21-09-2009, 11:56 PM
Oky Doki...am revenit cu un nou capitol...cuminte shi dresat numai bun de comentat:D
Capitolul 7: Ce mai sunt si eu, ca om sigur nu sunt...
M-am trezit tipand, e a saptea dimineata consecutiv. Nu stiu cat voi mai rezista in modul asta. De o saaptamana nu mai dorm noaptea. Toate din cauza cosmarului ala idiot.Mereu incepe la fel, cand totul e negru, apoi vad din nou, dar sunt altfel. Sabia aceea, si toti prietenii mei erau acolo, toti morti, toti ucisi de Mike si la final intrebarea cumplita “ Ucizi, sau lasi totul sa moara?†. Nu intelegeam nimic, sa ucid? Eu? Ce as fi ucis eu, vreo musca din peisaj. In fine, cred ca Alex se obisnuise cu tipetele mele de dimineata, fiindca astazi nu mai era chiar atat de ingrijorat. Apropo, azi e luni si ar cam trebui sa merg la scoala. Mai era o saptamana pana la vacanta de iarna si trei zile pana la ziua mea. Implinesc saisprezece ani, ce fericire, nu va mai fi diferenta intre mine si Alex. Dupa ce am terminat cu verificarea calendarului saptamanii am mers sa mi fac toaleta. Dupa ce am terminat si cu asta, mi-am luat uniforma si mi-am legat parul in doua codite. M-am dus sa imi pun cartile si atunci mi-am amintit ca eu nu facusem nici o tema. Am deschis disperata caietele sa vad daca resesc sa scriu ceva pana plec. Cand m-am uitat, mi-am dat seama care era ocupatia lui cat timp eu dormeam, imi facea mie temele. Imi convenea, de invatat invatam, dar teme...bleah. Mi-am dat cu rimel, gloss si am mers sa mananc.Am terminat de mancat si acum asteptam sa ajunga Alex sa mergem la scoala. Suna la usa, semnalul meu de plecare, mi-am lut geanta de jos si am tulit-o.
Cand l-am vazut i-am sarit in brate.
- Usor, stai calma!
- De parca ti-ar fi greu...multumesc pentru teme...
Nu a spus cu placere sa ceva de genul, pur si simplu m-a sarutat. Cred ca putea sa primeasca medalie pentru cat de bine saruta...
- De ce ai plans? Intreba el ingrijorat
- Nu am plans...de ce ai crezut asta?
- Ochii tai, sunt ca ai mei, sunt rosii...
Ochii mei, rosii? Ochii mei erau caprui, asa ma nascusem cu ei, asa erau si cand m-am uitat in oglinda azi dimineata. M-a uitam la el nedumerita. Ce se intampla?
- In fine, hai la scoala! Vorbim si cu ceilalti...
M-a luat de mana si m-a tras dupa el. Am ajuns la scoala in zece minute. Acolo o imagine bomba...Mike si Sadie se sarutau, mai bine spus se lingeau pe o banca in fata tuturor. In momentul acela am zis ca vomit. Era atat de scarbos...
- Hai in clasa, spuse Silvy care a aparut in spatele meu de nicaieri, nu mai suport sa i vad pe astia doi...
Ajunsi in clasa ne-am strans toti in jurul bancii mele si a lu Silvy bineinteles. Se uitau la mine ca la a saptea minune a lumii, dar eu nu intelegeam de ce. David se gandea si parca incerca sa ma adulmece. La fel si Josh. Eu ma uitam nedumerita la ei, incercand sa inteleg ceva din comportamentul lor bizar. Dupa ina cinci minute de liniste, care devenise de-a dreptul enervanta, David a inceput sa vorbeasca:
- Nu miroase ca un om, nici ca un demon, nici ca o sirena, nu seamana cu nici unul dintre noi. Nici inger nu e. Ce este ea mai exact?
Ce chestie, azi dimineata eram ferm convinsa ca sunt o fata normala, care are prieteni altfel. Se pare ca imi iau la revedere de la umanitate. Totusi ce sunt? Gandurile mi-au fost intrerupte de soneria idioata care anunta inceperea orelor. Am ramas doar eu si Silvy, restul ducandu-se spre clasele lor. Inainte sa plece Alex m-a sarutat scurt pe frunte. Atunci am descoperit si noul preieten al lui Silvy, si anume Josh. Trebuie sa recunosc le statea bine impreuna. Dupa ce s-a spart gasca a venit si profesorul in clasa. Orele au trecut destul de repede, in ciuda plictiselii mele enorme. Cand ne-am reintalnit sa plecam acasa a reinceput discutia pe tema speciei mele. Dupa cincisprezece minute de contraziceri legate de acest subiect am ramas doar eu si Alex.
