25-04-2009, 09:11 PM
Un nou capitol. Ninno sper sa-ti placa si sa nu aiba greseli, dar daca are spune-mi si le corectez :).
Lectura Placuta!
Capitolul 7 : Vampirul
Dimineata isi facu aparitia incercand sa o trezeasca pe Kimm care deschise ochii speriata. Se uita incurcata prin jur dar se linisti vazandu-se in aceeasi incapere care o calma de fiecare data. Se ridica din pat, casca lung dupa care iesi din camera. Mergea prin fiecare sala, parca inspectand sau cautand pe cineva, dar in casa nu se afla decat ea. Rasufla oarecum usurata si merse in bucatarie, isi pregati micul-dejun gandindu-se la lucrurile pe care avea sa le faca astazi. Dupa ce manca si se asigura ca totul era pus la locul lui pleca spre camera in care dormise. Aranja patul si se schimba de pijamalele pe care Leon i le daruise. Se intoarse in sufragerie cautand jurnalul in biblioteca, dar nu-l gasi. Lua fiecare carte in parte dar jurnalul nu era de gasit si isi dadu seama ca Leon aflase. Ce nu intelegea era de ce? De ce Leon ii interzicea sa citeasca, practic vampirii nu existau si nu avea de ce sa ii interzica. Era doar o poveste, o infaptuire a imaginatiei celui care scrisese, nu puteau sa existe vampiri. Renunta la idea de a mai citi si incerca sa gaseasca ceva care sa-i alunge plictiseala pana ce se va intoarce Leon.
*
Trecuse aproape o luna de cand Kimm statea cu Leon. Se schimbase mult, baiatul invatand-o sa fie stapana pe ea, avand grija sa o sustina mereu si sa o incurajeze, iar astfel, ea deveni mai curajoasa. Leon nu o mai intrebase nimic de liceu asa ca nu mai trebuise sa mearga si isi petrecea majoritatea timplului prin casa. De obicei Leon o scotea pe afara in diferite locuri: la cinema, restaorant, la piese de teatru, sau in locuri mai speciale. Erau zile cand afara era soare iar el era plecat toata ziua, venind tocmai seara. Adolescenta nu l-a intrebat niciodata unde fusese bazandu-se pe motivul ca avea treaba. Niciodata nu s-a suparat ca o lasase toata ziua singura pentru ca atunci cand se intorcea plecau la restaurant sau ii facea o surpriza.
Primise o multime de haine, bijuteri si incaltaminte, asadar Kimm nu mai trebuia sa-si faca griji cand Leon o indemna sa iasa impreuna in oras. Totul era perfect pentru Kimm, se bucura enorm de schimbarile ce se petrecusera in adancul ei si avea tot ce-si dorea, practic avea o viata la care doar visase. Pana intr-o zi, era aproape miezul noptii iar adolescenta se trezi din cauza unui sunet ce venea din sufragerie. Se auzise de para se sparse ceva, asa ca iesi din camera vrand sa vada ce s-a intamplat. Dar se opri brusc cand auzi niste voci, se ascunse dupa perete si asculta.
- Ti-am spus sa nu vii aici, trebuia sa ma astepti pe acopers.
Kimm recunoscu imeditat vocea. Acea voce melodioasa, calda si fina ce te facea mereu sa zambesti, era a lui Leon. Dar ce nu recunoscu era vocea celui cu care vorbea.
- Hei, stai linistit. Oricum am obosit si chiar imi doream sa iau o pauza.
- Da, in fine.
- Si, ia spune�cum e fata, ce gust are sangele ei?
Kimm, auzind cuvantul sange se sperie, provocand un tipat infundat, insa destul pentru cei doi din sufragerie care incepura sa vorbeasca mai incet.
- Ar fi bine sa pleci. Spuse Leon putin panicat
- Stai linistit, nu o sa-i fac nimic. Cel putin, atata timp cat nu ma provoaca. Spuse baiatul ce-si trecu limba peste buza superioara.
