05-02-2009, 06:27 PM
stai stai..numai flower_of_hell si fleeting ray imi citesc povestea? chiar atat de copilaroasa este? macar voua sa va multumesc ca treceti pe la mine si sunteti cititori fideli :)
deci...jucam dur, ai? atunci eu imi aleg urmatoarea arma...capitolul 8 :D
Capitolul 8: Pazea, hamsterii ataca!
Dupa periculoasa zi petrecuta cu pestii aluna, cei trei aventurieri nu mai erau atat de siguri pe ei.
Sir Crema se simtea destul de prost. Speranta moare ultima, dar in cazul lui a murit prima. Stia ca nu mai avea niciun folosos in misiune. Ar fi vrut sa dea timpul inapoi, sa nu fi participat la acea cursa care avea sa decida cine sunt cei mai buni. Inainte avea incredere in el, dar atunci nu banuia ca il astepta. In prezent, cuvantul incredere nu mai exista in el, era un cuvant necunoscut.Daca increderea nu exista nu pierzi nimic daca crezi in ea,dar daca ea exista si tu nu crezi pierzi tot. Acum nu mai stia ce sa faca...sa renunte sau sa continuie? Era o intrebare la care orice raspuns ai fi ales puteai regreta. Daca renunta ii va ramane asta pe constiinta si o va dezamagi pe Kiri care nu a ezitat sa arate ca avea incredere in ajutoarele ei. Dar daca continua isi punea viata in pericol dar dadea dovada de curaj. Curajul nu inseamna absenta fricii, ci puterea de a merge mai departe in ciuda ei. Dar de data asta frica era prea mare. Daca murea cine ii va duce dorul? Nu avea pe nimeni. Cavalerii de la palat erau egoisti si nu se putea imprieteni cu ei. Doar Cavalerul Gogoasa si Kiri i-au oferit prietenia lor.
Dar gandurile lui au incetat deoarece a simtit o durere puternica pe ranile provocate de pesti.
-Aaaaaaaaauuuuuu! Doare! Este insuportabil!
-Imi pare rau prietene...dar trebuie sa vindecam cumva ranile altfel se vor infecta. Kiri a plecat pentru a cauta niste plante medicinale.
-Suntem intr-o padure de zahar, cum va gasi asa ceva?
-Se pare ca ti-ai pierdut increderea de la ultima noastra intamplare si nu te condamn. Aceasta aventura este foarte dificila si noi niciodata nu ne-am confruntat cu un pericol atat de mare. Dar nu uita, viata este cel mai greu examen si cu totii incercam sa trecem de el cu bine. Tu vrei sa renunti atat de usor? Gandeste-te la Kiri! Ea si-a pus baza in noi, iar tu vrei sa ii spulberi sperantele? Tu nu esti prietenul meu! Adevaratul meu prieten facea orice pentru asi indeplini visele, indiferent daca erau mici sau mari!
Aceste vorbe il impresionara pe Sir Crema. Tot ce spunea prietenul lui era adevarat. Atata timp a muncit pentru a trece examenul vietii. Intotdeauna a avut incredere in el insusi. Mereu credea ca daca face lucruri, cateodata nebunesti, lumea il va respecta, dar de fiecara data era dezamagit.
Dar a iesit din gandurile profunde deoarece Kiri sosise.
-Baieti...am gasit o casuta aproape de o cascada. Nu este departe. Sunt sigura ca este cineva acolo care va fi bucuros sa ne ajute!
-Sa mergem! Hai la drum! Aaaaaauuuuu!
Se pare ca Sir Crema era foarte entuziasmat, ceea ce insemna ca a reusit sa isi recapete increderea. Cavalerul Gogoasa isi lua amicul in spate si pornira spre casa. Pe drum, pe fata lui Sir Crema aparu un zambet. Acum era sigur ca avea doi prieteni in care sa aiba mare incredere. Acestia nu l-au parasit ca si cum ar fi fost o povara deoarece era ranit. Daca au inceput impreuna, vor termina impreuna. Nu dupa mult timp ajunsera la cascada. Aproape de ea era o mica casuta construita din lemn dulce. Cei trei au batut la usa sperand ca cineva era acasa. O clatita destul de batrana a raspuns. Aceasta i-a invitat in casa deoarece a observat ca aveau nevoie de ajutor.
-Sper ca nu va deranjeaza intrebarea mea dar, ce s-a intamplat? spuse clatita in timp ce trata ranile lui Sir Crema.
-Noi suntem intr-o misiune si trebuie sa gasim celebra arma care ne va ajuta sa ii infrangem pe oameni.
-Da...oamenii. Si sotul meu a murit mancat de oameni.
-Deci si dumneavoastra v-au facut rau. Va promitem ca vom razbuna moartea sotului dumneavoastra! spuse Kiri.
-Multumesc. Va rog sa continuati povestea voastra.
-Dupa ce am plecat in misiune am ajuns la Lacul de Ciocolata unde acei pesti infometati ne-au ranit grav prietenul.
-Probabil prietenul vostru nu a fost ranit doar fizic, ci si psihic. Cred ca i-a pierit curajul dupa aceasta intanplare. Dar curajul este o arma ce se face pe nicovala vietii. Nu te nasti cu curaj, il capeti pas cu pas.
Dar nu mai apuca sa vorbeasca deoarece simtea ca pamantul se cutremura. Din departare se zarea o mare armata de hamsteri ca pareau ca vor sa atace. Cativa dintre ei au intrat in casa cu forta.
