12-12-2009, 11:26 PM
Iată si capitolul 14, sper să va încânte.
Lectură plăcută!
Capitolul 14: Kimm iese in lume.
Am descoperit o groază de lucruri despre noua mea viaţă şi puterile pe care le deţin. Este uimitor câtă forţă stăpânesc, cât de uşor escaladez clădirile înalte ale oraşului sau cât de simplu seduc trecătorii nopţii. Leon mi-a promis că, imediat ce vom ajunge acasă, îmi va da să citesc jurnalul pe care îl ascunsese de mine acum mult timp. Tot el, m-a dus într-un magazin de sarcofage şi mi-a spus să mi-l aleg pe cel ce îmi place, chiar dacă nu mă prea pricepeam. M-am plimbat prin tot magazinul, dar nu era nici unul care să mă atragă. Îmi păreau vechi, şterse de culoare şi lipsite de farmecul pe care îl simţi atunci când le priveşti. Muritorul ce le vindea era un bătrânel cam de vreo 70 de ani. Spatele îi era cocoşat şi mergea numai cu ajutorul nelipsitului baston, nu îi dăduse deloc drumul de când am venit. Era o ironie că urma să fie îngropat într-o cutie din colecţia celor pe care le vinde. Oricum, el se apropia acum de mine zâmbind, nu ştiu ce vrea să facă aşa că mă uit la Leon iar acesta veni de-ndată lângă mine. Moşuleţul se mişca încet, tot drumul îşi ţinu capul în jos aşa că nu văzu când brunetul ajunse dintr-un pas la mine. Nici nu cred că observase înfăţişarea noastră ciudată, nu că ar mai vedea el ceva la vârsta pe care o are, dar totuşi. Îi luase mult să ajungă la mine, iar când ajunse îşi îndreptă puţin spatele, îşi ridică privirea şi un zâmbet îi apăru pe faţa schimonosită.
- Drăguţă, văd că nu îţi place nimic de aici, dar dacă doreşti, pot să-ţi comanzi unul aşa cum îl preferi.
Ciudat, nici nu ma întrebat pentru ce îmi trebuie, chiar crezusem că pentru asta venea. M-am uitat câteva secunde prin magazin, comanda va dura ceva şi nu-mi facea plăcere să aştept. De aici şi-l cumpărase şi Leon, iar al lui este chiar superb, vreau şi eu unul la fel. Îmi întorc privirea la bătrânel şi îi răspund la zâmbet.
- Sigur, aş vrea să îmi comand unul. Acesta plecă la fel de greu spre biroul ce părea la fel de vechi ca şi celelalte. Mă întreb de câţi ani lucrează aici. O avea prieteni, copii sau soţie? Sau va muri singur?
Îmi aduse un formular în care trebuia să scriu numele meu, vârsta, adresa, un număr de telefon şi preferinţele modelului pentru coşciug. Leon îmi spuse să completez doar preferinţele pentru coşciug, se va ocupa el de restul. Aşa am şi făcut, mi-am închis ochii, mi-am imaginat coşciugul dorit şi am început să aştern totul pe foaie. Era destul de greu modelul, dar îmi doream unul care să-l întreacă pe cel al brunetului. Când am terminat, am rămas cu ochii în foaie observându-mi scrisul, era aşa elegant şi deosebit, m-am obişnuit imediat cu el. Chiar îl adoram, încă un lucru de care mă pot bucura în a fi vampir. I-am dat foaia bătrânului după care m-am pus cuminte lângă Leon.
- Atunci vă aştept când va fi gata. Spune bătrânul în timp ce se uita pe foaie. Nu ştiu dacă le ia de la o firmă sau dacă le făcea el, dar dacă era a doua variantă speram doar să nu-i fi dat prea mult de lucru.
Am plecat imediat ce brunetul îi dădu un avans de bani pe care îi primi fără retragere.