Adolescenta care nu mai auzea nimic facu cativa pasi in fata, fara sa�si dea seama ca intrase in raza lor vizuala. Cei doi se oprira brusc iar ea isi dadu seama si de ce. Kimm se uita la baiatul ce statea pe fotoliu, avea parul de un albastru inchis mai mult spre mov, ochii ii avea rosi si era imbracat cu un costum destul de neobisnuit, la gat avand o esarfa. O privea zambind, un zambet diabolic sau jucaus cum ar spune unii, ce te facea sa te intrebi la ce se gandeste. Kimm isi muta cu greu privirea catre Leon, ce o privea furios.
- Leon, imi cer scuze daca te-am deranjat, dar am auzit un zgomot si am vrut sa vad ce se intampla, nu�
- Stai linistita, spuse necunoscutul apropiindu-se de ea. Nu face nimic, chiar vroiam sa te cunosc. Hmm, sangele tau miroase mai bine decat ma asteptam.
Leon cum auzi ultimele cuvinte ale movaliului, sari in fata adolescentei ce se panica la reactia lui atat de brusca.
- Ar fi bine sa pleci. Spuse Leon furios.
- Ooo, Leon, nu stiam ca esti atat de protector. Dar cum spui tu, ar trebui sa plec.
- Nu uita. Spuse Leon ce arata spre usa.
Asa ca baiatul ce se indrepta spre geam, se intoarse nervos si merse catre usa.
- Pa dulceata, de-abea astept sa ne reintalnim. Spuse baiatul inainte sa plece.
Leon marmai ceva greu de auzit dupa care se intoarse catre Kimm, care inca mai privea spre usa, incercand sa inteleaga ce vroia sa spuna movaliul. Baiatul, vazand ca fata era cu gandul in alta parte o lua de mana tragand-o inapoi in camera ei. O puse in pat, ingrijorarea citindu-se pe chip.
- Ar fi bine sa dormi, e tarziu.
Spunand asta Leon vru sa plece, dar Kimm il prinse de mana. Se priveau in ochi, niciunul nu stia cum sa inceapa conversatia. Dupa cateva minute care au parut ore Leon o lua in brate strangand-o puternic de parca ii era frica sa nu o piarda.
- Iarta-ma. Spuse Leon strangand-o mai puternic.
Kimm ii simti durerea cu care spune acele cuvinte si fara sa-si dea seama incepu sa planga. Nu stia nici ea de ce plangea, dar trebuia sa o faca.
- Esti vampir, nu-i asa? Intreba Kimm suspinand.
Leon auzind vorbele fetei o elibera, uitandu-se trist la ea ii sterse lacrimile. Lasa capul in jos meditand, dar parea ca nu gaseste raspunsul potrivit. Se uita incordat in ochii fetei, dupa care se calma si o lua in brate.
- Da, asa este. Spuse Leon tinad-o strans pe adolescenta. Dar speram sa nu-ti dai seama, vroiam sa-ti spun mai tarziu, dar vad ca ai aflat singura.
Kimm il asculta atenta, avea o groaza de intrebari sa-i puna, se gandi la toate dupa care incepu cu cea care o interesa cel mai mult.
- Cine era acel baiat si de unde ma cunoaste? Intreba Kimm indepartandu-l pe Leon ca sa-l priveasca in ochi.
- Il cheama Raul, este un vechi prieten. L-am cunoscut imediat dupa ce am devenit�.ezita. Mi-a fost mereu alaturi si am inceput sa-l consider un fel de frate.
- Si el este�.? Intreba Kimm renuntand intentionat la ultimul cuvant.
- Da, si el este un vampir. Spuse Leon privind-o in ochi.
- Cum ai devenit�.?
