan este doar ametit. dar cine stie ce va pati in continuare, imi spune acea voce, incepand pe urma sa rada.
-Cretinilor... Sa nu dea dracu' sa pui un singur deget pe el! Sunt in stare sa...
Nu am reusit sa-mi termin propozitia, deoarece Romeo ma opreste, luandu-mi telefonul din mana.
-Scuzati idiotenia prietenului meu. Spuneti-ne ce anume vreti? intreaba el, facandu-mi apoi semn sa ma apropii pentru a auzi.
-O suta de mii de euro daca il vreti in viata, raspunde rapitorul punand accentul pe acea suma de bani.
-Vrem sa ne convingem ca e in regula, vrem sa il auzim, rosteste brunetul dupa care ii iau telefonul din mana, auzind confirmarea nenorocitului aceluia.
-Strify! Ma auzi? intreb eu, fiind atent la sunetul din partea cealalta a firului.
-Yu?... Nenorocitii astia... m-au rapit, imi spune vocea lui, putin ragusita, parand de asemea obosit.
-Ti-au facut ceva? Esti bine? intreb eu pe un ton ingrijorat.
-Sunt bine... Dar obosit. Yu... vreau acasa, rosteste el, lasand regretul sa i se simta in voce.
-O sa te aducem acasa, iti promit!
Dupa ce am spus acele cuvinte, din nou aud vocea sinistra a barbatului aceluia, care imi spune cand si unde sa ii aduc banii, apoi a adaugat ca trebuie sa mearga doar o singura persoana pentru a-l lua pe Strify din ghearele lor.
-Asta ne mai trebuia. ametitul ala habar n-are sa aibe grija de el! Nu pot sa cred ca a fost rapit! zic eu, aruncandu-ma pe canapea. Romeo, du-te in camera mea, ia rucsacul din dulap, du-te la banca si scoate banii aia nenorociti. Eu trebuie sa merg sa anulez interviul de astazi, chiar daca Strify ma va strangula, dar o sa incerc sa-l reprogramez, continui pe urma, acoperindu-mi chipul cu palmele.
Brunetul afirma, apoi se inderapta spre camera mea, facand ceea ce i-am spus, pe urma iesind pe usa apartamentului.
"Cat de idiot pot fi! Nu trebuia sa-i dau voie sa plece... Daca nu-i faceam toate lucrurile alea, nu ar fi plecat si acum ar fi fost aici, in siguranta, nu in mainile cine stie cui. I s-ar putea intampla orice! Prostia mea ii aduce numai necazuri. Poate ar trebui sa renunt..."
Hello
Nu pot sa cred ca Strify a fost rapit- de cate ori citesc despre ei din nou imi vine sa plang...
(Sper doar sa nu ii faca nimic rau si ca lucrurile sa se rezolve repede si frumos. Oh..sper ca indivizi aia sa plateasca pentru ce i-au facut lui Strify, si saracutu Yu asa de ingrijorat, of , nu vreau sa renunte , si nici nu vreau sa creada ca totul e din vina lui, el doar...doar....oh....vreau ca cei doi sa se inteleaga, fir-ar, sper doar ca atunci cand Strify va fi in siguranta totul sa fie bine, poate chiar foarte bine, chiar nu mai vreau sa aud ca o sa fie ceva rau, vreau totul roz. Se poate?
Kana-chan imi pare rau ca nu iti merge contu...fir-ar el de cont....Eh...Astept urmatorul capitol fetelor, succes:*
Kissu, bye bye, hugz!
Nu pot sa cred ca Strify a fost rapit- de cate ori citesc despre ei din nou imi vine sa plang...
(Sper doar sa nu ii faca nimic rau si ca lucrurile sa se rezolve repede si frumos. Oh..sper ca indivizi aia sa plateasca pentru ce i-au facut lui Strify, si saracutu Yu asa de ingrijorat, of , nu vreau sa renunte , si nici nu vreau sa creada ca totul e din vina lui, el doar...doar....oh....vreau ca cei doi sa se inteleaga, fir-ar, sper doar ca atunci cand Strify va fi in siguranta totul sa fie bine, poate chiar foarte bine, chiar nu mai vreau sa aud ca o sa fie ceva rau, vreau totul roz. Se poate?Kana-chan imi pare rau ca nu iti merge contu...fir-ar el de cont....Eh...Astept urmatorul capitol fetelor, succes:*
Kissu, bye bye, hugz!
Hi
Stiu ca nici aici nu am mai lasat com de un car de ani:]] lenea e de vina nu eu...
Cred ca vi s-a mai zis de mii de ori ca ficul acesta e minunat asa ca nu mai repet. Mie imi pare rau pentru bietul Stify... El nu are nici o vina ca nu mai intelege ce se intampla intre el si Yu, dar totusi a facut un gest necugetat cand a plecat... Deci daca cei care l-au rapit se ating de el se pot considera morti... Saracutul de el nu scapa bine de o probleme ca da de alta... Hmpf iar lui Yu ii promit eu o bataie daca nu invata sa se comporte...Cum adica sa renunte? La Strify? Ha cred ca nu am citit eu bine... Sper ca dupa ce il salveaza de acolo sa se revanseze si sa ii arate cat de mult tine la el nu sa renunte...
Astia doi sunt batuti in cap, da rau de tot>.< ce le este asa de greu sa recunoasca ca se iubesc? Mai ales Stify... Pff se vede de la o posta ca il place pe zapacitu ala... Orgoliosi amandoi ce sa-i faci... Sper totusi ca dupa ce il salveaza pe scumpul meu Strif de acolo lucrurile sa se imbunatateasca intre ei. Ii vreau impreuna si inca repede:]] Daca Yu chiar se da batut il omor cu mana mea... Cum sa renunti la asa o scumpete de baiat? Pff se pare ca nu is singura care trebuie sa consulte un specialist...
Astept continuarea so hurry up pls
Cius:*

Stiu ca nici aici nu am mai lasat com de un car de ani:]] lenea e de vina nu eu...
Cred ca vi s-a mai zis de mii de ori ca ficul acesta e minunat asa ca nu mai repet. Mie imi pare rau pentru bietul Stify... El nu are nici o vina ca nu mai intelege ce se intampla intre el si Yu, dar totusi a facut un gest necugetat cand a plecat... Deci daca cei care l-au rapit se ating de el se pot considera morti... Saracutul de el nu scapa bine de o probleme ca da de alta... Hmpf iar lui Yu ii promit eu o bataie daca nu invata sa se comporte...Cum adica sa renunte? La Strify? Ha cred ca nu am citit eu bine... Sper ca dupa ce il salveaza de acolo sa se revanseze si sa ii arate cat de mult tine la el nu sa renunte...
Astia doi sunt batuti in cap, da rau de tot>.< ce le este asa de greu sa recunoasca ca se iubesc? Mai ales Stify... Pff se vede de la o posta ca il place pe zapacitu ala... Orgoliosi amandoi ce sa-i faci... Sper totusi ca dupa ce il salveaza pe scumpul meu Strif de acolo lucrurile sa se imbunatateasca intre ei. Ii vreau impreuna si inca repede:]] Daca Yu chiar se da batut il omor cu mana mea... Cum sa renunti la asa o scumpete de baiat? Pff se pare ca nu is singura care trebuie sa consulte un specialist...
Astept continuarea so hurry up pls

Cius:*


Capitolul 16
In fata mea se afla trei barbati inalti, bine claditi, carora li se vad corpurile lucrate prin hainele pe care le poata. Pe cap au un fel masca neagra, exact ca in filmele cu mafioti care nu par deloc credibile. Inainte sa apuc sa scot vreun cuvant, ma trezesc cu o batista deasupra gurii si a nasului, iar mainile imi sunt prinse la spate. Atunci, telefonul imi scapa din mana, insa nu-i dau importanta, ci incerc sa ma eliberez din acea stransoare in ciuda mirosului intepator pe care-l emana bucata de material. Cu toate astea, parfumul puternic imi patrunde in plamani facandu-ma sa-mi simt corpul din ce in ce mai greu ca apoi sa-mi pierd complet constiinta.
Cand ma trezesc realizez ca in jurul meu se afla un intuneric de nepatruns, insa numai dupa cateva secunde imi dau seama ca sunt legat la ochi. Aud undeva in spatele meu fragmente din discutiile pe care insa nu le pot pune cap la cap. Ce naiba se intampla? Realizez ca stau pe un scaun si ca mainile imi sunt legate dupa spatarul acestuia, asa ca nu ma pot ridica. Inca ma mai doare capul si ma simt ametit, probabil de la somniferul pe care mi l-au dat. Dar de ce? Nu arata a fani disperati care m-au rapit pentru un autograf si o poza cu mine. Mai mult ca sigur vor ceva bani…Pana acum nici nu am crezut ca astfel de lucruri se intampla in realitate, totul mi s-a parut o exagerare pentru a face revistele de scandal mai interesante. Dar totul e real de data asta…
Chiar atunci aud o voce groasa de barbat care-mi spune ca unul dintre prietenii mei vrea sa vorbeasca cu mine la telefon. Apropie micul aparat de mine, iar vocea lui Yu se aude in difuzor. Ii raspund cat de calm pot, dar vocea lui pare asa de ingrijorata de parca nici nu ar fi a lui.
Dupa ce se termina scurta noastra conversatie, doi dintre rapitori incep o discutie fara ca eu sa-I pot vedea, insa ii aud chiar foarte bine.
-Cat timp crezi ca va dura pana ne vor aduce banii? Intreaba unul din ei, din tonul sau citindu-se plictiseala.
- Nu foarte mult. Le-ai auzit vocile speriate? Sunt sigur ca vor face tot ce le cerem…
- Cred ca ai dreptate, dar nu ar fi interesant sa ne jucam putin cu “prada” noastra intre timp?
Cu aceste cuvinte, aud cum niste pasi se apropie de mine si inima incepe sa-mi bata cu repeziciune doar la gandul ca ar putea sa-mi faca ceva.
- Arata chiar sexi blondul asta.
Spune el asezandu-si mainile pe barbia mea si ridicandu-mi chipul probabil pentru a ma vedea mai bine. Scrasnesc din dinti incercand sa-mi calmez frica care pune stapanire pe mine, in timp ce mana sa ii coboara pe pieptul meu, presandu-l cu miscari violente. Imi atinge abdomenul ridicandu-mi tricoul, apoi simt cum imi este invadata zona intima.
- I-ati mainile de pe mine! Reusesc eu sa tip, destul de speriat insa. De ce ma simt asa de ciudat doar si Yu m-a atins in acelasi fel? Nu, nu in acelasi fel, e diferit, mult mai tandru…mai atent…complet diferit de tipul asta. Yu ma atingea parca provocandu-ma sa intru in jocul lui, insa acestui individ nu-I pasa de mine, ci doar de satisfactia lui.
- Ati auzit? A spus “ia-ti mainile de pe mine”. Spune el pe un ton amuzat, pronuntand cuvintele mele cu o voce ascutita de fata, iar eu simt pe langa starea de frica, una de nervozitate.
- Hei, inceteaza, lasa-l in pace. Avem nevoie de el pentru a face rost de bani frumosi. Dupa poti face ce vrei cu el.
Atunci se opreste din a-si plimba mainile pe mine si imi da cateva palme usoare peste fata, mai mult in batjocora decat ca sa ma loveasca. Dupa alte cateva minute in care au vorbit intre ei, se lasa o liniste deplina, timp in care ma gandesc la cum voi iesi eu din prostia asta.
Nu stiu cat timp a trecut de atunci, dar, pana sa-mi dau seama de ce se petrece in jurul meu, ii si aud vocea lui Yu cerandu-le sa imi dea drumul cat mai repede.
- Ai adus banii? Sa-i vedem! A spus pe un ton impunator unul dintre rapitorii mei, insa dupa aceasta replica se lasa doar o liniste chinuitoare. Ce, nu-mi spune ca nu i-ai adus! In cazul asta nu iti vom elibera prietenul, continua acelasi tip ceva mai circumspect.