Mergeam încet, frigul ce ne biciuia pe faţă era chiar plăcut după ce am stat în acel magazin sufocant. Zăpada ce dădea strălucire până şi celor mai neînsemnate lucruri te făcea să te bucuri din plin de această iarnă. Ne îndreptam spre locuinţa noastră, fiind cererea lui Leon. Dacă ar fi fost după mine, ne-am petrece întreaga seară jucându-ne în zăpadă, totuşi el insista să mergem acasă. Îşi recăpătase acea aură misterioasă dar romantică, şi de aceea nu îmi spune în nici un fel de ce vrea aşa de mult să mergem acasă. Când am ajuns am observat că sufrageria era complet refăcută, mobilă nouă şi electronice cele mai noi apărute. Când o fi avut timp pentru a face toate aceste lucruri nu-mi dau seama.
- Kimm, mă strigă aproape nerăbdător Leon. Vii, te rog?
Îi zâmbesc prosteşte şi mă grăbesc înspre el, de fapt spre dormitor, acolo unde el deja intrase. Pe pat era frumos aşezată o rochie mov cu dantelă neagră, acompaniată de o geantă neagră de seară. Pe lângă toate acestea mai erau şi pantofii cu toc, ce erau puşi lângă pat. Mă întorc către brunet ce mă privea drăgăstos.
- Acesta este cadoul pentru că am devenit un vampir? Întreb eu imaginându-mă îmbrăcată cu acea rochie minunată.
Leon râse încet. Deşi acum eram ca el glasul lui mi se părea la fel de angelic, ceva ce la mine încă nu descoperisem.
- Poţi să o iei şi aşa, dar mai degrabă este pentru că vreau să te duc într-un loc special.
Mă uit la el încurcată, sper că nu e la fel de 'special' ca şi acel castel. Brunetul începe şi râde cu poftă. Am făcut eu un gest ridicol sau o fi o reacţie întârziată? Îl privesc întrebător.
- Şti, nu mai suntem fiinţe omeneşti ca să putem umbla şi ziua şi noaptea. Aşa că dacă vrei să avem o seară relaxantă şi nu una pe o fugă continuă, ar fi bine să te îmbraci şi să plecăm cât mai curând. Îmi spune el cu un zâmbet jucăuş.
Pradă unei confuzii nevinovate îi fac semn că îi voi îndeplini cerinţa iar el ieşi cu o distorsiune ce mă lasa mască. Oricum, fiind singură îmbrac rochia ce nu mă miră că-mi vine perfect şi merg la oglindă să-mi pieptăn părul ce îmi stătea acum drept. Nu îi fac nici un aranjament văzând că-mi stă destul de bine şi încalţ pantofii ce erau exact pe mărimea mea. Sunt eu însumi impresionată de cât de frumos îmi stă, iar aspectul fantomatic mă face să arăt ca o zeiţă. Zâmbesc satisfăcută şi mă îndrept spre sufragerie, acolo unde Leon, îmbrăcat într-un costum negru, mă aşteapta răbdător. Nu exprimă nici o uimire sau o reacţie de surprindere văzând cât de uimitor arătam, ştiind deja cum îmi va sta atunci când cumpărase rochia. Vorbele erau de prisos având în vedere că ştiam amândoi cât de bine ne prezentam. Am ieşit în linişte afară, acolo unde un porsche negru era parcat.
- De ce ne trebuie maşina? Sunt sigură că putem ajunge în acel loc special la fel de repede şi pe jos, oriunde ar fi. Îi spun eu cu un glas îndrăzneţ.
- Da, dar asta ar însemna să ajungem acolo de parcă tocmai am fi ieşit dintr-o tornadă, iar acest lucru nu mă încântă. Vreau să avem o prezentare stilată.
Am ridicat din umeri indiferentă dându-mi seama că avea dreptate, am deschis portiera şi m-am aşezat pe locul pasagerului în timp ce Leon era deja la volan, gata de plecare.
- Există vro şansă ca tu să mă înveţi să conduc?
- Mai vedem. Răspunde el pornind maşina şi accelerând, încercând să-şi ascundă zâmbetul.
Ce nu-mi place când nu-mi dă un răspuns concret, e ca un tată plictisitor. Adică pot să învăţ şi singură, doar acum sunt nemuritoare, nu? Chiar dacă fac accident nu o să păţesc nimic, de fapt ar putea chiar să fie o experienţă interesantă. Hm, chiar nu-mi dau seama de ce l-am întrebat, voi învăţa singură.