Leon se incrunta la acea intrebarea. Spera ca adolescenta sa nu intrebe, dar daca ii spusese ceea ce era cu adevarat trebuia sa-i spuna intreaga poveste. Trase aer in piept, se intoarse sa priveasca spre fereastra ca si cum s-ar asigura ca nu-i urmareste nimeni apoi se intoarse la Kimm privind-o trist.
- Era ziua mea de nastere, implineam saptisprezece ani si eram intr-o discoteca cu niste prieteni, fiind cam terziu am hotarat sa plecam. Bausem destul de mult si mintea mea nu mai functiona cum trebuie asa ca in timp ce mergem pe strada facusem un pariu cu unul din grup ca nu pot ataca o femeie. Am acceptat, ei ascuzandu-se iar eu facandu-mi treaba. Vazusem o femeie destul de atragatoare dar trebuia sa castig pariul asa ca am tras-o intr-un spatiu dintre doua blocuri. Dar ea se dovedise a fi altceva decat o femeie neajutorata, era un vampir si m-a atacat ea pe mine. Nu stiu ce s-a intamplat dupa aceea dar am vazut-o ca plecase dupa ceilanti. I-ar cand mi-am revenit devenisem un vampir, un demon cum ne spun unui.
Kimm nu mai stia ce sa spuna, povestea lui parea incredibila, nu-si putea imagina cum s-a simtit el in momentul cand a devenit vampir. Dar isi aminti ce scria in jurnalul care il citise cu mult timp in urma. Isi aminti fiecare detaliu despre ceea ce simtise Frank cand devenise o finta supranaturala si stia sigur ca acelasi lucru simti si Leon. Se intrista, povestea biatului era mai ingrozitoare decat a ei. Imediat ce se gandi cat de greu i-a fost lui, isi dadu seama ca el a ascuns toata durerea aceea doar ca sa o faca pe ea fericita. Se simtea vinovata dar stia ca aceea a fost dorinta lui si nu avea ce sa-i spuna. Nu mai avea decat o singura intrebare si nu stia daca va mai avea o astfel de ocazie asa ca intreba.
- Dar eu? Eu ce legatura am cu toate acestea?
Leon se bloca iar, intrebarea aceasta era una la care spera cu adevarat ca adolescenta nici sa nu se gandeasca. Medita o clipa dupa care raspunse.
- Ma plimbam si am simtit un miros ce era diferit de celelante, un miros pe care nu l-am mai intalnit la nimeni. Mirosul sangelui care pentru prima data in o suta douazeci de ani m-a facut aproape sa-mi pierd controlul. M-am luat dupa miros si te-am vazut pe tine, asa ca te-am urmarit avand in minte sa te omor cand ajungi sa fi singura. Doar ca viata ta era deja destul de grea avandu-l mereu pe Masaki si acea Ayumi care profitau de tine, Colegi care nu-ti acorda nici o atentie, apoi pe fratele tau care te considera mai mult o sevitoare sau chiar sclava decat o membra a familiei. Totusi am fost surprins de puterea ta atat fizica cat si mintala suportand atatea lucruri si inca nu ai vrut sa...iti iei viata. Fara sa vreau m-am atasat de tine, urmarindu-te mereu, fara sa ma satur niciodata de acei ochi atat de tristi dar si atat de frumosi, acei obrazi imbujorati si acea culoare rozalie a pieli. Te doream, vroiam sa te iau langa mine, sa traiesti langa mine, desi stiam de pericolul atat pentru tine cat si pentru mine care ne pandeste. Cu toate astea te vroiam chiar daca nu stiam cum voi proceda, ca sa nu te ranesc dar cand te-am vazut fugind, am stiut ca aceea era sansa mea de a te avea mai aproape. Spuse baiatul uitandu-se la Kimm.
Adolescenta ramase fara grai. Atunci o intrebare se nascu in adancul minti ei, si ne mai suportand teama si frica ce o cuprinsera o data cu aparitia intrebari, spuse cu vocea tremurandu-i.
- Ma vei ucide?