In urmatoarele momente se aud sunete de lovituri urmate de cazaturi care se anunta cu un ecou prelung in intreaga camera. Dupa un timp, disting zgomotul caracteristic de sticla sparta si deja mi-l imaginez pe Yu izbit de o fereastra, cu capul lovit si plin de sangele care i se scurge pe fata. Acea imagine de cosmar imi creaza un gol in stomac si incep sa tremur involuntar de frica. Frica…pentru cine? Pentru mine? Pentru Yu?
Incerc sa-mi distrag atentia de la sunetele din jur, insa, curand, aud cum se descarca un pistol si nu pot sa ma abtin sa scot un tipat prin care-l strig pe Yu. NU! Refuz sa cred ca i s-a intamplat ceva, nu poate…
- Sunt chiar aici, Strif’, si nu am nimic, dar nu pot sa spun acelasi lucru despre ei.
S-a auzit din nou un foc de arma, iar mie mi s-a pus un alt nod in gat asteptand ca totul sa se termine. Cum adica sa se termine? Sper ca Yu nu va face o tampenie din cauza mea si sa omoare pe cineva.
- Ai grija cu pistolul ala, se aude vocea unuia dintre rapitorii mei. Daca nimeresti pe cineva o sa infunzi puscaria.
- Nu am nimerit pe nimeni pentru ca nu am vrut, dar daca nu-i dati drumul prietenului meu o sa va spulber creierii pe rand. Si nu-ti face probleme, am destule pile ca sa pot iesi basma curata. Le raspunde Yu parand sigur pe vorbele sale.
Secundele care trec in linistea apasatoare ce domneste par o vesnicie, dar, in final, cineva vine si imi dezleaga bratele ce au fost legate la spate. Dupa ce imi simt mainile libere sunt impins cu putere in fata, parca mai mult in dispret.
- Ia-l si cara-te de aici.
Dupa aceste cuvinte, mana imi este prinsa de cineva care incepe sa alerge, tragandu-ma in urma sa. Nu stiu cine e, dar imi doresc atat de mult sa ies de acolo incat nu mai pun nicio intrebare. Continui sa alerg sperand sa nu ma impiedic de nimic sau sa ma izbesc de vreun stalp. In curand simt miros de aer proaspat si ghicesc ca ma aflu undeva afara, iar atunci se aude o voce mult prea cunoscuta:
- Strify, esti bine? Lasa-ma sa te dezleg la ochi.
E chiar Yu cel care imi vorbeste si ma simt usurat ca am reusit sa iesim teferi de acolo. Cum imi este indepartat materialul din jurul ochilor, orice indoiala imi este inlaturata avandu-l pe Yu in fata mea zambind triumfator.
A deschis apoi portiera unei masini, indemnandu-ma sa intru, iar el m-a urmat si imediat automobilul a pornit pe drumul atat de cunoscut care duce la apartamentul nostru. Acum ma simt in siguranta fiindca totul pare un vis indepartat, un cosmar ce niciodata nu a fost mai mult de atat. Si totusi, nu-mi vine sa cred ca Yu si-a riscat viata pentru a ma salva pe mine. Vreau a spun, suntem intr-adevar prieteni, dar el a fost in stare sa moara pentru a ma salva pe mine din mainile acelor idioti. Ba chiar era in stare sa omoare pentru a ma recupera pe mine…
- Yu, spune-mi, de unde ai pistolul? Il intreb eu inca nedumerit de cum a reusit sa ma salveze de la tipii aia.
- Ce? Aaa…pistolul ala. L-am luat de la unul dintre acei idioti pentru ca i-a cazut dupa piciorul pe care i l-am dat in stomac. Spune el de parca totul ar fi un lucru normal ca spalatul pe dinti dimineata, dar apoi adauga: Am vrut doar sa-i sperii. Trebuia sa te scot de acolo, nu?
Nu mai spun nimic, in schimb incuviintez din cap, apoi imi las privirea sa alunece catre privelistea care se vede dincolo de geamul masinii. Pare a fi dupa-amiaza, in orice caz, ceasul este ultima mea grija acum. Ma bucur ca am scapat in cele din urma de psihopatii aia si ca Yu a fost cel care m-a eliberat. Poate intr-adevar tine la mine…
Fiind ocupat cu tot felul de ganduri, nu realizez cand ajungem in fata blocului, iar, pana sa ma dezmeticesc mai bine, tocmai ce intru pe usa apartamentului. Yu isi petrece unul dintre brate in jurul meu, insa nu ma feresc de el. Mi-a fost atat de dor de el desi a trecut doar putin timp, pentru mine a parut vesnicie. Mi-a fost teama ca n-o sa-l mai revad niciodata… La acest gand ma cutremur, dar respir usurat cand ii simt mana pe spatele meu.
Well, hello again. 
Capitolul nu pot să spun că mi-a plăcut foarte mult, pentru că aş minţi. Totul a fost mult prea previzibil. Înainte să încep să citesc, chiar m-am întrebat ce s-ar putea întâmpla şi una dintre variante a fost chiar asta.
Acţiunea a fost mult prea grăbită din punctul meu e vedere. Yu, ca un luptător de kung fu, îi doboară pe toţi şi îl salvează pe Strify într-o secundă, dar fără să aibă vreo zgârietură. Putea ca unul dintre oamenii ăia să-l rănească, aşa acţiunea devenea mult mai interesantă şi captivantă. Cu un Yu ca Superman este...previzibilă.
Nu ai descris deloc aspectul hoţilor şi nici al locului unde îl ţineau pe Strify.
Sper ca în continuare să se întâmple ceva captivant, ce nu ar fi atât de previzibil.
:bye:

Capitolul nu pot să spun că mi-a plăcut foarte mult, pentru că aş minţi. Totul a fost mult prea previzibil. Înainte să încep să citesc, chiar m-am întrebat ce s-ar putea întâmpla şi una dintre variante a fost chiar asta.
Acţiunea a fost mult prea grăbită din punctul meu e vedere. Yu, ca un luptător de kung fu, îi doboară pe toţi şi îl salvează pe Strify într-o secundă, dar fără să aibă vreo zgârietură. Putea ca unul dintre oamenii ăia să-l rănească, aşa acţiunea devenea mult mai interesantă şi captivantă. Cu un Yu ca Superman este...previzibilă.
Nu ai descris deloc aspectul hoţilor şi nici al locului unde îl ţineau pe Strify.
Sper ca în continuare să se întâmple ceva captivant, ce nu ar fi atât de previzibil.
:bye:
Buuuuunnaaa;))
Asa deci, pot spune ca mie chiar mi-a placut si a fost interesant. Si actiunea nu mi s-a parut grabita, chiar deloc.
Si stiu ca nu ai putut spune cum aratau hoti sau aspectu locului fiindca park Strify era legat la ochi , nu?
Dar nah, daca nu citim cu atentie...
In fine myuu. sti doar ca mie mi-a placut si ma bucur ca muschi lui Yu l-au salvat pe Srify, sincer eu nu ma asteptam sa il rapeasca niste hoti, chiar ma gandeam nush, la niste fani obsedati, un fost iubit a lui Strify, cineva rau care il cunoaste, dar ma bucur ca nu a fos asa.
Astept cu nerabdare sa vad si totul din perspectiva lui Yu, si sa vad ce se va mai intampla.
Succes la scris, si kissu! Bafta fetelor!!
:*
Asa deci, pot spune ca mie chiar mi-a placut si a fost interesant. Si actiunea nu mi s-a parut grabita, chiar deloc.
Si stiu ca nu ai putut spune cum aratau hoti sau aspectu locului fiindca park Strify era legat la ochi , nu?
Dar nah, daca nu citim cu atentie...In fine myuu. sti doar ca mie mi-a placut si ma bucur ca muschi lui Yu l-au salvat pe Srify, sincer eu nu ma asteptam sa il rapeasca niste hoti, chiar ma gandeam nush, la niste fani obsedati, un fost iubit a lui Strify, cineva rau care il cunoaste, dar ma bucur ca nu a fos asa.
Astept cu nerabdare sa vad si totul din perspectiva lui Yu, si sa vad ce se va mai intampla.
Succes la scris, si kissu! Bafta fetelor!!
:*Helllo:X Finally, am reusit sa ma loghez pe un cont nou...
Sper ca nu v-a fost prea dor de mine:)) [yeah right]
Si ma revansez pentru intarzierea asta imposibila, cu acest capitol, care sper sa va placa
Kissez:*
De cum intram in casa, Shin si Kiro sar imediat cu gurile pe noi, basistul controlandu-l din priviri pe Strify intreband daca nu cumva e lovit, in timp ce Shin il luase de mana, intrebandu-l de cateva ori cum se simte, pe urma apare si Romeo, care incepe si el cu intrebarile... deja simt ca ma enervez!
-Gata! Fir-ar iadu'! Il vedeti, e in viata! Mai lasati-l in pace, strig eu, deja enervat de cum au sarit toti pe el cu intrebarile. Ce-ati zice de "Vino sa stai jos Strify" sau "Vrei sa bei ceva, Strify?" O mie de intrebari pe secunda innebunesc orice persoana! continui pe urma, inaintand spre canapea, in timp ce-l trag pe el dupa mine.
-Usor frate, eram ingrijorati. Actionezi de parca acum iti furam vreo comoara regasita pe fundul oceanului, replica Romeo, incrucisandu-si bratele. Ii arunc o privire furioasa, pentru a-l face sa taca naibii din gura, apoi ma asez pe fotoliul din fata canapelei, pe care sedea Strify, asezandu-mi bratele la piept.
-Eu... Ma duc sa fac un dus, ne anunta solistul, ridicandu-se de pe suprafata moale, pentru a se indrepta cu pasi grabiti spre baie.
-Yu, pana la urma ce s-a intamplat? ma intreaba brunetul, asezandu-se in locul lui Strify.
-Nimic... le-am dat banii si am luat papadia. Atat, raspund eu, dezinteresat.
-Oh serios? intervine Kiro de langa mine, sprijinit de spatarul fotoliului. Atunci ce ai patit la brat si in partea stanga abdomenului? intreaba el, ridicand o spranceana, indicand acele locuri cu degetul aratator. Nu incerca sa ne minti. Tu, ca un Rambo reloaded, sigur ai facut ceva pentru a capata ranile alea, pe care apropo, ar trebui sa avem grija de ele, altfel se vor infecta.
-Eu nu am facut nimic. Dobitocii aia au vrut sa ma prinda si pe mine pentru a lua si mai multi bani, iar eu am ripostat. Nu a fost nimic "Vai Doamne! ca in filmele cu Van Damme!", spun eu, dandu-mi ochii peste cap.
-Da, dar esti ranit. Deci si ei te-au atacat.
-Nu ti se pare logic? Doar voiau bani, nu acuarele si pensule! A fost noroc chior ca ala pe care l-am lovit era slab, si am reusit sa-i iau pistolul. Iar ranile alea sunt de la un cutit. Inainte sa ii iau pistolul pampalaului aluia, m-a atacat altu' si a reusit sa ma taie la brat si abdomen. Si gata cu povestile de noapte. Nu a fost placut absolut nicio secunda, sa stiti! Si sa nu va aud pe urma cu porcarii de gen "Bravo, l-ai salvat pe Strify, esti un erou!" Nu suntem in Super Man, v-ati prins? Acum ma scuzati. Voi nu aveti cumva, din greseala... treaba?
Ma ridic pe pe fotoliu, vrand sa ma indrept spre camera mea, insa gandul imi zboara imediat spre Strify... Sa fiu atat de ingrijorat pentru cineva, intr-adevar, nu-mi sta in fire. Dar, nu ma puteam abtine, si sentimentul ala nu-mi dadea pace. Realizez ca de fapt pasii nu m-au dus spre camera mea, ci a lui Strify... Aud cum picaturile de apa se lovesc de cada, insa privesc in gol. "Ce vreau defapt?" Ma intreb ridicandu-mi privirea spre usa de lemn a baii. Trupul imi actioneaza inaintea mintii... si inaintez cu pasi lenti,apas pe clanta, pasind apoi pe gresia rece. Strify, inca nu ma observa, ci are atentia indreptata spre picaturile calde ce i se preling pe trup, pentru a-l revigora.