- Scuze ca nu te-am bagat in seama tot drumul, dar eram atat de preocupat. Nu vreau sa ti se intample nimic rau...
A spus ultimele cuvinte mangaindu-mi obrajii. Cand am ajuns in fata casei ne-am despartit, pentru maxim jumatate de ora fiindca isi facuse un obicei sa ma astepte in camera mea. Cand am intrat in casa mama a venit sa isi ia puisorul in brate si restul ritualului plictisitor si enervant de dupa amiaza. Am terminat de mancat cat de repede am putut si am plecat in camera mea. Acolo el trona in patul meu, citind o carte care am aruncat-o pe jos fiindca era de proasta calitate. Cand m-a vazut Alex mi-a urmat exemplul si a aruncat cartea.
- Temele ti e fac la noapte, acum inavata!
- Nu poti sa si inveti tu pentru mine? am spus eu cu vocea rugatoare...
- Cat esti de hoata...
Dupa ultima fraza m-a trantit in pat si a inceput sa ma gadile. Eu dadeam din maini si din picioare in speranta sa scap. Ce chestie, chiar nu mai eram om, am reusit sa ma eliberez. Bine am scapat cam cinci minute fiindca iar m-a trantit. Ne-am jucat amandoi pana ce am auzit-o pe mama:
- Rose esti bine? Ce s-a intamplat razi sau plangi draga?
- Nimic mama, rad, am gasit o comedie extraordinara pe net...
Dupa ce am terminat cu aburelile pentru mama am continuat sa ma joc cu Alex. Ne-am tot gadilat pana pe la doua dimineata. Chestia e ca nu eram deloc obosita. Intelegeam schimbarile si faptul ca sunt o chestie necunoscuta dar totusi, e prea dintr-o data totul. Dupa ce am terminat cu harjonelile noastre copilaresti, s-a apucat sa imi faca temele silitor ca intotdeauna. Totul a fost perfect in acea noapte...Dar ramanea intrebarea zilei: ce am devenit eu peste noapte?
Capitolul 7: Ce mai sunt si eu, ca om sigur nu sunt...
M-am trezit tipand, e a saptea dimineata consecutiv. Nu stiu cat voi mai rezista in modul asta. De o saaptamana nu mai dorm noaptea. Toate din cauza cosmarului ala idiot.Mereu incepe la fel, cand totul e negru, apoi vad din nou, dar sunt altfel. Sabia aceea, si toti prietenii mei erau acolo, toti morti, toti ucisi de Mike si la final intrebarea cumplita “ Ucizi, sau lasi totul sa moara?†. Nu intelegeam nimic, sa ucid? Eu? Ce as fi ucis eu, vreo musca din peisaj. In fine, cred ca Alex se obisnuise cu tipetele mele de dimineata, fiindca astazi nu mai era chiar atat de ingrijorat. Apropo, azi e luni si ar cam trebui sa merg la scoala. Mai era o saptamana pana la vacanta de iarna si trei zile pana la ziua mea. Implinesc saisprezece ani, ce fericire, nu va mai fi diferenta intre mine si Alex. Dupa ce am terminat cu verificarea calendarului saptamanii am mers sa mi fac toaleta. Dupa ce am terminat si cu asta, mi-am luat uniforma si mi-am legat parul in doua codite. M-am dus sa imi pun cartile si atunci mi-am amintit ca eu nu facusem nici o tema. Am deschis disperata caietele sa vad daca resesc sa scriu ceva pana plec. Cand m-am uitat, mi-am dat seama care era ocupatia lui cat timp eu dormeam, imi facea mie temele. Imi convenea, de invatat invatam, dar teme...bleah. Mi-am dat cu rimel, gloss si am mers sa mananc.Am terminat de mancat si acum asteptam sa ajunga Alex sa mergem la scoala. Suna la usa, semnalul meu de plecare, mi-am lut geanta de jos si am tulit-o.
Cand l-am vazut i-am sarit in brate.
- Usor, stai calma!
- De parca ti-ar fi greu...multumesc pentru teme...
Nu a spus cu placere sa ceva de genul, pur si simplu m-a sarutat. Cred ca putea sa primeasca medalie pentru cat de bine saruta...