Trecuserăm de o groază de locuri ce mă atrăgeau şi chiar mă făceau să întorc capul după ele întrebându-l nerăbdătoare pe Leon dacă nu acela e locul special. Dar el tot ce-mi răspundea era: 'nu-ţi face griji Kimm, vei avea ocazia să intri în toate locurile ce te atrag".
Am ajuns pe o străduţă îngustă şi întunecată. Un panou multi-color strălucea doar cât să prevină că acolo se afla un local. Nu mi-am dat seama ce este decât atunci când maşina s-a oprit în faţa lui. Era un fel de club, un fel de local unde toţi vin pentru a avea o noapte de neuitat. L-am privit pe Leon, acesta căuta ceva prin maşină.
- Ce este acest loc? Nu că nu aş fi interesată să intru, dar nu ştiam că îţi plac cluburile. Îi spun eu amuzată la pronunţarea cuvântului. Pe când eram muritoare nu pronunţam cuvântul acesta prea des. Erau unele momente când, într-un roman pentru şcoală, se găsea şi acest cuvânt pierdut printre rânduri.
- Nu judeca o carte după copertă, îmi spuse el oprindu-se din căutat văzând că nu găseşte.
Începusem să râd. Auzisem de nenumărate ori această replică dar niciodată să se potrivească atât de bine cu situaţia. Privesc încă o dată intrarea, fiindu-mi uşor având în vedere că se afla pe partea mea. Interiorul nu se vedea, fiind blocat de uşile roşi. Leon se afla acum la uşa mea care era deschisă, întinzându-mi mâna să mă ajute. Îi accept ajutorul pentru a părea un cuplu manierat, aşa cum îşi dorea el. Când am ajuns în faţa uşii aceasta s-a deschis imediat, întâmpinându-ne un domn bine îmbrăcat ce ne salută cuviincios. Am rămas mască când am observat interiorul.
Kimm vampir: http://img340.imageshack.us/img340/827/kimmvampire.png
Lectură plăcută!
Capitolul 14: Kimm iese in lume.
Am descoperit o groază de lucruri despre noua mea viaţă şi puterile pe care le deţin. Este uimitor câtă forţă stăpânesc, cât de uşor escaladez clădirile înalte ale oraşului sau cât de simplu seduc trecătorii nopţii. Leon mi-a promis că, imediat ce vom ajunge acasă, îmi va da să citesc jurnalul pe care îl ascunsese de mine acum mult timp. Tot el, m-a dus într-un magazin de sarcofage şi mi-a spus să mi-l aleg pe cel ce îmi place, chiar dacă nu mă prea pricepeam. M-am plimbat prin tot magazinul, dar nu era nici unul care să mă atragă. Îmi păreau vechi, şterse de culoare şi lipsite de farmecul pe care îl simţi atunci când le priveşti. Muritorul ce le vindea era un bătrânel cam de vreo 70 de ani. Spatele îi era cocoşat şi mergea numai cu ajutorul nelipsitului baston, nu îi dăduse deloc drumul de când am venit. Era o ironie că urma să fie îngropat într-o cutie din colecţia celor pe care le vinde. Oricum, el se apropia acum de mine zâmbind, nu ştiu ce vrea să facă aşa că mă uit la Leon iar acesta veni de-ndată lângă mine. Moşuleţul se mişca încet, tot drumul îşi ţinu capul în jos aşa că nu văzu când brunetul ajunse dintr-un pas la mine. Nici nu cred că observase înfăţişarea noastră ciudată, nu că ar mai vedea el ceva la vârsta pe care o are, dar totuşi. Îi luase mult să ajungă la mine, iar când ajunse îşi îndreptă puţin spatele, îşi ridică privirea şi un zâmbet îi apăru pe faţa schimonosită.
- Drăguţă, văd că nu îţi place nimic de aici, dar dacă doreşti, pot să-ţi comanzi unul aşa cum îl preferi.