"De ce simt nevoia sa il imbratisez? Sa stiu ca e in siguranta? Chiar cred ca o iau razna!"
Cu riscul de a fi aruncat afara prin perete, pasesc in cada fara a-mi da jos hainele cu care sunt imbracat. Strify se intoarce brusc, si se da speriat un pas inapoi, dupa ce ma vede.
-Yu, ce...
Inainte sa tremine ce a vrut sa spuna, il cuprind in brate, strangandu-l puternic la piept, parca vrand sa ma asigur ca va fi in siguranta... El nu-mi adreseaza niciun cuvant, dar as putea pune pariu ca e putin socat.
-Sa nu mai pleci... am fost al dracului de ingrijorat, rostesc eu, urcandu-mi mana dreapta spre spatele sau.
Il aud scotand un sunet, vrand probabil sa spuna ceva, insa renunta la idee, iar spre surpinderea mea, ma inconjoara si el cu bratele, lasandu-si capul pe umarul meu.
-Yu! Bratul tau... sangerezi! constata el, deindata ce isi coboara putin privirea, dupa care se desprinde de mine, observand si rana de la abdomen, datorita petei rosii de pe camasa mea alba, care deja mi s-a lipit de corp, fiind in totalitate uda.
Strify, de cum isi aminteste ca se afla sub dus, isi duce una din maini la zona intima, pt a o acoperi cu palma, lasandu-si apoi o parte din bretonul blond si ud sa-i cada pe ochi.
-Totusi... ce vrei, de nu ai mai putut astepta sa-mi tremin dusul? Vrei sa-mi spui ceva? ma intreaba el, timp in care eu scap de camasa, aruncand-o undeva pe gresia alba.
Obrajii i se inrosesc treptat, dar ca de obicei, el incearca sa ascunda asta, de parca ar mai avea vreun sens.
-Da... Chiar vreau sa-ti spun ceva, rostesc eu, ducandu-mi mana spre spatele gatului sau, prinzandu-l usor de parul brunet, indemnandu-l sa ma priveasca in ochi.
-Ei... ei bine... atunci spune si lasa-ma sa...
Nu i-am dat voie sa-si continuie propozitia, pentru ca ii pun stapanire pe buze, el reusind sa scoata doar un sunet infundat, si sa ramana cu ochii larg deschisi. Incearca sa-si aseze mainile undeva, dar pare ca nu stie daca vrea sa ma indeparteze sau sa ma tina mai aproape de el. Le lasa in voie, langa corp, iar eu inaintez un pas, lipindu-l pe el de faianta, facandu-l sa scoata doua scancete. Isi arcuieste spatele, semn ca suprafata e rece, iar eu profit de ocazie pentru a-mi strecura limba in lacasul lui umed, cercetand lacom fiecare coltisor, pana cand, precum asteptam, Strify se alatura sarutului.
Imi cobor buzele pe gatul lui, sarutandu-l bland, astfel incat scapa un geamat scurt, apoi isi aseaza mana dreapta pe umarul meu, strangandu-ma usor.
-Yu, opreste-te! Ne vor auzi baietii, imi spune el, inghitind in sec, pe masura ce eu cobor pe pieptul lui.
-Si ce daca? De parca i-ar deranja, rostesc eu, aducandu-mi mainile pe talia lui si revenind la chipul inflacarat.
-Nu! Gata, lasa-ma! imi spune, incercand sa ma impinga si sa plece, dar l-am tras inapoi, de data asta aducandu-l cu fata la faianta rece.
-Nu? Dar cu asta ce ai de gand sa faci? intreb pe urma, lipindu-mi corpul de spatele lui, si coborandu-mi mana in zona sensibila, excitata de atingerile mele mai mult sau mai putin decente, indemnandu-l sa scape un geamat infundat. Isi lasa capul in jos, muscandu-si buzele, in timp ce palmele si le aseaza pe suprafata alba, in dreptul pieptului sau.
Inspir aroma placuta care ii invaluie corpul, indreptandu-mi buzele spre urechea lui, muscandu-l usor de lob.
-Mmm... Imi place mirosul asta. Ce e? intreb eu, repetand actiunea de dinainte, simtind imediat cum incepe sa tremure si cum devine mai emotionat.
-Ia-iasomie... gel! Adica... de dus! Gel... de dus! imi raspunde el balbait, inghitind in sec, in timp ce eu imi desfac cureaua blugilor uzi leoarca.
Strify mormaie un "Nu" deloc hotarat, vazand ca scap si de celelalte obiecte vestimentare, iar eu imi asez mana stanga langa capul sau, prinzandu-l cu cealalta de barbie. Ii intorc chipul spre mine, in partea dreapta, si revin asupra buzelor lui, pe care i le acaparez intr-un sarut bland, nedorind sa-l bruschez, avand in vedere ca s-a intamplat destul de des chestia asta in ultimele saptamani. Odata ce rup sarutul, imi rosteste numele in soapta, parca putin speriat si cu vocea tremurata, insa ii sarut gatul in aceeasi maniera ca inainte, asezandu-mi mainile pe soldurile lui, si apropiindu-ma mai mult, incat sa-i pot simtii pielea calda.
-Nu stiu de ce trebuie sa fii asa speriat de fiecare data. Ti-am spus... va fi bine, rostesc eu in soapta, aproape de urechea lui.
-Nu sunt... speriat. Eu...
-Esti emotionat? intreb p urma, afisand un ranjet, trecandu-mi limba peste buze si atingand cu varfurile degetelor zona dintre fesele sale, facandu-l sa inghita in sec.
-Nici vorba. Eu...
Nu reuseste sa pronunte toate cuvintele, pentru ca in loc de o propozitie, se aude un scancet lung in momentul in care il patrund lent, inaintand doar cate putin, si incercand sa nu ii cauzez durere.
-Relaxeaza-te, dulceata... Imi promit ca nu o sa doara, ii soptesc eu, urcand cu limba pe gatul sau, pana la lobul urechii, ducandu-mi mana stanga pe pieptul sau.
Intreg trupul ii tremura usor, iar pana si respiratia ii e intrerupta, desi abia am inceput. Il patrund in intregime, si raman pentru un timp nemiscat. Ii sarut umarul, iar el isi intoarce chipul spre al meu, parca cerandu-mi un sarut, pe care desigur, i-l ofer fara doar si poate. Imi strecor limba printre buzele lui calde, gustand si savurand incet fiecare clipa din sarutul cu acel gust dulceag.
Incep sa imi misc lent soldurile, moment in care el scapa doua scancete infundate, rupand sarutul si strangandu-si pumnii ce-i are inca lipiti de suprafata alba. Imi indrept mainile spre zona lui intima, trecandu-mi buricele degetelor de-a lungul organului intarit, apasand cu degetul mare pe varful deja umed, si indemnandu-l sa scape un geamat lung, dupa care, fiind jenat, isi musca buzele, parca pedepsindu-le de zgomotul eliberat.
-Ai sa te ranesti singur, spun eu asezandu-mi degetul aratator si cel mijlociu pe buzele lui rozalii. Lasa-le, si da-ti drumul vocii. Habar n-ai cat de mult vreau sa te aud gemand de placere, continui apoi, asezandu-mi una din maini peste a lui, incepand sa ma misc din ce in ce mai repede, si facandu-l sa scape scancetele, care treptat i se transforma in gemete, iar el, precum i-am cerut, nu le-a mai oprit, si le da voie sa rasune in incapere, pentru placerea mea.
Nici macar nu imi mai amintesc cand m-am mai purtat atat de bland cu cineva, si in acelasi timp sa ma simt adus in extaz doar intr-un scurt timp. Poate chiar am innebunit... Dar e o nebunie de care incep sa devin dependent.
Imi rosteste numele aproape tipand, continuand sa geama din ce in ce mai des si sa respire tot mai greu, pe masura ce eu imi grabesc miscarile.
-Hm? Se pare ca esti pe cale sa explodezi, rostesc eu, coborandu-mi ambele maini spre zona lui sensibila. Spune-mi dulceata... iti place? continui pe uma, strangand usor de membrul sau. Fii sincer cu mine, sau ma voi opri.
-Esti... atat de crud! imi spune el, gafaind.
-Tot eu sunt cel crud? Habar nu ai... Dar spune-mi...
-Da... raspunde Strify, pe un ton coborat.
-"Da"ce? intreb eu, vrand sa aud de la el ceea ce eu stiu, dar el nu recunoaste.
-Da! Imi place! A...acum, te ro...
Cuvintele acelea am vrut sa le aud, si mi s-a indeplinit dorinta. Imi reiau miscarile la fel de rapide, auzind in scurt timp un geamat lung al lui Strify, si simtind pe mana mea acel lichid lipicios, de care ma eliberez si eu in interiorul lui.
Isi sprijina capul de palma asezata pe faianta, incercand sa-si regleze respiratia, insa eu il intorc cu chipul spre mine. E inca rosu in obraji, si din nou incearca sa ascunda lucrul asta, intorcandu-si capul in cealalta parte. Desi pare extenuat, expresia lui, in ochii oricui, ar ramane precum o vad si eu: adorabila. Buzele intredeschise, privirea care incearca s-o evite pe a mea, obrajii inrositi, si bretonul blond ce-i cade pe chip, incercand sa ascunda toate aceste lucruri, ma fac sa-l vreau din nou... Insa renunt la idee si in schimb, pun stapanire pe buzele sale pentru un interval mai lung de timp, dupa care, opresc apa dusului(am si uitat de ea pana la urma) si iau un prosop, iar Strif' face acelasi lucru, incepand amandoi sa ne stergem corpurile. Inainte sa iesim din baie, iau un alt prosop, pe care i-l asez pe par, incercand sa-l scap cat mai bine de apa. El imi zambeste usor, vazand ca vreau sa am grija de el si pe masura ce il privesc, cad din nou pe ganduri, insa de cum imi revin, ii dau un sarut scurt.
-Asta a fost de "Noapte buna", rostesc eu, lipindu-mi fruntea de a lui.
Sper ca nu v-a fost prea dor de mine:)) [yeah right]
Si ma revansez pentru intarzierea asta imposibila, cu acest capitol, care sper sa va placa

Kissez:*
Capitolul 17
De cum intram in casa, Shin si Kiro sar imediat cu gurile pe noi, basistul controlandu-l din priviri pe Strify intreband daca nu cumva e lovit, in timp ce Shin il luase de mana, intrebandu-l de cateva ori cum se simte, pe urma apare si Romeo, care incepe si el cu intrebarile... deja simt ca ma enervez!
-Gata! Fir-ar iadu'! Il vedeti, e in viata! Mai lasati-l in pace, strig eu, deja enervat de cum au sarit toti pe el cu intrebarile. Ce-ati zice de "Vino sa stai jos Strify" sau "Vrei sa bei ceva, Strify?" O mie de intrebari pe secunda innebunesc orice persoana! continui pe urma, inaintand spre canapea, in timp ce-l trag pe el dupa mine.
-Usor frate, eram ingrijorati. Actionezi de parca acum iti furam vreo comoara regasita pe fundul oceanului, replica Romeo, incrucisandu-si bratele. Ii arunc o privire furioasa, pentru a-l face sa taca naibii din gura, apoi ma asez pe fotoliul din fata canapelei, pe care sedea Strify, asezandu-mi bratele la piept.
-Eu... Ma duc sa fac un dus, ne anunta solistul, ridicandu-se de pe suprafata moale, pentru a se indrepta cu pasi grabiti spre baie.
-Yu, pana la urma ce s-a intamplat? ma intreaba brunetul, asezandu-se in locul lui Strify.
-Nimic... le-am dat banii si am luat papadia. Atat, raspund eu, dezinteresat.
-Oh serios? intervine Kiro de langa mine, sprijinit de spatarul fotoliului. Atunci ce ai patit la brat si in partea stanga abdomenului? intreaba el, ridicand o spranceana, indicand acele locuri cu degetul aratator. Nu incerca sa ne minti. Tu, ca un Rambo reloaded, sigur ai facut ceva pentru a capata ranile alea, pe care apropo, ar trebui sa avem grija de ele, altfel se vor infecta.