Lectura Placuta!
Capitolul 7 : Vampirul
Dimineata isi facu aparitia incercand sa o trezeasca pe Kimm care deschise ochii speriata. Se uita incurcata prin jur dar se linisti vazandu-se in aceeasi incapere care o calma de fiecare data. Se ridica din pat, casca lung dupa care iesi din camera. Mergea prin fiecare sala, parca inspectand sau cautand pe cineva, dar in casa nu se afla decat ea. Rasufla oarecum usurata si merse in bucatarie, isi pregati micul-dejun gandindu-se la lucrurile pe care avea sa le faca astazi. Dupa ce manca si se asigura ca totul era pus la locul lui pleca spre camera in care dormise. Aranja patul si se schimba de pijamalele pe care Leon i le daruise. Se intoarse in sufragerie cautand jurnalul in biblioteca, dar nu-l gasi. Lua fiecare carte in parte dar jurnalul nu era de gasit si isi dadu seama ca Leon aflase. Ce nu intelegea era de ce? De ce Leon ii interzicea sa citeasca, practic vampirii nu existau si nu avea de ce sa ii interzica. Era doar o poveste, o infaptuire a imaginatiei celui care scrisese, nu puteau sa existe vampiri. Renunta la idea de a mai citi si incerca sa gaseasca ceva care sa-i alunge plictiseala pana ce se va intoarce Leon.
*
Trecuse aproape o luna de cand Kimm statea cu Leon. Se schimbase mult, baiatul invatand-o sa fie stapana pe ea, avand grija sa o sustina mereu si sa o incurajeze, iar astfel, ea deveni mai curajoasa. Leon nu o mai intrebase nimic de liceu asa ca nu mai trebuise sa mearga si isi petrecea majoritatea timplului prin casa. De obicei Leon o scotea pe afara in diferite locuri: la cinema, restaorant, la piese de teatru, sau in locuri mai speciale. Erau zile cand afara era soare iar el era plecat toata ziua, venind tocmai seara. Adolescenta nu l-a intrebat niciodata unde fusese bazandu-se pe motivul ca avea treaba. Niciodata nu s-a suparat ca o lasase toata ziua singura pentru ca atunci cand se intorcea plecau la restaurant sau ii facea o surpriza.
Primise o multime de haine, bijuteri si incaltaminte, asadar Kimm nu mai trebuia sa-si faca griji cand Leon o indemna sa iasa impreuna in oras. Totul era perfect pentru Kimm, se bucura enorm de schimbarile ce se petrecusera in adancul ei si avea tot ce-si dorea, practic avea o viata la care doar visase. Pana intr-o zi, era aproape miezul noptii iar adolescenta se trezi din cauza unui sunet ce venea din sufragerie. Se auzise de para se sparse ceva, asa ca iesi din camera vrand sa vada ce s-a intamplat. Dar se opri brusc cand auzi niste voci, se ascunse dupa perete si asculta.
- Ti-am spus sa nu vii aici, trebuia sa ma astepti pe acopers.
Kimm recunoscu imeditat vocea. Acea voce melodioasa, calda si fina ce te facea mereu sa zambesti, era a lui Leon. Dar ce nu recunoscu era vocea celui cu care vorbea.
- Hei, stai linistit. Oricum am obosit si chiar imi doream sa iau o pauza.
- Da, in fine.
- Si, ia spune�cum e fata, ce gust are sangele ei?
Kimm, auzind cuvantul sange se sperie, provocand un tipat infundat, insa destul pentru cei doi din sufragerie care incepura sa vorbeasca mai incet.
- Ar fi bine sa pleci. Spuse Leon putin panicat
- Stai linistit, nu o sa-i fac nimic. Cel putin, atata timp cat nu ma provoaca. Spuse baiatul ce-si trecu limba peste buza superioara.