Ciudat, nici nu ma întrebat pentru ce îmi trebuie, chiar crezusem că pentru asta venea. M-am uitat câteva secunde prin magazin, comanda va dura ceva şi nu-mi facea plăcere să aştept. De aici şi-l cumpărase şi Leon, iar al lui este chiar superb, vreau şi eu unul la fel. Îmi întorc privirea la bătrânel şi îi răspund la zâmbet.
- Sigur, aş vrea să îmi comand unul. Acesta plecă la fel de greu spre biroul ce părea la fel de vechi ca şi celelalte. Mă întreb de câţi ani lucrează aici. O avea prieteni, copii sau soţie? Sau va muri singur?
Îmi aduse un formular în care trebuia să scriu numele meu, vârsta, adresa, un număr de telefon şi preferinţele modelului pentru coşciug. Leon îmi spuse să completez doar preferinţele pentru coşciug, se va ocupa el de restul. Aşa am şi făcut, mi-am închis ochii, mi-am imaginat coşciugul dorit şi am început să aştern totul pe foaie. Era destul de greu modelul, dar îmi doream unul care să-l întreacă pe cel al brunetului. Când am terminat, am rămas cu ochii în foaie observându-mi scrisul, era aşa elegant şi deosebit, m-am obişnuit imediat cu el. Chiar îl adoram, încă un lucru de care mă pot bucura în a fi vampir. I-am dat foaia bătrânului după care m-am pus cuminte lângă Leon.
- Atunci vă aştept când va fi gata. Spune bătrânul în timp ce se uita pe foaie. Nu ştiu dacă le ia de la o firmă sau dacă le făcea el, dar dacă era a doua variantă speram doar să nu-i fi dat prea mult de lucru.
Am plecat imediat ce brunetul îi dădu un avans de bani pe care îi primi fără retragere.
Mergeam încet, frigul ce ne biciuia pe faţă era chiar plăcut după ce am stat în acel magazin sufocant. Zăpada ce dădea strălucire până şi celor mai neînsemnate lucruri te făcea să te bucuri din plin de această iarnă. Ne îndreptam spre locuinţa noastră, fiind cererea lui Leon. Dacă ar fi fost după mine, ne-am petrece întreaga seară jucându-ne în zăpadă, totuşi el insista să mergem acasă. Îşi recăpătase acea aură misterioasă dar romantică, şi de aceea nu îmi spune în nici un fel de ce vrea aşa de mult să mergem acasă. Când am ajuns am observat că sufrageria era complet refăcută, mobilă nouă şi electronice cele mai noi apărute. Când o fi avut timp pentru a face toate aceste lucruri nu-mi dau seama.
- Kimm, mă strigă aproape nerăbdător Leon. Vii, te rog?
Îi zâmbesc prosteşte şi mă grăbesc înspre el, de fapt spre dormitor, acolo unde el deja intrase. Pe pat era frumos aşezată o rochie mov cu dantelă neagră, acompaniată de o geantă neagră de seară. Pe lângă toate acestea mai erau şi pantofii cu toc, ce erau puşi lângă pat. Mă întorc către brunet ce mă privea drăgăstos.
- Acesta este cadoul pentru că am devenit un vampir? Întreb eu imaginându-mă îmbrăcată cu acea rochie minunată.
Leon râse încet. Deşi acum eram ca el glasul lui mi se părea la fel de angelic, ceva ce la mine încă nu descoperisem.
- Poţi să o iei şi aşa, dar mai degrabă este pentru că vreau să te duc într-un loc special.
Mă uit la el încurcată, sper că nu e la fel de 'special' ca şi acel castel. Brunetul începe şi râde cu poftă. Am făcut eu un gest ridicol sau o fi o reacţie întârziată? Îl privesc întrebător.
- Şti, nu mai suntem fiinţe omeneşti ca să putem umbla şi ziua şi noaptea. Aşa că dacă vrei să avem o seară relaxantă şi nu una pe o fugă continuă, ar fi bine să te îmbraci şi să plecăm cât mai curând. Îmi spune el cu un zâmbet jucăuş.