-Eu nu am facut nimic. Dobitocii aia au vrut sa ma prinda si pe mine pentru a lua si mai multi bani, iar eu am ripostat. Nu a fost nimic "Vai Doamne! ca in filmele cu Van Damme!", spun eu, dandu-mi ochii peste cap.
-Da, dar esti ranit. Deci si ei te-au atacat.
-Nu ti se pare logic? Doar voiau bani, nu acuarele si pensule! A fost noroc chior ca ala pe care l-am lovit era slab, si am reusit sa-i iau pistolul. Iar ranile alea sunt de la un cutit. Inainte sa ii iau pistolul pampalaului aluia, m-a atacat altu' si a reusit sa ma taie la brat si abdomen. Si gata cu povestile de noapte. Nu a fost placut absolut nicio secunda, sa stiti! Si sa nu va aud pe urma cu porcarii de gen "Bravo, l-ai salvat pe Strify, esti un erou!" Nu suntem in Super Man, v-ati prins? Acum ma scuzati. Voi nu aveti cumva, din greseala... treaba?
Ma ridic pe pe fotoliu, vrand sa ma indrept spre camera mea, insa gandul imi zboara imediat spre Strify... Sa fiu atat de ingrijorat pentru cineva, intr-adevar, nu-mi sta in fire. Dar, nu ma puteam abtine, si sentimentul ala nu-mi dadea pace. Realizez ca de fapt pasii nu m-au dus spre camera mea, ci a lui Strify... Aud cum picaturile de apa se lovesc de cada, insa privesc in gol. "Ce vreau defapt?" Ma intreb ridicandu-mi privirea spre usa de lemn a baii. Trupul imi actioneaza inaintea mintii... si inaintez cu pasi lenti,apas pe clanta, pasind apoi pe gresia rece. Strify, inca nu ma observa, ci are atentia indreptata spre picaturile calde ce i se preling pe trup, pentru a-l revigora.
"De ce simt nevoia sa il imbratisez? Sa stiu ca e in siguranta? Chiar cred ca o iau razna!"
Cu riscul de a fi aruncat afara prin perete, pasesc in cada fara a-mi da jos hainele cu care sunt imbracat. Strify se intoarce brusc, si se da speriat un pas inapoi, dupa ce ma vede.
-Yu, ce...
Inainte sa tremine ce a vrut sa spuna, il cuprind in brate, strangandu-l puternic la piept, parca vrand sa ma asigur ca va fi in siguranta... El nu-mi adreseaza niciun cuvant, dar as putea pune pariu ca e putin socat.
-Sa nu mai pleci... am fost al dracului de ingrijorat, rostesc eu, urcandu-mi mana dreapta spre spatele sau.
Il aud scotand un sunet, vrand probabil sa spuna ceva, insa renunta la idee, iar spre surpinderea mea, ma inconjoara si el cu bratele, lasandu-si capul pe umarul meu.
-Yu! Bratul tau... sangerezi! constata el, deindata ce isi coboara putin privirea, dupa care se desprinde de mine, observand si rana de la abdomen, datorita petei rosii de pe camasa mea alba, care deja mi s-a lipit de corp, fiind in totalitate uda.
Strify, de cum isi aminteste ca se afla sub dus, isi duce una din maini la zona intima, pt a o acoperi cu palma, lasandu-si apoi o parte din bretonul blond si ud sa-i cada pe ochi.
-Totusi... ce vrei, de nu ai mai putut astepta sa-mi tremin dusul? Vrei sa-mi spui ceva? ma intreaba el, timp in care eu scap de camasa, aruncand-o undeva pe gresia alba.
Obrajii i se inrosesc treptat, dar ca de obicei, el incearca sa ascunda asta, de parca ar mai avea vreun sens.
-Da... Chiar vreau sa-ti spun ceva, rostesc eu, ducandu-mi mana spre spatele gatului sau, prinzandu-l usor de parul brunet, indemnandu-l sa ma priveasca in ochi.
-Ei... ei bine... atunci spune si lasa-ma sa...
Nu i-am dat voie sa-si continuie propozitia, pentru ca ii pun stapanire pe buze, el reusind sa scoata doar un sunet infundat, si sa ramana cu ochii larg deschisi. Incearca sa-si aseze mainile undeva, dar pare ca nu stie daca vrea sa ma indeparteze sau sa ma tina mai aproape de el. Le lasa in voie, langa corp, iar eu inaintez un pas, lipindu-l pe el de faianta, facandu-l sa scoata doua scancete. Isi arcuieste spatele, semn ca suprafata e rece, iar eu profit de ocazie pentru a-mi strecura limba in lacasul lui umed, cercetand lacom fiecare coltisor, pana cand, precum asteptam, Strify se alatura sarutului.
Imi cobor buzele pe gatul lui, sarutandu-l bland, astfel incat scapa un geamat scurt, apoi isi aseaza mana dreapta pe umarul meu, strangandu-ma usor.
-Yu, opreste-te! Ne vor auzi baietii, imi spune el, inghitind in sec, pe masura ce eu cobor pe pieptul lui.
-Si ce daca? De parca i-ar deranja, rostesc eu, aducandu-mi mainile pe talia lui si revenind la chipul inflacarat.
-Nu! Gata, lasa-ma! imi spune, incercand sa ma impinga si sa plece, dar l-am tras inapoi, de data asta aducandu-l cu fata la faianta rece.
-Nu? Dar cu asta ce ai de gand sa faci? intreb pe urma, lipindu-mi corpul de spatele lui, si coborandu-mi mana in zona sensibila, excitata de atingerile mele mai mult sau mai putin decente, indemnandu-l sa scape un geamat infundat. Isi lasa capul in jos, muscandu-si buzele, in timp ce palmele si le aseaza pe suprafata alba, in dreptul pieptului sau.
Inspir aroma placuta care ii invaluie corpul, indreptandu-mi buzele spre urechea lui, muscandu-l usor de lob.
-Mmm... Imi place mirosul asta. Ce e? intreb eu, repetand actiunea de dinainte, simtind imediat cum incepe sa tremure si cum devine mai emotionat.
-Ia-iasomie... gel! Adica... de dus! Gel... de dus! imi raspunde el balbait, inghitind in sec, in timp ce eu imi desfac cureaua blugilor uzi leoarca.
Strify mormaie un "Nu" deloc hotarat, vazand ca scap si de celelalte obiecte vestimentare, iar eu imi asez mana stanga langa capul sau, prinzandu-l cu cealalta de barbie. Ii intorc chipul spre mine, in partea dreapta, si revin asupra buzelor lui, pe care i le acaparez intr-un sarut bland, nedorind sa-l bruschez, avand in vedere ca s-a intamplat destul de des chestia asta in ultimele saptamani. Odata ce rup sarutul, imi rosteste numele in soapta, parca putin speriat si cu vocea tremurata, insa ii sarut gatul in aceeasi maniera ca inainte, asezandu-mi mainile pe soldurile lui, si apropiindu-ma mai mult, incat sa-i pot simtii pielea calda.
-Nu stiu de ce trebuie sa fii asa speriat de fiecare data. Ti-am spus... va fi bine, rostesc eu in soapta, aproape de urechea lui.
-Nu sunt... speriat. Eu...
-Esti emotionat? intreb p urma, afisand un ranjet, trecandu-mi limba peste buze si atingand cu varfurile degetelor zona dintre fesele sale, facandu-l sa inghita in sec.
-Nici vorba. Eu...
Nu reuseste sa pronunte toate cuvintele, pentru ca in loc de o propozitie, se aude un scancet lung in momentul in care il patrund lent, inaintand doar cate putin, si incercand sa nu ii cauzez durere.
-Relaxeaza-te, dulceata... Imi promit ca nu o sa doara, ii soptesc eu, urcand cu limba pe gatul sau, pana la lobul urechii, ducandu-mi mana stanga pe pieptul sau.
Intreg trupul ii tremura usor, iar pana si respiratia ii e intrerupta, desi abia am inceput. Il patrund in intregime, si raman pentru un timp nemiscat. Ii sarut umarul, iar el isi intoarce chipul spre al meu, parca cerandu-mi un sarut, pe care desigur, i-l ofer fara doar si poate. Imi strecor limba printre buzele lui calde, gustand si savurand incet fiecare clipa din sarutul cu acel gust dulceag.
Incep sa imi misc lent soldurile, moment in care el scapa doua scancete infundate, rupand sarutul si strangandu-si pumnii ce-i are inca lipiti de suprafata alba. Imi indrept mainile spre zona lui intima, trecandu-mi buricele degetelor de-a lungul organului intarit, apasand cu degetul mare pe varful deja umed, si indemnandu-l sa scape un geamat lung, dupa care, fiind jenat, isi musca buzele, parca pedepsindu-le de zgomotul eliberat.
-Ai sa te ranesti singur, spun eu asezandu-mi degetul aratator si cel mijlociu pe buzele lui rozalii. Lasa-le, si da-ti drumul vocii. Habar n-ai cat de mult vreau sa te aud gemand de placere, continui apoi, asezandu-mi una din maini peste a lui, incepand sa ma misc din ce in ce mai repede, si facandu-l sa scape scancetele, care treptat i se transforma in gemete, iar el, precum i-am cerut, nu le-a mai oprit, si le da voie sa rasune in incapere, pentru placerea mea.
Nici macar nu imi mai amintesc cand m-am mai purtat atat de bland cu cineva, si in acelasi timp sa ma simt adus in extaz doar intr-un scurt timp. Poate chiar am innebunit... Dar e o nebunie de care incep sa devin dependent.
Imi rosteste numele aproape tipand, continuand sa geama din ce in ce mai des si sa respire tot mai greu, pe masura ce eu imi grabesc miscarile.
-Hm? Se pare ca esti pe cale sa explodezi, rostesc eu, coborandu-mi ambele maini spre zona lui sensibila. Spune-mi dulceata... iti place? continui pe uma, strangand usor de membrul sau. Fii sincer cu mine, sau ma voi opri.
-Esti... atat de crud! imi spune el, gafaind.
-Tot eu sunt cel crud? Habar nu ai... Dar spune-mi...
-Da... raspunde Strify, pe un ton coborat.
-"Da"ce? intreb eu, vrand sa aud de la el ceea ce eu stiu, dar el nu recunoaste.
-Da! Imi place! A...acum, te ro...
Cuvintele acelea am vrut sa le aud, si mi s-a indeplinit dorinta. Imi reiau miscarile la fel de rapide, auzind in scurt timp un geamat lung al lui Strify, si simtind pe mana mea acel lichid lipicios, de care ma eliberez si eu in interiorul lui.
Isi sprijina capul de palma asezata pe faianta, incercand sa-si regleze respiratia, insa eu il intorc cu chipul spre mine. E inca rosu in obraji, si din nou incearca sa ascunda lucrul asta, intorcandu-si capul in cealalta parte. Desi pare extenuat, expresia lui, in ochii oricui, ar ramane precum o vad si eu: adorabila. Buzele intredeschise, privirea care incearca s-o evite pe a mea, obrajii inrositi, si bretonul blond ce-i cade pe chip, incercand sa ascunda toate aceste lucruri, ma fac sa-l vreau din nou... Insa renunt la idee si in schimb, pun stapanire pe buzele sale pentru un interval mai lung de timp, dupa care, opresc apa dusului(am si uitat de ea pana la urma) si iau un prosop, iar Strif' face acelasi lucru, incepand amandoi sa ne stergem corpurile. Inainte sa iesim din baie, iau un alt prosop, pe care i-l asez pe par, incercand sa-l scap cat mai bine de apa. El imi zambeste usor, vazand ca vreau sa am grija de el si pe masura ce il privesc, cad din nou pe ganduri, insa de cum imi revin, ii dau un sarut scurt.
-Asta a fost de "Noapte buna", rostesc eu, lipindu-mi fruntea de a lui.
superb, este exact ceea ce asteptam
mi-a placut la nebunie capitolul si asta fiindca am avut ce citi, o descriere superba asa cum am fost obisnuita, "actiune" din plin si la propriu si la figurat, iar dialogurile au fost destul de amuzante cat sa bine dispuna pe oricine
oh da fraza mea preferata:
"-Yu, pana la urma ce s-a intamplat? ma intreaba brunetul, asezandu-se in locul lui Strify.