- De ce ai plans? Intreba el ingrijorat
- Nu am plans...de ce ai crezut asta?
- Ochii tai, sunt ca ai mei, sunt rosii...
Ochii mei, rosii? Ochii mei erau caprui, asa ma nascusem cu ei, asa erau si cand m-am uitat in oglinda azi dimineata. M-a uitam la el nedumerita. Ce se intampla?
- In fine, hai la scoala! Vorbim si cu ceilalti...
M-a luat de mana si m-a tras dupa el. Am ajuns la scoala in zece minute. Acolo o imagine bomba...Mike si Sadie se sarutau, mai bine spus se lingeau pe o banca in fata tuturor. In momentul acela am zis ca vomit. Era atat de scarbos...
- Hai in clasa, spuse Silvy care a aparut in spatele meu de nicaieri, nu mai suport sa i vad pe astia doi...
Ajunsi in clasa ne-am strans toti in jurul bancii mele si a lu Silvy bineinteles. Se uitau la mine ca la a saptea minune a lumii, dar eu nu intelegeam de ce. David se gandea si parca incerca sa ma adulmece. La fel si Josh. Eu ma uitam nedumerita la ei, incercand sa inteleg ceva din comportamentul lor bizar. Dupa ina cinci minute de liniste, care devenise de-a dreptul enervanta, David a inceput sa vorbeasca:
- Nu miroase ca un om, nici ca un demon, nici ca o sirena, nu seamana cu nici unul dintre noi. Nici inger nu e. Ce este ea mai exact?
Ce chestie, azi dimineata eram ferm convinsa ca sunt o fata normala, care are prieteni altfel. Se pare ca imi iau la revedere de la umanitate. Totusi ce sunt? Gandurile mi-au fost intrerupte de soneria idioata care anunta inceperea orelor. Am ramas doar eu si Silvy, restul ducandu-se spre clasele lor. Inainte sa plece Alex m-a sarutat scurt pe frunte. Atunci am descoperit si noul preieten al lui Silvy, si anume Josh. Trebuie sa recunosc le statea bine impreuna. Dupa ce s-a spart gasca a venit si profesorul in clasa. Orele au trecut destul de repede, in ciuda plictiselii mele enorme. Cand ne-am reintalnit sa plecam acasa a reinceput discutia pe tema speciei mele. Dupa cincisprezece minute de contraziceri legate de acest subiect am ramas doar eu si Alex.
- Scuze ca nu te-am bagat in seama tot drumul, dar eram atat de preocupat. Nu vreau sa ti se intample nimic rau...
A spus ultimele cuvinte mangaindu-mi obrajii. Cand am ajuns in fata casei ne-am despartit, pentru maxim jumatate de ora fiindca isi facuse un obicei sa ma astepte in camera mea. Cand am intrat in casa mama a venit sa isi ia puisorul in brate si restul ritualului plictisitor si enervant de dupa amiaza. Am terminat de mancat cat de repede am putut si am plecat in camera mea. Acolo el trona in patul meu, citind o carte care am aruncat-o pe jos fiindca era de proasta calitate. Cand m-a vazut Alex mi-a urmat exemplul si a aruncat cartea.
- Temele ti e fac la noapte, acum inavata!
- Nu poti sa si inveti tu pentru mine? am spus eu cu vocea rugatoare...
- Cat esti de hoata...
Dupa ultima fraza m-a trantit in pat si a inceput sa ma gadile. Eu dadeam din maini si din picioare in speranta sa scap. Ce chestie, chiar nu mai eram om, am reusit sa ma eliberez. Bine am scapat cam cinci minute fiindca iar m-a trantit. Ne-am jucat amandoi pana ce am auzit-o pe mama:
- Rose esti bine? Ce s-a intamplat razi sau plangi draga?
- Nimic mama, rad, am gasit o comedie extraordinara pe net...
Dupa ce am terminat cu aburelile pentru mama am continuat sa ma joc cu Alex. Ne-am tot gadilat pana pe la doua dimineata. Chestia e ca nu eram deloc obosita. Intelegeam schimbarile si faptul ca sunt o chestie necunoscuta dar totusi, e prea dintr-o data totul. Dupa ce am terminat cu harjonelile noastre copilaresti, s-a apucat sa imi faca temele silitor ca intotdeauna. Totul a fost perfect in acea noapte...Dar ramanea intrebarea zilei: ce am devenit eu peste noapte?