-Clatita! Stii ce vrem asa ca ar fi bine sa nu te impotrivesti!
sper ca va tin in suspans putin :D
deci...jucam dur, ai? atunci eu imi aleg urmatoarea arma...capitolul 8 :D
Capitolul 8: Pazea, hamsterii ataca!
Dupa periculoasa zi petrecuta cu pestii aluna, cei trei aventurieri nu mai erau atat de siguri pe ei.
Sir Crema se simtea destul de prost. Speranta moare ultima, dar in cazul lui a murit prima. Stia ca nu mai avea niciun folosos in misiune. Ar fi vrut sa dea timpul inapoi, sa nu fi participat la acea cursa care avea sa decida cine sunt cei mai buni. Inainte avea incredere in el, dar atunci nu banuia ca il astepta. In prezent, cuvantul incredere nu mai exista in el, era un cuvant necunoscut.Daca increderea nu exista nu pierzi nimic daca crezi in ea,dar daca ea exista si tu nu crezi pierzi tot. Acum nu mai stia ce sa faca...sa renunte sau sa continuie? Era o intrebare la care orice raspuns ai fi ales puteai regreta. Daca renunta ii va ramane asta pe constiinta si o va dezamagi pe Kiri care nu a ezitat sa arate ca avea incredere in ajutoarele ei. Dar daca continua isi punea viata in pericol dar dadea dovada de curaj. Curajul nu inseamna absenta fricii, ci puterea de a merge mai departe in ciuda ei. Dar de data asta frica era prea mare. Daca murea cine ii va duce dorul? Nu avea pe nimeni. Cavalerii de la palat erau egoisti si nu se putea imprieteni cu ei. Doar Cavalerul Gogoasa si Kiri i-au oferit prietenia lor.
Dar gandurile lui au incetat deoarece a simtit o durere puternica pe ranile provocate de pesti.
-Aaaaaaaaauuuuuu! Doare! Este insuportabil!
-Imi pare rau prietene...dar trebuie sa vindecam cumva ranile altfel se vor infecta. Kiri a plecat pentru a cauta niste plante medicinale.
-Suntem intr-o padure de zahar, cum va gasi asa ceva?
-Se pare ca ti-ai pierdut increderea de la ultima noastra intamplare si nu te condamn. Aceasta aventura este foarte dificila si noi niciodata nu ne-am confruntat cu un pericol atat de mare. Dar nu uita, viata este cel mai greu examen si cu totii incercam sa trecem de el cu bine. Tu vrei sa renunti atat de usor? Gandeste-te la Kiri! Ea si-a pus baza in noi, iar tu vrei sa ii spulberi sperantele? Tu nu esti prietenul meu! Adevaratul meu prieten facea orice pentru asi indeplini visele, indiferent daca erau mici sau mari!
Aceste vorbe il impresionara pe Sir Crema. Tot ce spunea prietenul lui era adevarat. Atata timp a muncit pentru a trece examenul vietii. Intotdeauna a avut incredere in el insusi. Mereu credea ca daca face lucruri, cateodata nebunesti, lumea il va respecta, dar de fiecara data era dezamagit.
Dar a iesit din gandurile profunde deoarece Kiri sosise.
-Baieti...am gasit o casuta aproape de o cascada. Nu este departe. Sunt sigura ca este cineva acolo care va fi bucuros sa ne ajute!
-Sa mergem! Hai la drum! Aaaaaauuuuu!
Se pare ca Sir Crema era foarte entuziasmat, ceea ce insemna ca a reusit sa isi recapete increderea. Cavalerul Gogoasa isi lua amicul in spate si pornira spre casa. Pe drum, pe fata lui Sir Crema aparu un zambet. Acum era sigur ca avea doi prieteni in care sa aiba mare incredere. Acestia nu l-au parasit ca si cum ar fi fost o povara deoarece era ranit. Daca au inceput impreuna, vor termina impreuna. Nu dupa mult timp ajunsera la cascada. Aproape de ea era o mica casuta construita din lemn dulce. Cei trei au batut la usa sperand ca cineva era acasa. O clatita destul de batrana a raspuns. Aceasta i-a invitat in casa deoarece a observat ca aveau nevoie de ajutor.
-Sper ca nu va deranjeaza intrebarea mea dar, ce s-a intamplat? spuse clatita in timp ce trata ranile lui Sir Crema.
-Noi suntem intr-o misiune si trebuie sa gasim celebra arma care ne va ajuta sa ii infrangem pe oameni.
-Da...oamenii. Si sotul meu a murit mancat de oameni.
-Deci si dumneavoastra v-au facut rau. Va promitem ca vom razbuna moartea sotului dumneavoastra! spuse Kiri.
-Multumesc. Va rog sa continuati povestea voastra.
-Dupa ce am plecat in misiune am ajuns la Lacul de Ciocolata unde acei pesti infometati ne-au ranit grav prietenul.
-Probabil prietenul vostru nu a fost ranit doar fizic, ci si psihic. Cred ca i-a pierit curajul dupa aceasta intanplare. Dar curajul este o arma ce se face pe nicovala vietii. Nu te nasti cu curaj, il capeti pas cu pas.
Dar nu mai apuca sa vorbeasca deoarece simtea ca pamantul se cutremura. Din departare se zarea o mare armata de hamsteri ca pareau ca vor sa atace. Cativa dintre ei au intrat in casa cu forta.
-Clatita! Stii ce vrem asa ca ar fi bine sa nu te impotrivesti!
sper ca va tin in suspans putin :D