-Nimic... le-am dat banii si am luat papadia. Atat, raspund eu, dezinteresat.
-Oh serios? intervine Kiro de langa mine, sprijinit de spatarul fotoliului. Atunci ce ai patit la brat si in partea stanga abdomenului? intreaba el, ridicand o spranceana, indicand acele locuri cu degetul aratator. Nu incerca sa ne minti. Tu, ca un Rambo reloaded, sigur ai facut ceva pentru a capata ranile alea, pe care apropo, ar trebui sa avem grija de ele, altfel se vor infecta."
spre final ma astept la si mai multe surprize placute, deci myuu-chan astept cu sufletul in gat next-ul si nu ma dezamagi, te rog
kiss yaa fetelor:*

mi-a placut la nebunie capitolul si asta fiindca am avut ce citi, o descriere superba asa cum am fost obisnuita, "actiune" din plin si la propriu si la figurat, iar dialogurile au fost destul de amuzante cat sa bine dispuna pe oricine
oh da fraza mea preferata:
"-Yu, pana la urma ce s-a intamplat? ma intreaba brunetul, asezandu-se in locul lui Strify.
-Nimic... le-am dat banii si am luat papadia. Atat, raspund eu, dezinteresat.
-Oh serios? intervine Kiro de langa mine, sprijinit de spatarul fotoliului. Atunci ce ai patit la brat si in partea stanga abdomenului? intreaba el, ridicand o spranceana, indicand acele locuri cu degetul aratator. Nu incerca sa ne minti. Tu, ca un Rambo reloaded, sigur ai facut ceva pentru a capata ranile alea, pe care apropo, ar trebui sa avem grija de ele, altfel se vor infecta."
spre final ma astept la si mai multe surprize placute, deci myuu-chan astept cu sufletul in gat next-ul si nu ma dezamagi, te rog
kiss yaa fetelor:*


Uf scuze pentru o intarziere asa mare, dar saptamana trecuta n-am avut cum sa scriu. Sper sa nu se mai repete:D [cel putin nu prea curand]. Nu in ultimul rand multumim de comentarii si lectura placuta:)
Capitolul 18
De cum iese din baie, ma las usor pe marginea cazii, putin ametit, poate si din cauza aburilor ce se condenseaza pe oglinda, impiedicandu-ma sa-mi vad propria reflexie. Imi strang prosopul mai bine in jurul meu si ma ridic, ducandu-ma direct in camera unde imi caut niste haine la intamplare si ma trantesc pe suprafata moale a patului. Parul ud face o pata inchisa la culoare in locul in care mi-am afundat capul in perna si o senzatie de racoare isi face aparitia, dar nu ma deranjez sa ma usuc. Vreau doar sa adorm, sa nu ma mai gandesc la nimic asa ca imi inchid ochii, impunandu-mi sa imi eliberez mintea de orice gand.
Inspir adanc, intorcandu-ma pe o parte, insa imaginea lui Yu nu-mi da pace. In minte imi apar momentele de mai devreme precum un film ce se reia la nesfarsit, unul fara logica, si totusi ma face sa ma svarcolesc in pat incercand sa uit fiecare secventa.
Nu stiu cand adorm, insa in momentul in care ma trezesc, intunericul din jurul meu disparuse complet, in locul lui fiind o lumina difuza. Cercetez cu ochii incaperea, insa nu observ nimic in neregula pana cand imi simt umarul stang presat de o greutate incomoda. Pana sa realizez mai bine ce se intampla, il si aud pe Yu cum incepe sa vorbeasca:
- ‘Neata. Ai dormit bine? Imi spune cu un zambet larg ridicandu-si capul de pe umarul meu.
Nu stiu care-i expresia mea atunci, dar cu siguranta nu una prea isteata, cu gura intredeschisa si ochii bulbucati. Incercand sa-mi revin, spun primele cuvinte care-mi vin in minte:
- Cum naiba ai ajuns aici?
- Banuiesc ca pe usa, nu? Si apropo sa nu mai adormi cu parul ud, ai putea raci.
- Nu schimba subiectul si nu ma lua cu glumele tale proaste. Asta e camera mea, patul meu, iar tu nu intri in calcul dupa cum vezi.
- Poate, dar tu esti al meu. Mi-a raspuns el accentuand ultimele cuvinte si facandu-ma sa amutesc pentru scurt timp. Simt cum sangele mi se urca in obraji colorand pielea intr-un rosu mai proeminent cu fiecare secunda care trece. Imi aplec capul pentru a-i acoperi cu bretonul, insa realizez ca nu-l pot pacali asa usor.
- Mai spune o data asta si o sa-ti indes fiecare cuvant pe gat, am spus in cele din urma nervos.
- Ce sa spun? Ca esti al meu? Ca am facut sex aseara?
- Nu am facut eu asa ceva!!
Pentru scurt timp se face tacere, moment in care cred ca a lasat-o balta cu discutia asta, insa el doar vrea sa vada cum ma inrosesc mai rau decat focul si incep sa transpir. Se apleaca catre mine, insa il imping imediat si atunci imi vorbeste iar:
- Ba da, ai facut-o. N-am sa uit niciodata fata pe care o aveai cand mi-ai spus ca-ti place si aproape m-ai implorat sa continui…
- Trebuie sa fi visat tu, eu n-as spune niciodata asta.
- Nu numai ca ai spus-o, dar se observa cu ochiul liber la cat de tare gemeai, evident de placere. Sau cand ma implorai sa te sarut in timp ce…
- Nu te aud, ii spun eu astupandu-mi ambele urechi repetand cuvintele in continuu doar pentru a-l acoperi.
Realizez cat de infantil e comportamentul meu, insa e mai bine asa decat sa fiu nevoit sa admit acele lucruri sau sa-I dau vreo explicatie. Sa fiu sincer nici eu nu stiu de ce am facut acele lucruri, insa, in mod ciudat, mi se pare ca sunt mai putin vinovat daca neg totul acum. Pana la urma suntem amandoi baieti, nu ar fi normal sa fie altceva intre noi decat prietenia, de ce s-a ajuns la asta? Si partea cea mai proasta e ca, in ciuda tuturor negatiilor mele, chiar m-am simtit bine seara trecuta…
In doar cateva secunde, mainile imi sunt prinse de incheieturi pentru a lasa urechile libere, iar buzele sunt cuprinse intr-un sarut lung. Pana sa constientizez ca Yu e cel care a pus stapanire pe limba mea, ma alatur involuntar jocului. La un moment dat ma musca de buza inferioara si simt cum locul incepe sa-mi pulseze de durere.
- De ce ai facut asta? Il intreb incruntat.
- Pentru ca ma minti…Strify, de ce m-ai sarutat daca spui ca nu-ti place? Spune-mi cat timp mai vrei sa joci teatru.
Oftez adanc si ma las pe spate pana ma lipsesc de peretele din spatele patului. Privesc in jur mai mult pentru a-mi gasi cuvintele, apoi ma uit catre Yu care astepta un raspuns de la mine asa ca i-l dau pe primul care-mi vine in minte:
- Nici eu nu stiu ce sa mai cred, bine? Ma duc sa-mi fac o cafea.
- Hai la o cafenea, e una prin zona si e chiar dragut interiorul.
Stau doua secunde sa cantaresc variantele, apoi ma gandesc ce am de pierdut si accept oferta. Yu se duce in camera lui pentru a-si alege niste haine cu care sa se imbrace, lasandu-ma singur pentru a face acelasi lucru. Imi iau un tricou alb peste care imi pun un hanorac dupa ce stabilesc ca e destul de racoare afara. Ca pantaloni aleg unii negri cu un model simplu dar care se vad destul de bine pe mine. Cand sunt gata ma duc catre iesire unde Yu ma astepta deja incaltat. Dupa ce-mi pun si eu o pereche de pantofi coboram scarile cu liftul apoi iesim pe strada mergand in directia celei mai apropiate cafenele din zona. In mod ciudat, eu nu am fost niciodata inauntru, poate pentru ca e atat de aproape ce casa nu m-a tentat s-o frecventez.
Deschid usa de sticla de sub pancarda de culoare violet pe care scria “Viva café” cu litere inclinate, si pasesc inauntru alaturi de Yu, mergand catre o masa de doua persoane. Cerem fiecare cate o cafea si, cat timp astept comanda, imi las privirea sa rataceasca pe geam urmarind fiecare persoana care trece. Cand in sfarsit apare cana de cafea, de culoare alba pe care scria numele localului, nu ma pot abtine sa nu iau o gura plina desi stiu ca e fierbinte. Pur si simplu sunt prea nerabdator ca sa astept sa se raceasca asa ca ma risc si sorb din lichidul amarui. In acest timp il vad pe Yu cum isi scoate degajat pachetul de tigari vrand sa ia una. Nu inteleg de ce vrea tocmai acum sa fumeze, nici macar nu o face zilnic, ci mai mult fumeaza ocazional, cand are el chef. Probabil o face intentionat pentru ca stie ca nu pot sa suport fumul de tigare, iar lui nu-I pasa daca ma enerveaza cu asta.
- Chiar trebuia sa fumezi acum? Ii spun eu imediat ce-si aprinde tigarea si trage prima data.
- Tigarea merge cel mai bine la o cafea…si de ce nu as face-o? Stai linisitit nu o sa mor eu de la asta.
- Nu-mi pasa de tine, eu ma gandeam la mine acum, nu pot sa suport cand fumeaza cineva! Si sa sti ca nu e sanatos nici daca inspiri fumul de la altcineva.
Ma uit fix in ochii lui Yu pentru a intari cele spuse si atunci el trage adanc din tigare apoi expira tot fumul in directia mea.
- Asta ai facut-o intentionat! Daca nu stingi imediat tigarea aia, ma ridic si plec.
- De cand imi spui tu ce sa fac? Eu nu ti-am interzis tie sa mananci dulciuri. Pun pariu ca ti-ar fi mai greu sa te abti de la ele decat mi-ar fi mie sa nu mai fumez.
- Eu nu as fi atat de sigur in locul tau…
- Asta imi suna a pariu. Uite cum facem: daca eu mai fumez, atunci poti continua ca si pana acum, iar eu te voi lasa in pace, dar daca tu vei manca fie si o bomboana atunci va trebui sa recunosti ca e ceva intre noi, ca ti la mine, iti place cand te sarut si restul.
- Bine! Acum taci. Spun eu de teama sa nu ne auda cineva, pana la urma suntem intr-un loc public si nu as vrea sa iasa un scandal monstru in presa.
In timp ce-mi termin cafeaua ma gandesc daca nu m-a luat gura pe dinainte…Sa nu mai mananc nimic dulce pentru...nici macar nu stiu cat timp. Ar putea deveni o problema pentru ca nu stiu cat ma voi putea abtine, doar daca nu cumva il fac pe Yu sa fie primul care cedeaza. Asta nu ar trebui sa fie prea greu, o sa-l duc prin cafenele si cluburi si pana la urma nu va rezista. Si voi arunca toate dulciurile din apartament!
Cand ne terminam cafelele, Yu cere chelnerului sa faca nota, apoi scoate pachetul de tigari si bricheta pe care le pune pe masa cu gandul de a le lasa acolo. Deci jocul a inceput, va trebui sa fiu cu ochii pe el zilele astea si nu am de gand sa pierd pariul ala idiot, iar miza e chiar mai mare decat daca ar fi vorba de bani.
Cand ies afara, soarele incepuse sa-si faca aparitia de dupa nori si se incalzise putin asa ca imi deschid hanoracul. Pe asa o vreme frumoasa nu s-ar merita sa stam in casa mai ales ca suntem inca in perioada in care ne relaxam dupa turneu. Poate o sa le propun baietilor sa iesim pe undeva, dar trebuie sa fiu atent sa nu fie nimic dulce prin preajma.