Pradă unei confuzii nevinovate îi fac semn că îi voi îndeplini cerinţa iar el ieşi cu o distorsiune ce mă lasa mască. Oricum, fiind singură îmbrac rochia ce nu mă miră că-mi vine perfect şi merg la oglindă să-mi pieptăn părul ce îmi stătea acum drept. Nu îi fac nici un aranjament văzând că-mi stă destul de bine şi încalţ pantofii ce erau exact pe mărimea mea. Sunt eu însumi impresionată de cât de frumos îmi stă, iar aspectul fantomatic mă face să arăt ca o zeiţă. Zâmbesc satisfăcută şi mă îndrept spre sufragerie, acolo unde Leon, îmbrăcat într-un costum negru, mă aşteapta răbdător. Nu exprimă nici o uimire sau o reacţie de surprindere văzând cât de uimitor arătam, ştiind deja cum îmi va sta atunci când cumpărase rochia. Vorbele erau de prisos având în vedere că ştiam amândoi cât de bine ne prezentam. Am ieşit în linişte afară, acolo unde un porsche negru era parcat.
- De ce ne trebuie maşina? Sunt sigură că putem ajunge în acel loc special la fel de repede şi pe jos, oriunde ar fi. Îi spun eu cu un glas îndrăzneţ.
- Da, dar asta ar însemna să ajungem acolo de parcă tocmai am fi ieşit dintr-o tornadă, iar acest lucru nu mă încântă. Vreau să avem o prezentare stilată.
Am ridicat din umeri indiferentă dându-mi seama că avea dreptate, am deschis portiera şi m-am aşezat pe locul pasagerului în timp ce Leon era deja la volan, gata de plecare.
- Există vro şansă ca tu să mă înveţi să conduc?
- Mai vedem. Răspunde el pornind maşina şi accelerând, încercând să-şi ascundă zâmbetul.
Ce nu-mi place când nu-mi dă un răspuns concret, e ca un tată plictisitor. Adică pot să învăţ şi singură, doar acum sunt nemuritoare, nu? Chiar dacă fac accident nu o să păţesc nimic, de fapt ar putea chiar să fie o experienţă interesantă. Hm, chiar nu-mi dau seama de ce l-am întrebat, voi învăţa singură.
Trecuserăm de o groază de locuri ce mă atrăgeau şi chiar mă făceau să întorc capul după ele întrebându-l nerăbdătoare pe Leon dacă nu acela e locul special. Dar el tot ce-mi răspundea era: 'nu-ţi face griji Kimm, vei avea ocazia să intri în toate locurile ce te atrag".
Am ajuns pe o străduţă îngustă şi întunecată. Un panou multi-color strălucea doar cât să prevină că acolo se afla un local. Nu mi-am dat seama ce este decât atunci când maşina s-a oprit în faţa lui. Era un fel de club, un fel de local unde toţi vin pentru a avea o noapte de neuitat. L-am privit pe Leon, acesta căuta ceva prin maşină.
- Ce este acest loc? Nu că nu aş fi interesată să intru, dar nu ştiam că îţi plac cluburile. Îi spun eu amuzată la pronunţarea cuvântului. Pe când eram muritoare nu pronunţam cuvântul acesta prea des. Erau unele momente când, într-un roman pentru şcoală, se găsea şi acest cuvânt pierdut printre rânduri.
- Nu judeca o carte după copertă, îmi spuse el oprindu-se din căutat văzând că nu găseşte.
Începusem să râd. Auzisem de nenumărate ori această replică dar niciodată să se potrivească atât de bine cu situaţia. Privesc încă o dată intrarea, fiindu-mi uşor având în vedere că se afla pe partea mea. Interiorul nu se vedea, fiind blocat de uşile roşi. Leon se afla acum la uşa mea care era deschisă, întinzându-mi mâna să mă ajute. Îi accept ajutorul pentru a părea un cuplu manierat, aşa cum îşi dorea el. Când am ajuns în faţa uşii aceasta s-a deschis imediat, întâmpinându-ne un domn bine îmbrăcat ce ne salută cuviincios. Am rămas mască când am observat interiorul.
Kimm vampir: http://img340.imageshack.us/img340/827/kimmvampire.png