Adolescenta care nu mai auzea nimic facu cativa pasi in fata, fara sa�si dea seama ca intrase in raza lor vizuala. Cei doi se oprira brusc iar ea isi dadu seama si de ce. Kimm se uita la baiatul ce statea pe fotoliu, avea parul de un albastru inchis mai mult spre mov, ochii ii avea rosi si era imbracat cu un costum destul de neobisnuit, la gat avand o esarfa. O privea zambind, un zambet diabolic sau jucaus cum ar spune unii, ce te facea sa te intrebi la ce se gandeste. Kimm isi muta cu greu privirea catre Leon, ce o privea furios.
- Leon, imi cer scuze daca te-am deranjat, dar am auzit un zgomot si am vrut sa vad ce se intampla, nu�
- Stai linistita, spuse necunoscutul apropiindu-se de ea. Nu face nimic, chiar vroiam sa te cunosc. Hmm, sangele tau miroase mai bine decat ma asteptam.
Leon cum auzi ultimele cuvinte ale movaliului, sari in fata adolescentei ce se panica la reactia lui atat de brusca.
- Ar fi bine sa pleci. Spuse Leon furios.
- Ooo, Leon, nu stiam ca esti atat de protector. Dar cum spui tu, ar trebui sa plec.
- Nu uita. Spuse Leon ce arata spre usa.
Asa ca baiatul ce se indrepta spre geam, se intoarse nervos si merse catre usa.
- Pa dulceata, de-abea astept sa ne reintalnim. Spuse baiatul inainte sa plece.
Leon marmai ceva greu de auzit dupa care se intoarse catre Kimm, care inca mai privea spre usa, incercand sa inteleaga ce vroia sa spuna movaliul. Baiatul, vazand ca fata era cu gandul in alta parte o lua de mana tragand-o inapoi in camera ei. O puse in pat, ingrijorarea citindu-se pe chip.
- Ar fi bine sa dormi, e tarziu.
Spunand asta Leon vru sa plece, dar Kimm il prinse de mana. Se priveau in ochi, niciunul nu stia cum sa inceapa conversatia. Dupa cateva minute care au parut ore Leon o lua in brate strangand-o puternic de parca ii era frica sa nu o piarda.
- Iarta-ma. Spuse Leon strangand-o mai puternic.
Kimm ii simti durerea cu care spune acele cuvinte si fara sa-si dea seama incepu sa planga. Nu stia nici ea de ce plangea, dar trebuia sa o faca.
- Esti vampir, nu-i asa? Intreba Kimm suspinand.
Leon auzind vorbele fetei o elibera, uitandu-se trist la ea ii sterse lacrimile. Lasa capul in jos meditand, dar parea ca nu gaseste raspunsul potrivit. Se uita incordat in ochii fetei, dupa care se calma si o lua in brate.
- Da, asa este. Spuse Leon tinad-o strans pe adolescenta. Dar speram sa nu-ti dai seama, vroiam sa-ti spun mai tarziu, dar vad ca ai aflat singura.
Kimm il asculta atenta, avea o groaza de intrebari sa-i puna, se gandi la toate dupa care incepu cu cea care o interesa cel mai mult.
- Cine era acel baiat si de unde ma cunoaste? Intreba Kimm indepartandu-l pe Leon ca sa-l priveasca in ochi.
- Il cheama Raul, este un vechi prieten. L-am cunoscut imediat dupa ce am devenit�.ezita. Mi-a fost mereu alaturi si am inceput sa-l consider un fel de frate.
- Si el este�.? Intreba Kimm renuntand intentionat la ultimul cuvant.
- Da, si el este un vampir. Spuse Leon privind-o in ochi.
- Cum ai devenit�.?
Leon se incrunta la acea intrebarea. Spera ca adolescenta sa nu intrebe, dar daca ii spusese ceea ce era cu adevarat trebuia sa-i spuna intreaga poveste. Trase aer in piept, se intoarse sa priveasca spre fereastra ca si cum s-ar asigura ca nu-i urmareste nimeni apoi se intoarse la Kimm privind-o trist.