Tot planuind restul zilei, observ ca raman singur pe strada, iar Yu nu se zareste pe nicaieri. Ma gandesc ca poate s-a dus deja acasa vazandu-ma asa aerian, dar nu vad de ce s-ar grabi doar nu are nimic de facut. Deodata il vad iesind dintr-un magazin cu o punga mare plina ochi. Cand se apropie, arunc o privire inauntru si zaresc cateva din ambalajele bomboanelor si prajiturilor mele preferate. Asta e razboi! Imediat ce constat ca “inamicul” incepe sa atace, realizez ca ar trebui sa fac si eu ceva ca sa-I fac viata mai grea asa ca intru la randul meu in magazin. Acolo zaresc cateva tipuri de tigari pe care le-a incercat Yu asa ma decid sa le cumpar si, inainte sa plec, imi aduc aminte sa iau si o bricheta. Pana la urma va fi mai greu decat am crezut, dar nu am de gand sa cedez.
Cand ies din magazin, Yu ma intampina cu un zambet cu subinteles ca si cum ar sti ce am cumparat, dar nu-mi pasa. Oricum el nu stie cat pot fi de incapatanat.
Odata ce intru din nou in bloc, apas pe butonul care cheama liftul si, il in timpul asta, Yu ma ajunge din urma. Cand sa urc, simt cum sunt impins catre oglinda de pe peretele ascensorului de catre un corp mai bine cladit ca al meu. Imi las privirea in jos parca stiind ce va urma, insa realizez ca nu se intampla nimic si atunci ma uit contrariat, fix in ochii brunetului.
- Ce astepti? Imi spune el amuzat de faptul ca incepusem sa ma inrosesc iar in obraji.
- Nimic! Si da-te de pe mine, ii spun impingandu-l.
Usile liftului se deschid in spatele lui, iar Yu coboara fara a mai spune macar un cuvant. Nu-mi vine sa cred ca iar m-a prins cu chestia asta facandu-ma sa par ca eu as vrea ceva de la el. Dar nu-i nimic, pariul nu-l voi pierde, asta stiu sigur.
Capitolul 18
De cum iese din baie, ma las usor pe marginea cazii, putin ametit, poate si din cauza aburilor ce se condenseaza pe oglinda, impiedicandu-ma sa-mi vad propria reflexie. Imi strang prosopul mai bine in jurul meu si ma ridic, ducandu-ma direct in camera unde imi caut niste haine la intamplare si ma trantesc pe suprafata moale a patului. Parul ud face o pata inchisa la culoare in locul in care mi-am afundat capul in perna si o senzatie de racoare isi face aparitia, dar nu ma deranjez sa ma usuc. Vreau doar sa adorm, sa nu ma mai gandesc la nimic asa ca imi inchid ochii, impunandu-mi sa imi eliberez mintea de orice gand.
Inspir adanc, intorcandu-ma pe o parte, insa imaginea lui Yu nu-mi da pace. In minte imi apar momentele de mai devreme precum un film ce se reia la nesfarsit, unul fara logica, si totusi ma face sa ma svarcolesc in pat incercand sa uit fiecare secventa.
Nu stiu cand adorm, insa in momentul in care ma trezesc, intunericul din jurul meu disparuse complet, in locul lui fiind o lumina difuza. Cercetez cu ochii incaperea, insa nu observ nimic in neregula pana cand imi simt umarul stang presat de o greutate incomoda. Pana sa realizez mai bine ce se intampla, il si aud pe Yu cum incepe sa vorbeasca:
- ‘Neata. Ai dormit bine? Imi spune cu un zambet larg ridicandu-si capul de pe umarul meu.
Nu stiu care-i expresia mea atunci, dar cu siguranta nu una prea isteata, cu gura intredeschisa si ochii bulbucati. Incercand sa-mi revin, spun primele cuvinte care-mi vin in minte:
- Cum naiba ai ajuns aici?
- Banuiesc ca pe usa, nu? Si apropo sa nu mai adormi cu parul ud, ai putea raci.
- Nu schimba subiectul si nu ma lua cu glumele tale proaste. Asta e camera mea, patul meu, iar tu nu intri in calcul dupa cum vezi.
- Poate, dar tu esti al meu. Mi-a raspuns el accentuand ultimele cuvinte si facandu-ma sa amutesc pentru scurt timp. Simt cum sangele mi se urca in obraji colorand pielea intr-un rosu mai proeminent cu fiecare secunda care trece. Imi aplec capul pentru a-i acoperi cu bretonul, insa realizez ca nu-l pot pacali asa usor.
- Mai spune o data asta si o sa-ti indes fiecare cuvant pe gat, am spus in cele din urma nervos.
- Ce sa spun? Ca esti al meu? Ca am facut sex aseara?
- Nu am facut eu asa ceva!!
Pentru scurt timp se face tacere, moment in care cred ca a lasat-o balta cu discutia asta, insa el doar vrea sa vada cum ma inrosesc mai rau decat focul si incep sa transpir. Se apleaca catre mine, insa il imping imediat si atunci imi vorbeste iar:
- Ba da, ai facut-o. N-am sa uit niciodata fata pe care o aveai cand mi-ai spus ca-ti place si aproape m-ai implorat sa continui…
- Trebuie sa fi visat tu, eu n-as spune niciodata asta.
- Nu numai ca ai spus-o, dar se observa cu ochiul liber la cat de tare gemeai, evident de placere. Sau cand ma implorai sa te sarut in timp ce…
- Nu te aud, ii spun eu astupandu-mi ambele urechi repetand cuvintele in continuu doar pentru a-l acoperi.
Realizez cat de infantil e comportamentul meu, insa e mai bine asa decat sa fiu nevoit sa admit acele lucruri sau sa-I dau vreo explicatie. Sa fiu sincer nici eu nu stiu de ce am facut acele lucruri, insa, in mod ciudat, mi se pare ca sunt mai putin vinovat daca neg totul acum. Pana la urma suntem amandoi baieti, nu ar fi normal sa fie altceva intre noi decat prietenia, de ce s-a ajuns la asta? Si partea cea mai proasta e ca, in ciuda tuturor negatiilor mele, chiar m-am simtit bine seara trecuta…
In doar cateva secunde, mainile imi sunt prinse de incheieturi pentru a lasa urechile libere, iar buzele sunt cuprinse intr-un sarut lung. Pana sa constientizez ca Yu e cel care a pus stapanire pe limba mea, ma alatur involuntar jocului. La un moment dat ma musca de buza inferioara si simt cum locul incepe sa-mi pulseze de durere.
- De ce ai facut asta? Il intreb incruntat.
- Pentru ca ma minti…Strify, de ce m-ai sarutat daca spui ca nu-ti place? Spune-mi cat timp mai vrei sa joci teatru.
Oftez adanc si ma las pe spate pana ma lipsesc de peretele din spatele patului. Privesc in jur mai mult pentru a-mi gasi cuvintele, apoi ma uit catre Yu care astepta un raspuns de la mine asa ca i-l dau pe primul care-mi vine in minte:
- Nici eu nu stiu ce sa mai cred, bine? Ma duc sa-mi fac o cafea.
- Hai la o cafenea, e una prin zona si e chiar dragut interiorul.
Stau doua secunde sa cantaresc variantele, apoi ma gandesc ce am de pierdut si accept oferta. Yu se duce in camera lui pentru a-si alege niste haine cu care sa se imbrace, lasandu-ma singur pentru a face acelasi lucru. Imi iau un tricou alb peste care imi pun un hanorac dupa ce stabilesc ca e destul de racoare afara. Ca pantaloni aleg unii negri cu un model simplu dar care se vad destul de bine pe mine. Cand sunt gata ma duc catre iesire unde Yu ma astepta deja incaltat. Dupa ce-mi pun si eu o pereche de pantofi coboram scarile cu liftul apoi iesim pe strada mergand in directia celei mai apropiate cafenele din zona. In mod ciudat, eu nu am fost niciodata inauntru, poate pentru ca e atat de aproape ce casa nu m-a tentat s-o frecventez.
Deschid usa de sticla de sub pancarda de culoare violet pe care scria “Viva café” cu litere inclinate, si pasesc inauntru alaturi de Yu, mergand catre o masa de doua persoane. Cerem fiecare cate o cafea si, cat timp astept comanda, imi las privirea sa rataceasca pe geam urmarind fiecare persoana care trece. Cand in sfarsit apare cana de cafea, de culoare alba pe care scria numele localului, nu ma pot abtine sa nu iau o gura plina desi stiu ca e fierbinte. Pur si simplu sunt prea nerabdator ca sa astept sa se raceasca asa ca ma risc si sorb din lichidul amarui. In acest timp il vad pe Yu cum isi scoate degajat pachetul de tigari vrand sa ia una. Nu inteleg de ce vrea tocmai acum sa fumeze, nici macar nu o face zilnic, ci mai mult fumeaza ocazional, cand are el chef. Probabil o face intentionat pentru ca stie ca nu pot sa suport fumul de tigare, iar lui nu-I pasa daca ma enerveaza cu asta.
- Chiar trebuia sa fumezi acum? Ii spun eu imediat ce-si aprinde tigarea si trage prima data.
- Tigarea merge cel mai bine la o cafea…si de ce nu as face-o? Stai linisitit nu o sa mor eu de la asta.
- Nu-mi pasa de tine, eu ma gandeam la mine acum, nu pot sa suport cand fumeaza cineva! Si sa sti ca nu e sanatos nici daca inspiri fumul de la altcineva.
Ma uit fix in ochii lui Yu pentru a intari cele spuse si atunci el trage adanc din tigare apoi expira tot fumul in directia mea.
- Asta ai facut-o intentionat! Daca nu stingi imediat tigarea aia, ma ridic si plec.
- De cand imi spui tu ce sa fac? Eu nu ti-am interzis tie sa mananci dulciuri. Pun pariu ca ti-ar fi mai greu sa te abti de la ele decat mi-ar fi mie sa nu mai fumez.
- Eu nu as fi atat de sigur in locul tau…
- Asta imi suna a pariu. Uite cum facem: daca eu mai fumez, atunci poti continua ca si pana acum, iar eu te voi lasa in pace, dar daca tu vei manca fie si o bomboana atunci va trebui sa recunosti ca e ceva intre noi, ca ti la mine, iti place cand te sarut si restul.
- Bine! Acum taci. Spun eu de teama sa nu ne auda cineva, pana la urma suntem intr-un loc public si nu as vrea sa iasa un scandal monstru in presa.
In timp ce-mi termin cafeaua ma gandesc daca nu m-a luat gura pe dinainte…Sa nu mai mananc nimic dulce pentru...nici macar nu stiu cat timp. Ar putea deveni o problema pentru ca nu stiu cat ma voi putea abtine, doar daca nu cumva il fac pe Yu sa fie primul care cedeaza. Asta nu ar trebui sa fie prea greu, o sa-l duc prin cafenele si cluburi si pana la urma nu va rezista. Si voi arunca toate dulciurile din apartament!
Cand ne terminam cafelele, Yu cere chelnerului sa faca nota, apoi scoate pachetul de tigari si bricheta pe care le pune pe masa cu gandul de a le lasa acolo. Deci jocul a inceput, va trebui sa fiu cu ochii pe el zilele astea si nu am de gand sa pierd pariul ala idiot, iar miza e chiar mai mare decat daca ar fi vorba de bani.
Cand ies afara, soarele incepuse sa-si faca aparitia de dupa nori si se incalzise putin asa ca imi deschid hanoracul. Pe asa o vreme frumoasa nu s-ar merita sa stam in casa mai ales ca suntem inca in perioada in care ne relaxam dupa turneu. Poate o sa le propun baietilor sa iesim pe undeva, dar trebuie sa fiu atent sa nu fie nimic dulce prin preajma.
Tot planuind restul zilei, observ ca raman singur pe strada, iar Yu nu se zareste pe nicaieri. Ma gandesc ca poate s-a dus deja acasa vazandu-ma asa aerian, dar nu vad de ce s-ar grabi doar nu are nimic de facut. Deodata il vad iesind dintr-un magazin cu o punga mare plina ochi. Cand se apropie, arunc o privire inauntru si zaresc cateva din ambalajele bomboanelor si prajiturilor mele preferate. Asta e razboi! Imediat ce constat ca “inamicul” incepe sa atace, realizez ca ar trebui sa fac si eu ceva ca sa-I fac viata mai grea asa ca intru la randul meu in magazin. Acolo zaresc cateva tipuri de tigari pe care le-a incercat Yu asa ma decid sa le cumpar si, inainte sa plec, imi aduc aminte sa iau si o bricheta. Pana la urma va fi mai greu decat am crezut, dar nu am de gand sa cedez.
Cand ies din magazin, Yu ma intampina cu un zambet cu subinteles ca si cum ar sti ce am cumparat, dar nu-mi pasa. Oricum el nu stie cat pot fi de incapatanat.
Odata ce intru din nou in bloc, apas pe butonul care cheama liftul si, il in timpul asta, Yu ma ajunge din urma. Cand sa urc, simt cum sunt impins catre oglinda de pe peretele ascensorului de catre un corp mai bine cladit ca al meu. Imi las privirea in jos parca stiind ce va urma, insa realizez ca nu se intampla nimic si atunci ma uit contrariat, fix in ochii brunetului.
- Ce astepti? Imi spune el amuzat de faptul ca incepusem sa ma inrosesc iar in obraji.
- Nimic! Si da-te de pe mine, ii spun impingandu-l.
Usile liftului se deschid in spatele lui, iar Yu coboara fara a mai spune macar un cuvant. Nu-mi vine sa cred ca iar m-a prins cu chestia asta facandu-ma sa par ca eu as vrea ceva de la el. Dar nu-i nimic, pariul nu-l voi pierde, asta stiu sigur.
deci strify e de groaza, ba ii place, ba vrea, ba face pe inabordabilul, omul asta e culmea rau de tot sper ca pariul asta sa-l invete minte ca nu e bine sa te joci cu focul ca te arzi
si yu e un adevarat demon cu chip de inger, ce mai compromisuri face si el numai ca sa-l castige pe strify si gura lui mare
oh replica mea preferata: "In doar cateva secunde, mainile imi sunt prinse de incheieturi pentru a lasa urechile libere, iar buzele sunt cuprinse intr-un sarut lung. Pana sa constientizez ca Yu e cel care a pus stapanire pe limba mea, ma alatur involuntar jocului. La un moment dat ma musca de buza inferioara si simt cum locul incepe sa-mi pulseze de durere.
- De ce ai facut asta? Il intreb incruntat.
- Pentru ca ma minti…Strify, de ce m-ai sarutat daca spui ca nu-ti place? Spune-mi cat timp mai vrei sa joci teatru."
deci a fost super tare yu, il ador oricum astept cu nerabdare cap urmator
so kiss yaa girls


si yu e un adevarat demon cu chip de inger, ce mai compromisuri face si el numai ca sa-l castige pe strify si gura lui mare
oh replica mea preferata: "In doar cateva secunde, mainile imi sunt prinse de incheieturi pentru a lasa urechile libere, iar buzele sunt cuprinse intr-un sarut lung. Pana sa constientizez ca Yu e cel care a pus stapanire pe limba mea, ma alatur involuntar jocului. La un moment dat ma musca de buza inferioara si simt cum locul incepe sa-mi pulseze de durere.
- De ce ai facut asta? Il intreb incruntat.
- Pentru ca ma minti…Strify, de ce m-ai sarutat daca spui ca nu-ti place? Spune-mi cat timp mai vrei sa joci teatru."
deci a fost super tare yu, il ador oricum astept cu nerabdare cap urmator
so kiss yaa girls



Buna!!!
Imi pare rau ca nu am postat mai devreme,dar nu am avut timp
Acuma sa revenim la fic...si capitolu asta este fain,ca si restu
"- Asta imi suna a pariu. Uite cum facem: daca eu mai fumez, atunci poti continua ca si pana acum, iar eu te voi lasa in pace, dar daca tu vei manca fie si o bomboana atunci va trebui sa recunosti ca e ceva intre noi, ca ti la mine, iti place cand te sarut si restul." O_O ce pariu,oare Strify rezista sa nu manance dulciuri?Dar daca nu rezista trebe sa recunoasca tot,as vrea sa vad ce ar spune restu daca Strify ar recunoastea absolut tot.Chiar daca si-au dat seama cam ce ii tot as vrea sa vad ce spun atunci
"Deodata il vad iesind dintr-un magazin cu o punga mare plina ochi. Cand se apropie, arunc o privire inauntru si zaresc cateva din ambalajele bomboanelor si prajiturilor mele preferate. Asta e razboi!" Da Strify,asta ii razboi
Si tinand cont cu cine ii razboiu posibil sa fie mai greu decat ai crezut,mai greu sa castigi
Abia astept capitolu urmator.
:bye:
Imi pare rau ca nu am postat mai devreme,dar nu am avut timp

Acuma sa revenim la fic...si capitolu asta este fain,ca si restu
"- Asta imi suna a pariu. Uite cum facem: daca eu mai fumez, atunci poti continua ca si pana acum, iar eu te voi lasa in pace, dar daca tu vei manca fie si o bomboana atunci va trebui sa recunosti ca e ceva intre noi, ca ti la mine, iti place cand te sarut si restul." O_O ce pariu,oare Strify rezista sa nu manance dulciuri?Dar daca nu rezista trebe sa recunoasca tot,as vrea sa vad ce ar spune restu daca Strify ar recunoastea absolut tot.Chiar daca si-au dat seama cam ce ii tot as vrea sa vad ce spun atunci
"Deodata il vad iesind dintr-un magazin cu o punga mare plina ochi. Cand se apropie, arunc o privire inauntru si zaresc cateva din ambalajele bomboanelor si prajiturilor mele preferate. Asta e razboi!" Da Strify,asta ii razboi
Si tinand cont cu cine ii razboiu posibil sa fie mai greu decat ai crezut,mai greu sa castigiAbia astept capitolu urmator.
:bye:
Capitolul 19
De cum pasesc in casa, decid sa pun cate o bomboana sau o prajitura pe fiecare masuta, fiind sigur ca asa, papadia nu va rezista prea mult tentatiei si se va da batut. Probabil crede ca eu nu pot sta fara tigari, dar nu stie cat se inseala. Eu nu fumez decat ocazional si nu simt nevoia de a fuma neaparat, ci doar la o cafea sau uneori, petreceri.
-Asta va fi usor, rostesc eu cu voce tare, lasand punga cu dulciuri pe canapea, asezandu-ma pe suprafata moale.
-Asta s-o crezi tu! stii ca reusesc ce-mi propun. Mai bine ai renunta inainte de a pierde, imi spune el, incrucisandu-si bratele, fiind sprijinit de usa livingului.
-Serios? Hmm, sa recapitulam... Iti aduci aminte cand te-am sarutat pe scena, dupa care ai inceput cu razbunarile alea in care mi-ai taiat si blugii preferati? Pun pariu ca ti-ai propus sa nu-mi mai dai ocazia de a te saruta, si ia uite, as putea sa o fac si acum, pentru ca n-ai sa te opui.... Sau cand ai aflat ca ai fost al meu in noaptea aia... Ti-ai propus cu siguranta sa nu mai permiti sa se intample asa ceva, n-am dreptate? ce chestie... trebuie sa iti reamintesc momentele de aseara?
Auzindu-mi cuvintele, tace si ramane cu privirea fixata intr-un punct pe podea, miscandu-si buzele, vrand sa spuna ceva, insa stia ca nu avea ce, asa ca pleaca din incapere fara a-mi mai adresa un cuvant.
-Ce e? Deja nu mai suporti adevarul? intreb eu, ridicandu-ma in picioare pentru a ma indrepta spre el, insa nu inainte de a lua o prajitura in mana.
-Ha! Sigur. Mai considera-te destept pana mai poti. Ai sa pierzi! replica el, scotand limba ca un copil rasfatat, indemnandu-ma sa rad amuzat.
-Ei bine, vad ca te incapatanezi in continuare. Nu-i nimic.. eu voi manca o prajitura si ma voi relaxa.
-Stai putin! Nu te baza pe faptul ca eu nu fumez! Asta e trisare! se rasteste el, strigandu-l apoi pe Kiro, care vine in scurt timp, cu o privire ingrijorata.
Strify scoate pachetul de tigari cumparat de el, pe care il desface, luand o tigare si bagand-o in gura basistului, care a ramas socat, cu ochii larg deschisi.
-Na! Fumeaza! Uite si foc! spune papadia, aprinzand acea tigara de la focul unei brichete. Kiro trage usor fumul in piept pe urma expirandu-l, insa avand aceeasi expresie de "Ce naiba se intampa?!"
-Strify, ce ai patit? intreaba el, prinzand tigarea intre doua degete si privindu-ne pe rand, destul de confuz.
-Vrea sa ma faca sa fumez, dar nu stiu daca si-a dat seama ca nu sunt dependent, rostesc eu, inca razand, luand pe urma o muscatura din prajitura de ciocolata.
-Strify, iarta-ma ca-ti stric planul... dar e inutil. Yu fumeaza numai cand are chef... nu ii vine pofta asa cum crezi tu. A putut sta asa trei luni intregi, in urma unui pariu pe care l-am facut noi doi, spune Kiro, dand de inteles ca papadia va pierde orice ar face, reusind sa-l enerveze vizibil.
-Nu voi pierde! Ce dracu'?! E un pariu stupid! Nici nu stiu de ce am acceptat! Stii ce? Nu ma intereseaza. E un joc de copii fara ocupatie! nu voi recunoaste niciodata chestia aia chiar daca pierd, asa ca nu are rost! se rasteste Strify, gesticuland si incruntandu-se.
-Deci joci murdar. Bine, atunci uite cum facem: Daca pierzi si nu recunosti, la primul interviu, voi spune, ba mai mult, voi descrie ce s-a intamplat noaptea trecuta,apoi voi mentiona si cat de mult ti-a placut. Si sa nu crezi ca nu sunt in stare de asta, pentru ca te inseli, replic eu, punandu-mi mainile in san, privindu-l victorios pe cel cu care am facut pariul.
-Iar eu voi nega, si tot tu iesi in pierdere...
-Serios? Strif', ma provoci la un joc la care eu castig. De la un timp incepi sa te inrosesti cand aduc vorba de ceea ce s-a intamplat in camera ta, si crede-ma, nu voi iesi in pierdere cu nimic, pentru ca orice prost isi va da seama ca nu mint atunci cand ti se va vedea expresia.
Si-a incrucisat bratele la piept, intorcandu-se cu spatele, apoi injurandu-ma printre dinti se intreapta spre camera sa, trantind usa in urma lui.
Zambesc multumit, apoi imi asez mana pe umarul lui Kiro, propunandu-i sa bem o bere iar in timp ce el ii cheama pe Shin si Romeo, eu iau cutiile reci din frigider si le asez pe masa.
Pentru o aproximativ o ora, suntem numai noi patru, stand pe canapea si povestind diverse lucruri, printre care si acel pariu intre mine si Strify, si de cum il pomenesc, isi si face aparitia in spatele nostru, inca imbufnat si uitandu-se lung la punga de dulciuri de pe masa. Se aseaza langa Kiro, adica in capatul canapelei, propunand sa mergem sa mancam la un restaurant cu specific japonez, vrand sa manance sushi, iar noi acceptam fara doar si poate, pentru ca de mult timp nu am mai mancat asa ceva. Fara alte cuvinte, Strify se ridica, anuntandu-ne va fi gata in cateva minute, dupa care pleaca spre camera lui. Dupa cum ma asteptam, nici nu ma baga in seama cand il intreb daca e suparat, si zambesc, constatand ca iar nu are de gand sa-mi vorbeasca pentru a nu stiu cata oara.
Ma ridic de pe suprafata moale, mergand cu pasi lenti in spre camera mea, unde imbrac repede alte haine, vrand sa fiu gata de plecare inaintea papadiei. Iau pe mine un tricou negru cu niste litere mari, rosii, parca scrise cu sange, care ies in evidenta datorita conturului alb care dau impresia unei lumini difuze venita din spatele lor. "Beware" spune cuvantul de pe material, facandu-ma sa ranjesc de cum ma privesc in oglinda, reusind sa-mi aminteasca de Strify, care inceraca (inutil, desigur) sa se fereasca de mine. Imbrac o pereche de pantaloni de aceeasi culoare cu tricoul, si atasez capatul unui lant argintiu de buzunarul drept, iar celalalt capat de cureaua rosie cu niste inscriptii negre. Fiind deja gata de plecare, ma hotarasc sa imi fac prezenta in camera papadiei, si de cum ajung inaintea usii lui, intru fara nicio retinere, vazandu-l pe Strify in fata oglinzii, arajandu-si parul. Tresare imediat ce ma observa, insa nu-mi adreseaza niciun cuvant, preferand sa-si intoarca privirea in cealalta parte.