- Era ziua mea de nastere, implineam saptisprezece ani si eram intr-o discoteca cu niste prieteni, fiind cam terziu am hotarat sa plecam. Bausem destul de mult si mintea mea nu mai functiona cum trebuie asa ca in timp ce mergem pe strada facusem un pariu cu unul din grup ca nu pot ataca o femeie. Am acceptat, ei ascuzandu-se iar eu facandu-mi treaba. Vazusem o femeie destul de atragatoare dar trebuia sa castig pariul asa ca am tras-o intr-un spatiu dintre doua blocuri. Dar ea se dovedise a fi altceva decat o femeie neajutorata, era un vampir si m-a atacat ea pe mine. Nu stiu ce s-a intamplat dupa aceea dar am vazut-o ca plecase dupa ceilanti. I-ar cand mi-am revenit devenisem un vampir, un demon cum ne spun unui.
Kimm nu mai stia ce sa spuna, povestea lui parea incredibila, nu-si putea imagina cum s-a simtit el in momentul cand a devenit vampir. Dar isi aminti ce scria in jurnalul care il citise cu mult timp in urma. Isi aminti fiecare detaliu despre ceea ce simtise Frank cand devenise o finta supranaturala si stia sigur ca acelasi lucru simti si Leon. Se intrista, povestea biatului era mai ingrozitoare decat a ei. Imediat ce se gandi cat de greu i-a fost lui, isi dadu seama ca el a ascuns toata durerea aceea doar ca sa o faca pe ea fericita. Se simtea vinovata dar stia ca aceea a fost dorinta lui si nu avea ce sa-i spuna. Nu mai avea decat o singura intrebare si nu stia daca va mai avea o astfel de ocazie asa ca intreba.
- Dar eu? Eu ce legatura am cu toate acestea?
Leon se bloca iar, intrebarea aceasta era una la care spera cu adevarat ca adolescenta nici sa nu se gandeasca. Medita o clipa dupa care raspunse.
- Ma plimbam si am simtit un miros ce era diferit de celelante, un miros pe care nu l-am mai intalnit la nimeni. Mirosul sangelui care pentru prima data in o suta douazeci de ani m-a facut aproape sa-mi pierd controlul. M-am luat dupa miros si te-am vazut pe tine, asa ca te-am urmarit avand in minte sa te omor cand ajungi sa fi singura. Doar ca viata ta era deja destul de grea avandu-l mereu pe Masaki si acea Ayumi care profitau de tine, Colegi care nu-ti acorda nici o atentie, apoi pe fratele tau care te considera mai mult o sevitoare sau chiar sclava decat o membra a familiei. Totusi am fost surprins de puterea ta atat fizica cat si mintala suportand atatea lucruri si inca nu ai vrut sa...iti iei viata. Fara sa vreau m-am atasat de tine, urmarindu-te mereu, fara sa ma satur niciodata de acei ochi atat de tristi dar si atat de frumosi, acei obrazi imbujorati si acea culoare rozalie a pieli. Te doream, vroiam sa te iau langa mine, sa traiesti langa mine, desi stiam de pericolul atat pentru tine cat si pentru mine care ne pandeste. Cu toate astea te vroiam chiar daca nu stiam cum voi proceda, ca sa nu te ranesc dar cand te-am vazut fugind, am stiut ca aceea era sansa mea de a te avea mai aproape. Spuse baiatul uitandu-se la Kimm.
Adolescenta ramase fara grai. Atunci o intrebare se nascu in adancul minti ei, si ne mai suportand teama si frica ce o cuprinsera o data cu aparitia intrebari, spuse cu vocea tremurandu-i.
- Ma vei ucide?
![[Imagine: 97943774.png]](http://img687.imageshack.us/i/97943774.png/)
~Thanks Rx~!~
Fa exact lucrul de care ti-e frica!