-Chiar atat de tare te supara adevarul? intreb eu, punandu-mi mainile in san.
-Nu sunt suparat, raspunde el, venind in directia mea cu pasi repezi, vrand sa iasa afara din camera, dar ma asez in fata usii, blocandu-i iesirea, si facandu-l sa se dea un pas inapoi.
-Nu? E bine sa aud asta. Atunci imprumuta-mi fixativul tau, pentru ca al meu s-a terminat, spun eu, reusind sa gasesc repede acel motiv pentru care ma aflu in camera lui, incercand sa par convingator. Se pare ca am reusit, pentru ca se intoarce, mergand cu pasi repezi spre baie, de unde iese cu ceea ce am cerut in mana. Il intinde spre mine, insa in loc sa iau obiectul, l-am apucat de incheietura, tragandu-l in bratele mele.
-Sper ca stii ca vom dormi din nou impreuna in seara asta, spun eu, ducandu-mi mana dreapta dupa gatul sau.
-Ce?! Nu! Nu se va mai intampla! Ti-am spus si-ti repet: Tu nu faci parte din ceea ce inseamna camera asta! Striga el, smucindu-se din stransoarea mea.
-Ai un pariu de dus la final, iar eu te cred in stare de orice pentru o prajitura. Asa ca, va trebui sa fiu convins sa nu vei trisa. Oricum... Shin si Romeo, sunt inca la noi. Vrei sa dorm pe dulap?
-Pe dulap, in cada, pe balcon, pe pervazul gemului, nu ma intereseaza! De ce tocmai...
Amuteste de cum i-am cuprins barbia intre cele doua degete, si-mi apropii chipul de al lui. Inchide ochii si inghite in sec, avand impresia ca-mi stie intentiile, insa imi presez buzele pe fruntea lui, sarutandu-l scurt, afizand pe urma un zambet cu subinteles. Cum poate sa-mi spuna ca nu ma place, cand el asteapta sa-i fac toate lucrurile alea? Cu siguranta stie lucrul asta, dar nu vrea sa-l accepte sub nicio forma. E prea orgolios pentru asta.
-Cat ce mult iti place sa ma minti... rostesc eu, privindu-l in ochi, iesind pe urma din camera lui. Din nou l-am lasat fara cuvinte, si asta se intampla cam des in ultima vreme. Se pare ca incet-incet, invat cum sa ma descurc cu firea lui putin incurcata...
De cum pasesc in casa, decid sa pun cate o bomboana sau o prajitura pe fiecare masuta, fiind sigur ca asa, papadia nu va rezista prea mult tentatiei si se va da batut. Probabil crede ca eu nu pot sta fara tigari, dar nu stie cat se inseala. Eu nu fumez decat ocazional si nu simt nevoia de a fuma neaparat, ci doar la o cafea sau uneori, petreceri.
-Asta va fi usor, rostesc eu cu voce tare, lasand punga cu dulciuri pe canapea, asezandu-ma pe suprafata moale.
-Asta s-o crezi tu! stii ca reusesc ce-mi propun. Mai bine ai renunta inainte de a pierde, imi spune el, incrucisandu-si bratele, fiind sprijinit de usa livingului.
-Serios? Hmm, sa recapitulam... Iti aduci aminte cand te-am sarutat pe scena, dupa care ai inceput cu razbunarile alea in care mi-ai taiat si blugii preferati? Pun pariu ca ti-ai propus sa nu-mi mai dai ocazia de a te saruta, si ia uite, as putea sa o fac si acum, pentru ca n-ai sa te opui.... Sau cand ai aflat ca ai fost al meu in noaptea aia... Ti-ai propus cu siguranta sa nu mai permiti sa se intample asa ceva, n-am dreptate? ce chestie... trebuie sa iti reamintesc momentele de aseara?
Auzindu-mi cuvintele, tace si ramane cu privirea fixata intr-un punct pe podea, miscandu-si buzele, vrand sa spuna ceva, insa stia ca nu avea ce, asa ca pleaca din incapere fara a-mi mai adresa un cuvant.
-Ce e? Deja nu mai suporti adevarul? intreb eu, ridicandu-ma in picioare pentru a ma indrepta spre el, insa nu inainte de a lua o prajitura in mana.
-Ha! Sigur. Mai considera-te destept pana mai poti. Ai sa pierzi! replica el, scotand limba ca un copil rasfatat, indemnandu-ma sa rad amuzat.
-Ei bine, vad ca te incapatanezi in continuare. Nu-i nimic.. eu voi manca o prajitura si ma voi relaxa.
-Stai putin! Nu te baza pe faptul ca eu nu fumez! Asta e trisare! se rasteste el, strigandu-l apoi pe Kiro, care vine in scurt timp, cu o privire ingrijorata.
Strify scoate pachetul de tigari cumparat de el, pe care il desface, luand o tigare si bagand-o in gura basistului, care a ramas socat, cu ochii larg deschisi.
-Na! Fumeaza! Uite si foc! spune papadia, aprinzand acea tigara de la focul unei brichete. Kiro trage usor fumul in piept pe urma expirandu-l, insa avand aceeasi expresie de "Ce naiba se intampa?!"
-Strify, ce ai patit? intreaba el, prinzand tigarea intre doua degete si privindu-ne pe rand, destul de confuz.
-Vrea sa ma faca sa fumez, dar nu stiu daca si-a dat seama ca nu sunt dependent, rostesc eu, inca razand, luand pe urma o muscatura din prajitura de ciocolata.
-Strify, iarta-ma ca-ti stric planul... dar e inutil. Yu fumeaza numai cand are chef... nu ii vine pofta asa cum crezi tu. A putut sta asa trei luni intregi, in urma unui pariu pe care l-am facut noi doi, spune Kiro, dand de inteles ca papadia va pierde orice ar face, reusind sa-l enerveze vizibil.
-Nu voi pierde! Ce dracu'?! E un pariu stupid! Nici nu stiu de ce am acceptat! Stii ce? Nu ma intereseaza. E un joc de copii fara ocupatie! nu voi recunoaste niciodata chestia aia chiar daca pierd, asa ca nu are rost! se rasteste Strify, gesticuland si incruntandu-se.
-Deci joci murdar. Bine, atunci uite cum facem: Daca pierzi si nu recunosti, la primul interviu, voi spune, ba mai mult, voi descrie ce s-a intamplat noaptea trecuta,apoi voi mentiona si cat de mult ti-a placut. Si sa nu crezi ca nu sunt in stare de asta, pentru ca te inseli, replic eu, punandu-mi mainile in san, privindu-l victorios pe cel cu care am facut pariul.
-Iar eu voi nega, si tot tu iesi in pierdere...
-Serios? Strif', ma provoci la un joc la care eu castig. De la un timp incepi sa te inrosesti cand aduc vorba de ceea ce s-a intamplat in camera ta, si crede-ma, nu voi iesi in pierdere cu nimic, pentru ca orice prost isi va da seama ca nu mint atunci cand ti se va vedea expresia.
Si-a incrucisat bratele la piept, intorcandu-se cu spatele, apoi injurandu-ma printre dinti se intreapta spre camera sa, trantind usa in urma lui.
Zambesc multumit, apoi imi asez mana pe umarul lui Kiro, propunandu-i sa bem o bere iar in timp ce el ii cheama pe Shin si Romeo, eu iau cutiile reci din frigider si le asez pe masa.
Pentru o aproximativ o ora, suntem numai noi patru, stand pe canapea si povestind diverse lucruri, printre care si acel pariu intre mine si Strify, si de cum il pomenesc, isi si face aparitia in spatele nostru, inca imbufnat si uitandu-se lung la punga de dulciuri de pe masa. Se aseaza langa Kiro, adica in capatul canapelei, propunand sa mergem sa mancam la un restaurant cu specific japonez, vrand sa manance sushi, iar noi acceptam fara doar si poate, pentru ca de mult timp nu am mai mancat asa ceva. Fara alte cuvinte, Strify se ridica, anuntandu-ne va fi gata in cateva minute, dupa care pleaca spre camera lui. Dupa cum ma asteptam, nici nu ma baga in seama cand il intreb daca e suparat, si zambesc, constatand ca iar nu are de gand sa-mi vorbeasca pentru a nu stiu cata oara.
Ma ridic de pe suprafata moale, mergand cu pasi lenti in spre camera mea, unde imbrac repede alte haine, vrand sa fiu gata de plecare inaintea papadiei. Iau pe mine un tricou negru cu niste litere mari, rosii, parca scrise cu sange, care ies in evidenta datorita conturului alb care dau impresia unei lumini difuze venita din spatele lor. "Beware" spune cuvantul de pe material, facandu-ma sa ranjesc de cum ma privesc in oglinda, reusind sa-mi aminteasca de Strify, care inceraca (inutil, desigur) sa se fereasca de mine. Imbrac o pereche de pantaloni de aceeasi culoare cu tricoul, si atasez capatul unui lant argintiu de buzunarul drept, iar celalalt capat de cureaua rosie cu niste inscriptii negre. Fiind deja gata de plecare, ma hotarasc sa imi fac prezenta in camera papadiei, si de cum ajung inaintea usii lui, intru fara nicio retinere, vazandu-l pe Strify in fata oglinzii, arajandu-si parul. Tresare imediat ce ma observa, insa nu-mi adreseaza niciun cuvant, preferand sa-si intoarca privirea in cealalta parte.
-Chiar atat de tare te supara adevarul? intreb eu, punandu-mi mainile in san.
-Nu sunt suparat, raspunde el, venind in directia mea cu pasi repezi, vrand sa iasa afara din camera, dar ma asez in fata usii, blocandu-i iesirea, si facandu-l sa se dea un pas inapoi.
-Nu? E bine sa aud asta. Atunci imprumuta-mi fixativul tau, pentru ca al meu s-a terminat, spun eu, reusind sa gasesc repede acel motiv pentru care ma aflu in camera lui, incercand sa par convingator. Se pare ca am reusit, pentru ca se intoarce, mergand cu pasi repezi spre baie, de unde iese cu ceea ce am cerut in mana. Il intinde spre mine, insa in loc sa iau obiectul, l-am apucat de incheietura, tragandu-l in bratele mele.
-Sper ca stii ca vom dormi din nou impreuna in seara asta, spun eu, ducandu-mi mana dreapta dupa gatul sau.
-Ce?! Nu! Nu se va mai intampla! Ti-am spus si-ti repet: Tu nu faci parte din ceea ce inseamna camera asta! Striga el, smucindu-se din stransoarea mea.
-Ai un pariu de dus la final, iar eu te cred in stare de orice pentru o prajitura. Asa ca, va trebui sa fiu convins sa nu vei trisa. Oricum... Shin si Romeo, sunt inca la noi. Vrei sa dorm pe dulap?
-Pe dulap, in cada, pe balcon, pe pervazul gemului, nu ma intereseaza! De ce tocmai...
Amuteste de cum i-am cuprins barbia intre cele doua degete, si-mi apropii chipul de al lui. Inchide ochii si inghite in sec, avand impresia ca-mi stie intentiile, insa imi presez buzele pe fruntea lui, sarutandu-l scurt, afizand pe urma un zambet cu subinteles. Cum poate sa-mi spuna ca nu ma place, cand el asteapta sa-i fac toate lucrurile alea? Cu siguranta stie lucrul asta, dar nu vrea sa-l accepte sub nicio forma. E prea orgolios pentru asta.
-Cat ce mult iti place sa ma minti... rostesc eu, privindu-l in ochi, iesind pe urma din camera lui. Din nou l-am lasat fara cuvinte, si asta se intampla cam des in ultima vreme. Se pare ca incet-incet, invat cum sa ma descurc cu firea lui putin incurcata...